Sunteți pe pagina 1din 4

Copilăria[modificare 

| modificare sursă]
George Andone Vasiliu s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu și a Zoei Vasiliu pe actuala
stradă G. Bacovia nr. 13 în Bacău. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe să învețe limba germană.
Apoi între 1889-1890 urmează clasa întâi la un pension din Bacău. În 1891 îl aflăm înscris la Școala
Primară Domnească nr. 1 din Bacău. Trei ani mai târziu absolvă cursul primar, în luna iunie. În
același an se înscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacău. Toamna rămâne închis o noapte întreagă,
din neatenția paracliserului, în turnul bisericii Precista din orașul natal. Această întâmplare îi va
inspira poezia Amurg violet, scrisă în 1899. Anii traumatici din liceu și atmosfera cam rece îi inspiră
un alt poem celebru, "Liceu". În 1898 își pune pe note câteva poezii precum și altele de Mihai
Eminescu și Ștefan Petică. Vădește mare talent la desen. Se dovedește foarte bun executant la
vioară și la alte instrumente din orchestra școlii, pe care o și dirijează. Se evidențiază la gimnastică.
În 1899 obține premiul I pe țară la concursul Tinerimii române pentru "desen artistic de pe natură". Îi
apare în Literatorul din 30 martie poezia Și toate, scrisă cu un an înainte, semnată V. George.

Studiile[modificare | modificare sursă]

George Bacovia - Bust de Milița Petrașcu

În 1900 se înscrie la Școala Militară din Iași, de unde se retrage în al doilea semestru, neputând
suferi disciplina cazonă. Compune poezia Plumb, o va finisa totuși abia în 1902. În 1901 se înscrie
în cursul superior al Liceului Ferdinand. Absolvă liceul din Bacău în 1903. Scrie poezia "Liceu", ca
răspuns la un chestionar adresat de minister absolvenților din acel an, în vederea reformei
învățământului inițiată de Spiru Haret. Se înscrie la Facultatea de Drept din București. Citește într-
una din ședințele salonului literar al lui Macedonski poezia Plumb, care produce o puternică
impresie. Citește în 1904 la cenaclul lui Macedonski Nervi de toamnă, obținând același succes.
Colaborează la revista Arta de la Iași. Se retrage de la Facultatea de Drept din București. Se
stabilește în 1905 În București, împreună cu fratele său Eugen. Un an mai târziu în 1906 se
reîntoarce la Bacău, stabilindu-se în locuința din strada Liceului.Scrie poezia Lacustră. În 1907 se
înscrie la Facultatea de Drept din Iași și reîncepe cu anul I. Rămâne la Iași și anul următor.
Colaborează la revista lui I.M. Rașcu Versuri, mai târziu Versuri și proză.Între 1909-1910 merge la
Iași numai în perioada examenelor, restul timpului locuind la Bacău iar în 1911 obține diploma de
licență în drept și se înscrie în baroul din Bacău. Plătește zece ani cotizație, dar nu profesează.
Colaborează la Românul literar al lui Caion în 1912. Suplinitor la Școala Primară din Bacău și la
Călugara, suburbie a Bacăului. Colaborează la Flacăra. Copist la Prefectura din Bacău. Din 1913
devine ajutor contabil la aceeași prefectură dar se îmbolnăvește și demisionează.

Perioada interbelică[modificare | modificare sursă]


În 1914 se internează la sanatoriul Dr. Mărgăritescu din București. Publică în suplimentul literar al
ziarului Seara. Trimite la tipar volumul Plumb. În 1915 editează la Bacău, în colaborare,
revista Orizonturi noi. Publică poezii, proză, recenzii, sub mai multe pseudonime. Strânge relațiile de
prietenie cu Alexandru Macedonski.

Casa Bacovia din București, astăzi muzeu

În 1916 devine copist la Direcția învățământului secundar și superior din Ministerul Instrucțiunii. În


iulie apare în librării volumul Plumb. În timpul războiului, în octombrie, este trimis cu arhiva direcției
sale în evacuare la Iași.
În perioada 1917-1919 e funcționar în București. În 1920 devine șef de birou clasa a III-a în
Ministerul Muncii. În 1921 este avansat șef de birou clasa a I-a în același minister. Se îmbolnăvește
de plămâni și demisionează. Un an mai târziu se reîntoarce la Bacău.
În 1924 apare la Râmnicu-Sărat ediția a II-a a volumului Plumb. Este numit suplinitor de desen și
caligrafie la Școala comercială de băieți din Bacău.În 1925 devine primul director al revistei Ateneul
cultural. În 1926 tipărește pe cont propriu la Bacău volumul Scântei galbene. Îi apare și
volumul Bucăți de noapte, editat de poeta Agatha Grigorescu. Între 1926-1928 funcționează ca
profesor suplinitor de desen și caligrafie la Școala comercială de băieți din Bacău.

