SCOALA POSTLICEALA SANITARA

DRAGOMIR HURMUZESCU

IGIENA, PREVENIREA SI
CONTROLUL INFECTIILOR

Notiuni de curs

DR. Monica Moldoveanu

MEDGIDIA
2021

1
 AERUL
Compozitia chimica si influenta sa asupra organismului

ATMOSFERA – este invelisul gazos al Pamantului

- Se divide in 3 zone distincte cat si al proprietatilor fizice
●homosfera – caracterizata prin omogenitatea compozitiei chimice (gaze în formă molecular)
(157 km)
●heterosfera – se intinde pe 2000 km
●exosfera – invelisul cel mai excentric al atmosferei care nu are limite
AERUL pur este un amestec de O si N in proportie de 1 la 4. In realitate este un amestec de
gaze format din N, O, CO2 si alte gaze, la care se adauga vapori de apa, pulberi, polen, bacterii,
fungi.
Prin actul respirator se modifica compozitia aerului si cantitatea de apa si vapori, aerul exiprat
fiind saturat.
Influenta sa asupra organismului uman este consecinta modificarii presiunii partiale a gazelor
care formeaza aerul atmospheric. Modificarea presiunii partiale se poate datora fie modificarii
concentratiei gazelor, fie a presiunii atmosferice.
AZOTUL poate influenta sanatatea umana numai ca urmare a cresterii presiunii aerului
inspirat. Aer cu presiune marita respira doar persoanele care coboara sub apa si respira aer la
presiune corespunzatoare adancimii la care lucreaza. La coborarea sub apa, presiunea creste la
fiecare 9 m cu o atmosfera.
Cresterea redusa a presiunii aerului inspirat (in cazul oscilatiilor meteorologice) nu modifica
semnificativ schimburile gazoase la nivel alveolar, doar cresterile mari ale presiunii pot produce
tulburari grave ca urmare a faptului ca N expirat la presiune
crescuta trece prin membrana alveolo-capilara, se dizolva in plasma si in tesuturile bogate in lipide,
ducand la aparitia sindromului de decompresiune (narcoza hiperbara) legat de saturarea in N a
tesutului nervos.
Narcoza hiperbara are 2 faze: o faza de excitatie (euforie, neliniste, agitatie,
hiperreflectivitate) si o a doua faza de adinamie (somnolent, bradicardie, bradipnee, somn si moarte)
Sindromul de decompresiune apare la revenirea la suprafata din adanc, in care caz are loc
fenomenul invers (azotul din starea solida trece in stare gazoasa si se elimina prin plamani)

2
 Daca aceasta revenire la suprafata se face repede nu se poate elimina tot azotul prin plamani si
o parte a gazelor se acumuleaza in sange, ducand la aparitia de embolii gazoase. Aparitia acestor
embolii se manifesta prin dureri articulare, musculare, parestezii (amorteli, hiperestezie cutanata=
sensibilitate, poate merge pana la pareze)
Pentru a preveni aceste fenomene, revenirea la suprafata se face in trepte, se poate limita
timpul de scufundare, iar in ultimul timp s-a incercat inlocuirea N cu Heliu.

OXIGENUL este indispensabil vietii omului, fapt pentru care variatia presiunii sale partiale
se rasfrange puternic si rapid asupra sanatatii.
Scaderea presiunii partiale a O se datoreaza fie scaderii concentratiei, fie a presiunii
atmosferice. Scaderea concentratiei O in aerul expirat se produce in cazuri exceptionale: camere
ermetice.
In mod normal, concentratia O se mentine constanta desi se consuma mult prin respiratie, prin
procese de descompunere a subst. organice, prin arderi de tot felul.
Scaderea concentratiei O in aerul expirat este bine tolerata pana la 16-17% cand se apropie de
concentratia din aerul alveolar. Sub aceasta concentratie a O intra in joc mecanismele adaptative de
compensare: creste debitul cardiac prin tahicardie, creste volumul ventilatiei si numarul de hematii
din sangele periferic, daca scaderea concentratiei in continuare duce la tulburari neuromotoriii, de
orientare urmate de modificarea echilibrului acido-bazic, convulsii si moarte.
Scaderea presiunii atmosferice duce la scaderea concentratiei O si la hipoxie cu modificari la
nivelul organelor, aparatelor si sistemelor, astfel apar simptome ca tahicardie, tahipnee,
poliglobulie, urmate de fenomene de suprasolicitare cardiovasculara si respiratorie si in final cu
hipoxie cerebral. Nivelul hipoxiei depinde de altitudini. Simptomele apar la peste 3000 m inaltime
si se amplifica pe masura ce urcI, si peste 8000 m inaltime viata nu este posibila fara aport de O.
Exista situatii (Himalaya, Tibetul) unde populatia prezinta niste modificari adaptative cronice : au
toracele mai voluminos, poliglobulie, au respiratiile mai ample.
In ceea ce priveste cresterea presiunii de O, aceasta este mult mai tolerate de organism.

DIOXIDUL DE CARBON (CO2) actioneaza asupra organismului prin cresterea presiunii

partiale care se datoreaza cresterii concentratiei sale. In natura se produce in urma arderilor,
respiratiei si se consuma prin procesul de fotosinteza.
Echilibrul gazos s-a mentinut constant, dar in prezent creste concentratia CO2 datorita
surselor de poluare si a arderilor si diminuari ale spatiilor verzi. Cresterea concentratiei CO2 se
manifesta la nivelul organismului prin fenomene de hipercapnie (Crestere a concentratiei de dioxid

3
de carbon in sange) = cresterea frecventei si amplitudinii respiratorii, duce la paralizia centrilor
respiratori, la moarte subita prin stop respirator.

POLUAREA AERULUI

Prezenta in atmosfera a unor substante care in functie de concentratie si/sau timp de actiune
produc modificari ale sanatatii, degradeaza sau altereaza mediul. Aceste substante pot fi diferite de
cele care se gasesc in compozitia normala a aerului sau pot sa fie compusi care fac parte din aceasta:
ozonul, CO2, radonul(este un gaz radioactiv provenit din dezintegrarearadiului).
Poluantii atmosfericireprezinta o gama larga de substante diferite ca natura, cat si ca efecte
realizate asupra omului.
Se disting doua categorii de poluanti:

1. SUSPENSIILE DIN AER care cuprind poluantii dispersati in aer in stare lichida
sau solid ; cuprind particule cu dimensiuni intre 100 - 0,001 micrometri, aerosoli cu dimensiuni mai
mari de 10 micrometri sunt retinuti in caile respiratorii (suspensii nerespirabile), cei cu dimensiuni
intre 10 – 0,1 micrometri patrund adanc in tractul respirator pana la nivelul alveolelor pulmonare si
se retin in mare parte in aparatul respirator, iar cei cu dimensiuni intre 0,1 – 0,001 micrometri, desi
pot ajunge pana la nivelul alveolelor sunt eliminati odata cu aerul in timpul respiratiei.
Agresivitatea particulelor in suspensie depind de 3 elemente:
- concentratia in atmosfera
- dimensiunea particulelor ne arata nivelul pana la care vor patrunde in aparatul respirator.
- natura chimica determina tipul de efect nociv
Din acest ultim tip distingem:
a) Actiunea toxica specifica realizata de pulberi, apar modificari anatomo-patologice
specific indiferent de calea de patrundere in organism (ex.: plumb, cadmiu, mercurul)
b) Actiunea alergica - pulberile alergice se gasesc peste tot, atat la locul de munca cat si
acasa.
c) Actiunea fotodinamica – produsa de pulberi fotosensibilizante (ex.: antracenul,
smoala, parafina)
d) Actiunea cancerigena – datorita inhalarii unor substante anorganice cum ar fi
arseniul, cromul, nichelul sau substante organice.
e) Actiunea infectanta – datorita vehicularii impreuna cu pulberiile a numerosi agenti
patogeni.

4
 f) Actiunea iritanta produsa mai mult sau mai putin de orice tip de pulbere poluanta.
Intensitatea fenomenelor iritative depinde de natura si concentratia pulberilor.
g) Actiunea fibrozanta/pneumoconiogene cuprinde fenomenele patologice care apar in
urma expunerii la anumite categorii de pulberii, determinand imbolnaviri precum pneumoconioze
(sunt boli pulmonare, produse de praful aspirat pe căile respiratorii, praf care în mod frecvent este
de nautură anorganică, rar de natură organică.)

2. GAZELE SI VAPORII POLUANTI aflati in amestec in aer sub forma gazoasa;

patrund in organism predominant pe cale repiratorie, caile cutanate si digestive fiind secundare.
Toxicitatea gazelor si a vaporilor toxici depind de natura chimica, structura chimica si
proprietatile chimice ale acesteia.
Prin membrana alveolo-capilara, difuziunea in circulatia generala se face extrem de usor, iar
barierele puse de organism sunt putin eficiente.
Gazele toxice pot afecta toate tesuturile sau pot leza cu precadere anumite organe si tesuturi.
In mod clasic se disting gaze cu actiune asfixianta care au ca effect hipoxia sau anoxia, gaze
cu actiune narcotica si gaze cu actiune sistemica, toxicitatea acestora manifestandu-se selective
asupra anumitor organe sau sistemic.

Surse de poluare ale aerului

In functie de provenienta se clasifica in: surse naturale si surse artificiale (antropogene)

Sursele naturale: eruptiile vulcanice, descompunerile naturale ale materialului organic,
erodarea solului, pulberile de meteoriti, etc.
- reprezinta in mod exceptional un risc important pentru sanatate
Sursele principale de poluare a aerului sunt reprezentate de sursele antropogene. Cele mai
importante sunt procesele de combustie, transporturile si procesele industriale diverse. Dintre
acestea principal sursa de poluare e combustia.
In vederea incalzirii locuintei, obtinerii energiei termice si mecanice, principalele resurse
energetice folosite sunt: carbunele, petrolul, gazele naturale. Toate in procesul de ardere elimina
cantitati importante de poluanti, cantitatea acestora depinzand de calitatea procesului de ardere si de
puritatea combustibilului.
Dintre mijloacele de transport, principala sursa de poluare sunt autovehiculele, atat cat si
datorita numarului mare a acestora, cat si de cantitatea mare de poluanti produsa: hidrocarburi, oxid
de carbon, oxizi de azot, aldehide, plumb.

5
 Poluarea produsa de gazele de esapament prezinta un risc asfixiant, toxic, specific si
cancerigen.
Referitor la procesele industriale de poluare, pe langa arderea combustibilului, contribuie
la poluarea aerului cu o varietate de produsi poluanti eliminate sub forma de suspensii si gaze.
Riscul pentru sanatatea umana produs de poluarea industriala este foarte valabil in functie de
profilul industrial si de pocesul tehnologic folosit. Ce este caracteristic este faptul ca numarul de
persoane afectate este mai mic, restrangandu-se la cele din teritoriu unde e amplasata industria
respectiva, in schimb pentru anumite tipuri de industrie, poluantii eliminati sunt foarte agresivi
putand prejudicia grav sanatatea umana in lipsa unor masuri riguroase.

