UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei,

Sociologie și Asistență Socială
Departamentul Psihologie

Eseu psihologic
,,Interpretarea visurilor’’,Sigmund Freud’’

Realizat de Morari Cătălina

Anul I

Chişinău,2019
 “Interpretarea viselor este magistrala care duce la cunoasterea inconstientului”

Visul este o formă de imaginație involuntară cu conținut de material inconștient și

expriență subconștientă constând dintr-o succesiune de imagini, sunete, idei, emoții și alte
senzații care apar, de obicei, în timpul somnului, dar mai ales în cazul tipului de somn în care
ochii se mișcă.
Cred că fiecare dintre noi s-a întrebat măcar o dată de unde vin visele noastre, de ce visăm
anumite lucruri, cum se formează ele și așa mai departe.Astfel citind lucrarea ,,Interpretarea
visurilor’’,de Sigmund Freund am aflat multe lucruri interesante despre vise care nu le-am stiut
pana acum.
Primele mari intuiţii legate de vis au fost materializate în anul 1895 cînd Freud consideră că
a descoperit misterul viselor. Este vorba de celebrul vis al injecţiei Irmei, analizat aproape
complet de Freud şi publicat în paginile monumentalei sale lucrări "Interpretarea viselor" (1900).
Visul este abordat în maniera care va deveni clasică pentru practicienii psihanalizei, cu ajutorul
asociaţiilor visătorului.
Analiza visului scoate la iveală sentimentele de vinovăţie ale lui Freud faţă de Irma, una din
tinerele sale paciente, a cărei tratament nu a adus rezultatele scontate. Freud se apără de aceste
sentimente negative aruncînd vina asupra pacienta însăşi, care, chipurile, nu ar fi fost o pacientă
docilă şi ascultătoare, sau asupra unuia din confraţii săi, dr. Otto, care s-ar fi făcut vinovat de o
intervenţie medicală neglijentă (o injecţie cu o seringă infectată).
După analiza visului său care se dovedeşte a fi cît se poate de coerent, Freud declară pe bună
dreptate: "visul nu este ceva lipsit de sens, nu este o absurditate şi, spre a ni-l explica, nu este
necesar să presupunem că o parte din tezaurul nostru de reprezentări doarme, în timp ce o parte
începe a se trezi. Este un fenomen psihic în întreaga accepţiune a termenului şi de fapt este
împlinirea unei dorinţe.Visul, prin urmare, se cere integrat în suita actelor psihice inteligibile din
starea de veghe; activitatea spirituală care îl structurează este o activitatea extrem de complexă."
In lucrarea , “Interpretarea viselor”, Freud avanseaza o serie de axiome. El afirma ca visul este
util atat pentru analist cat si pentru cel care viseaza. Visul este considerat a fi paznicul somnului
si nu perturbator.Freud vorbeste despre interpretarea viselor ca despre “cea mai frumoasa
descoperire”pe care a facut-o. Visul este ‘baza comuna a vietii sufletesti’ iar sensul ascuns al
conduitelor noastre se explica prin rateurile vietii cotidiene.
Sigmund Freud in opera sa ne spune despre faptul ca primele idei cu privire la vise ne vin
din Antichitate. Vechii chinezi, egipteni şi hindusi, precum şi grecii, iudeii şi romanii, credeau cu
sfinţenie în vise ca mijloc de prevestire a viitorului, privindu-le ca pe nişte semne ale zeilor mai
mult decât nişte manifestări ale mintii umane.
Freud declara in “Interpretarea viselor”ca “visul este o productie patologica, primul termen
dintr-o serie care cuprinde simptomul isteric, reprezentarea obsedanta , ideea delirica dar se
deosebeste de aceste manifestari morbide prin aparitia sa in circumstantele vietii normale”.
Sigmund Freud, descoperă visul ca fenomen patologic normal lucrând cu bolnavii săi: „Ei
m-au învăţat astfel că visul ar putea fi inserat în suita stărilor psihologice pe care le regăsim în
amintirile noastre pornind de la ideea patologică. De aici la a trata visul ca pe celelalte simptome
şi la a-i aplica metoda elaborate [a asocierii libere] pentru acestea, nu mai era decât un pas”.
„În aceasta constă întregul său mesaj şi marea sa descoperire” .Căci Freud nu publică în
Entwurfeiner Psycologie [Proiectul pentru o psihologie ştiinţifică] (1895), unde el propune totuşi
prima sa concepţie asupra aparatului psihic, aparat reluat şi remaniat de mai multe ori până în
1920, dată la care apare o nouă formulare în Dincolo de principiul plăcerii. În 1900 însă, într-o
