Laborator nr.

Indicațiile de regie din piesa „Scaunele” de Eugen Ionescu

„Scaunele”, Eugen Ionescu

(indicațiile de regie)
Psihologico-afective Mimico-gestuale De decor De sunete De lumină Motrice
Bătrânul (pierdut în Bătrâna (râzând…) Pereți circulari cu o (Tăcere.) Semiobscuritate. Cortina se ridică.
vis) nișă în fund.
Bătrânul (… cu gura O sală foarte goală. Tăcere. Lumină verde. Bătrânul, cățărat pe scăunaș, se apleacă pe
Bătrânul (în timp ce căscată ca un sugaci) La dreapta, privind fereastra din stânga.
Bătrâna va începe să din avanscenă, trei Tăcere.
râdă încetișor, Figurile au pierdut uși. Apoi, o prin uşa Bătrâna aprinde lampa cu gaz.
zaharisită; apoi, treptat, orice expresie. fereastră cu un Tăcere. deschisă nu
în hohote; Bătrânul va scăunaș în față; și vedem decât Se duce la Bătrân și-l trage de mânecă.
râde și el) încă o ușă. În nișa (Se aude.) nimicul, dar o
din fund, o ușă lumină foarte (îl trage cât poate)
Bătrâna (râzând) mare cu două Bătrâna puternică
canate și alte două (fredonând) invadează scena Bătrânul se lasă târât cu părere de rău.
Cei doi bătrâni uși, față în față, prin uşa cea
(împreună râzând) încadrând ieșirea Bătrâna mare şi prin Bătrâna și Bătrânul, Bătrâna târându-l pe Bătrân,
principală: aceste (același joc) ferestre, care, la se îndreaptă spre cele două scaune din primul
(Apoi cei doi Bătrâni, două uși, sau cel sosirea plan; Bătrânul se așază în chip firesc pe
încetul cu încetul, se puțin una din ele, Tăcere împăratului genunchii Bătrânei.
liniștesc.) sunt aproape îndelungă. invizibil, sunt
invizibile intens luminate Bătrâna (mângâindu-l pe Bătrân ca pe-un copil)
Bătrânul (începe publicului. La Tăcere.
deodată să plângă) stânga scenei, Lumina care Se scarpină în cap ca Stan Laurel.
privind tot din Tăcere. intră prin
(Geme.) avanscenă, trei uși, uşa deschisă şi Bătrâna (…și aplaudând)
o fereastră cu (Tăcere.) prin ferestre a
Bătrânul (plângând în scăunaș și, în fața ajuns (Îl sărută.)
hohote, …) ferestrei din (Tăcere.) la intensitate
dreapta, o tablă maximă; e însă Bătrâna (mângâindu-l)
Bătrâna (încearcă să-l neagră și o estradă. Se aude o o lumină rece,
1
mângâie, îl răsfață) Vezi schița anexată. barcă goală Îl leagănă pe Bătrân,…
În primul plan, alunecând pe
Bătrânul )în hohote de două scaune, unul apă. Bătrâna (tot legănându-l)
plâns) lângă altul.
O lampă cu (Zgomotul Bătrânul (Își șterge nasul,…)
Bătrânul (potolindu-se gaz atârnă de tavan. produs de
puțin) alunecarea Bătrâna (îl șterge pe Bătrân la nas, îi șterge
Bineînțeles, nu bărcii lacrimile)
Bătrânul (tot îmbufnat, există nici un fel de sporește.)
se înmoaie din ce în ce) ceai. Bătrânul (s-a sculat din poalele Bătrânei și se
(Se adude plimbă în sus și în jos, ca un leu în cușcă, cu pași
Bătrânul (…, se soneria.) mici)
liniștete încetul cu
încetul.) … scaunele, cu fața (Doamna Agitația sporește. Încă de câteva clipe, Bătrânul
la estradă, cu vorbește.) se învârtește cu pași mici și nehotărâți, de
(Bătrânul aproape s-a spătarele către sală, moșneag sau de copil, în jurul Bătrânei. Face un
potolit) alcătuiesc rânduri (Doamna pas sau doi către una dintre uși, apoi se învârtește
regulate, mereu reacționează.) jur împrejur.
Bătrânul (ca în vis) sporite, ca pentru o
sală de spectacol;… O pauză, o Bătrâna se scoală și merge șchiopătând.
… cu nervozitate… întrerupere în
*Numărul convorbire. Bătrânul și Bătrâna se îndreaptă… spre ușa
… îi surâde… scaunelor aduse ascunsă din fund de pe dreapta. În timp ce merg,
în scenă trebuie să Câteva clipe de spun:
… are aerul să fie foarte mare: cel tăcere.
urmărească ce spune puţin patruzeci; mai Își dichisește părul și rochia; în timp ce merge
ea. multe, dacă Soneria. Cu șchiopătează, își trage ciorapii, care sunt roșii și
se poate. câteva clipe groși.
(Schimbare de ton.) mai înainte
ferestrele, negre, începuse să se Bătrânul, urmat de Bătrână, care bodogănește,
Cei doi bătrâni surâd. rămân larg audă ajunge la ușă, în nișă; o clipă, publcul îi pierde
Râd chiar. Au aerul deschise; perdelele alunecarea din vedere; se aude ușa care se deschide și se
încântat de povestea pe lor flutură în vânt unei bărci. închide, după ce a intrat cineva.
care le-a spus-o
Doamna invizibilă. Se aude o Bătrânul și Bătrâna se întorc în același timp și se
sonerie îndepărtează puțin unul de celălalt pentru a lăsa
2
Bătrânul (râde) insistentă. loc invitatei. Aceasta e invizibilă.
Bătrânul și Bătrâna înaintează acum, cu fața spre
Bătrâna (râde) (… n-ar fi rău primul plan al scenei; vorbesc cu doamna
Scena rămâne să se audă, invizibilă care se află între ei.
… privesc Doamna pustie, cu scaunele discret, câteva Bătrânul se îndreaptă spre stânga; iese prin ușa
surâzând politicos; … ei, cu podiumul, cu note din nr. 6.
podeaua acoperită „Marșul
…răspunzând prin de serpentine şi Colonelului”; (Arată unul dintre cele două scaune și se așază pe
surâsuri surâsului ei; în confetti. Marea …) celălalt, …)
sfârșit prin replici date uşă din fund
întrebărilor ei. rămâne larg o conversație, (Bătrânul intră prin ușa nr. 7, cu un scaun.)
deschisă spre care nu poate
Bătrânul (nemulțumit) întuneric. fi auzită, între (Bătrânul pune scaunul la stânga Doamnei
cele două invizibile.)
de emoție, Bătrâna dă Cortina cade foarte personaje
drumul scaunului încet. invizibile… Bătrânul se așază pe scaunul pe care l-a adus, …