Factori care conditioneaza poluarea si autopurificarea aerului

Produsii eliminati in aer sufera o serie de procese care au drept rezultat in general o reducere a
concentratiei lor, pana la disparitia lor din aer. Acesta este fenomenul de autopurificare a aerului,
care este suficient pentru a mentine o compozitie normala a aerului.
Factorii care conditioneaza o putere mai mare sau mai mica a autopurificarii sunt:
- factorii meteorologici sunt cei mai importanti, prin curentii de aer si gradientul de
temperatura.
- factorii topografici – amplasarea localitatilor sau a zonelor industriale.
- vegetatia - element adjuvant al autopurificarii.
- suprafetele de apa existente – element adjuvant care favorizeaza depunerea pulberilor.
- elemente urbanistice – configuratia urbana contribuind la realizarea unei concentratii mai
mari sau mai mici a poluantilor in interiorul localitatilor.

Prevenirea si combaterea poluarii aerului

Masurile de prevenire si combatere reprezinta o necesitate sociala de mare importanta la ora
actuala.
Se disting:
●masuri legislative
●masuri medicale
●masuri tehnice si administrative
Masurile legislative constituie in principal apanajul agentiilor de protectie a mediului.
Ministerul Sanatatii vine in completare cu norme de poluare a aerului, controleaza respectarea
acestor norme, si asigura prevenirea imbolnavirilor la populatie.

6
 Criteriile de calitate a aerului urmaresc evitarea poluarii, deci limitarea concentratiei din
atmosfera sub pragul la care se produc: alterarea sanatatii, generarea de disconfort, alterarea
mediului.
Normele sanitare sunt concentratii maxime admisibile reprezinta concentratiile la care
substantele produse in atmosfera respecta acest criteriu de baza. Acestea se exprima in mg / m³ aer
in zona de respiratie a omului.
Pentru ca aceste concentratii ale poluantilor sufera numeroase variatii se folosesc mai multe
exprimari de valori: concentrari medii anuale, lunare sau zilnice. La noi in tara se utilizeaza
concentratii pe doze pe 24 h si 30 min., iar pentru pulberi se mai utilizeaza metoda sedimentarii care
este cantitatea de pulberi depuse pe unitatea de suprafata in unitatea de timp.

Masurile tehnice si administrative privesc atat sursele de poluare cat si teritoriul expus.
Referitor la sursele de poluare se recomanda folosirea unui combustibil specific a carui ardere
sa fie completa, se prefera sistemul de termoficare.
Referitor la porturi si depouri de locomotive trebuie sa fie plasate intre localitati, la suprafete,
se recomanda folosirea continutului de tetraetil de Pb din benzina in vederea reducerii poluarii cu
Pb; se pot lua masuri de restrictionare a circulatiei.
Elementele din suspensie (funinginea, cenusa, pulberile) pot fi captate sub diferite forme;
inainte de a fi eliminate prin cos pot fi folosite ca si combustibil.
In ceea ce priveste amplasarea este interzis in vai adanci si depresiuni. Zonele industriale se
amplaseaza la distanta de zonele de locuit; intre zona industriala si zona de locuit este un spatiu,
numit zona de protectie unde e interzisa construirea de case sau edificii culturale (anexe), de
preferat sa fie vegetatie.

ACTIUNEA POLUARII AERULUI ASUPRA SANATATII

Poluarea aerului actioneaza asupra sanatatii in doua moduri:
- direct
- indirect
Actiunea directa – in cadrul acestei actiuni se disting efecte:
- acute - dupa expuneri de scurta durata
- cronice – dupa expuneri de lunga durata
- tardive
Efectele acute se caracterizeaza prin modificari ale starii de sanatate care apar la scurt timp
dupa expunerea la poluantii atmosferici: intoxicatii acute, modificari ale starii de sanatate cu
agravarea sau decompensarea unei boli preexistente.
7
 Aceste situatii apar atunci cand nivelurile de poluanti atmosferici sunt foarte ridicate.
Efectele cronice se datoreaza actiunii pe timp indelungat a concentratiilor moderate de
poluanti atmosferici. In aceste situatii se intampla fie o acumulare a substantelor poluante care se
depune in diverse tesuturi si organe (Pb, Cadmiu, Hg), fie se produce o cumulare functionala
produsa de suprasolicitarea mecanismelor de aparare a organismului (ex. : cazul poluantilor iritanti)
Efectele tardive sunt cele in care latenta cu care apar fenomenele patologice se poate intinde
pe perioade de decenii Este vorba de actiunea cancerigena, mutagena, teratogena a poluantilor
atmosferici.
D.p.d.v. a efectului direct, poluantii atmosferici se clasifica astfel:

a) P. IRITANTI (dioxidul de Sulf, de Azot, amoniacul, diverse suspensii)

- reprezentanti de gaze iritante si de suspensii
- cei mai raspanditi rezulta din procesele de combustie, cat si din circulatia
autovehiculelor, sau in urma diferitelor tehnologii industriale.
Efectul lor dominant se realizeaza la nivelul aparatului respirator.
Dupa expuneri de scurta durata la concentratii crescute din acesti poluanti, apar intoxicatii
acute, cresterea semnificativa a morbiditatii (totalitatea îmbolnăvirilor cunoscute la un moment dat)
si mortalitatii si agravarea bronsitei cronice.

b) P. ASFIXIANTI (CO, CO2, H sulfurat, acid cianhidric si cianurile)

- contin acele substante al caror efect il reprezinta hipoxia sau anoxia prin
blocarea aportului, transportului sau utilizarii O in procesele metabolice.
- cel mai raspandit este monoxidul de Carbon care rezulta din procesele de
combustie, in timp ce Hidrogenul sulfurat, cianurile rezulta din procese industriale, constituind
riscuri pentru sanatate, numai in conditii accidentale.

c) P. TOXICI SPECIFICI (SISTEMICI) – (Pb, F, Cadmiu, Hg)

- sunt acei poluanti a caror actiune se exercita asupra diferitelor organe si
sisteme ale organismului uman, efectul fiind specific substantelor incrimante (cele in cauza)
- sunt foarte numerosi, provenind din procesele industriale si din mijloacele de
transport; dintre acestia cei carora li se acorda importanta sunt Hg, Cadmiu, F, Pb datorita
raspandirii lor tot mai mari in mediu, precum si faptului ca se acumuleaza in mediu si in organismul
uman, au posibilitatea de a produce in timp modificari grave.

8
 d) P. CANCERIGENI (hidrocarburi policiclice aromatice, Arseniu, Crom hexavalent,
Nichel)
- cuprind substante a caror numar este in continua crestere, un numar
important dintre acestea putand fi gasite in randul poluantilor atmosferici.

e) P. FIBROZANTI- grup de substante care patrunse in plaman, produc reactii

fibroase prin mecanisme complexe specifice fiecarei substante.
- formati in general din suspensii care se depoziteaza in plamani, in
patologia profesionala determinand imbolnaviri numite pneumoconioze (silicoza este cea mai
frecventa produsa de dioxidul de Siliciu cristalizat)

f) P. ALERGIZANTI sunt responsabili de cresterea bolilor alergice si in special al

alergiilor respiratorii.
Principalii factori alergizanti din natura sunt reprezentati de produsi naturali ca :
polenul, fungi sau produsi volatilirezultati din anumite vegetale. Desi se gasesc pe primul loc in
producerea alergiilor respiratorii, polenul, fungii, etc. nu pot fi considerati poluanti.

Actiunea indirecta a aerului poluat asupra sanatatii

Produsii de poluare din atmosfera pot produce modificari ale mediului care sa se resfranga
asupra sanatatii si a conditiilor generale de viata a populatiei.

Actiunea asupra microclimatului

Acesta poate fi modificat de impuritatile din atmosfera, particulele din aer si unele substante
hidroscopice facilitand condensarea vaporilor, ducand la cresterea frecventei zilelor de ceata.
Radiatiile solare sunt retinute de impuritatile din aer putand ajunge in cantitate mai mica la
nivelul solului.

Actiunea asupra radiatiilor luminoase.

Radiatiile luminoase sunt retinute de aerosoli, scazand luminozitatea.
Actiunea asupra radiatiilor UV
Radiatiile UV sunt retinute in proportie mai mare decat cele luminoase si calorice; unii
poluanti (freonii, oxizii de Azot, F) ajunsi la altitudini mari pot modifica concentratia de ozon din
ionosfera, crescand permeabilitatea pentru UV, cu toate consecintele asupra starii de sanatate, in
special cresterea incidentei cresteriii cancerului de piele.

9
 Actiunea asupra plantelor
Vegetalele sunt foarte sensibile la poluanti, in special la actiunea gazelor toxice si a
pulberilor. Cele mai sensibile sunt coniferele si pomii fructiferi.

Actiunea asupra animalelor

Cele mai sensibile la poluanti sunt albinele care mor la scurt timp dupa expunere.
In unele zone industriale sunt folosite ca indicatori ai gradului de poluare.

Actiunea asupra conditiilor de viata

Pulberiile, fumul, gazele creaza disconfort, mirosuri neplacute, provoaca murdaria locuintei,
compusii cu F pateaza geamurile, substantele oxidante sau acide degradeaza obiectele din cauciuc si
metal.

Microflora aerului
Atmosfera nu are o microflora proprie, contine permanent microorganisme, virusuri, bacterii,
fungi, plevuri (ciuperci).
Majoritatea provin din sol, suprafete de apa si vegetatie. Structura si densitatea florei
microbiene din aer se schimba in zonele unde exista colectivitati omenesti, unde pe langa germenii
din natura apar si germenii adaptati parazitismului uman si animal, densitatea lor fiind in functie de
densitatea populatiei din acea zona.
In atmosfera exista 2 categorii de microorganism:
- cele care provin din natura
- flora provenita de la oameni si animale
Flora naturala a aerului poate crea probleme de sanatate umana in conditiile in care este
alergena.
Microorganismele de origine vegetala si animalapot fi grupate in saprofite conditionate
patogenic si strict patogene. Cele saprofite nu joaca nici un rol patogenic, in timp ce germenii
ceilalti pot provoca imbolnaviri specifice.

ROLUL AERULUI IN RASPANDIREA BOLILOR INFECTIOASE

Aerul joaca un rol important in transmiterea unui mare numar de agenti patogeni.
Bolile infectioase care se transmit pe calea aerului reprezinta cca. 20 % din bolile infectioase
si se gasesc pe primul loc ca frecventa in zona temperate. Supravietuirea germenilor in aer depinde
de o serie de factori: in general, aerul nu ofera conditii de supravietuire a agentilor patogeni decat in
anumite conditii (schimbari de temperatura si umiditate)
10
 Radiatiile UV au actiune germicida (ucid germenii). Microorganismele poluante nu se gasesc
in atmosfera sub forma de corpi microbieni, ci in general sunt aderente pe un substrat.
In functie de acest substrat sunt distribuite in aer sub 3 forme:
1. Picaturi de secretie nazala, bucofaringiana sau bronsica sunt picaturile Flugge care
ajung in aer in timpul vorbitului, tusei, stranutatului, rezultand picaturi mari, de aceea sedimenteaza
repede.
2. Nucleii de picatura sunt secretii de dimensiuni mici cu stabilitate mai mare in aer,
care au pierdut din compozitie apa si a ramas doar o parte din substanta organic sau din
microorganisme. Datorita lor distanta de raspandire pe calea aerului a infectiilor respiratorii creste
foarte mult.
3. Praful bacterian este constituit din particule de praf pe care adera microorganisme de
origine animala sau umana. Particulele mai mari se depun, in timp ce cele mici pot fi vehiculate de
curentii de aer si se pot raspandi pe anumite distante.
Indiferent de formele sub care se gasesc in aer, microorganismele patogene si cele potential
patogene pot provoca imbolnavirea in primul rand prin inhalarea suspensiilor contaminate,
provocand imbolnaviri ale aparatului respirator sau unele boli infectioase cu poarta de intrare
mucoasa aparatului respirator, iar atunci cand se depun pe tegumente si placi pot duce la aparitia
supuratiilor (se infecteaza si formeaza puroi)

Criterii de apreciere a contaminarii aerului

Analiza bacteriologica a aerului se practica doar in scop diagnostic epidemiologic si permite
caracterizarea d.p.d.v. igienic, potentialul pe care il are ambianta in transmiterea aerogena a
infectiilor. Se recurge la anumiti indicatori bacteriologici de contaminare a aerului si anume:
- numarul total de germeni din aer care se dezvolta la 37 ° C.
- streptococii hemolitici (β hemolitici) si viridians (α hemolitici)
- stafilococii
- germenii din grupa coliformilor

Masuri de combatere si profilaxie a contaminarii aerului

● Ventilatia este una dintre cele mai buna metode pentru reducerea numarului de
germeni din aer, atat a picaturilor de secretie cat si a nucleilor de picatura, cat si a prafului
bacterian.

