scriitor,povestitor,nuvelist,romancier,academician și unul dintre cei mai importanți prozatori români din prima jumătate a secolului XX. Romanul „Baltagul” de Mihail Sadoveanu,pubșicat în anul 1930 este „probabil singurul roman obiectiv” al scriitorului și aduce o formulă românească inedită în peisajul epicii interbelice. După curentul în care se încadrează, „Baltagul” este un roman realist,dar și obiectiv prin prezentarea fără strălucire a comunității arhaice.Naratorul este obiectiv,omniscient și omniprezent,ce relatează pe un ton neutru evenimentele,fără a avea opinii personale sau intervenții în text,oferind împreună cu perspectiva narativă obiectivă și focalizarea „zero”,o imagine globală asupra unei lumi ce se conduce după legile nescrise ale naturii. După tematică, „Baltagul” este un roman tradițional,prin imaginea complexă oferită asupra societății rurale arahice,dar și polițist,prin demersul justițiar pe care Vitoria îl face pentru găsirea și rânduiala soțului său.Totodată este și un Bildungsroman prin călătoria inițiatică pe care Ghiorghiță o săvârșește alături de mama sa,devenind astfel bărbat,dar și un roman mitic,prin inserția în structura textului a unor tipare mitice. Titlul romanului face trimitere la mitul labirintului,ceea ce se conturează și la nivelul acțiunii.Baltagul (topotul cu două tăișuri) este un obiect simbolic: armă a crimei și instrumentul actului justițiar. Tema operei este reprezentată de monografia satului moldovenesc de la munte,lumea arhaică a păstorilor,având în prim plan căutarea și pedepsirea celor ce l-au ucis pe Nechifor Lipan.De asemenea se regăsesc și marile teme sadoveniene precum: viața pastorală,natura,iubirea,arta povestirii și înțelepciunea . Timpul derulării evenimentelor este vag precizat,prin repere temporale: „aproape de Sf Andrei”, „în Postul mare”,etc.Cadrul acțiunii este satul Măgura Tarcăului,zona Dornelor și a Bistriței,dar și cel de câmpie,Cristești în Balta Jijiei.Fiind un roman realist,traseul urmat de Vitoria și Ghiorghiță conține și toponime existente pe hartă. Romanul este structurat pe 16 capitole și evidențiază două componente: una tradiționalist-mitică și cealaltă epică-realistă. Prima parte a romanului este constituită de capitolele I-IV, care cuprind expozițiunea și intriga.Incipitul descrie o cosmogonie populară, spusă uneori de Nechifor Lipan la nunți și cumetrii, care constituie legenda privind rânduielile pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru toate neamurile omenești, după facerea lumii.În expozițiune este prezentată o scurtă monografie a satului Măgura Tarcăului și o schiță a portretului fizic al Vitoriei.Intriga cuprinde frământările Vitoriei, care stând singură pe prispă și torcând își amintește cu drag de soțul ei Nechifor ca fiind un om bun și cinstit.Aceasta se gândea la el, care plecase de mult timp la Dorna după oi și nu se mai întoarse.Vitoria hotărăște să facă pregătiri pentru a porni într-o călătorie în căutarea soțului ei.Pe plan social, se conturează monografia unui sat de munte, unde tradiția nu permite abateri de la legile nescrise.În viața acestei societăți arhaice, biserica și practica magică coexistă. Înaintea plecării, Vitoria se supune unui ritual de purificare ținând post negru 12 vineri.Aceasta merge împreună cu fiul ei Gheorghiță la biserică pentru a se închina la icoana Sfintei Ana, vinde lucruri pentru a face rost de bani de drum, merge la Piatra-Neamț să înștiințeze autoritățile și sfințește baltagul pe care il va da lui Gheorghiță. Partea a doua cuprinde capitolele V-XIII, constituind desfășurarea acțiunii, în care ne este prezentat drumul parcurs de Vitoria și de fiul ei, până la găsirea rămășițelor lui Nechifor Lipan.Pentru Gheorghiță această călătorie are rolul unei inițieri, romanul căpătând un caracter de bildungsroman.Ei reconstituie traseul lui Nechifor, făcând o serie de popasuri: la hanul lui Donea de la gura Bicazului, unde apar primele semne legate de trecerea lui Nechifor pe acele meleaguri, la crâșma domnului David de la Călugăreni; la moș Pricop și baba Dochia din Farcașa, la Vatra Dornei, de unde află că Nechifor a cumpărat 300 de oi și că mai era însoțit de doi ciobani.Vitoria își continuă drumul spre Păltiniș, Broșteni, Borca apoi la Sabasa.Un amănunt foarte important este că în călătoria ei asistă la un botez, la Cruci și la o nuntă la Borca.Succesiunea acestor evenimente esențiale din viața omului îi dau de gândit Vitoriei, aceasta anticipând ritualul de înmormântare din final.După popasul de la Crucea Talienilor, Vitoria coboară pe celălalt versant al muntelui, în satul Suha.Ajunsă aici, Vitoria iese din întunericul misterului și descoperă că asasinii sunt Calistrat Bogza și Ilie Cuțui.Călătorește înapoi până la Sabasa pentru a cere ajutorul lui Iorgu Vasiliu, pentru a putea demonstra adevărul în ceea ce privește uciderea lui Nechifor Lipan.Tot în Sabasa îl găsesc și pe câinele Lupu, care o conduce pe Vitoria și pe fiul ei Gheorghiță în râpa unde se aflau osemintele și hainele lui Nechifor.Vitoria îl pune pe Gheorghiță să păzească osemintele răposatului său tată, pentru ca ea să poată pleca să anunțe autoritățile.Acest lucru reprezintă punctul culminant în maturizarea lui Gheorghiță, acesta petrecând o noapte întreagă în râpa unde se aflau osemintele tatălui său. Partea a treia cuprinde capitolele XIV-XVI și prezintă sfârșitul drumului, ancheta poliției, înmormântarea lui Nechifor și demascarea vinovaților.Punctul culminant al romanului este plasat în scena parastasului, unde Vitoria, dând dovadă de o inteligență și o tenacitate ieșită din comun, îi dezvăluie pe cei doi vinovați, prin reconstituirea fidelă a scenei crimei, surprinzând astfel pe toată lumea, chiar și pe ucigașii Ilie Cuțui și Calistrat Bogza.Cuțui își recunoaște vina și se predă poliției, însă Bogza devine agresiv și este lovit de către Gheorghiță cu baltagul chiar în creștetul capului găsindu-și astfel sfârșitul.Vitoria Lipan devine astfel prima femeie justițiar din literatura română. În concluzie, având în vedere toate caracteristicile prezentate mai sus,putem spune că romanul „Baltagul” de Mihail Sadoveanu este un roman tradițional,realist și obiectiv.