UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ din BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT

DREPTUL MEDIULUI
-referat-

PROF. UNIV. DR. MIRCEA DUTU-BUZURA

Student: Stoica Andreea

An II, 2021 – 2022

In concluzie, fiind un drept
de ultima generatie, dreptul
la un mediu sanatos si
echilibrat ecologic s-a dovedit a
fi cel mai rapid in evolutie din
generatia sa, mai ales in ceea
ce priveste garantarea si
efectivitatea lui pe calea
justitiei. In acest sens, se poate
observa si
constitutionalizarea lui la
nivelul statelor, favorizand
dezvoltari corespunzatoare in
plan
regional si international. In
acelasi timp, aparitia
problemelor ecologice globale
(efectul de
sera, schimbarile climatice,
diminuarea stratului de ozon,
etc.) a contribuit la consolidarea
statutului sau de drept
fundamental si de drept de
supravietuire a omenirii
In concluzie, fiind un drept
de ultima generatie, dreptul
la un mediu sanatos si
echilibrat ecologic s-a dovedit a
fi cel mai rapid in evolutie din
generatia sa, mai ales in ceea
ce priveste garantarea si
efectivitatea lui pe calea
justitiei. In acest sens, se poate
observa si
constitutionalizarea lui la
nivelul statelor, favorizand
dezvoltari corespunzatoare in
plan
regional si international. In
acelasi timp, aparitia
problemelor ecologice globale
(efectul de
sera, schimbarile climatice,
diminuarea stratului de ozon,
etc.) a contribuit la consolidarea
statutului sau de drept
fundamental si de drept de
supravietuire a omenirii
In concluzie, fiind un drept
de ultima generatie, dreptul
la un mediu sanatos si
echilibrat ecologic s-a dovedit a
fi cel mai rapid in evolutie din
generatia sa, mai ales in ceea
ce priveste garantarea si
efectivitatea lui pe calea
justitiei. In acest sens, se poate
observa si
constitutionalizarea lui la
nivelul statelor, favorizand
dezvoltari corespunzatoare in
plan
regional si international. In
acelasi timp, aparitia
problemelor ecologice globale
(efectul de
sera, schimbarile climatice,
diminuarea stratului de ozon,
etc.) a contribuit la consolidarea
statutului sau de drept
fundamental si de drept de
supravietuire a omenirii
In concluzie, fiind un drept
de ultima generatie, dreptul
la un mediu sanatos si
echilibrat ecologic s-a dovedit a
fi cel mai rapid in evolutie din
generatia sa, mai ales in ceea
ce priveste garantarea si
efectivitatea lui pe calea
justitiei. In acest sens, se poate
observa si
constitutionalizarea lui la
nivelul statelor, favorizand
dezvoltari corespunzatoare in
plan
regional si international. In
acelasi timp, aparitia
problemelor ecologice globale
(efectul de
sera, schimbarile climatice,
diminuarea stratului de ozon,
etc.) a contribuit la consolidarea
statutului sau de drept
fundamental si de drept de
supravietuire a omenirii
In concluzie, fiind un drept
de ultima generatie, dreptul
la un mediu sanatos si
echilibrat ecologic s-a dovedit a
fi cel mai rapid in evolutie din
generatia sa, mai ales in ceea
ce priveste garantarea si
efectivitatea lui pe calea
justitiei. In acest sens, se poate
observa si
constitutionalizarea lui la
nivelul statelor, favorizand
dezvoltari corespunzatoare in
plan
regional si international. In
acelasi timp, aparitia
problemelor ecologice globale
(efectul de
sera, schimbarile climatice,
diminuarea stratului de ozon,
etc.) a contribuit la consolidarea
statutului sau de drept
fundamental si de drept de
supravietuire a omenirii
In concluzie, fiind un drept
de ultima generatie, dreptul
la un mediu sanatos si
echilibrat ecologic s-a dovedit a
fi cel mai rapid in evolutie din
generatia sa, mai ales in ceea
ce priveste garantarea si
efectivitatea lui pe calea
justitiei. In acest sens, se poate
observa si
constitutionalizarea lui la
nivelul statelor, favorizand
dezvoltari corespunzatoare in
plan
regional si international. In
acelasi timp, aparitia
problemelor ecologice globale
(efectul de
sera, schimbarile climatice,
diminuarea stratului de ozon,
etc.) a contribuit la consolidarea
statutului sau de drept
fundamental si de drept de
supravietuire a omenirii
In concluzie, fiind un drept
de ultima generatie, dreptul
la un mediu sanatos si
echilibrat ecologic s-a dovedit a
fi cel mai rapid in evolutie din
generatia sa, mai ales in ceea
ce priveste garantarea si
efectivitatea lui pe calea
justitiei. In acest sens, se poate
observa si
constitutionalizarea lui la
nivelul statelor, favorizand
dezvoltari corespunzatoare in
plan
regional si international. In
acelasi timp, aparitia
problemelor ecologice globale
(efectul de
sera, schimbarile climatice,
diminuarea stratului de ozon,
etc.) a contribuit la consolidarea
statutului sau de drept
fundamental si de drept de
supravietuire a omenirii
In concluzie, fiind un drept
de ultima generatie, dreptul
la un mediu sanatos si
echilibrat ecologic s-a dovedit a
fi cel mai rapid in evolutie din
generatia sa, mai ales in ceea
ce priveste garantarea si
efectivitatea lui pe calea
justitiei. In acest sens, se poate
observa si
constitutionalizarea lui la
nivelul statelor, favorizand
dezvoltari corespunzatoare in
plan
regional si international. In
acelasi timp, aparitia
problemelor ecologice globale
(efectul de
sera, schimbarile climatice,
diminuarea stratului de ozon,
etc.) a contribuit la consolidarea
statutului sau de drept
fundamental si de drept de
supravietuire a omenirii
PRINCIPIUL PRECAUȚIEI ÎN DREPTUL MEDIULUI