11
 Asigurarea cubajului de aer in incaperi si aplicarea masurilor de ventilatie realizeaza si
protectia fata de infectiile aerogene. Sistemele de recirculare ale aerului sunt neigienice, contribuind
la raspandirea florei patogene si pot fi folosite doar in conditiile in care se schimba filtrele si se
dezinfecteaza.
● Curatenia este o metoda de a reduce posibilitatea de transmitere a boliilor pe calea aerului,
pentru ca reduc flora microbiana aderenta la praful din incaperi.
● Dezinfectia aerului: exista procedee fizice (radiatiile UV) si metode chimice (substante
chimice care pot fi pulverizate sub forma de aerosoli, vapori cu rol bactericid)

Clima si relatia sa cu sanatatea

CLIMA reprezinta totalitatea factorilor fizici si biologici caracteristici pentru o anumita
regiune si care actioneaza asupra omului.
Ceea ce caracterizeaza clima sunt factorii meteorologici.
Clima este suma factorilor care caracterizeaza d.p.d.v. meteorologic un teritoriu (temperatura,
precipitatiile, insorirea, nebulozitatea, actiunea vanturilor, etc).
VREMEA se caracterizeaza printr-o mare instabilitate, schimbandu-se de mai multe ori pe
zi. ; este determinata de deplasarea unor mase mari de aer cu caractere meteorologice diferite.
CLIMA este suma tuturor starilor de vreme dintr-o regiune.
Dupa situatia geografica, suprafata Pamantului se imparte in 5 zone climatice de baza: o zona
tropicala, 2 zone temperate si 2 zone polare.
Zonele polare –temperatura medie anuala sub 0 ° C
- umiditate relativ mare
- existenta zilelor si noptilor polare
- regimul de radiatii este satisfacator doar in zilele polare
- aici sunt un numar redus de boli infectioasa, pt. ca e populatie putina
Patrunderea unui agent patogen in aceste conditii ar determina forme grave de boli din cauza
lipsei de imbolnaviri.
Zonele temperate– insorire medie
- deosebiri mari climatice de la un anotimp la altul
- schimbari frecvente de vreme.
- bolile virale si microbiene sunt relativ prezente, multe au caracter sezonier (infectiile
respiratorii au o frecventa relativ mare)
- sunt prezente bolile reumatice si inflamatorii si artropatiile degenerative legate de conditiile
de viata.
Zona tropicala – insorire maxima
12
 - temperatura ridicata si schimbari de vreme cu caracter ritmic.
- domina bolile parazitare si cele transmise prin vectori si se asociaza boli la care conditiile
sociale contribuie mult (frecventa malnutritia)
- tarile din aceste zone sunt tari subdezvoltate.
Se disting 3 subzone:
- climatul tropical maritim (cald si umed)
- climatul tropical uscat (de stepa, savanna – cald si uscat)
- climatul tropical de altitudine (mai rece si cu radiatii polare puternice)
-
TIPURILE DE CLIMA

In cadrul diferitelor zone climatice se disting o serie de tipuri de clima.

Climatul alpin (de altitudine) – peste 1000 m altitudine
- caracterizat prin presiune atmosferica scazuta, radiatii UV si luminoase crescute, curentii de
aer puternici, umiditate si temperatura scazuta, aer curat si puternic ionizat negativ.
Climatul de stepa – caracterizat prin caldura mare in timpul verii, uscaciune si insolatie mare.
- deosebiri mari de temperatura intre zi si noapte.
- curenti de aer cu intensitate mare.
Climatul de ses – climat indiferent, fara contraste puternice intre factorii climatici.
- este favorabil pentru bolnavi si convalescenti
Climatul subalpin – caracterizat prin presiune atmosferica mai scazuta, curenti de aer mai
intensi ; toate caracteristicile climatice se schimba odata cu cresterea altitudinii.
Climatul marin – caracterizat prin presiune atmosferica constanta, umiditate ridicata,
diferente mici de temperatura intre zi si noapte; ierni mai blande si veri mai racoroase, radiatii
solare mai crescute, curenti de aer puternici, aerosoli salini, bogati in iod.

ACLIMATIZAREA = MODIFICARILE ORGANICE SI FUNCTIONALE CARE SE

PRODUC IN ORGANISMUL UMAN LA TRECEREA DINTR-UN CLIMAT IN ALTUL,
MODIFICARI CARE APAR IN PROCESUL DE ADAPTARE LA CLIMATUL RESPECTIV.
- Nu se produce doar la trecerea dintr-un climat in altul, ci si in cazul expunerii profesionale
la factorii meteorologici deosebiti fata de cei cu care este obisnuit individual (munca in ateliere in
care este foarte cald, rece sau foarte umed).
Aceste schimbari degenereaza bolile profesionale, pentru ca organismul nu se poate adapta.
In sens mai larg, ACLIMATIZAREA reprezinta atat adaptarea la fenomenele climatice
dintr-un teritoriu cat si la conditiile de igiena din zona respective si la mediul social.
13
 IGIENA APEI

Ziua de 22 martie este dedicata Zilei Mondiale a Apei si sarbatorita din anul 1993. In anul
2005 a fost lansata „Decada Apei 2005-2015” deviza fiind „Apa este vitala pentru dezvoltarea
durabila”.
Importanta sanitara a apei la nivel global, reiese din strategiile lansate de organisme
internationale, privind sanatatea in relatie cu mediul, fiind cunoscut din statisticile ONU faptul ca
peste un miliard de persoane in lume nu au acces la apa potabila in cantitate suficienta si sigura din
punct de vedere calitativ. De asemenea, 2,4 miliarde personae nu beneficiaza inca de servicii de
salubritate.
Incepand cu perioada 1950-1970 OMS a pus accent pe salubritatea mediului si in special pe
aprovizionarea cu apa potabila a populatiei.
Definitia OMS a sanatatii in relatie cu mediul: ”Sanatatea in relatie cu mediul cuprinde
acele aspecte ale sanatatii umane, inclusiv calitatea vietii, care sunt determinate de factorii de
mediu: mediul fizic, biologic, si psihosocial. Se refera, de asemenea, la teoria si practica evaluarii,
corectarii, tinerii sub control si prevenirii acelor factori de mediu care pot afecta sanatatea generatiei
prezente si a celor viitoare.”
Din definitie rezulta ca in afara factorilor fizici de mediu - aerul, apa, alimentele, solul,
deseurile, radiatiile ionizante si neionizante, asezarile umane, trebuie luat in considerare si mediul
de munca, care presupune o expunere mai mare, dar caracteristica unui anumit grup populational,
fata de care sunt prevazute norme de protectie a muncii, in functie de tipul de expunere.

Rolul apei in sistemele biologice

Existenta vietii pe pamânt este indisolubil legata de prezenta apei. Apa este un solvent
universal si un mediu de transport al substantelor in organism. Intracelular, apa este un mediu de
dispersie si participa la reactiile de hidroliza, rezultând ca un produs final al oxidarilor celulare.
Evaporarea apei reprezinta de asemenea, un important mecanism termolitic in mentinerea
temperaturii corpului la valori normale.
Continutul in apa al organismului uman scade cu vârsta.
Apa reprezinta la adultul normoponderal in medie 60% din greutate si este distribuita in
proportie de 20% din greutatea corpului in spatiul extracelular (5 intravascular + 15% interstitial) si
40% reprezinta apa intracelulara.
Nevoile individuale de apa potabila

14
 Sunt reprezentate de apa necesara satisfacerii nevoilor fiziologice ale organismului,
mentinerea igienei personale, precum si consumul de apa pentru pregatirea hranei si in scop
menajer.
Nevoile fiziologice de apa
In organism se mentine un echilibru permanent intre aportul si eliminarile de apa, asigurat de
centri vegetativi din hipotalamus, care regleaza aportul de apa si sodiu, precum si de hormonii
volemici: antidiuretic (vasopresina), aldosteronul si factorii natriuretici atriali, ce regleaza
eliminarile urinare de apa. Nevoile de apa ale unui adult sanatos pe 24 ore sunt de aproximativ 2500
ml, asigurate prin consum de 1500 ml apa restul fiind asigurat prin aport alimentar), la care se
adauga apa endogena rezultata din metabolism (200-300 ml).
Continutul unor alimente in apa:
Pepene galben 93%
Rosii 92%
Lapte de vaca 87%
Carne de vita 78%
Pierderile de apa ale organismului sunt de 2500 ml pe zi si se realizeaza in cea mai mare parte
pe cale renala (1500 ml) restul fiind eliminat prin piele si plamân (perspiratie insensibila) precum si
pe cale digestiva.
Pierderile de apa in 24 ore:
enale 1500 ml
Piele 500 ml
Plaman 350
Intestine 150

Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda asigurarea unei cantitati optime de apa de 100
litri pe persoana si zi, iar cantitatea minima ce trebuie asigurata unei persoane pe zi in situatii
speciale, accidentale sau calamitati este de 5 litri, pentru acoperirea nevoilor fiziologice si spalatul
mainilor.
Consumul specific de apa, reprezinta cantitatea totala de apa furnizata unei localitati
impartita la numarul de locuitori si se exprima in m3 pe 24 ore. Exprima gradul de dezvoltare si
standardul de viata; astfel in tari foarte dezvoltate consumul este de 500 m3 pe persoana, câteva
inregistreaza 1000 m3, iar in SUA peste 2000 m3.
Sursele de apa
●Apele de suprafata
●Apele subterane - au o calitate mult mai buna in functie de adâncimea la care se afla.

