CURS DREPT CONSTITUȚIONAL

 Constituția reprezintă izvorul principal al dreptului constituțional. Ea

sta la baza unui întreg curent de gândire apărut in perioada iluminista
și care a continuat in perioada WW2. Valoarea constituției are valoare
juridică și politica.
 Definiție: Constitutia reprezintă legea fundamentala a unui stat, este
constituită din norme juridice învestite cu forța juridică suprema, care
reglementează acele relații sociale fundamentale care sunt esențiale
pentru instaurarea, menținerea și exercitarea puterii.
 Trăsături: este o lege fundamentală, privește cu precădere puterea de
stat, obliga autoritățile publice sa asigure cetățenilor garanții
constituționale, reglementează relații sociale fundamentale pentru
instaurarea, menținerea și exercitarea puterii in stat; forța juridică
supremă – regula conformitatii întregului drept cu Constitutia.
Alte trăsături: forma scrisă (e.g. UK – Magna Charta Libertatum – 1215
prima constituție ); solemnitatea adoptării constituției; stabilitatea in
timp; necesitatea unor proceduri specifice pentru adoptare și
modificare.
 Constituționalismul și-a propus sa înlocuiască cutuma, obiceiul
juridic, care a permis puterea discretionara a deținătorului puterii in
stat. Astfel, constituția și norma scrisă au avut ca principal rol
limitarea puterii suveranului.
Încă de la apariția ei, a fost analizată și considerată in opoziție cu
absolutismul, o limita in cadrul exercitării arbitrare a puterii.
Din secolul al XVIII-lea s-a răspândit acest fenomen numit constituție
scrisă. Practic, adoptarea constituției a prins o importanță capitală
pentru societate, a marcat victorii și împliniri sociale și morale.
La începuturile sale, Constitutia a fost concepută doar cu scopul de a
limita puterile guvernanților. Ulterior a fost completată cu necesitatea
sistematizării sale intr-o lege căreia i s-a dat o importanță juridică
 superioară. In prezent, s-a fixat concepția potrivit căreia esența
constituției este, pe lângă organizarea politica a statului, și garantarea
drepturilor cetățenilor.

 Cauzele apariției constituției:

- Lupta burgheziei pentru preluarea puterii politice;

Prima constituție apărută in lume : Constitutia Angliei – Magna Charta

Libertatum (1215), completată ulterior cu alte documente (ex. Bill of
Rights, legea succesiunii la tron etc).
Prima constituție scrisă in Europa : Franța – 1791
Prima constituție scrisă in lume : SUA – 1787, in urma Războiului de
independență.
Au mai existat acte cu valoare constituțională, însă nu erau cuprinse intr-
o formula sistematica, s-a încercat adoptarea unui set de reguli.

DISCUȚII / IDEI DE LA CURS

Președintele poate fi demis doar de către cei care l-au ales,
electoratul, deoarece s-a mers pe principiul simetriei formelor.
Președintele nu poate demite Parlamentul, singura modalitate de
dizolvare a acestuia este când se constata nefuncționalitatea totala.
Din punct de vedere politic, după 1990 nu s-a putut merge pe ideea
bipartidismului, la noi s-a mers pe pluripartidism (similar sistemului
francez), însă aceasta multitudine de partide atrage o instabilitate
parlamentara (exista posibilitatea ca aceasta alianță sa se rupă – deci
Guvernul nu mai are sprijinul majorității, astfel nu mai poate duce la
împlinire toate atribuțiile pe care le are).
In afara de Anglia, care are o parte din constituție nescrisa (pe lângă cea
scrisă), judecătorul este suveran (judge made law - principiul
sistemului de drept anglo-saxon), idem Israel (3 legi fundamentale) și
Noua Zeelanda (mai multe legi fundamentale). In restul, statele au o
constituție scrisă ca reacție împotriva cutumei, care este incerta.

2
Au existat mai multe teorii care au justificat apariția Constituției: teoria
contractelor scrise; teoria domniei legii (legile ordinare trebuie sa fie
elaborate in concordanța cu legea constituțională și sa aibă forța
inferioară acesteia).

 In privința adoptării/modificării Constituției : trebuie analizate in

raport cu supremația acesteia fata de celelalte norme. Adoptarea
este un proces complex care presupune o autoritate competentă;
inițiativa adoptării aparține unui organ statal/politic care deține cel
mai înalt loc in societate (poate aparține și poporului). Autoritatea
competenta este fie puterea constituantă originara (intervine când
nu exista sau nu mai exista o constituție) SAU puterea constituantă
instituita (intervine in modificarea/adoptarea unei noi constituții;
acest organ se bucura de o autoritate politica și juridică deosebita,
întrucât ea adopta o lege fundamentala a unui stat).
 In privința modurilor de adoptare a Constituției : este specific
fiecărui stat, este determinat și de gradul de dezvoltare economică,
socială, de ideologia care exista, de raporturile sociale șamd. In
funcție de modurile de adoptare, constitutiile pot fi clasificate in
mai multe categorii:
- Constitutia acordată este cea mai rudimentara, era adoptată de
monarh ca stăpân absolut și data, acordată poporului. Originile se
regăsesc in Franța, practic acest tip de constituție in esența apăra
puterea statală.
- Statutul / constitutia plebiscitara este o varianta mai dezvoltată, in
sensul ca era adoptată de monarh ca stăpân absolut, însă era
supusa ratificării de către plebiscit (ex. Constitutia din 1938 – Carol
al II-lea)
- Constitutia pact
- Constitutia-convenție
- Constitutia parlamentara

3
4