Dreptul mediului reprezintă ansamblul format din normele juridice care reglementează
relaţiile ce se stabilesc între oameni privind atitudinea lor faţă de mediu, precum şi instituţiile
stabilite în vederea protecţiei, conservării şi ameliorării mediului, conform obiectivelor de
dezvoltare durabilă.

Preocupările permanente privind protecţia mediului şi expresia lor juridică au dus la

formarea şi afirmarea unor principii comune ale dreptului naţional, regional şi internațional.
Principiile fundamentale domină astfel ansamblul reglementărilor juridice privind
protecția,conservarea şi ameliorarea mediului, conferindu-le unitate, uniformitate și tendința
permanentă de integrare, iar dreptului mediului dimensiunea unui sistem normativ planetar.
Principiile dreptului mediului au un rol important în interpretarea normelor tehnice care uneori
ridică dificultăţi pentru practicienii dreptului. Dezvoltarea principiilor dreptului mediului în acte
normative (interne şi internaţionale) şi mai ales în doctrină este criticabilă deoarece sunt prea
generale şi au un conţinut prea complex, ceea ce a determinat dificultăţi în aplicarea lor practică.
De asemenea, în multe situaţii ele sunt numai enunţate în cuprinsul actelor normative fără a li se
determina conţinutul ca de exemplu în Legea română de protecţie a mediului nr. 137/1995. De
multe ori, mai ales în dreptul internaţional al mediului, statele fac doar trimitere la acestea fără ca
să adopte reguli concrete de protecţie.
Legea cadru în materie, Legea nr. 137/1995 a consacrat protecţia mediului drept
„obiectiv de interes public major”, iar la baza reglementării sale a pus „principiile şi elementele
strategice care duc la dezvoltarea durabilă a societăţii”. În spiritul legii cea mai adecvată
formulare ar fi aceea de „principiu de bază”. Conform art.3 Legea nr. 137/1995 privind protecţia
mediului, principiile de bază şi elementele strategice ce stau la baza prezentei legi, în scopul
asigurării unei dezvoltări durabile sunt:

a) principiul precautiei în luarea deciziei;

a^1) principiul prevenirii, reducerii şi controlului integrat al poluarii prin utilizarea celor
mai bune tehnici disponibile pentru activităţile care pot produce poluari semnificative;

b) principiul prevenirii riscurilor ecologice şi a producerii daunelor;

c) principiul conservării biodiversitatii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic

natural;

d) principul "poluatorul plăteşte";

e) înlăturarea cu prioritate a poluantilor care periclitează nemijlocit şi grav sănătatea

oamenilor;

f) crearea sistemului naţional de monitorizare integrată a mediului;

g) utilizarea durabila a resurselor naturale;

h) menţinerea, ameliorarea calităţii mediului şi reconstructia zonelor deteriorate;

j) dezvoltarea colaborării internaţionale pentru asigurarea calităţii mediului.