PATOLOGIA HIDRICA

15
 Notiuni generale
Afecţiunile pentru care apa reprezinta o cale de transmitere si patrundere a germenilor in
organism, pot fi contractate in urmatoarele condiţii:
•Prin consum de apa contaminata;
•Prin folosirea apei nepotabile la pregatirea hranei;
•Prin folosirea apei in scop recreativ, in timpul imbaierii;
•Prin cantitate insuficienta de apa, şi condiţii de igiena individuala necorespunzatoare;
• Apa prezinta habitat pentru gazde intermediare, necesare dezvoltarii unor germeni si insecte
vectoare;
• Multiplicarea unor germeni in apa, dar care patrund in organism pe alta cale (Legionella, Amoebe
de apa dulce);
•Prin aport indelungat in organism a unor compuşi chimici in cantitaţi mici şi crearea unor
dezechilibre biologice, sau chiar a unor intoxicaţii cu caracter cronic.
Patologia hidrica infectioasa
Este reprezentata de afectiuni cu poarta de intrare:
●Digestiva
●Cutanata
●Olfactiva
●Conjunctivala.
Acestea pot fi contactate prin consum de apa nepotabila sau pentru prepararea alimentelor, cât
si in timpul imbaierii. Sunt de asemenea boli care apar datorita lipsei de apa sau o cantitate
insuficienta pentru menţinerea igienei individuale, in aceste cazuri fiind prezent riscul apariţiei unor
boli cu transmitere fecal- orala, infectii ale pielii si ochilor. Exista de asemenea boli cu suport
hidric, apa prezentând gazde intermediare necesare unor paraziti, unde- si desfasoara o parte din
ciclul lor de viata, devenind astfel infestanti pentru om.
Bolile cu cale de transmitere hidrica in functie de numarul de cazuri, modul de aparitie si
extindere in populatie, se pot manifesta ca:
•Epidemii hidrice
•Endemii hidrice
•Cazuri sporadice de boala
Epidemiile hidrice au reprezentat din totdeauna o forma grava de manifestare a bolilor
infectioase datorita numarului mare de cazuri care vizeaza toti consumatorii de apa, indiferent de
varsta, sex, ocupatie.

IGIENA SOLULUI
16
 Solul este partea scoartei terestre cu o grosime variabila intre 30-100 km in care au loc
procesele biologice.
Este format din grunji sau granule solide - conglomeratele de particule cele mai mici care
rezista la deformarea mecanica. Spatiile libere dintre granule constituie porii. Nisipul are o
porozitate de 35%, iar argila de peste 65%.
Solul este strabatut de aer si apa gratie permeabilitatii, care in privinta aerului aer depinde de
marimea porilor, nu si de volumul lor total; pietrisul si nisipul sunt sunt foarte permeabile pentru
aer, desi au porozitate redusa. Cu cat solul este mai aerat, procesele biologice sunt mai active si
solul este mai salubru. Expulzarea aerului din porii solului si inlocuirea lui cu apa afecteaza gradul
sau de salubritate. Permeabilitatea pentru apa depinde atat de marimea porilor cat si de volumul lor
total. Pietrisul si nisipul sunt foarte permeabile, in timp ce argila si turba retin apa si sunt greu
strabatute de apa pe care o retin.
In raport cu apa, solul comporta de sus in jos: o zona de evaporare, o zona de filtrare care
retine impuritatile, o zona de capilaritate prin care apa subterana se ridica in porii solului si, in
sfarsit, zona acvatica propriu-zisa - panza de apa subterana sub care se gaseste un strat de sol
impermeabil.
Selectivitatea se refera la filtrarea diferentiata a impuritatilor bazata pe fenomenul de
adsorbtie (retinerea impuritatilor la suprafata granulelor). Selectivitatea adreseaza cu precadere
microbii + alte impuritati in suspensie dar si elementele dizolvate.
Datorita conductibilitatii sale termice reduse solul preia cu intarziere variatiile temperaturii
atmosferice, circadiene sau sezoniere. Deja la 1 m adancime (temperatura beciurilor), variatiile
circadiene nu se mai resimt iar cele sezoniere sunt considerabil atenuate, pana la disparitie catre
adancimea de 8 m. Intre 8-30 m temperatura este constanta, iar peste 30 m temperatura creste cu un
grad Celsius la fiecare 35 m.
Din punct de vedere chimic solul este o colectie cuprinzatoare a substantelor chimice
cunoscute concentratii diverse care au fost legate de patologia geografica a unor populatii, in
legatura cu carenta sau excesul de elementele minerale in solul subiacent. Nefrita endemica
balcanica (zona Severin si peste Dunare) pare a fi legata de compozitia chimica a solului si de
acviferul asociat.

Sursele de poluare sunt:

- microorganismele patogene (inclusiv paraziti intestinali);
- substante organice;
-chimicale cu potential toxic;

17
 - substante radioactive.

Poluarea biologica se refera la:

- germeni patogeni excretati de om, potentati uneori de circuitul om-sol-om;
- germeni patogeni dinspre animale, potentati uneori de circuitul animal-sol-om.

Contaminarea om-sol-om priveste bacilul tific sau paratific, bacilii dizenterici, vibrionul
holeric, virusurile poliomielitice, virusul hepatitei, streptostafilococi, micrococi. Germenii de mai
sus au rezistenta redusa in sol (in functie de umiditate) de la zeci de zile - enterobacteriile, la cateva
saptamani - enterovirusurile. Transmiterea uzuala la om are loc prin apa si alimente.
Contaminarea animal-sol-om recunoaste germeni mai numerosi: bacilul tetanic, bacilul
antracis, rickettia burnetti (agentul etiologic al febrei Q - colportat de bovine si caprine, transmis la
om prin lapte, cu localizare pulmonara, dand tuse seaca, cefalee, temperatura ridicata), leptospirele,
brucele. Cei din urma supravietuiesc in sol cateva saptamani, insa antracisul si germenul tetanic trec
in forme sporurate deosebit de rezistente care pot da la contactul direct boli grave pentru oameni si
animale (antrax, tetanus). Transmitere la om este directa in cazul muncilor agricole si indirecta prin
intermediul apei si alimentelor. Bacilul botulinic are rezistenta mare, ajunge la om prin alimente
contaminate insuficient prelucrate termic si da o toxiinfectie alimentara grava prin exotoxina
neurotropa.
Parazitozele transmise prin sol implica microorganisme patogene si helmintii. Cei din urma
sunt paraziti intestinali; biohelmintii au nevoie de gazda intermediara pentru a atinge stadiul
infestant: tenia; geohelmintii se dezvolta direct in sol: ascaridul - ascaridoza este mai frecventa la
copii si tricocefalul - tricocefaloza predomina la adulti. Rezistenta in sol a acestor paraziti eliminati
de organismul uman sub forma de oua poate depasi un an. Ankilostomiaza este numita semnificativ
maladia minerilor cu referire la conditiile de climat (temperaturi mai ridicate) cerute pentru
dezvoltarea parazitului.
Poluarea chimica a solului rezulta din reziduuri menajere si zootehnice, reziduuri industriale
si radioactive si din ingrasaminte agricole.
In acest cadru, poluarea organica se refera in principal la reziduurile menajere si zootehnice si
la unele reziduuri din industria alimentara. Degradarea substantelor organice in sol este
asemanatoare celei din ape dar comporta nivele mai intense cauzata de constelatia de germeni activi
in sol. La degradare participa germeni telurici intre care majoritatea au versiuni mixte, aeroba si
anaeroba.
Poluarea industriala a solului priveste substantele toxice care ajung in apele subterane sau
de suprafata si catre culturile vegetale, apoi mai departe catre oameni si animale.
18
 Se considera ca jumatate din materiile prime contribuie la formarea deseurilor industriale -
dintre care 15% sunt toxice pentru organismul uman.
Poluarea radioactiva se refera in principal la strontiu 90 (injumatatire la 26 de ani), cesiu
127 (30 ani), iodul 131, bariu 140 - izotopi emisi de reactoarele nucleare care constituie surse ale
radiatiei gamma globale.
Strontiul radioactiv se concentreaza in sol dupa ploi abundente, iar cesiul este retinut in sol cu
predilectie, de unde trece in vegetale si in animale. Poluarea radioactiva a solului ca urmare a
produsilor de fisiune a dus la cresterea cu 10-30% a radioactivitatii naturale in emisfera nordica in
ultimele decade.
Poluarea agricola este legata de fertilizantii sintetici: ingrasaminte, biostimulatori,
antidaunatori (pesticide).
Dintre fertilizantii chimici, compusii de plumb sau mercur (organo-metalici), ca si sarurile
acidului arsenic, se descompun greu si au persistenta indelungata. Pesticidele organo-clorurate
(DDT - acum abandonat, Lindanul, Aldrinul) au de asemenea mare remanenta in sol (5% dupa 5
ani).
Culturile tratate cu ingrasaminte chimice atrag cresterea nivelului de nitrati in produsele
vegetale ce pot apoi afecta lesne sanatatea copiilor. Restrangerea utilizarii pesticidelor, alternarea in
timp a diversilor fertilizanti, preferarea fertilizantilor mai lesne biodegradabili sunt principii
preventive de baza.
Asanarea solului se refera la masurile necesare pentru readucerea la sau mentinerea solului in
conditii igienice.
Reziduurile solide sunt resturi ale activitatii umane insolubile in apa sau care nu sunt purtate
de apa. Cadavrele de animale sunt exemplul tipic de reziduu cu potential de risc considerabil pentru
sanatate.
Reziduurile solide isi exercita influentele patogene prin vectori: insecte si rozatoare.
Musca domestica isi dezvolta ciclul larvar in gunoaie si are o raza de actiune intinsa pe mai
multi km timp de cateva zile. Are incarcari microbiene care pot depasi 250 de specii de germeni,
dintre care salmonele, difteric, stafilococ, chiar bacilul Koch. In tubul digestiv al unei singure larve
au fost gasite peste 100 000 de bacterii.
Rozatoarele sunt vectori recunoscuti pentru: dizenteria amoebiana; bruceloza (o zoonoza:
bacteria patrunde in organism prin mucosa nazala, de unde se rapandeste in nodulii limfatici, splina,
uter, palcenta sau prostata; la femele acasta boala duce la pierderea puilor pana la termen, sau, post-
natal, la moartea prematura a acestora; la masculi infectia poate duce la sterilitate): brucelele se
elimina de la rozatoarele bolnave prin urina/fecale in gunoiul de grajd);

19
 ● leptospiroza (zooantroponoza acuta, caracterizata prin febra, frisoane, mialgii,
afectarea capilarelor, ficatului, rinichilor, sistemului nervos central): sobolanul
cenusiu, cel negru si soarecele de camp/microtus sunt rezervoarele consacrate de
leptospire;
● tularemia (zoonoza/infectie acuta; în Moldova s-au determinat 27 specii de mamifere
antrenate în procesul epizootic inclusiv iepuri, vulpi, pisici salbatice si de casa):
rezervorul este sobolanul de apa, iepurele sau harciogul;
● rikettsiozele: vectorul este sobolanul cenusiu

Vectori
Intr-o viziune mai larga inventarul vectorilor patogeni curinde:
●acarienii (capusele: vectori pentru encefalite, rikettsioze, dermatite);
●insectele; notabile sunt tantarii, flebotomii (ca tantarii dar cu pilozitate solziforma),
ceratopogonidele (musculite de 2 mm din ierburile umede), simulidele (musculite negre de 1-4 mm
din zona inundabila a raurilor), mustele sinantrope (traind pe langa om) - 100 de specii in tara
noastra, intre care musca domestica; blatidele (gandaci de bucatarie, galbui roscati sau negri);
●rozatoarele: sobolanul de casa, sobolanul negru (din porturile dunarene), soarecele de casa.
Combaterea vectorilor patogeni recurge la dezinsectie si deratizare.
Masurile preventive se refera la igienizarea mediului, a locuintei, precum si la masuri de
igiena personala si colectiva.
Asanarea baltilor, taluzarea malurilor, regularizarea cursurilor de apa restrang de asemenea
conditiile favorabile inmultirii vectorilor.

AMPRENTA DE CARBON

Intre Neutralizare si Poluare

Amprentă de carbon, denumita si amprenta CO2, reprezinta emisiile totale de
gaze cu efect de seră pe care o organizație, un eveniment, produs sau o persoană le
produce intr-un anumit interval de timp.
Gazele cu efect de seră, generic denumite emisii de CO2, sunt rezultatele
diverselor activitati pe care omul le intreprinde ca urmare a dezvoltarii si progresului:
transport, consumul de combustibili, alimente, produse fabricate, materiale, lemn,
drumuri, clădiri, servicii etc.

