Alimentarea si bolile cardiovasculare

Supraponderabilitatea si obezitatea

Bulemia si anorexia
Comportamentele alimentare anormale sunt cauzate de obicei de o combinatie de factori, care includ:

- norme sociale care favorizeaza caractere delicate;

- personalitatea vulnerabila;

- distorisiuni ale perceptiei;

- supraevaluarea beneficiilor cresterii sau scaderii in greutate sau modificarii formei;

- regimul alimentar, in special la varste critice.

Acesti factori laolalta pot duce la tulburari de dezvoltare semnificative si la tulburari de alimentatie
sustinute de insusi bolnavul, in principal anorexia nervoasa si bulimia nervoasa.

Tulburarile de alimentatie, care incep ca un raspuns la restrictia calorica stricta, se transforma treptat in
probleme de autoapreciere, in relatiile interpersonale si de dispozitie. Aceste comportamente
alimentare sunt sustinute de preocuparile bolnavului in legatura cu greutatea si de o teama irationala de
a deveni supraponderal, precum si de distorsionarea imaginii propriului organism.

Medicii specialisti trebuie sa fie capabili sa recunoasca tulburarile de alimentatie si sa inteleaga

potentialele complicatii care includ:

- tulburari electrolitice (ale magneziului, calciului, potasiului, etc);

- suicidul in cazul bolnavilor depresivi;

- moartea datorita malnutritiei severe.

Cu cat sunt diagnosticate mai timpuriu, cu atat sansa de vindecare a tulburarilor de alimentatie este mai
mare. Primele indicii de anorexie sau de bulimie nervoasa pot fi subtile.
Primele posibile manifestari includ:

- scaderea in greutate, datorita infometarii sau exercitiilor fizice in exces;

- amenoreea (lipsa menstruatiei);

- scaderea apetitului sexual;

- dureri abdominale;

- distensia abdominala (marirea in volum a abdomenului);

- malnutritia (o forma severa de scaderea in greutate);

- tulburarile electrolitice;

- pierderea smaltului dintilor datorita varsaturilor repetate;

- esofagita;

- subtierea firelor de par (asemanator cu puful de pe capul sugarilor);

- fracturi datorate unor traumatisme minore din cauza scaderii densitatii osoase;

- folosirea laxativelor, diureticelor.

Primele semne de laborator sau radiologice ale tulburarilor alimentare includ:

- alcaloza metabolica (scaderea aciditatii normale) datorita varsaturilor repetate;

- hipokaliemia datorita varsaturilor repetate si abuzului de laxative sau diuretice;

- anemia (scaderea hemoglobinei in sange);

- malnutritia;

- scaderea nivelului de estrogen (hormon feminin);

- scaderea nivelului de testosteron (hormon masculin);

- scaderea nivelului de hormon eliberator de gonadontropina;

- scaderea nivelului de gonadotropina (hormon feminin)

- hiperprolactinemia (hormon feminin cu rol in lactatie), care poate duce la infertilitate;

- osteopenia.
De exemplu, femeile pot prezenta initial amenoree datorita scaderii ponderale sau fracturi osoase
datorita scaderii densitatii osoase, sau esofagita sau piederea smaltului dentar, datorita varsaturilor
repetate.

Cand bolnavii cu tulburari de alimentatie se prezinta la medic, acesta trebuie sa ia in considerare si alte
boli care determina scadere in greutate, cum ar fi:

- hipertiroidismul;

- diabetul zaharat;

- malabsorbtia;

- diverse cancere.

Cu toate acestea, teama excesiva si irealistica a pacientilor cu anorexie nervoasa, ii diferentiaza de alte
boli medicale sau psihiatrice care pot determina scaderea in greutate.

Supraponderea (greutatea crescuta) este un factor de risc pentru multe boli importante cum ar fi:

- hipertensiunea arteriala;

- hipercolesterolemia;

- diabetul zaharat;

- carcinomul endometrial (in cazul femeilor).

