Pandemia de coronavirus reprezintă criza globală definitorie pentru timpurile noastre și una

din cele mai mari provocări de după cel de-al doilea război mondial. De la apariția sa la
sfârșitul anului trecut, virusul s-a răspândit pe toate continentele.  
Am ajuns acum la tragicul antirecord de peste două milioane de decese, iar umanitatea
resimte o povară grea a acestor pierderi de vieți omenești. COVID-19 este mai mult decât o
criză de sănătate, având implicații fără precedent în plan socio-economic. Pandemia
debusolează fiecare țară pe care o afectează, având forța de a genera efecte devastatoare de
ordin social, economic, politic, desigur afectează și securitatea a statelor.
În fiecare zi sute de persoane își pierd locul de muncă și veniturile, nimeni nu ne poate
spune când va reveni totul la normalitate. Mediul economic a avut cel mai mult de suferit de
la începutul pandemiei având multiple efecte asupra tuturor industriilor într-o măsura mai mică
sau mai mare.
Ceea ce ține de sectorul securității nationale, pandemia de coronavirus este o situație
pentru care statele au fost cel mai puțin pregătiți, inclusiv și Republica Moldova, fiind un stat cu
multiple probleme economice, sociale, de asemenea probleme în sectorul securității naționale.
Responsabilitatea asigurării securității revine statelor, dar acestea sunt foarte dependente de
resursele civile și de rezistența a societății. Acesta a fost un test al cooperării între stat și
societate civilă. După cum putem observa, am picat.
S-a vorbit mult timp despre o posibilă pandemie globală, care prezenta o amenințare
ipotetică pentru securitatea națională/internațională. Dar dacă sănătatea ar fi considerată în mod
serios o problemă de securitate mai largă, poate statele avea să prevadă acest scenariu și avea să
se pregătească mai eficient.
Privind o pandemie ca o problemă de securitate nu înseamnă că trebuie să intrăm în panică,
cum s-a întâmplat, sau mai ales să privim o pandemie ca război sau un act terorist/genocid a unei
persoane (cum se scria în SMI că Bill Gates este vinovat) împotriva omenirii. Cu toate acestea,
aceasta este în mod clar o problemă de securitate. Și, prin urmare, trebuie să gândim rational și
să studiăm fenomenul, să ne informăm din surse veridice, ca să ne cream o imagine completă.
Criza ilustrează natura complexă a securității, deoarece există un număr mare de actori implicați,
iar populația civilă este esențială pentru înțelegerea securității.
Astăzi suntem înconjurați de informații incomplete sau incorecte, persistă dezinformare,
sau de fapt, ne să oferă prea multe informative. Acest flux copleșitor de informații și știri false
este conceput pentru a motiva oamenii să acționeze și să declanșeze reacții care ar putea duce la
destabilizare. Scăderea încrederii și polarizarea crescândă între oameni și conducerea afectează
modul în care societatea reacționează la crize.
 Criza coronavirusului evidențiază probleme care, în general, nu sunt legate de securitatea
militarizată (utilizarea forței), dar care, totuși, ar putea destabiliza societatea dacă nu este o
comunitatea unită, și în care există o legătură cu organelle statale, bazată pe încredere. Acesta
este un test important al forței a societățiii și a statului.
Pandemia ne impune să revizuim strategie de securitate, activitatea a actorilor sectorului de
securitate, acestea trebuie să corespundă situației actuale, și să fie luat în considerare specificul
crizei. În același timp, ei trebuie să fiu capabili să răspundă proporțional, minimizând daunele.
Ca parte a soluționării este important să luăm în considerare cât de reală este înțelegerea noastră
a problemei și crizei date.