Bătrâna (ascultând (… pe când se … dă din cap, își freacă mâinile…

conversația celor doi aude lunecarea
musafiri) bărcilor.) Bătrâna face același lucru.

(Bătrânul și Bătrâna, Soneria. Bătrânul ( se apleacă cu greu spre a ridica un

peste capetele celor doi obiect invizibil care i-a căzut Doamnei
musafiri, își fac semne, Se aude din invizibile.)
urmărind în același nou soneria.
timp convorbirea care Se îndreaptă.
pare a-i nemulțumi din Lungă scenă
ce în ce mai mult. mută, punctată, … întorc apoi capetele către public, privesc din
Deodată.) din când în nou Doamna,…
când, de
Bătrânul (vorbind câte-un „da”, Bătrânul ( aleargă,… spre ușa din dreapta, pe
repede în continuare) „nu”, „da”, când Bătrâna se îndreaptă grăbit și stângaci către
„nu”. ușa ascunsă, din stânga; șchioapătă)
Bătrânul (cu mânie, Bătrânii
Colonelului) ascultă ceea ce (Se grăbește, se deschide ușa nr. 2; intră
spun Colonelul invizibil;…)
3
Bătrânul (cu o voce persoanele
foarte tremurătoare) invizibile. (… îndată ce a deschis ușa …)

aproape plângând Lungă tăcere. (Ridică vag brațul înspre frunte, ca pentru un
salut care nu se precizează.)
Bătrâna Apoi se aude
(Fotogravorului, din nou (Strânge mâna invizibilă pe care Colonelul
făcând pe drăgălașa; soneria. invizibil i-o întinde; se apleacă ceremonios, apoi
din ce în ce mai se îndreaptă.)
grotescă în scena Se aude
aceasta;…) soneria. Bătrâna apare cu scaunul ei, din dreapta.

scoțând mici țipete Se aude din (Bătrâna se apropie, târând cu o mână scaunul;
voluptoase nou soneria. face o reverință fără a da drumul scaunului.)

