MINISTERUL EDICAȚIEI, CULTURII CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DREPT

Referat

Tema: Notiunea, principiile si izvoarele dreptului marii

Student: Gorbatiuc Viorica

Gr. 06 ff

Profesor : Cazacu Doina, dr., conf.univ.

Chișinău 2021
Cuprins:

1. Definitie...............................................................................................................................................3
2. Caracterizare.......................................................................................................................................3
3. Izvoare.................................................................................................................................................4
4. Principiile dreptului international (public)..............................................................................................5
5.Bibliografie:..............................................................................................................................................8

2
 1. Definitie

Dreptul international (public) este acea ramura a dreptului care se ocupa de cercetarea normelor
juridice, scrise sau nescrise, create de catre state si alte subiecte de drept international, avind ca
scop reglementarea relatiilor internationale si a raporturilor care se stabilesc in cadrul societatii
internationale si totodata se ocupa si de elaborarea acestor norme juridice.

2. Caracterizare

- notiunea de drept international a fost folosita pentru prima data de filosoful englez Jeremy
Bentham, in lucrarea „An introduction to the principles of moral and legislation” 1789; anterior
a predominat expresia „Dreptul gintilor” (jus gentium),

- dreptul international a aparut odata cu statele si cu raporturile dintre ele si in acelasi timp s-a
dezvoltat odata cu acestea,

- dreptul international este generat si se dezvolta intr-un anumit cadru politico-economic,

- modificarile in cadrul dreptului international depind de schimbarile ce intervin in societatea

internationala,

- dreptul international este creat pe baza acordului de vointa al statelor si are ca scop
reglementarea raporturilor dintre ele; astfel, statul are un dublu rol: creeaza normele dreptului
international si tot el este destinatarul acestor reglementari,

- in epoca contemporana dreptul international se orienteaza spre promovarea si garantarea

valorilor fundamentale mondiale, cum ar fi: pacea si securitatea, democratia, respectarea
drepturilor si libertatilor omului, libertatea popoarelor, cooperarea pasnica intre natiuni,

- principiile dreptului international au fost consacrate de Declaratia 2625/24.10.1970, dar ele

sunt in permanenta supuse perfectionarii si adaptarii noilor rigori impuse de state,

- dreptul international este creat de statele suverane in cadrul cooperarii si interactiunii lor;

totusi, trebuie mentionat ca nu exista un organ legislativ international situat deasupra statelor,

3
- in unele cazuri, normele dreptului international pot fi aplicate prin constrangere. Este cazul
sistemului de securitate creat prin Carta Natiunilor Unite, in care, pe baza hotararilor Consiliului
de Securitate se pot aplica asemenea masuri, mergand pana la recurgerea la forta armata pentru
cazurile de amenintare a pacii sau agresiune,

- dar, ceea ce sta la baza dreptului international este perceptia interesului general ca normele sa
fie respectate, creand un regim juridic de care sa beneficieze fiecare stat in conformitate cu
principiul reciprocitatii.

3. Izvoare

1. Tratatul international: acesta reprezinta principalul izvor al dreptului international, prin care

se creaza norme noi ori se modifica cele deja existente. Conventia de la Viena din 1969 defineste
tratatul ca fiind „acordul international incheiat intre state sau alte subiecte de drept
international, consemnat intr-unul sau mai multe instrumente conexe indiferent de denumirea
lor”. La ONU au fost inregistrate pana in prezent 40 000 de tratate. Cele mai importante sunt:

- Carta Natiunilor Unite,

- Conventia din 1961 privind relatiile diplomatice,

- Conventia din 1963 privind relatiile consulare,

- Conventia pentru reprimarea genocidului din 1948,

- Pactele drepturilor omului din 1966, etc.

2. Cutuma: sau obiceiul este un alt izvor al dreptului international si consta in practica generala,
relativ indelungata si repetata a statelor considerata de ele ca dand expresie unei reguli de drept.
Toate aceste conditii trebuie indeplinite cumulativ, respectiv: practica generala, comuna si nu
restransa a unui numar restrans de state, practica rezultand din acte repetate, uniforme in
decursul unei perioade anume. Daca un elemenet lipseste ne vom afla in prezenta unei uzante sau
a unei practici oarecare, de exemplu ceremonialul diplomatic.

4
 4. Principiile dreptului international (public)

1. Egalitatea suverana – (acesta este consacrat in numeroase documente, dar in primul rand in
Carta Natiunilor Unite). Principiul consta in ansamblul drepturilor statului legate de solutionarea
problemelor sale interne si ale relatiilor sale externe, cu respectarea principiilor si normelor
dreptului international. Suveranitatea include dreptul exclusiv al statului de a–si adopta legile si
reglementarile aplicabile pe teritoriul sau, de a asigura organizarea de stat, de a decide singur
asupra diferitelor probleme ale vietii politice, socilae si culturale. Exercitarea suveranitatii
inseamna independenta in raport cu alte state.