20
 Amprenta de carbon se poate calcula atat la nivel de gospodarie sau individ, cat
si la nivelul unor evenimente (team-building, conferinte, forumuri, spectacole etc),
zboruri cu avionul sau la nivelul unei afaceri – companie sau organizatie.
Reducerea amprentei de carbon
Reducerea, compensarea sau neutralizarea amprentei de carbon (CO2)
reprezintă acțiuni de schimbare a atitudinii față de societate, de crestere a
responsabilității sociale a unei companii.
Astfel, mecanismul de neutralizare a gazelor cu efect de seră situează această
problemă majoră în centrul de conștientizare a organizațiilor și a consumatorilor în
vederea inițierii unei schimbări în comportament.
Contributia intreprinderilor la reducerea emisiilor de carbon
● Lupta împotriva schimbărilor climatice
În lupta împotriva schimbărilor climatice, sectorul industrial este adesea
considerat ca făcând parte din problemă, şi nu fără motiv. Începutul revoluţiei
industriale, acum aproximativ 250 de ani, a coincis cu o creştere masivă a emisiilor
de gaze cu efect de seră. 
Ca urmare a arderii combustibililor fosili şi a despăduririlor, concentraţia
atmosferică de CO2, care contribuie pe termen lung la schimbările climatice, a
crescut cu o treime de atunci.   
Cu toate acestea, în ultimii ani multe companii au decis să devină parte a
soluţiei. Ele au realizat că reducerea amprentei de carbon nu este doar salutară, ci şi
benefică pentru întreprinderi.
Nu numai că echipamentele ecologice pot reduce costurile de operare dar
consumatorii şi angajaţii se aşteaptă ca întreprinderile să progreseze, iar mandatele
guvernamentale din ce în ce mai stricte fac ca optarea pentru producţia ecologică să
devină o alegere logică. De fapt, companiile care refuză să facă acest pas vor ajunge
probabil să plătească un preţ ridicat mai târziu.  
● Paşi către o reducere semnificativă a emisiilor de carbon
Un lucru pe care fiecare companie îl poate face este să elimine risipa. Aceasta
include lucruri mici, cum ar fi utilizarea unui nivel mai redus de căldură în timpul
21
iernii. Sau să se asigure că toate luminile sunt stinse când nu sunt necesare. De
asemenea, aceasta înseamnă limitarea numărului de imprimări sau înlocuirea
paharelor de unică folosinţă cu pahare reutilizabile, selectarea deşeurilor şi reciclarea
acestora cât mai mult posibil. 
Comunicarea este esenţială în acest domeniu. Directorii unei companii pot lua
toate deciziile pe care le doresc într-o sală de consiliu, dar ele nu vor conta dacă
angajaţii nu le vor pune în aplicare.. Elaborarea de politici şi obiective de mediu şi
energetice ale unei companii este foarte utilă în această privinţă. 
Din punct de vedere al echipamentelor, soluţiile de recuperare a energiei oferă
modalităţi inteligente de reutilizare a căldurii reziduale. De exemplu, până la 90% din
energia electrică utilizată de un sistem de aer comprimat este transformată în căldură.
Folosind sisteme recuperatoare de energie, puteţi recupera mult (până la 94%) din
energia absorbită, ca aer cald sau apă caldă. 
Transportul contribuie în mod semnificativ la emisii. Prin urmare, o modalitate
eficientă de a reduce amprenta de carbon este de a încuraja angajaţii să utilizeze
transportul public sau să se grupeze la folosirea autovehiculelor. Acest lucru se
poate realiza prin subvenţionarea permiselor de tranzit sau prin acordarea de alte
stimulente. 
De asemenea, întreprinderile ar trebui să urmărească reducerea cât mai mult
posibil a călătoriilor aeriene. Pentru distanţe mai scurte, angajaţii ar trebui să aibă în
vedere utilizarea trenurilor şi, ori de câte ori este posibil, întrunirile ar trebui să se
organizeze online. 
Utilizarea de energii alternative este o altă modalitate eficientă de a realiza o
reducere a amprentei de carbon. Acestea ar putea fi energie electrică produsă cu
sisteme fotovoltaice sau energie electrică achiziţionată de la furnizori care utilizează
surse de energie regenerabile.
Mai multe moduri de a opta pentru producţia ecologică
Întreprinderile nu pot face o schimbare doar prin scăderea consumului, ci şi
prin sponsorizarea unor iniţiative ecologice, precum plantarea de copaci. Acest lucru

22
nu numai că duce la o reducere a amprentei de carbon, ci şi sprijină comunităţile
locale.
În multe sectoare, cel mai important lucru pe care îl poate face o companie
este să folosească aparate şi utilaje eficiente din punct de vedere energetic. Pur şi
simplu deoarece aceste tipuri de echipamente sunt responsabile pentru cea mai mare
parte a consumului de energie şi a emisiilor produse. De la un bec cu LED-uri la un
compresor de aer cu turaţie variabilă, care poate reduce consumul de energie electrică
cu 50%, echipamentele ecologice pot duce la o reducere majoră a amprentei de
carbon, reducând în acelaşi timp în mod semnificativ costurile de producţie. 
Dar este vorba despre mai mult decât doar a obţine economii, deoarece
contribuim cu toţii la această situaţie. Timp de peste două secole, sectorul industrial a
jucat un rol important în schimbările climatice. Acum, întreprinderile au o
responsabilitate, mijloacele şi capacitatea de a ajuta la inversarea acestora.
● Masurarea amprentei de carbon
În ceea ce priveşte reducerea amprentei de carbon, un prim pas util este
acela de a măsura emisiile totale de gaze cu efect de seră ale companiei şi de a
determina de unde provin emisiile de CO2. Un auditor autorizat independent poate
efectua un audit energetic. Acest lucru va ajuta întreprinderile să afle cum utilizează
energia, unde o irosesc şi unde anume vor avea îmbunătăţirile cel mai mare efect. 
De exemplu, multe întreprinderi nu dispun de strategii care să maximizeze
consumul de energie atunci când producţia lor fluctuează. Ele pierd prea multă
energie atunci când nu funcţionează la capacitate maximă. 

Reduceera amprentei de carbon la nivelul consumatorului casnic

Metode simple prin care se poate reduce amprenta de carbon:
1. Minimizarea mersului cu masina prin stabilirea de obiective concrete si
mers pe jos, ciclismul si folosirea cat mai mult posibil a mijloacelor de transport
public.

23
 2. Studiul eficientei energetice a echipamentelor sau autoturismelor
achizitionate: verificarea clasificarii energetice a echipamentelor si aparatelor
electrocasnice; achizitionarea unor autoturisme electrice sau hibride, cu emisii reduse.
3. Reducerea la minimum a achizițiilor de produse noi, in special produse
cu consum intensiv de resurse, grele sau cu ambalaje foarte mari.
4. Orientarea catre un stil de viața minimalist: reducerea numarului de
obiecte ne-necesare, achizitia de obiecte reutilizabile
5. Reducerea consumului de energie acasa prin multiple metode:
● sigilare conducte de incalzire si de racire
● intreținere regulata a echipamentelor de incalzire si racire
● izolare corespunzatoare a locuintei
● cumparare de echipamente eficiente energetic
● utilizare becuri cu LED
● minimizarea utilizarii semineelor sau a sobelor de lemn
● deconectare elemente electronice neutilizate pentru a reduce la minimum
consumul de energie in standby
● verificare lumini si aparatura la parasirea locuintei
● instalarea unui termostat programabil
● reducerea consumului de apa
● reciclarea cat mai mult posibil, chiar si in timpul calatoriilor, si achizitia
de produse cu ambalaje reciclabile.
● instalarea panourilor solare ca surse de energie.

IGIENA HABITATULUI UMAN

Igiena colectiva
Igiena colectiva este reglementata de regulile convietuirii colective in conditii de salubritate
fizica, psihica si sociala conform unor legi, norme si recomandari. A participa la igiena colectiva
inseamna a extinde interesul pentru sanatate de la persoana ta catre ceilalti: membri ai familiei,
vecini, colegi de munca sau de timp liber, concitadini, concetateni. A practica igiena colectiva este
un act de civism.

24
 Domeniile igienei colective se refera mai intai la dezvoltare sanatoasa a fiintei umane: de
la varsta prescolara la adolescenta si studentie, cu prescriptii si norme de sanatate privind institutiile
care gazduiesc colectivitati de copii/tineri normali sau cu dizabilitati, provenind din familii sau
institutionalizati.
Igiena habitatului uman, cu aspecte privind urbanismul, poluarea sonora, locuinta,
institutiile publice formeaza miezul igienei colective.
Igiena muncii este majoritar igiena colectiva. Igiena transporturilor (incluzand profilaxia
accidentelor in transporturi) este sectiunea igienei colective importanta prin gradul sporit de risc
pentru sanatate de ordinul organizarii sociale; ca un exemplu interzicerea relativ recenta a fumatului
in trenuri si aeroporturi a contribuit cert la reducerea prevalentei fumatului in populatia generala
romaneasca.
Normele igienei colective formeaza capitole vaste ale legislatiei care privesc interactiunea
sistemului de ingrijire a sanatatii cu celelalte aspecte ale activitatii sociale. Abaterile de la norme
sunt sesizate si sanctionate de departamentele de inspectie sanitara din cadrul autoritatilor teritoriale
de sanatate publica, de oficiile de protectie a consumatorului, de politia comunitara in cazul
abaterilor brutale.
Cultura civica a fiecaruia trebuie sa cuprinda un sumar de cunostinte de igiena colectiva si de
legislatie pentru a impune respectarea acestor reguli in toate domeniile vietii sociale, atat de catre
inspectorii in numar redus pe care societatea ii poate plati cat mai ales de catre publicul larg, educat
si constient.
IGIENA ALIMENTATIEI
În organismele vii alimentele îndeplinesc trei roluri esenţiale: energetic, plastic şi catalitic.
Rolul energetic constă în furnizarea energiei care rezultă din transformarea substanţelor alimentare.
Energia dobândită astfel se exprimă în calorii şi stă la baza tuturor proceselor fiziologice de la clipit,
respiraţie, digestie până la cele musculare şi intelectuale.
Rolul plastic al alimentelor constă în asigurarea substanţelor necesare la refacerea ţesuturilor
uzate sau distruse precum şi la formarea ţesuturilor noi implicate în creştere.
Rol plastic mai au şi grăsimile care formează depozite sub piele sau în diverse organe.
Sărurile minerale au, de asemenea, rol plastic, calciul participând la formarea oaselor, iar fierul la
sinteza hemoglobinei.
Rolul catalitic constă în activitatea unor compuşi chimici aflaţi în alimente care intervin
direct în asimilarea şi dezasimilarea substanţelor conţinute în hrană.
Principalele substanţe alimentare sunt: proteinele, glucidele, vitaminele şi sărurile
minerale. Glucidele, grăsimile şi proteinele sunt extrem de importante prin funcţia lor plastica şi de
stimulare a unor funcţii vitale şi nu trebuie să lipsească din alimentaţie.
25
 Vitaminele a căror prezenta este indispensabilă desfăşurării armonioase a tuturor proceselor
metabolice îndeplinesc rol catalitic. În tratamentul mai multor boli, alimentaţia joacă un rol extrem
de important, regimul alimentar întrecând uneori ca importanţă chiar medicamentele. Brânza de
vaci, de exemplu, intervine activ in procesul de vindecare a hepatitei epidermice.
Alimentaţia raţională
Alimentul este factorul de mediu înconjurător cu cea mai mare influenta asupra organismului
uman. De felul în care este înţeleasă această realitate, alimentele pot avea o funcţie pozitivă în
menţinerea sănătăţii sau dimpotrivă, pot să expună la îmbolnăviri.
Pentru acoperirea printr-o alimentaţie raţional organizată a tuturor nevoilor vitale ale
organismului este necesar să se ştie ce mâncăm, cât mâncăm, cum mâncăm şi când mâncăm.
Alimentaţia trebuie să fie completă, adică să procure organismului proteine, glucide, săruri
minerale şi vitamine în anumite proporţii. Cum nici un aliment nu conţine toate aceste substanţe în
proporţiile corespunzătoare nevoilor organismului este necesară o alimentaţie variată care să
cuprindă toate cele 8 grupe în care sunt împărţite alimentele în funcţie de valoarea lor biologică şi
de substanţele pe care le conţin.
CONTAMINAREA BIOLOGICĂ A ALIMENTELOR
Toxiinfecţiile alimentare-Definiţie. Toxiinfecţiile alimentare sunt boli acute, care apar
sporadic sau epidemic, în urma consumării alimentelor intens contaminate cu variate bacterii
(patogene sau condiţionat patogene) şi/sau toxinele acestora, caracterizate clinic printr-o
simptomatologie de gastroenterocolită, cu debut brutal şi fenomene toxice generale.
Clasificare
Clasificarea poate fi etiologică (cea mai corectă) sau patogenică (cea mai practică pentru
diagnostic şi tratament).
Clasificarea etiologică
Principalii germeni care pot cauza toxiinfecţii alimentare sunt redaţi în tabelul nr.1.
Tabel nr. 1. Agenţii etiologici ai toxiinfecţiilor alimentare
Familia Genul Specia

