Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
| modificare sursă]
George Andone Vasiliu s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu și a Zoei Vasiliu pe actuala
stradă G. Bacovia nr. 13 în Bacău. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe să învețe limba germană.
Apoi între 1889-1890 urmează clasa întâi la un pension din Bacău. În 1891 îl aflăm înscris la Școala
Primară Domnească nr. 1 din Bacău. Trei ani mai târziu absolvă cursul primar, în luna iunie. În
același an se înscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacău. Toamna rămâne închis o noapte întreagă,
din neatenția paracliserului, în turnul bisericii Precista din orașul natal. Această întâmplare îi va
inspira poezia Amurg violet, scrisă în 1899. Anii traumatici din liceu și atmosfera cam rece îi inspiră
un alt poem celebru, "Liceu". În 1898 își pune pe note câteva poezii precum și altele de Mihai
Eminescu și Ștefan Petică. Vădește mare talent la desen. Se dovedește foarte bun executant la
vioară și la alte instrumente din orchestra școlii, pe care o și dirijează. Se evidențiază la gimnastică.
În 1899 obține premiul I pe țară la concursul Tinerimii române pentru "desen artistic de pe natură". Îi
apare în Literatorul din 30 martie poezia Și toate, scrisă cu un an înainte, semnată V. George.
Studiile[modificare | modificare sursă]
În 1900 se înscrie la Școala Militară din Iași, de unde se retrage în al doilea semestru, neputând
suferi disciplina cazonă. Compune poezia Plumb, o va finisa totuși abia în 1902. În 1901 se înscrie
în cursul superior al Liceului Ferdinand. Absolvă liceul din Bacău în 1903. Scrie poezia "Liceu", ca
răspuns la un chestionar adresat de minister absolvenților din acel an, în vederea reformei
învățământului inițiată de Spiru Haret. Se înscrie la Facultatea de Drept din București. Citește într-
una din ședințele salonului literar al lui Macedonski poezia Plumb, care produce o puternică
impresie. Citește în 1904 la cenaclul lui Macedonski Nervi de toamnă, obținând același succes.
Colaborează la revista Arta de la Iași. Se retrage de la Facultatea de Drept din București. Se
stabilește în 1905 În București, împreună cu fratele său Eugen. Un an mai târziu în 1906 se
reîntoarce la Bacău, stabilindu-se în locuința din strada Liceului.Scrie poezia Lacustră. În 1907 se
înscrie la Facultatea de Drept din Iași și reîncepe cu anul I. Rămâne la Iași și anul următor.
Colaborează la revista lui I.M. Rașcu Versuri, mai târziu Versuri și proză.Între 1909-1910 merge la
Iași numai în perioada examenelor, restul timpului locuind la Bacău iar în 1911 obține diploma de
licență în drept și se înscrie în baroul din Bacău. Plătește zece ani cotizație, dar nu profesează.
Colaborează la Românul literar al lui Caion în 1912. Suplinitor la Școala Primară din Bacău și la
Călugara, suburbie a Bacăului. Colaborează la Flacăra. Copist la Prefectura din Bacău. Din 1913
devine ajutor contabil la aceeași prefectură dar se îmbolnăvește și demisionează.
Opera[modificare | modificare sursă]
Despre George Bacovia s-a spus inițial că e un poet simbolist, dar criticii au remarcat ulterior că își
depășește epoca, aparținând poeziei române moderne. Dacă în primul său volum, Plumb, publicat
în 1916, imediat după ce carnagiul din Primul Război Mondial se dezlănțuise, influența poeziei
simboliste era foarte vizibilă, abia din volumele următoare, în Scântei galbene sau Comedii în fond,
Bacovia descoperă rețeta poeziei moderne, apropiată de proza poetică. Criticii interbelici au văzut în
Bacovia un neosimbolist (George Călinescu) sau "o bisericuță dintr-un lemn" (E. Lovinescu), un poet
cu o materie poetică insuficientă. Abia după cel de-al Doilea Război Mondial, poezia sa este afiliată
curentelor de gândire mai noi, fiind pusă în paralel cu teatrul absurdului (M. Petroveanu), cu anumite
curente ale modernismului poetic, cu suprarealismul, dicteul automat, imagismul sau
chiar expresionismul dar și cu școli filozofice cum ar fi existențialismul (Ion Caraion) etc.