2. nerecurgerea la forta si la amenintarea cu forta - acesta este consacrat Carta Natiunilor

Unite si prevede interzicerea folosirii fortei si a amenintarii cu forta in relatiile dintre state,
precum si interzicerea recurgerii la restrangeri ecomomice sau politice. Astfel, conform acestui
principiu un razboi de agresiune este considerat crima impotriva pacii. Consiliul de Securitate
poate sa decida in caz de agresiune intreruperea completa sau partiala a relatiilor economice, a
comunicatiilor pe calea ferata, pe mare sau chiar reperea relatiilor diplomatice. In tratatele de
drept international agresiunea este definita ca fiind „folosirea fortei armate de catre un stat
impotriva suveranitatii, integritatii teritoriale sau independentei politice a unui stat in orice mod
incompatibil cu Carta Natiunilor Unite”.

3. Integritatea teritoriala a statelor – acesta este prevazut in Declaratia asupra principiilor

dintre statele participante la Conferinta pentru securitate si cooperare in Europa si este
confirmat si de Carta Natiunilor Unite. Acest principiu consacra inviolabilitatea frontierelor,
precum si afirmarea dreptului fiecarui stat la integritate teritoriala si la angajamentul tuturor
celorlaltor state de a o respecta. Ca elemente funadalmentale ale acestei reguli de drept
mentionam:

- obligatia statelor de a se abtine de la orice atentat impotriva frontierelor statelor, care sunt

considerate inviolabile,

- statele trebuie sa se abtina de la orice act de acaparare a unei parti sau a intregului teritoriu al
unui alt stat.

4. Reglementarea pasnica a diferendelor – este unul dintre cele mai importante principii ale
dreptului international. Problema reglementarii pe cale pasnica a diferndelor interstatale a fost
examinata pentru prima data in cadrul Conferintelor de la Haga din 1889 si 1907. Astfel, se

5
impune partilor obligatia de a depune toate eforturile pentru evitarea conflictelor armate si
solutionarea lor in mod pasnic prin intermediul diplomatiei, a bunelor oficii, mediere, comisii de
conciliere, etc. Acest principiu se respecta prin:

- obligatia de a reglementa orice diferend numai pe cale pasnica,

- obligatia de a cauta o solutie rapida si echitabila a diferendelor,

- libera alegere a mijloacelor de solutionare pe care partile le considera cele mai potrivite,

- obligatia de a solutiona diferendele pe baza egalitatii suverane a statelor si in conformitate su

scopurile si principiile Cartei Natiunilor Unite.

5. neamestecul in treburile interne ale unui stat – astfel, este interzisa interventia directa sau
indirecta in afacerile unui stat. In primul rand, se interzice interventia armata, constrangerea
armata sau amenintarea cu aceasta intr-un stat sau impotriva acestuia. De asemenea, un stat nu
poate recurge la masuri economice, politice sau de alta natura pentru a convinge un alt stat sa i se
subordoneze. Singura exceptie o reprezinta situatia in care un stat ar reprezenta un pericol grav
pentru pacea si securitatea mondiala. In acest caz, Consiliul de Securitate al ONU este singurul
care poate lua masuri conform Cartei Natiuniloor Unite inclusiv masuri de recurgere la forta sau
alte forme de constrangere.

6. dreptul popoarelor de a dispune de ele insele – este consacrat de Carta Natiunilor Unite si
cuprinde dreptul fiecarui popor de a-si stabili statutul politic in deplina libertate si fara nici un
amestec din afara. Conform acestei reguli de drpt statele au dreptul de a fi suverane si
independente si de a se asocia in mod liber cu un alt stat independent sau de a se integra in
acesta. Acest principiu se refera la popoare si nu la minoritati nationale sau alte grupuri etnice.

7. Cooperarea intre state – acesta este un principiu dar si un mod ce a se manifesta din partea
statelor. Acestea au dreptul, dar si obligatia de a coopera in diferite domenii ale vietii sociale.

8. Respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului – acesta nu este numai un

principiu al dreptului internatioanl ci o preocupare contemporana majora a tuturor statelor lumii
moderne si civilizate. Acest principiu este cristalizat in existenta unor multitudini de documente
prin care se prevad si se garanteaza respectarea drepturilor si libertatilor omului. Aceste
instrumente sunt serioase garantii ca omul reprezinta valoarea suprema demna de toata protectia
si atentia din partea tuturor. Printre cele mai importante documente precizam: Declaratia

6
Universala a Drepturilor Omului – 10.12.1948, Conventia europeana privind protectia drepturilor
omului si libertatilor fundamentale - Paris 04.11.1955, Carta Africana a drepturilor omului –
Nairobi 1981, etc.

9. Respectarea cu buna credinta a obligatiilor asumate in conformitate cu dreptul

international (pacta sunt servanda) – este principiul care sta la baza unor relatii trainice si
ordonate intre state. Astfel, statele au obligatia de a respecta cu buna credinta toate obligatiile
asumate in tratatele pe care le-au incheiat.

7
 5.Bibliografie:

https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-international-
public/izvoarele-si-codificarea-dreptului-international/

https://ro.scribd.com/document/92356017/No%C5%A3iunea-principiile-
%C5%9Fi-izvoarele-dreptului-m%C4%83rii

https://biblioteca.regielive.ro/referate/drept/dreptul-marii-352703.html

https://www.scritub.com/stiinta/drept/Drept-maritim18542257.php?
fbclid=IwAR1AJWNyvifAxSATbn8iIReqTC-PYE6qLEyi1KQ0AA-
tiUShdRUFGdO231g

https://ro.wikipedia.org/wiki/Izvor_de_drept