Enterobacteriaceae S.typhi murium

S. enteritidis
Salmonella
S. paratyphi C.

S. cholerae suis

Shigella Sh.flexneri

Sh.sonnei

26
 P.vulgaris
Proteus
P.mirabilis

Escherichia E.coli

Citrobacter (rar)

Yersinia Y.enterocolitica

Bacillus B.cereus

Bacillaceae Cl.perfringens
Clostridium
Cl.botulinum

Pseudomonadaceae Pseudomonas P.aeruginosa

Microccocaceae Staphylococcus Staph.aureus enterotoxigen

Streptococaceae Streptococcus Str.fecalis (enterococ)

Vibrionaceae Vibrio Vibrio.parahaemolyticus

Spirallaceae Helicobacter H.jejuni

Toxiinfecţiile alimentare determinate de microorganismele din genul Salmonella reprezintă

mai mult de 60% din total, urmate ca frecvenţă de cele cauzate de Stafilococ (20-30%), apoi de cele
date de Clostrifium perfringens şi de Bacillus cereus.
Specii din genul Shigella provoacă, de obicei, dizenteria şi numai prin contaminarea masivă a
unor alimente determină toxiinfecţii alimentare. Celelalte enterobacteriaceae (Proteus, Escherichia
coli etc.) provoacă toxiinfecţii numai în cazul unei contaminări masive a alimentelor (1-5 miliarde
de germeni/g aliment).

Clasificarea patogenică
Din punct de vedere patogenic există două forme:
● Toxiinfecţii alimentare de tip infecţios (prin invazie tisulară) determinate prin
acţiunea directă asupra organismului a endotoxinelor din membrana germenilor patogeni
existenţi în alimente (tabelul nr.2.).
● Toxiinfecţii alimentare de tip toxic determinate de acţiunea directă asupra
organismului a toxinelor elaborate de unii germeni patogeni, care se acumulează în
alimente în cantităţi suficient de mari sau se produc în "vivo" la nivelul intestinului
(tabelul nr. 2.).
Tabel nr. 2. Mecanisme patogenice în toxiinfecţiile alimentare

27
 Elaborare de toxine Producere de toxină
Producere de toxină Invazie tisulară şi/sau invazie
Toxină preformată
"in vivo" tisulară

Vibrio
Stafilococcus aureus Cl.perfringens Salmonella
parahaemolyticus

Bacillus cereus (cu Bacillus cereus (cu Yersinia

Shigella
incubaţie scurtă) incubaţie lungă) enterocolitica

Cl.botulinum E.coli enterotoxigen Helicobacter

Cl.botulinum
(botulismul
sugarilor)

Epidemiologie
Lanţul epidemiologic al toxiinfecţiilor alimentare cuprinde: sursa de infecţie, calea de
transmitere şi populaţia receptivă.
Sursa de infecţie
● Sursa animală. Toate speciile animale pot fi contaminate, atât cele domestice (porcine, bovine,
cabaline, câini, pisici), cât şi cele sălbatice (rozătoare, batracieni, reptile). Păsările domestice şi
sălbatice pot constitui, de asemenea, un rezervor important de microorganisme generatoare de
toxiinfecţii.
● Sursa umană este reprezentată de persoanele bolnave sau purtătoare de germeni
● Sursa telurică. Bacillus cereus, Clostridiul perfringens şi Clostridium botulinum, proveniţi din
sol, pot contamina alimente variate (legume, cereale) şi apoi să ajungă în tubul digestiv al
animalelor.
Calea de transmitere
Este reprezentată de alimentele contaminate. Sunt incriminate, mai ales, alimentele care
constituie mediu favorabil dezvoltării germenului respectiv, păstrate la o temperatură favorabilă,
insuficient prelucrate termic (pentru distrugerea germenilor sau a toxinei), sau care au fost păstrate
timp îndelungat din momentul contaminării până la consumarea lor (germenii au timp să se
înmulţească şi să producă toxine). Caracteristicile organoleptice ale alimentelor contaminate, de
cele mai multe ori, nu se modifică şi, de aceea, alimentele sunt consumate în cantităţi mari.
În producerea toxiinfecţiilor alimentare, un rol important au următoarele categorii de
alimente:
● Salmonelozele apar cel mai frecvent după consumul de carne de pasăre, vită, produse lactate şi
ouă (în special de palmipede).
28
● Alimentele mai frecvent contaminate cu stafilococi enterotoxici şi care pot cauza toxiinfecţii
sunt produsele de cofetărie, preparatele cu crème, frişcă, prăjituri, torturi, îngheţate (când
enterotoxina s-a produs înaintea congelării sau în timpul decongelării), produsele lactate,
brânzeturile sărate, preparatele din carne.
● Izbucnirile de botulism sunt cel mai des asociate cu ingestia de vegetale şi fructe strivite, care
au un pH uşor acid, afumături, conserve. Au un grad crescut de risc conservele preparate în
casă, din cauza imposibilităţii de a se steriliza corect (sporii de Clostridium botulinum fiind
rezistenţi la temperaturi de peste 1000). S-au citat cazuri de botulism infantil după consum de
miere.
● Toxiinfecţia alimentară cu Vibrio parahaemolyticus este asociată cu ingestia de moluşte sau
crustacee.
EXEMPLE:
● TIA cu salmonela (de tip infecţios)
Sursa de infecţie – umană şi animală
Alimente incriminate – carne, ouă, lapte
Tablou clinic – diaree, dureri abdominale, vărsături, febră
● TIA cu stafilococ (de tip toxic)
Sursa de infecţie – omul (cu panariţii, eczeme, purtătorii nazali de stafilococ), animalul (cu
mastită)
Alimente incriminate – lactate, produsele de cofetărie
Tablou clinic – dureri epigastice, greţuri, vărsături
● TIA cu bacil botulinic (de tip toxic)
Sursa de infecţie – solul, intestinul omului şi animalului
Alimente incriminate – conserve, alimente vidate, afumături
Tablou clinic – cefalee, afectarea vederii, paralizii, deces

Măsuri de profilaxie a toxiinfectiilor alimentare

1. Măsuri ce se adresează condiţiilor igienico-sanitare ale unităţilor alimentare
● Unităţile alimentare vor funcţiona pe baza avizului de funcţionare şi trebuie
să respecte condiţiile de amplasare, dotare, aprovizionare cu apa potabilă şi de evacuare
a reziduurilor solide şi lichide.
● transportul alimentelor se va face numai cu mijloace adecvate, proprii
fiecărui aliment, folosite numai în acest scop şi întreţinute în condiţii optime de igienă.
● Periodic, vor avea loc acţiuni de D.D.D. (dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare).
2. Măsuri ce se adresează produselor alimentare
29
 ● Materii prime de calitate, prelucrare termică eficientă, păstrare la temperaturi
corespunzătoare
● Controlul sanitar-veterinar al cărnii şi preparatelor de carne
● În unităţile de alimentaţie publică şi colectivă ouăle se spală şi se
dezinfectează 10 minute în soluţie de cloramină 1%. Este interzisă folosirea ouălor de
palmipede (gâscă, raţă) în unităţile de alimentaţie publică şi colectivă iar în gospodării
individuale se vor consuma numai după ce au fiert cel puţin 10 minute;
● Laptele va proveni numai de la animale sănătoase şi va fi pasteurizat
● Legumele şi fructele se vor spăla sub jet de apă înainte de a fi consumate
● În cazul produselor alimentare conservate prelucrarea termică se va face la o
temperatură suficient de crescută. Conservele vor fi controlate şi nu se vor da în consum
cutiile care prezintă bombaj.

3. Măsuri ce se adresează personalului din unităţile alimentare

● Are obligativitatea să efectuează control medical la angajare, controale
periodice şi vaccinările recomandate de Ministerul Sănătăţii
● Va purta echipament de protecţie şi va respecta regulile de igienă individuală.
● Va participa la cursurile de educaţie sanitară organizate în cadrul unităţii.
Importanţă deosebită pentru profilaxia toxiinfecţiilor alimentare o are educaţia sanitară a
consumatorilor, care trebuie să respecte anumite reguli de igienă în legătură cu produsele alimentare
( să nu pună mâna pe alimente pentru a le alege, să nu guste luând cu mâna produsele etc.). De
aceea, se recomandă ca în magazinele cu autoservire produselor alimentare să fie ambalate.