Astăzi, tot mai multe amenințări la adresa securității nu sunt provocate prin metode
militare sau violente. În loc să amenințe cu un conflict înarmat, s-au găsit modalități mult mai
ușoare de a crea crize sau conflicte. Astăzi, actorii statali și nestatali favorizează dezinformarea,
atacurile cibernetice pentru a submina încrederea în autorități și pentru a alimenta tulburările
publice și politice, de exemplu, prin subminarea serviciilor și infrastructurii, încurajând
extremismul și exploatând vulnerabilitățile politizate existente, începând cu alegeri până la
migrație și pandemii. Este adesea mai ieftin să desfășori astfel de acțiuni destabilizatoare decât să
efectuezi atacuri armate, deoarece reprezintă o amenințare invizibilă.
Poate că boala aceasta – virusul, în sine nu este inamicul, dar este o amenințare invizibilă
care poate fi exploatată în politică și a fost folosită recent în scopuri de înșelăciune,
dezinformare. Trebuie să înțelegem cum amenințările invizibile, fie că provin de la activități
umane sau dezastre naturale, pot fi declanșate și, adesea, întărite în neștire de către cetățenii
obișnuiți.
Deci una dintre cele mai mari problem actuale constă în imprevizibilitatea reacției
societății civile și comportamentul acesteia în cazul unei crize. Totul depinde de îndeplinirea
cerințelor a societății de către structurile de stat . Cu toate acestea, lipsa de încredere în autorități
ar putea duce la o utilizare mai largă de către cetățeni și grupuri de persoane a încrederii în sine
pe baza unor informații false sau înșelătoare. Astfel, pentru a proteja împotriva acțiunilor
subversive sau destabilizatoare sunt necesare măsuri nu doar la nivel de stat, ci și la nivelul
societății.
Dacă să vorbim despre securitate economică, principalele amenințări la adresa acesteia
sunt scăderea volumelor de producție și creșterea șomajului. Schimbările în producția a bunurilor
și servicii sunt strâns corelate cu nivelul de ocupare a forței de muncă. Rata șomajului au crescut
considerabil. La începutul pandemiei unele firme, organizații au intodus carantină, fără a achita
aceasta perioada angajații. De asemenea firmele ce au decis să reducă volumul producției de
bunuri și servicii, trebuia să-și concedieze lucrătorii, ceea ce predetermina o creștere a ratei
șomajului, scade bunăstarea oamenilor.
Veniturile majorității cetățenilor a RM scad de câțiva ani. Amenințarea scăderii veniturilor
reale ale populației rămâne. Numărul persoanelor sărace din țară este în creștere, ceea ce a dus la
o deteriorare a nivelului de trai și la scăderea calității vieții, la creșterea mortalității, precum și la
instabilitate socială și utilizarea ineficientă a resurselor.
Printre alte amenințări se numără, în primul rând, amenințările la adresa securității sociale
a populației, creşterea infracţiunilor economice, și nu numai pe fondul unei proporţii tot mai mari
a populaţiei cu venituri sub nivelul de subzistenţă. Urmărind noutăți putem observa că în general
nivelul criminalității în timpul crizei provocate de Covid-19 a crescut semnificativ.
Probleme evidente au apărut și în domeniul educației. În timp ce copiii și adolescenții sunt
astăzi mai puțin afectați de impactul pandemiei asupra sănătății, mod traditional de educație, cu
prezență fizică a fost stopat, înlocuind acesta cu învățământ online.
Cetățeni a RM aflați peste hotare sunt deosebit de vulnerabili la pandemia de coronavirus.
Aceștia se confruntă cu provocări semnificative în acces la drepturi și servicii de bază și sunt
adesea împiedicați să beneficieze de sistemele naționale de protecție socială. În plus, majoritatea
țărilor din regiune au declarat stare de urgență și și-au închis parțial sau complet granițele, deci
străinii nu pot să se reîntoarcă.
Concluzionând putem spune că, Pandemia de COVID-19 a evidențiat eșecul statelor, de
asemenea, a adus la o criză în sectoarele sănătății, economice și securității. Măsurile luate pentru
a controla boala și criza nu au putut fi un răspuns proporțional la dificultățile exacerbate de
coronavirus. Nici sprijinul nesemnificativ din partea statului nu a produs efectul scontat și a a
adus la creșterea și mai multor tensiunile sociale.