Din punctul meu de vedere, unul dintre cel mai important principiu din Dreptul Mediului
este principiul precauției. Recunoașterea juridică și realizarea concretă a semnificațiilor sale au
loc în strânsa independența cu cele ale principiului prevenirii.Prevenirea presupune un studiu de
risc, care să permită evitarea pagubelor și o acțiune bazată pe cunoaștere. Numai că nu
întotdeauna consecințele deciziilor și acțiunilor pot fi cunoscute, total sau parțial, dinainte, iar
absența certitudinii științifice nu poate constitui un pretext pentru a nu lua măsuri adecvate
pentru prevenirea atingerilor grave și inevitabile aduse mediului sau oamenilor. În față acestei
realități, în adoptarea deciziilor trebuie să se manifeste precauție, prudență, să se adopte măsuri
preventive care să elimine pe cât posibil orice risc de degradare a mediului , astfel încât
eventualele pagube să fie evitate înainte ca pragul riscului de mediu să fie atins. Principiul
precauția semnifică deci că măsurile de precauție ale mediului să fie adoptate, chiar dacă nici o
pagubă nu se prefigurează la orizontul apropiat. Sub aspectul probei, sarcina efectuării acesteia
se inversează: ea revine acum celui care susține că activitatea sa nu are ori nu va avea nici un
impact, pâna când acumularea de date științifice va proba că există o relație de la cauza la efect
între acțiunile de dezvoltare din degradarea mediului.
Din 1980 s-a afirmat, mai ales la nivelul politicilor și legislațiilor naționale de mediu,
principiul precauției, care sugerează că anumite măsuri trebuie luate pentru ca eventualele
pagube să fie evitate înainte că pragul riscului de mediu să fie atins. El a apărut că o recunoaștere
a incertitudinilor care afectează studiile de impact și gestiunea și care califică drept imprudența
atitudinea care ipotechează viitorul prin luarea de decizii ireversibile.
Din punct de vedere istoric, principiul precauției a fost enunțat pentru prima dată la
nivel internațional în cadrul OCDE și într-o declarație ministerială din 1987, adoptată în urmă și
sub influență celei de-a două Conferințe internaționale asupra protecției Marii Nordului (Londra,
1987). Ulterior, principiul a fost frecvent invocat în contextul reglementărilor vizând poluările
marine, schimbările climatice, deșeurile toxice și produsele periculoase. La nivel comunitar
european, Tratatul de la Maastricht cuprinde regulă precautiei în art. 130, iar directivele
comunitare privind utilizarea și diseminarea organismelor modificate genetic din 1990 o aplică
concret. Ea permite statelor comunitare o acțiune fără a aștepta că toate probele care să
concluzioneze în sensul existenței pericolului pentru mediu să fie științific stabilite. În sfârsit,
principiul 15 al Declarației Conferinței O.N.U. de la Rio de Janeiro (1992) afirmă că, în caz de
risc de pagube grave ori inevitabile, absența certitudinii științifice absolute nu poate servi că
pretext pentru a amâna adoptarea de măsuri efective privind prevenirea degradării mediului, teză
reluată și la Convenția asupra biodiversității. Acest principiu s-a dezvoltat, în ultimii ani, și în
alte documente O.N.U., fiind plasat în contextul preocupărilor vizând „asigurarea unui viitor
durabil“ și al promovării unor noi principii integrate, care să ducă sub aspect economic la o
creștere reală, „în termeni verzi“.
Consacrat că atare prin art. 3, lit. a din Legea protecției mediului, acest principiu se află
înca în stare incipientă de recunoaștere la noi în țară, mai ales că semnificațiile sale nu sunt
definite. El își completează și amplifică semnificațiile cu un alt principiu fundamental, cel al
prevenirii riscurilor ecologice și a producerii pagubelor, prevenirea implicând precauțiunea, dar
nereducându-se la această. Acesta implică renunţarea la o acţiune care nu este bine cunoscută şi
care ar putea dăuna spaţiului înconjurător, fie luarea unor măsuri juridice şi de altă natură pentru
a se limita eventualele efecte asupra mediului şi sănătăţii. Se au în vedere industriile de risc ce
aduc un grad mare de poluare a societăţii, ele având nevoie de autorizaţii care să le reglementeze
condiţiile legale în care se pot desfăşura. Astfel, respectarea acestor reguli aduce cu sine
echilibrul vieţii naturale, prevenind riscurile ecologice.
Totodată, nerespectarea principiului precauției, pe lângă degradarea mediului