Alte afecţiuni bacteriene transmise prin alimente

Febra tifoidă şi paratifoidă – lapte şi produse lactate, moluşte, legume şi fructe.
Dizenteria bacilară – lapte şi produse lactate, creme, îngheţată, legume şi fructe.
Holera – peşte, moluşte, carne, lapte, legume şi fructe.
Tuberculoza – lapte şi produse lactate, carnea şi viscerele.
Bruceloza – lapte şi produse lactate, carne şi preparate de carne
Leptospiroza – carne, lapte
Afecţiuni virale transmise prin alimente
Hepatita virală A - transmisă indirect prin alimente (boala mâinilor murdare)
Poliomielita – transmisă indirect prin alimente

30
 Febra aftoasă - Afecţiunea apare, mai ales, la copiii care consumă lapte nefiert, atunci când
prezintă discontinuităţi ale mucoasei bucale şi tegumentare (afte ale mucoasei bucale cu senzaţie de
arsură şi sialoree, febră, anemie).
Parazitoze transmise prin alimente
Trichineloza
Agentul etiologic este Trichinella spiralis.
Adultul trăieşte în intestinul subţire al mamiferelor domestice (porc, câine, pisica) sau
animalelor sălbatice (şobolan, mistreţ, urs, lup, vulpe), care consumă carne parazitată.
Stadiul infestant este reprezentat de larve, care se localizează în muşchii diafragmului,
intercostali, muşchii limbii, gâtului, abdomenului, membrelor etc.
Omul nu face parte din circuitul parazitului, dar îmbolnăvirea se produce prin consumul de
carne de porc, insuficient tratată termic (mititei, friptură în sânge, carne tocată crudă, jambon etc.).
Chiştii se localizează în muşchii masticatori, laringelui, respiratori, inimii, muşchii gambei (viabili
ani de zile).
Incubaţie: 5-45 zile.
Simptomatologie: diaree, dureri musculare, dureri în timpul mişcării globilor oculari, edem
facial, frison, febră. Eozinofilie până la 50%.
Profilaxie:
-Reducerea posibilităţii de infestare a porcilor.
-Reducerea posibilităţii de infestare a omului prin controlul porcinelor sacrificate (control
trichinoscopic); educaţia sanitară a populaţiei (pentru a nu consuma carne provenită din tăieri
clandestine şi insuficient preparată termic); congelarea cărnii determină distrugerea larvelor (la
-150C în 20 zile şi la -240C în 10 zile).
Teniazele
Agentul etiologic: Taenia solium; Taenia saginata.
Adulţii trăiesc în intestinul omului. Ouăle sunt eliminate prin materiile fecale în mediul
înconjurător, ajung în tubul digestiv al animalelor odată cu hrana, unde trec în stadiul larvar.
Larvele ajung în circulaţie, apoi în muşchi (cisticerci). Omul ingeră carne cu cisticerci şi face
teniază. Accidental, omul poate să ingere ouă de tenii şi să facă cisticercoză.
Profilaxie
Prin tratament termic, cisticercii se distrug. De aceea, infestarea omului se face rar cu toate
că porcinele şi bovinele sunt parazitate în procent ridicat.
Botriocefaloza
Agentul etiologic: Diphilobotrium latum.
Ingestia de carne şi icre de peşte cu larve vii, infestează omul.
31
 Profilaxie
Peştii răpitori (ştiuca, somnul, păstrăvul) sunt mai puternic infestaţi deoarece cumulează
larve de la alţi peşti. Consumul cărnii şi al icrelor se va face numai după prelucrare termică.
Alte parazitoze
Ascaridioza, tricocefaloza, strongiloidoza – prin consumul de legume şi fructe.
Toxoplasmoza – prin consum de carne cu chisturi, insuficient prelucrată termic.

IGIENA COPILULUI SI ADOLESCENTULUI

Igiena copilului si a adolescentului (pana nu de mult denumita mai ingust igiena scolara)
studiaza toate problemele legate de apararea si intarirea sanatatii copiilor si adolescentilor, de la
nastere pana la varsta de 20 de ani.
Principalele directii ale activitatii in aceasta ramura a igienei sunt:
- influenta factorilor de mediu extern asupra organismului copiilor si adolescentilor;
- proiectarea, constructia si amenajarea igienica a creselor, gradinitelor, scolilor si institutelor de
invatamant superior;
- regimul de munca in scoli si facultati, influenta procesului instructiv-educativ asupra sanatatii
scolarilor si studentilor;
- educatia fizica si alimentatia in raport cu diferitele grupe de varsta;
- prevenirea bolilor transmisibile in randurile copiilor adolescentilor.
- elaborarea normelor antiepidemice privind functionarea colectivitatilor de copii si adolescenti;
- studiul starii de sanatate a tinerii generatii, prin intermediul datelor privind dezvoltarea fizica,
morbiditatea si demografia.
Pentru dezvoltarea armonioasa a scolarului este insa necesar ca si in familie sa se cunoasca
si sa se aplice recomandarile igienei.
Principalele indicatii in acest sens sunt:
-elaborarea unui regim zilnic de activitate a scolarului, cu ore fixe pentru tot ce face copilul de-a
lungul zilei si bazat pe alternanta judicios dozata intre munca si odihna, precum si intre diversele
forme de activitate;
-respectarea programului de somn, de 10-11 ore pentru scolarii mici si de 8 - 9 ore pentru cei din
clasele mari;
-aerisirea camerei in care doarme scolarul si asigurarea conditiilor indispensabile de confort,
intuneric si liniste;
-asigurarea unei alimentatii complete si variate, din care sa nu lipseasca in special alimentele bogate
in proteine (carne, oua, lapte, produse lactate) si vitamine (legume si fructe);
-amenajarea unui loc confortabil si bine iluminat, mereu acelasi, pentru pregatirea lectiilor acasa;
32
-formarea exigenta si staruitoare a tuturor deprinderilor de igiena individuala; calirea organismului,
prin folosirea aerului curat (cel putin 2-3 ore din programul zilei afara la aer), a soarelui si apei,
imbinata cu practicarea jocurilor sportive si sporturilor potrivite varstei.
- asigurarea conditiilor indispensabile de confort, intuneric si liniste;
-asigurarea unei alimentatii complete si variate, din care sa nu lipseasca in special alimentele bogate
in proteine (carne, oua, lapte, produse lactate) si vitamine (legume si fructe);
-amenajarea unui loc confortabil si bine iluminat, mereu acelasi, pentru pregatirea lectiilor acasa;
-formarea exigenta si staruitoare a tuturor deprinderilor de igiena individuala; calirea organismului,
prin folosirea aerului curat (cel putin 2-3 ore din programul zilei afara la aer), a soarelui si apei,
imbinata cu practicarea jocurilor sportive si sporturilor potrivite varstei.

Caracteristici generale ale dezvoltarii fizice si neuropsihice a copiilor si tinerilor

Dezvoltarea fizică şi neuropsihică a copilului
Etape evolutive:
● 0-30 zile: nou-născut
● 30 zile..1 an: sugar
● 1-3 ani: copil mic
● 3-7 ani: preşcolar
● 7-10 ani: şcolar mic
● 10-13 ani: şcolar mijlociu, începe adolescenţa
● 13-18 ani: preadolescenţă, adolescenţă, postadolescenţă.

Evaluarea colectivităţilor
Dezvoltarea fizică este un indicator al stării de sănătate.
Se fac examinări:
- lunare până la vârsta de un an
- din 3 în 3 luni, de la 1 la 3 ani
- după 3 ani: examene periodice (anual) şi examene de bilanţ (în perioada de trecere de la o
treaptă de şcolarizare la alta).
Alimentaţia. Obezitate prin supraalimentaţie.
Lipsa alimentaţiei în primul an de viaţă determină întârzieri în dezvoltarea neuropsihică
Perimetrul cranian scade la copiii cu lipsuri alimentare. Alimentaţia în primii 3 ani de viaţă are
mare importanţă. Alimentaţia şcolarului şi preşcolarului se repercută asupra maturităţii: au mai
frecvent afecţiuni acute şi patologie cronică.
Îmbolnăviri acute şi cronice.
33
 Locuinţa. Locuinţa insalubră sau suprapopulată creşte mortalitatea infantilă datorită scăderii
spaţiului, creşterii contactelor dintre indivizi, creşterii gradului de încărcare microbiană, scăderii
ventilaţiei. Apar tulburări de somn, de adaptare şcolară, de comportament, scade randamentul
intelectual.

