Structura organelor la plante

Fiecare plantă reprezintă un organism a cărui viaţă este asigurată de organe specializate în
îndeplinirea anumitor funcţii. Astfel, organele vegetative – rădăcina, tulpina şi frunza –
asigură nutriţia organismului, iar cele generative – floarea şi derivatele ei – înmulţirea
speciei. Aceste două tipuri de organe sunt alcătuite din aceleaşi grupe de ţesuturi şi le sunt
proprii aceleaşi caractere morfologice de polaritate şi simetrie.
Structura organelor vegetative
1) Rădăcina- la angiosperme se deosebesc câteva tipuri de rădăcini: principală, laterale şi
adventive.
-Rădăcina principală are forma unui țăruș care creşte vertical în substrat.
-Rădăcinile laterale descind din rădăcina principală şi pot fi de ordin 1, 2, 3. Au o
poziţie oblică , oferind plantei o ancorare mai sigură.
-Rădăcinile adventive se dezvoltă pe tulpina aeriană, pe rizomi sau chiar pe frunze.
a) Totalitatea rădăcinilor unei plante alcătuiesc sistemul radicular.
-Sistemul radicular pivotant se compune din rădăcina principală şi totalitatea de
rădăcini laterale.
-Sistemul radicular fasciculat este format din totalitatea rădăcinilor adventive.
-Sistemul radicular rămuros - rădăcina principală nu se evidenţiază clar.
-Sistemul radicular mixt sunt prezente rădăcinile principală, laterale, adventive.
b) La toate rădăcinile plantelor se evidenţiază câteva zone, care se deosebesc:
-Zona de diviziune are o lungime de 2-3 mm şi este acoperită de o grupare de celule
gelificate.
-Zona de creştere constă din celule ce cresc în dimensiuni, contribuind astfel la
alungirea rădăcinii şi înaintarea vârfului ei printre părticelele rigide ale solului.
-Zona de absorbţie este acoperită la exterior cu numeroşi perişori absorbanţi.
-Zona de conducere cuprinde ţesuturi definitive, care alcătuiesc scoarţa rădăcinii.
c) Pe parcursul dezvoltării sale, rădăcina poate avea două structuri anatomice succesive:
-Primară este caracteristică pentru rădăcinile monocotiledonatelor şi pentru rădăcinile
tinere ale dicotiledonatelor. Pe această secţiune se disting trei zone anatomice:
-Rizoderma este alcătuită dintr-un singur strat de celule, care se pot alungi în formă
de peri absorbanţi.
-Scoarţa constă din trei straturi de celule izodiametrice.
-Cilindrul central reprezintă stelul rădăcinii.
-Secundară a rădăcinii generează respectiv ţesuturi secundare de scoarţă.
2) Tulpina - particularitățile tulpinii sunt geotropismul negativ și prezenţa mugurilor.
-Mugurii reprezintă lăstari de care se ţine cont în pomicultură şi viticultură.
a) La plantele perene dicotiledonate tulpina e alcatuit din :
-Structura primară care are trei zone principale:
-Epiderma este formată din ţesutul protector.
-Scoarţa primară care determina culoarea verde a tulpinilor tinere la toate plantele.
-Cilindrul central este format din ţesut parenchimatic.
-Structura secundară.
3) Frunza -parte componentă a tulpinii. O frunză completă este alcătuită din limb şi peţiol.
a) Morfologia frunzei poate fi caracterizată după mai multe criterii constante: numărul de
limburi pe peţiol, caracterul marginii, bazei şi vârfului, prezenţa/lipsa peţiolului şi a
stipelelor.
b) Structura frunzei este determinată de: fotosinteza, transpiraţia şi schimbul de gaze.
Rețineți! Arderea frunzelor poluează aerul, apa și solul, cauzează afecțiuni ale sistemului
nervos, ale căilor respiratorii și irită mucoasa ochilor. Pentru a evita aceste consecințe
frunzele pot fi:
• Împrăştiate peste gazon, vor îmbogăți solul cu carbon şi azot.
• Mucegaiul din frunze este perfect pentru mulcirea solului.
• Adăugate în compost.
• Protejeaza plantele de exterior, acoperindu-le cu un strat de frunze uscate.