va râde cu un râs de Altă sonerie. (Colonelul invizibil sărută mâna Bătrânei;

târfă bătrână aceasta se vede după gestul Bătrânei care ridică
Sună, iarăși mâna către buze; de emoție, Bătrâna dă drumul
(Plânge în hohote.) sună, o sonerie scaunului)
după alta; …
(îl respinge) (Apucă iarăși scaunul;…)

Conversația lâncezește, Afară se aud (Cu toții se îndreaptă către avanscenă, Bătrâna
fără șir. din ce în ce trăgând scaunul Colonelului.)
mai tare și din
(dialog întrerupt, sleit) ce în ce mai Bătrâna pune scaunul la dreapta.
aproape bărcile
Bătrânul (cu alunecând pe Bătrânul le prezintă unul altuia pe cele două
nervozitate care va apă; zgomotele personaje invizibile.
spori treptat) provin acum Bătrâna (același joc)
numai din
Bătrânul e depășit… culise. Bătrâna (arătând scaunul pe care l-a adus pentru
Colonel)
Bătrânul, cu sufletul la Sună într-una.
gură, … Colonelul se așază în chip invizibil pe al treilea
Sună. scaun numărând din stânga scenei; Doamna
4
trebuie creată senzaţia invizibilă e de presupus că stă pe cel de-al
că scena este arhiplină pe când sună doilea…
din ce în ce
foarte agitat (bătrânul) mai tare, se Se petrec, pe nevăzute, lucruri indecente.
aud bărcile,
Discuţia o foarte aproape (Îl trage pe Colonel de-o mânecă invizibilă.)
face să izbucnească în
râs (bătrâna) într-atât de (Face o mișcare greșită, scaunul Doamnei
rapid se succed invizibile se răstoarnă.)
înnebunită, face tot sunetele
felul clopoțelului Bătrâna (repezindu-se)
de reverenţe groteşti în
neştire (bătrâna)
O vreme destul (Bătrânul și Bătrâna o ajută pe Doamna invizibilă
Bătrâna plânge în de lungă nu se să se ridice.)
hohote. mai aude nici o
vorbă. Valuri, Bătrâna o scutură pe Doamnă.
Oratorul respinge o bărci,
nouă cerere de clinchetul Pe când Bătrânul deschide ușa nr. 3, Bătrâna iese
autograf; ia apoi un soneriei nu se ca să aducă un scaun prin ușa nr. 5 și se întoarce
aer indiferent, priveşte mai întrerupe. prin ușa nr. 8.
în toate direcţiile.
soneriile sună Bătrânul (îndreptându-se spre ușă)
mai slab şi
Bătrâna plânge mai mai rar; uşile (Deschide ușa.)
tare. se deschid tot
mai încet (Bătrâna apare pe ușa nr. 8 cu un scaun.)
Oratorul, care a rămas
nemişcat, impasibil, în soneriile nu se (Bătrâna pune scaunul în spatele celorlalte patru,
timpul scenei dublei mai aud iese prin ușa nr. 5 cu un alt scaun pe care-l așază
sinucideri, după alături de cel adus mai înainte. Până atunci,
o tăcere prelungită, se soneriile Bătrânul a ajuns cu cei doi musafiri lângă
hotărăşte să vorbească; zbârnâie fără Bătrână.)
în faţa rândurilor de încetare
scaune goale, reuşeşte (Bătrânei, care a sosit între timp cu scaunul.)
să-i facă pe oamenii
5
invizibili să priceapă că ca un ecou Bătrâna (face o reverență)
e surd şi mut;
face semne de ecou (Arată noilor veniți pe celelalte două persoane
surdomut: eforturi invizibile.)
disperate pentru a se Brusc, încep să
face înţeles; apoi se-audă Bătrâna ia darul.
horcăie, geme, scoate zgomote în Lumina e mai
sunete guturale de mut culise, fanfare. vie acum. Ea din când în când, întorc capul și adresează câte-o
sporește pe replică unuia sau altuia dintre primii musafiri.
Zgomotul măsură ce intră
creşte musafirii. (arătând cu degetul pe Colonel Fotogravorului)