înconjurător poate periclita și anumite drepturi ale oamenilor prevăzute în Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Una dintre primele şi cele mai
importante cauze în care Curtea a avut prilejul să îşi expună în mod expres viziunea cu privire la
relaţia dintre poluarea mediului şi drepturile garantate de Convenţie a fost cauza Lopez Ostra
contra Spaniei. 
Reclamanta, invocând dispoziţiile art. 8 (“dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.”) și
art. 3 (“nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori
degradante.”) din Convenţie, a pretins că din cauza emisiilor de zgomot, noxe, mirosuri
respingătoare etc., produse de o staţie de prelucrare a deşeurilor lichide şi solide industriale aflate
în imediata apropriere a locuinţei sale, a fost încălcat dreptul său la domiciliu,viaţă privată şi de
familie, fiind supusă unui tratament degradant.
Curtea a stabilit că, în mod evident, faptul că poluarea gravă a mediului poate afecta bunăstarea
persoanelor şi le poate împiedica de la folosinţa domiciliului lor, astfel încât să se aducă atingere
vieţii private şi de familie, fără a pune grav în primejdie sănătatea acestora și că în toate cazurile
trebuie avut în vedere echilibrul just care trebuie menținut între interesele concurente ale
persoanei și ale societății, în ansamblul sau. Concluzia Curții în această cauza a fost că statul
reclamat nu a știut să mențină un echilibru între interesul bunăstării economice a orașului și
folosirea efectivă de către petiționară a dreptului la respect pentru domiciliu și pentru viață să
privată și de familie. Importanță hotărârii rezultă și din faptul că se impune statelor- părți la
Convenție, o obligație pozitivă și anume, de a lua măsurile necesare destinate a asigura protecția
efectivă a dreptului prevăzut la art. 8.1 sub aspectul dreptului la un mediu sănătos, inclusiv
contra acțiunilor negative ale terților. Viziunea Curţii reprezintă o soluţie de mijloc: nici nu poate
fi considerată o aplicare întocmai a dimensiunii probatorii a principiului precauţiei, pentru că nu
se acordă despăgubiri pentru degradarea sănătăţii, reţinând a fi suficientă numai posibilitatea
unei legături de cauzalitate, dar nici nu se neagă de plano posibilitatea unei indemnizări în
anumite condiţii. Poate fi vorba de o formă atenuată a aplicării principiului precauţiei în materia
legăturii de cauzalitate dintre poluare şi prejudiciul constând în starea justificată rezonabil de
nelinişte, generată de poluare.
În această cauză curtea decide că Statul pârât trebuie să plătească reclamanatei, în interval de trei
luni, suma de 4, 000, 000 (patru milioane) pesete cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciu.
În concluzie, absenţa certitudinii ştiinţifice absolute nu trebuie să servească drept pretext
pentru a amâna pentru mai târziu adoptarea unor măsuri efective vizând prevenirea degradării
mediului înconjurător și a drepturilor și libertăților persoanelor.
Dezbaterile de pâna acum nu au reușit să stabilească un sens exact și unic al principiului
precauției, care poate fi interpretat fie că o atitudine de prudență rezonabilă, care nu implică în
mod necesar căutarea unei răspunderi, fie că un nou fundament de răspundere, putând transformă
procesele de decizie. Aplicarea principiului presupune deci fie să nu se acționeze, adică
respectarea unei obligații de abținere, renunțarea la o acțiune care nu este bine cunoscută și
stapânita, fie să se ia măsuri juridice și de altă natură pentru a limita viitoarele efecte asupra
mediului și sănătații.
BIBLIOGRAFIE:

- http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/6385
- Dreptul mediului – suport de curs Prof.univ.dr. Mircea Duţu-Buzura
- Mircea Duţu - Dreptul mediului, Bucureşti, Editura C.H. Beck, 2007, p.124
- Mircea Duţu - Dreptul mediului, Bucureşti, Editura C.H. Beck, 2007, p.123
- Dreptul mediului – suport de curs Prof.univ.dr. Mircea Duţu
- https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22itemid%22:[%22001-57905%22]}
- https://www.echr.coe.int/Documents/Guide_Art_8_RON.pdf
- https://bloghamangiu.ro/trei-cauze-din-jurisprudenta-cedo-referitoare-la-poluarea-
atmosferei/?fbclid=IwAR3c4LF-hCm9pBE4Xa-
uAjfMJkPa3UV82K4SdIJGZ2An3tYVwVGceqppftI
- http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/175187