Obezitatea morbida, care consta in greutate de 2 ori mai mare decat normalul, poate duce la boli
cardiopulmonare, posibil fatale. Obezitatea este, de obicei, multifactoriala.

In plus fata de mancatul in exces, factorii comuni care contribuie la aparitia obezitatii sunt:

- predispozitia genetica;

- norme sociale;

- disponibilitatea si densitatea nutritionala;

- boli coexistente medicale, neurologice sau psihiatrice.

In general, cu cat obezitatea este mai severa si apare mai devreme, cu atat mai probabil factorii genetici
sau medicali sunt implicati. Tulburarile de "dispozitie alimentara" (pofta excesiva) sunt prezente la
aproximativ 25% din persoanele obeze.

Studiile efectuate demonstreaza ca, paradoxal, disponibilitatea alimentelor din tarile dezvoltate pot
provoca aceste reactii severe.

In special incepand din anii 1950, in tarile dezvoltate, populatia si-a modificat parerile despre normele
"greutatii ideale". Aproximativ 75% din femei "se simt" supraponderale, in timp ce doar 25% sunt intr-
adevar supraponderale. De asemenea, si barbatii au fost afectati de aceste norme, si au devenit din ce in
ce mai preocupati de aspectul exterior.

Cazurile de anorexie si bulimie nervoasa raportate in SUA, Canada si Europa sunt in crestere in ultimele
decade, atat datorita incidentei in crestere, cat si datorita acuratetei diagnosticelor.

Aproximativ 0.51-1% din femeile din aceste tari sufera de sindromul complet al anorexiei nervoase. Intre
2% si 4% dintre studente intrunesc criteriile pentru bulimia nervoasa, iar 5% din studente sufera de un
sindrom atipic sau partial al acestor 2 afectiuni. Numarul femeilor afectate este de 6 ori mai mare ca al
barbatilor.

Organismul uman regleaza in mod obisnuit aportul de nutrienti cu o sensibilitate extrem de fina care
mentine greutatea stabila. Cand nu exista tulburari medicale sau psihologice sau constrangeri de norme
socioculturale, persoanele care se decid sa consume alimente sarace in grasimi sau dulciuri concentrate,
care fac exercitii regulat si care fac fata rezonabil stresului de zi cu zi, isi pastreaza greutatea constanta.
Rolul factorilor genetici in definirea greutatii este demonstrata de studiile facute pe gemenii sau copii
adoptati.

Tulburarile de alimentatie pot fi diagnosticate prin simptome si semne relativ specifice. Desi cauzele
fundamentale ale acestor tulburari sunt necunoscute, acestea pot fi diagnosticate cu mai multa
acuratete decat multe alte boli medicale pentru care exista la dispozitie testele de laborator specifice.

Anorexia nervoasa
Exista doua clase majore de pacienti cu anorexie nervoasa:

- cei care isi restrictioneaza drastic aportul alimentar - tipul restrictiv

- cei care abuzeaza de alimente pentru o perioada de timp dupa care isi provoaca varsaturile sau
abuzeaza de laxative sau diuretice - tipul bulimic

Criteriile de diagnostic ale anorexiei nervoase tipul restrictiv sunt:

- infometarea pana la scaderea greutatii cu cel putin 15% fata de normal

- teama excesiva si irationala de a deveni supraponderal

- hipogonadismul manifestat la femei prin lipsa a 3 menstruatii succesive, iar la barbati prin scaderea
apetitului sexual si tulburari ale functiei organelor sexuale.

Criteriile de diagnostic ale anorexiei nervoase, tipul bulimic sunt:

- toate criteriile pentru tipul restrictiv

- exces alimentar timp de 3 luni in medie

- exces de laxative sau diuretice sau varsaturi repetate sau exercitii fizice excesive pentru a evita
cresterea in greutate.