abundenţă de exemple ale unor vise personale, Freud deschide calea către cunoaşterea
inconştientului: visul este un rebus care trebuie tratat ca un text sacru, adică descifrat conform
unor legi.
Pe parcursul lucrării sale Freud vorbește despre originea materialululi oniric (visele),
memoria viselor, stimulii și sursele viselor noastre; despre caracteristicile psihologiche ale
viselor și de ce le uităm când ne trezim; sensul moral al viselor; despre raportul lor cu bolile
mentale, și toate însoțite de opiniile mai multor cercetători și propriile idei ale lui autorului,
precum și multe exemple de vise analizate..
In aceasta lucrare,visul cu doamna E.L. care îi pune familiar mâna pe genunchi şi îi
complimentează ochii este exemplul prin care autorul se autoanalizează, demonstrând
eficacitatea metodei psihanalitice. El recunoaşte că nu poate identifica procesul care a stat la
baza transformării gandurilor în vis, dar este de părere că la baza oniricului nu stau „grupuri
disparate de celule cerebrale trezite din somn”.
Apar în aceasta opera doi termeni-cheie: conţinut manifest (imaginile, sunetele care compun
visul; ceea ce ne amintim din vis) şi conţinutul latent (gândurile ascunse din inconştient şi care
reies prin asociere liberă de cuvinte).
Pornind de la transformarea conţinutului latent în conţinut manifest sau „travaliul
visului”(Traumarbeit), Freud clasifică visele în trei mari categorii: vise cu sens şi inteligibile,
vise cu sens dar neinteligibile şi vise fără sens şi neinteligibile. În spatele fiecărui vis se află o
dorinţă refulată. De aceea şi clasificarea viselor ascunde dependenţa de tipul dorinţelor care au
stat la baza visului. Dacă în prima categorie sunt incluse visele infantile, este de înţeles de ce
acestea sunt uşor de descifrat, dorinţele copiilor fiind „simple şi nedeghizate”, legate în general
de anumite obiceiuri alimentare sau obiecte refuzate lor în ziua precedentă visării. Se întâlnesc şi
la adulţi uneori, iar Freud le numeşte „vise de comoditate”. Visele cu sens, dar neinteligibile sunt
coerente, dar nu le găsim un loc în viaţa noastră psihică, în vreme ce visele fără sens şi
neinteligibile sunt cele mai provocatoare prin aspectul lor incoerent şi absurd. De acestea din
urmă se preocupă psihanaliza. După atitudinea faţă de dorinţe, visele sunt: vise care exprimă
nedeghizat o dorinţă nerefulată (visele infantile), visele care exprimă deghizat o dorinţă refulată
şi vise care exprimă o dorinţă refulată, dar nedeghizată suficient.
Capitolul X este dedicat instanţelor psihice ”formatoare de ganduri” pe care Freud le
consideră componente ale psihicului uman. O instanţă este conştientă, cealaltă inconştientă, între
cele două existând un mecanism de cenzură care lasă să treacă doar ceea ce este agreabil şi
conform cu normele sociale şi culturale. Ceea ce este reţinut devine refulat, iar în starea de somn,
atunci cand cenzura slăbeşte, ajunge în conştient cu modificări. Schema refularea-slăbirea
cenzurii şi formaţiunea de compromis stă la baza visului.
Visul devine spre final „gardianul somnului”, este, în opinia lui Freud, cel care „potoleşte
tulburările” şi trezeşte visătorul atunci când situaţia se precipită.Stimulii exteriori influenţează de
asemenea produsul oniric.
Visul a fost un subiect incitant întotdeauna. Poate şi pentru că nu deţinem niciun control
asupra lucrurilor care ne apar în stare de somn sau situaţiilor absurde care ne produc emoţii.
Freud are meritul primului om de ştiinţă interesat de o teorie asupra viselor, primului om care le-
a oferit importanţă terapeutică, iar cartea aceasta esenţializează foarte bine conceptele desprinse
din experienţa sa. Încercând să fie cât mai exact, autorul oferă chiar o formulă matematică în
studiul Interpretarea viselor: (ideile onirice + resturi diurne) x travaliul oniric = conţinut
manifest.
 In concluzie subliniez faptul ca lucrarea lui Freud ,,Interpretarea visurilor’’, nu este o lectură
pe care să o parcurgi cu uşurinţă, deşi termenii nu sunt greu de explicat, ba chiar autorul
intervine la fiecare concept cu noi detalii, dar ei necesită răbdare şi interes.
"Interpretarea viselor" reprezintă lucrarea capitală despre vis şi despre viaţa inconştientă, care nu
a fost egalată pînă azi. Ea rămîne o etapă esenţială în studiul psihanalizei.