Masa de lucru a poetului

În 1928 se căsătorește cu Agatha Grigorescu și se stabilește la București, unde soția sa era


profesoară. În 1929 retipărește volumele Plumb și Scântei galbene sub titlul Poezii, la Editura
Ancora. Reapare sub conducerea sa revista Orizonturi noi. În 1930 este numit referent la Direcția
Educației Poporului. Îi apare volumul Cu voi.... Din noiembrie 1930 până în octombrie 1933,
locuiește în Bacău, fără serviciu. În 1931 i se naște unicul fiu, Gabriel, iar în 1932 Societatea
Scriitorilor îi aprobă o pensie lunară de 1000 lei.
Din 1933 se stabilește cu familia în capitală, unde rămâne până la sfârșitul vieții. În 1934 i se
tipărește volumul antologic Poezii. În 1936 publică volumul Comedii în fond. În 1940 i se majorează
pensia acordată de S.S.R la 2000 lei lunar. Se înființează Casa de pensii a scriitorilor, de unde
obține o pensie de 10.000 lei lunar. În 1944 apare volumul intitulat Opere, care reunește toate
scrierile sale publicate anterior.

După război[modificare | modificare sursă]


În 1945 este numit bibliotecar la Ministerul Minelor și Petrolului. Este editat în 1946 volumul Stanțe
burgheze, pentru care va fi criticat de autoritățile comuniste. Este pus la index, dar la mijlocul anilor
'50 este repus în circulație. E sărbătorit ulterior de Ministerul Artelor, care-l și angajează. În 1956 i se
publică volumul Poezii. Moare în ziua de 22 mai 1957 în locuința sa din București (cart. Giurgiului).

Opera[modificare | modificare sursă]

Muzeul Bacovia din Bacău

Despre George Bacovia s-a spus inițial că e un poet simbolist, dar criticii au remarcat ulterior că își
depășește epoca, aparținând poeziei române moderne. Dacă în primul său volum, Plumb, publicat
în 1916, imediat după ce carnagiul din Primul Război Mondial se dezlănțuise, influența poeziei
simboliste era foarte vizibilă, abia din volumele următoare, în Scântei galbene sau Comedii în fond,
Bacovia descoperă rețeta poeziei moderne, apropiată de proza poetică. Criticii interbelici au văzut în
Bacovia un neosimbolist (George Călinescu) sau "o bisericuță dintr-un lemn" (E. Lovinescu), un poet
cu o materie poetică insuficientă. Abia după cel de-al Doilea Război Mondial, poezia sa este afiliată
curentelor de gândire mai noi, fiind pusă în paralel cu teatrul absurdului (M. Petroveanu), cu anumite
curente ale modernismului poetic, cu suprarealismul, dicteul automat, imagismul sau
chiar expresionismul dar și cu școli filozofice cum ar fi existențialismul (Ion Caraion) etc.

Volume antume[modificare | modificare sursă]


 Plumb, București, 1916
 Scîntei galbene, Bacău, 1926
 Bucăți de noapte, București, 1926
 Poezii, București, 1929
 Cu voi..., București, 1930
 Poezii, prefață de Adrian Maniu, București, 1934
 Comedii în fond, București, 1936
 Opere, București, 1944
 Stanțe burgheze, București, 1946
 Poezii, București, 1956 (ediție revăzută și adăugită de autor, 1957)
Ediții postume (selectiv)[modificare | modificare sursă]
 Gaudeamus. Versuri. Versi. Ediție bilingvă româno-italiană, Di Felice Editore, 2015
 Plumb. Versuri. Piombo. Versi. Antologie bilingvă româno-italiană, selecție, traducere,
biobibliografie și eseu critic de Geo Vasile. Roma, Fermenti Editrice, 2008.
 Cu voi. Con voi. Florilegiu româno-italian, selecție, traducere, biobibliografie și postfață
de Geo Vasile, București, Editura Ideea Europeană, 2007.
 Lacustră, ediție bibliofilă alcătuită de Mircea Coloșenco, București, Muzeul Literaturii
Române, 2001.
 Opere, prefață, antologie, note, bibliografie de Mihail Petroveanu, text stabilit, variante
de Cornelia Botez, București, Editura Minerva, 1978.
 Opere, ediție de Mihail Petroveanu și Cornelia Botez, București, Editura Fundației
Culturale Române, 1994.
 Opere, ediție alcătuită de Mircea Coloșenco, București, Editura Univers
Enciclopedic, 2001.
 Opere, București, Editura Semne, 2006.
 Plumb. Versuri și proză, prefață de Nicolae Manolescu, București, Editura pentru
Literatură, 1965.
 Plumb / Plomo, ediție bilingvă româno-spaniolă, București, Editura Minerva, 1974.
 Plumb / Lead, ediție bilingvă româno-engleză, București, Editura Minerva, 1980.
 Plumb, Iași, Editura Junimea, 1982.
 Plumb, Timișoara, Editura Helicon, 1994 (reed. 1996).
 Plumb, Iași, Institutul European, 1997.

S-ar putea să vă placă și