Desi aceasta afectiune este denumita anorexie, bolnavii isi pierd apetitul alimentar doar dupa scaderea
considerabila in greutate. O alta caracteristica observata la multi bolnavi de anorexie nervoasa este
perceptia distorsionata a aspectului exterior, bolnavii crezand ca sunt mult mai grasi decat sunt in
realitate.

In mai mult de 95% din cazuri, anorexia nervoasa incepe printr-o dorinta constienta de a scadea in
greutate prin dieta, adesea combinata cu exercitii fizice, si ocazional varsaturi autoprovocate si abuz de
laxative sau diuretice sau medicamente pentru scaderea in greutate. Tulburarea se instaleaza definitiv in
general dupa luni sau ani de cercetare atenta a marimii si formei corpului.

Unii bolnavi incep dietele stricte datorita prietenilor sau rudelor care tin o dieta sau care fac comentarii
in legatura cu imaginea lor. Varful incidentei debutului anorexiei nervoase este intre 14 si 18 ani. Dar
este posibil si debutul la varste de 7 sau de 70 de ani. Persoanele predispuse sunt femeile tinere
sensibile, autocritice sau cu aspecte compulsive ale personalitatii, care provin din familii cu istorie de
tulburari depresive sau din familii cu un stil de viata "ingradit" de parinti (copii lipsiti de libertate).
Practicarea sportului, baletului, modelingului, luptelor sau altor asemenea activitati care promoveaza
aspectul slab al omului, poate duce de asemenea la dorinta de scadere excesiva in greutate.
Dorinta de scaderea in greutate pornita din teama excesiva si neintemeiata de a fi supraponderal este
un simptom care diferentiaza cert anorexia nervoasa de alte tulburari psihiatrice sau medicale cate pot
duce la scaderea in greutate.

Bolnavii cu oricare dintre cele doua tipuri de anorexie nervoasa isi organizeaza viata sociala,
comportamentul si in ultima faza identitatea in jurul dorintei de a slabi in continuare si de a nu creste in
greutate. Familiile sufera din cauza comportamentului anorexic al bolnavilor, care nu trec peste
rugamintile si amenintarile rudelor. Acest fapt determina familiile sa se simta incapabile, furioase sau
invinse, si ocazional le poate determina sa abuzeze de proprii membrii de familie.

Stadiul final al acestei boli are doua caracteristici. Boala devine autonoma cu modificari definitive, iar
pacientul isi dezvolta o identitate bazata pe anorexia nervoasa, un "rol de bolnav" care altereaza
dezvoltarea sociala si psihologica normala. Scaderea cronica in greutate poate fi sustinuta de asemenea
de efectele patofiziologice ale malnutritiei, cum ar fi golirea intarziata a stomacului dupa aportul
alimentar si durerile abdominale severe.

Bulimia nervoasa reprezinta un sindrom care include 2 elemente:

- aportul alimentar excesiv;

- autoprovocarea varsaturilor si abuzul de laxative (sau alte metode pentru a scadea in greutate).

Criteriile de diagnostic a bulimiei nervoase sunt:

- exces alimentar timp de 3 luni in medie;

- exces de laxative sau diuretice sau varsaturi repetate sau exercitii fizice excesive pentru a evita
cresterea in greutate;

- teama irationala de a creste in greutate;

- greutate normala sau crescuta;

- perceptia distorsionata a aspectului exterior.

Aproximativ 20% nu isi autoprovoaca varsaturi sau nu abuzeaza de laxative si diuretice, dar dupa
perioada de exces alimentar urmeaza o perioada de infometare.

Un criteriu caracteristic pentru bulimie sunt episoadele de exces alimentar (in medie de doua ori pe
saptamana timp de 3 luni) in timpul carora pacientii simt ca nu isi pot controla aportul alimentar.
Purgatia (excesul de laxative sau diuretice) nu este esentiala pentru diagnostic, dar apare in 80% din
cazuri.