Acţiunea mediului de viaţă urban şi rural

În mediul urban beneficiază de alimentaţie, locuinţă, nivel de îngrijire, ceea ce duce la o
dezvoltare fizică mai bună. Patologia neuropsihică este mai frecventă la copiii din mediul urban,
datorită modelelor negative mai des întâlnite.
Condiţii socio-economice ale populaţiei
Cel mai important este venitul pe persoană. Nivelul de instruire şi cultura influenţează
calitatea îngrijirii copilului.
Variabilitatea loco-regională a dezvoltării fizice
Depinde de influenţa factorilor economici, sociali, a nivelului de trai în diferite regiuni ale
ţării. Ex: în Moldova sunt cei mai mici copii.
Caracterele dezvoltării fizice a copilului în perioada 1..3 ani
Sugar: 0..1 an
Copil mic: 1..3 ani
Obiective:
● Stimularea dezvoltării fizice şi neuropsihice a copilului
● Prevenirea şi combaterea principalelor boli caracteristice vârstei
● Prevenirea şi combaterea mortalităţii infantile şi morbidităţii specifice
Indicatori demografici:
● Natalitatea a scăzut în perioada 1990..2000.
● Fertilitatea a scăzut
● Mortalitatea infantilă: 1986 - 25.6‰, 1996 - 22.3‰. Suedia: 8‰. România:
mortalitatea este crescută în judeţele Ialomiţa, Botoşani, Călăraşi, Constanţa.
Caracterele creşterii în perioada 0..3 ani
Capul şi trunchiul cresc, iar membrele scad, încât la preşcolar membrele sunt lungi, capul
mic şi gâtul subţire (relativ!), datorită creşterii alternative a elementelor corporale: greutatea creşte
de 4 ori, iar înălţimea de 2 ori. La acestea se adaugă creşterea lungimii plantei, datorită asimilării
comportamentului în deplasare.
De asemenea, coapsa creşte cu 70% iar gamba cu 60% de la naştere. Pentru membrele
superioare se urmăresc circumferinţa pumnului, lungimea şi grosimea membrului.
Craniu: creşte preponderent diametrul transvers faţă de antero-posterior.
34
 Perimetrul toracic creşte mai mult decât cel cranian. Diametrul transvers depăşeşte pe cel
antero-posterior: aplatizare, orizontalizarea coastelor, coboară sternul. Diafragma se apropie de
poziţia adultului.
Prenatal:
● Greutate: ♀3200±370 grame, ♂3500±380 grame (euponderali).
● Înălţime: 48..52 cm.
Există şi copii cu greutate scăzută: 2500..3000g (subponderali). Copiii prematuri şi
dismaturi (greutate scăzută, dar născuţi la termen) au sub 2500g.
Factori care influenţează greutatea la naştere:
● Durata sarcinii
● Vârsta mamei (16 ani)
● Numărul sarcinilor anterioare (greutatea creşte cu numărul sarcinilor)
● Sexul copilului
● Dezvoltarea corporală a mamei
● Starea placentei şi statusul endocrin matern (hipotiroidie, diabet: scade greutatea)
● Starea de sănătate a gravidei (intoxicaţie, tulburări de nutriţie, afecţiuni
acute/cronice).
● Alimentaţia gravidei (deficit de proteine şi vitamine), fumat, alcool.
● Starea socio-economică, regimul de muncă şi odihnă al mamei.
● Gemelaritatea
● Nivelul de instruire al mamei
● Factori rasiali şi etnici: genetic, pături defavorizate
● Factori care influenţează naşterea prematură
● Afecţiuni sau anomalii ale organelor genitale
● Primiparitate
● Perioade îndelungate de infertilitate
● Antecedente legate de sarcini pierdute, copii morţi
● Factori psihici (naştere în afara căsătoriei)
● Malnutriţie
● Caractere ereditare ale mamei
● Sănătate, nutriţia, vârsta mamei
● Factori de mediu: radiaţii ionizante, administrare de medicamente, substanţe toxice,
infecţii în perioada evolutivă.
● Factori de risc din mediul intern, intrauterin.
Dinamica dezvoltării psihice a copilului subponderal
35
 Recuperarea deficitului de creştere intrauterin se face dacă copilul beneficiază de alimentaţie
corespunzătoare, dacă nu există afecţiuni. Greutatea poate creşte de 10 ori, la 3 ani ajunge la
greutate normală. Recuperează 46%.
17% ajung la normoponderali sau normostaturali, restul nu. Băieţii recuperează mai repede
deficitul ponderal, iar fetele statural.
Copiii prematuri sau dismaturi recuperează deficitul, dacă factorul de risc nu a intervenit în
primele 26 de săptămâni de gestaţie:
● Cauze materne (apar după săptămâna 26):
● Toxemia gravidei
● HTA cronică
● Boli renale
● Malformaţii de cord ale gravidei
● Diabet
● Malnutriţie
● Consum de alcool şi fumat
● Cauze placentare (apar după săptămâna 26):
● Inflamaţii sau leziuni de structură a placentei (infarct placentar)
● Placentă mică şi ischemică
● Inserţie necorespunzătoare a ombilicului
● Cauze fatale (apar până în săptămâna 26):
● Embriopatii sau fetopatii determinate de infecţii virale (rubeolă, herpes, CMV) sau
toxoplasmoză.
● Afecţiuni cardiovasculare
Alimentaţia până la 1 an
Cel mai bun aliment este laptele matern, care asigură o raţie echilibrată de principii
nutritive. Cantitatea necesară este adaptată automat la nevoile copilului. Laptele asigură şi
protecţie antiinfecţioasă şi antialergică. De asemenea este o soluţie economică.
Legătura afectivă mamă-copil stabilită favorizează procesul de dezvoltare. Cancerul de sân
este mai rar, iar lactaţia are efect contraceptiv: minim 2 ani între sarcini.
Dezavantaj: carenţă de Fe, vitamină D şi F, care pot fi corectate prin diversificarea
alimentaţiei la un copil de 4 luni.
Vârsta de înţărcare a scăzut la 3 ½ luni din 1996 în România.
Intervenţii şi supraveghere prenatală
Controlul trebuie realizat periodic: înălţimea fundului uterului, mişcările fătului, iar după
săptămâna 6 ultrasonografie (se măsoară lungimea fătului creştet-şezut şi lungimea biparietală).
36
Sonodensimetria permite determinarea volumului total intrauterin, circumferinţa abdominală,
diametrul biparietal, greutatea totală a fătului.
Sindromul insuficienţei de creştere intrauterină
Există două tipuri de creştere intrauterină deficitară:
Tip plat, tardiv:
● Procesul de creştere a craniului este afectat numai către sfârşitul perioadei de sarcină
● Cauza maternă şi placentară intervine în etapa a doua de sarcină, influenţând
predominant dezvoltarea somatică: cap mare şi corp mic.
● Recuperare bună neurologică şi somatică.
● Beneficiază de o alimentaţie cantitativ crescută şi hipercalorică.
● Lapte matern: raport cazeină / albumină adecvat (65/35). La două luni necesită 192
ml lapte / kg corp.
Tip simetric
● Dezvoltarea craniului este afectată încă din etapa incipientă, copilul are un aspect
simetric (somatic şi cranian).
● Prognostic rezervat.
● Complicaţii neurologice frecvente:
● Disfuncţii centrale motorii: paralizie centrală
● Hiperactivitate
● Tulburări de atenţie, învăţare
● Tulburări comportamentale
● Recuperare grea
Termoreglarea
Temperatura este crescută cu 0.3°C. După naştere, temperatura scade în funcţie de cea a
mediului ambiant: 22..27°C. Temperatura oscilează zilnic cu 0:4°C. La 2..3 ani curba termică se
stabilizează, cu variaţii: minim noaptea 3°° şi maxim după-amiaza 17°°, aproximativ ca a
adultului. Echilibrul termic este labil prin: creşterea termoproducţiei (metabolism crescut, nevoi
crescute), pierderi crescute de căldură (creşte suprafaţa corporală, tegument subţire, ţesut
subcutanat slab dezvoltat), iar sistemul nervos se maturizează treptat.
La sugar, poate apare hipertermie prin: supraîncălzire în baie, în prima zi a internării
(datorită plânsului), alimentaţiei hiperproteice, sindrom de deshidratare.
Copii distrofici
Aceşti copii au, în perioada postnatală, un deficit crescut în greutate. Suferă de o malnutriţie
protein-calorică, care poate fi de 3 grade: grad I – 0.86..0.76; grad II – 0.76..0.60; grad III – sub
0.60. Aceste valori reprezintă indicele ponderal (Greală / Gideală) sau indicele de nutriţie (Greală /
37
Gcorespunzătoare înălţimii). Normal: 0.9..1. Atrpsia = copii scheletici (stratul de grăsime dispare).
Aparatul locomotor
La naştere, coloana vertebrală este rectilinie, în perioada postnatală apar curburile:
● 3 luni: curbura cervicală (îşi ţine capul)
● 6 luni: curbura dorsală (stă în şezut)
● 1 an: curbura lombară (merge)
Membrul inferior: Este permisă o asimetrie în dezvoltare de maxim 1 cm. Valori peste 1
cm apar datorită:
● proces displazic inflamator la nivelul articulaţiei coxo-femurale (luxaţia congenitală
de şold)
● hipoplazia coapsei / gambei
● tulburări neurologice: spastice, flasce, unilateral datorită lezării nervului sciatic, din
cauza unor tulburări circulatorii (hemangioame, anevrisme)
Radiologic se poate determina vârsta osoasă, realizându-se controlul osificării normale
(pumnul):
● 1 an: osificarea osului cu cârlig şi a osului mare
● 2 ani: nucleul de osificare la epifiza radiusului
● 3 ani: osul piramidal
Musculatura este slab dezvoltată faţă de sistemul osos (22% din G).
Patologie: planul general al scheletului poate fi afectat prin malformaţii grave, de cauză:
● Tulburări metabolice, endocrine, genetice
● Tulburări de creştere encondrală
● Tulburări de diferenţiere a structurilor osoase: osteopetroză şi osteoporoză
Aparatul respirator
Prezintă particularităţi anatomice:
● Căi nazale înguste
● Mucoasă nazală bogat vascularizată şi iritată de factori mecanici şi chimici
● Inelul limfatic al lui Waldeyer e foarte bine dezvoltat. Se poate inflama şi dă
tulburări respiratorii
● Trompa lui Eustachio este scurtă, permiţând transmiterea infecţiilor de la faringe la
urechea medie, producând mastite.
● Forma toracelui: îngust până la coasta 4, cu baze dilatate. Vârful plămânului este
slab aerat, iar numărul respiraţiilor este crescut faţă de adult (35..40/min la nou-
născut).
Patologie: bronhopneumonii.
38
 Aparatul cardiovascular
Inima are 17 g, reprezentând 7,5% din greutatea corporală. Patul vascular e crescut în
secţiune. Reţeaua vasculară are o densitate crescută pe unitatea de volum. Nou-născutul prezintă
tahicardie fiziologică (130..150 bătăi / min.). Tensiunea arterială creşte cu vârsta prin dezvoltarea
muscularei vaselor.
Patologie: malformaţii de cord, cu cauze, care acţionează între săptămânile 3..10: virale,
infecţii bacteriene, tulburări endocrine, radiaţii ionizante, intoxicaţii.
Aparatul urinar
Rinichii se dezvoltă lent şi au capacitate scăzută de concentrare a urinei. Capacitate vezicală
creşte de la 30..50 cm3 la 300 cm3 – la 3 ani. Sfincterul vezical este supus controlului cortical după
1 an. Enurezisul nocturn este frecvent: la copii cu malformaţii ale aparatului urinar, cu dezvoltare
neuropsihică redusă sau spina bifida.
Aparatul digestiv
Cavitate bucală este adaptată la supt în primele luni. Faza iniţială a deglutiţiei este
voluntară după câteva luni de la naştere pentru că bolta palatină este mai puţin... şi baza limbii este
voluminoasă, cu dificultăţi în deglutiţie.
Stomacul creşte în capacitate de la 30 la 300 cm3 după un an. Secreţia gastrică este legată de
alimentaţie:
● 20..30% în raport cu cantitatea ingerată de lapte matern (2..3 ore, evacuare rapidă)
● 30..40% în raport cu cantitatea ingerată de lapte de vacă (evacuare lentă)
Mucoasa digestivă are permeabilitate crescută, trec chiar fragmente proteice, substanţe
toxice (intoxicaţii sindroame alergice).
Alimentaţia trebuie să fie adecvată vârstei, o alimentaţie neraţională duce la atrofii de
mucoasă ţi sindroame de malabsorbţie. Trebuie păstrată starea de igienă în prepararea şi
administrarea hranei.
La aprox. 8 luni se dezvoltă dentiţia temporală. Smalţul este mai friabil, tocirea dinţilor este
mai frecventă la copiii cu bruxismanie (automatism motor). Acesta apare la copii cu întârziere
neuro-psihică sau megacolon, encoprezis-? (lipsa controlului sfincterian).
Adolescenţa poate fi considerată ca o perioadă de importaţă deosebită în dezvoltarea
personalităţii, mai ales dacă ţinem seama că aceasta a fost definită ca „organizarea dinamică a
aspectelor cognitive, afective, voluntare, psihologice şi morfologice ale individului” (Sheldon).
Principalele riscuri de îmbolnăvire legate de fumat (cancer, bronşită cronică, emfizem, afecţiuni
cardiovasculare etc.) sunt considerate de majoritatea tinrilor ca o ameninţare îndepărtată şi
improbabilă, estopându-se astfel gravitatea reală a acestei toxicomanii.
Pentru a se realiza o profilaxie eficientă a fumatului, este necesar ca modificările care survin
39
în această dezvoltare neuro-psihică se pot sistematiza după cum urmează:
1. o dezvoltare intelectuală cu specializarea inteligenţei;
2. o maturizare afectivă, cu dezvoltarea sensibilităţii şi imaginaşiei, ilustrată prin tendinţa
de apropiere heterosexuală şi preocuparea de alte persoane.
3. organizarea personalităţii cu afirmarea eului ilustrată prin dorinţă de independenţă, de
individualism, de originalitate în comportament şi manifestare;
4. cunoaşterea şi receptivitatea faţă de valori umane şi spirituale;
O dezvoltare armonioasă presupune perfecţionarea acestor aspecte ale personalităţoii
care la adolescenţi este într-o continuă transformare, foarte dinamică şi schimbătoare.
5. În perioada adolescenţei se observă o dezvoltare şi perfecţionare a sistemului nervos
central şi mai ales a activităţii nervoase superioare.
Performanţele memoriei îndeosebi sunt mult îmbunătăţite, reţinerea cunoştinţelor noi
făcându-se mai rapid datorită unei dorinţe imperioase de cunoaştere a tot ce este nou.
6. Acest aspect se exteriorizează în mediul ambiant printr-o atitudine dinamică, gălăgioasă,
dominată de curiozitatea de a cunoaşte cât mai multe lucruri, din domenii foarte diferite.
Între vârsta de 12-14 ani, apare posibilitatea abstractizărilor, a raţionamentul logic, care nu
se bazează numai pe elemente concrete ca în perioada copilăriei, făcând apel la noţiuni abstracte,
elemente verbale, simboluri, premise, structuri gramaticale etc.
Apariţia acestei aptitudini da a gândi abstract poate fi stimulată de către procesul instructiv-
educativ şi poate fi favorizat utilizarea ei în mediul social în care trăieşte, se dezvoltă şi lucrează
adolescentul.
Către vârsta de 16 ani, adolescenţii sunt pasionaţi de teorii şi sisteme, încep să se intereseze
de aspectele psiho-fiziologice, sociale şi obşteşti ale vieţii.

40