Termenul de "nervoasa" a fost adaugat de curand la numele bolii pentru a accentua caracteristicele
comune cu ale anorexiei nervoase, in primul rand preocuparea excesiva asupra scaderii in greutate si
teama morbida de crestere in greutate. Pacientii cu bulimie pot avea o greutate scazuta, normala sau
crescuta, greutatea normala fiind cea mai frecventa. Diagnosticul anorexiei nervoase ia locul celui de
bulimie, in cazul in care, greutatea este mai putin de 85% fata de normal.

La fel ca si anorexia nervoasa, bulimia nervoasa incepe printr-un regim alimentar. Acestia se indreapta
mai degraba spre bulimie decat spre anorexie, atunci cand foamea invinge incercarile lor de restrictie a
alimentatiei si ei incep sa manance excesiv, aceasta actiune nefiind prin ea insasi anormala dupa o
perioada de deprivare alimentara atunci cand este pus in fata unei mese bogate.

Tulburarile clinice apar atunci cand teama morbida de crestere in greutate se consolideaza si pacientii
sufera psihologic din acest motiv sau cand apar complicatiile medicale dupa episoadele de abuz
alimentar urmate de purgatie, si in special atunci cand abuzul alimentar este determinat de suferintele
emotionale, mai mult decat de foame.

Abuzul alimentar este sustinut de restrictionarea meselor din timpul zilei (de exemplu lipsa micului
dejun, iar pranzul consta intr-o salata) astfel ca apetitul este inhibat pana dupa masa sau chiar pana
seara tarziu, cele mai frecvente momente in care se desfasoara abuzul alimentar. In cazurile extreme,
pacientii consuma intre 10.000 si 30.000 de calori pe zi.

Viata sociala a bolnavilor este organizata, tintita asupra acestor abuzuri alimentare secrete si asupra
episoadelor de purgatie, care necesita momente programate de plecari si reveniri.

Intr-o minoritate substantiala de pacienti, comportamentul bulimic este o parte a comportamentului

anormal, impulsiv, care include, de asemenea, abuzul de bauturi alcoolice, de droguri, promiscuitate
sexuala si furturi.

Bulimia poate debuta la orice varsta, incepand de la varsta de scolar pana la varsta de 50 de ani, cu
varful incidentei putin mai ridicat decat al anorexiei nervoase, si anume intre 18 si 20 de ani.

Jumatate din pacienti cu bulimie au suferit anterior de anorexie nervoasa sau au avut un episod
asemanator anorexiei. Bulimia poate alterna cu anorexia cu repetabilitate neregulata timp de mai multe
decade.

Bulimia are diverse complicatii:

- tulburarile gastrice nespecifice (legate de golirea intarziata a stomacului dupa alimentare);

- tulburarile ale tranzitului intestinal (tranzit intestinal intarziat, constipatie);

- regurgitarea alimentara repetata (ascensiunea alimentelor si secretiilor gastrice din stomac in esofag);

- alcaloza hipokaliemica sistemica;

- afectarea renala

- convulsii.

Tulburarile gastrice si ale tranzitului intestinal pot determina distensia abdomenului (marirea in volum)
care agraveaza perceptia distorsionata a marimii organismului si augmenteaza dorinta de purgatie.

Regurgitarile alimentare repetate erodeaza smaltul de pe fata linguala a dintilor (fata interna).

Alcaloza hipokaliemica duce la aparitia aritmiilor cardiace. In cazul in care bolnavii folosesc pentru a isi
provoca varsaturile, tinctura de Ipeca, emetina continuta de aceasta poate determina afectare
miocardica, similara cu o miocardita virala.

Cele mai multe decese in randul pacientilor de bulimie se datoreaza aritmiilor sau suicidului. Chiar si
dupa succesul tratamentului psihologic in a stopa abuzul alimentar urmat de purgatie, pacientii pot avea
o boala esofagiana de reflux (regurgitarea mai sus mentionata) care poate provoaca varsaturi
involuntare timp de mai multi ani.