se mai aud lumină intensă, Bătrâna (… își va ridica fustele punând în valoare

încă zgomote ca focurile de un jupon zdrențos; își va despuia pieptul veșted;
care vor înceta artificii …va da capul pe spete, …cu burta înainte, cu
brusc picioarele răscrăcărate; …jocul acesta, deosebit și
Lumina care cel dinainte, și cel care va urma, trebuie să ducă
Tropăituri pătrundea prin la lumină personalitatea ascunsă a Bătrânei,
ferestre şi prin înăbușită repede și brusc)
Tăcere uşa cea mare a
dispărut: nu Se întoarce către Frumoasă.
se aude fanfara rămâne decât
lumina slabă de Bătrânul și Bătrâna poftesc pe Frumoasă și pe
Brusc se face la-nceput Fotogravor alături de ceilalți musafiri invizibili,
linişte; nu mai și-i așază pe scaune.
sunt focuri de
artificii, se Cei doi bătrâni se așază.
aude un „Ah!"
din cele două Se îndreaptă spre ușa nr. 7.
laturi ale
scenei şi Bătrâna rânduiește scaunele cu spătarele întoarse
zgomotul surd către sală.)
cu care cad
cele două Bătrânul (deschide ușa nr. 7)
corpuri în apă.
Bătrâna, după ce a așezat scaunele, cum am spus
6
 mai înainte, îl urmează pe Bătrân.

Iese bodogănind prin ușa nr. 6 și va intra prin ușa

nr. 7, în timp ce Bătrânul îi însoțește pe
Se aud noii-veniți în primul plan al scenei.
pentru prima
dată zgomotele (Bătrâna intră prin ușa nr. 7 cu două scaune în
făcute mână.)
de oamenii
invizibili: Bătrâna, tot bodogănind, se mai duce după un
hohote de râs, scaun; iese prin ușa nr. 8.
murmure,
„sssst", tuşituri (Bătrâna intră prin ușa nr. 8 cu un scaun.)
ironice; la
început slabe, (Bătrânul aleargă spre ușa nr. 8.)
zgomotele se
vor auzi tot Iese prin ușa nr. 3, se întoarce prin ușa nr. 2 ;
mai tare; Bătrânul deschide ușa ascunsă nr. 9 și dispare în
apoi, treptat, timp ce Bătrâna reapare pe ușa nr. 3.
vor deveni tot
mai slabe. (Intră, aducând cu el o grămadă de persoane
Toate acestea invizibile, printre care un copil mic pe care-l ține
trebuie să de mânuță.)
dureze 
suficient de (Îi duce în mijlocul scenei. Bătrâna sosește cu
mult pentru ca două scaune.)
publicului
— publicul Iese ca să mai aducă un scaun; va folosi acum
adevărat şi pentru a intra și ieși ușile nr. 2 și nr. 3 din
vizibil — să i dreapta.
se întipărească
adânc în minte (Bătrâna sosește cât poate ea de repede cu un
acest final. scaun.)

ștergându-și fruntea, aleargă de la o ușă la alta,

așază persoane invizibile, în timp ce bătrâna (...)
7
șchiopătând, aleargă cât poate de iute, de la o ușă
la alta, să caute și să aducă scaune; scena e plină
acum de persoane invizbile; Bătrânii umblă cu
băgare de seamă pentru a nu le izbi; pentru a se
strecura printre scaune. Mișcarea se poate face în
următorul fel: Bătrânul se duce la ușa nr. 4,
Bătrâna iese prin ușa nr. 3, se întoarce prin ușa
nr. 2; Bătrânul deschide ușa nr. 6 cu scaunele
etc., spre a face înconjorul scenei, folosind toate
ieșirile.

Bătrâna și Bătrânul continuă mișcarea mai înainte

pomenită; deschid uși, aduc scaune.

(Mișcă masa sau, mai bine zis, se face că mișcă o

masă, ajutat de Bătrâna, fără a frâna mișcarea.)

Bătrâna (făcându-se că strânge masa)

Bătrânul (… lovindu-se de debarcader, din ce în

ce mai des, se încurcă în scaune și aproape n-are
timp să ajungă de la o ușă la alta...)

Mișcarea a ajuns la punctul ei culminant.

Acum toate uşile se deschid şi se închid singure,
fără încetare. Uşa mare din fund rămâne închisă.
Bătrânii se duc de la o uşă la alta fără să scoată
un cuvânt; par să alunece pe patine cu rotile.
Bătrânul îi primeşte pe invitaţi, îi însoţeşte, dar
nu merge prea departe, le arată doar locurile,
după ce a făcut un pas sau doi cu ei; n-are timp.
Bătrâna aduce scaune. O dată sau de două ori,
Bătrânul şi Bătrâna se întâlnesc şi se ciocnesc,
fără să-şi întrerupă mişcarea. Apoi, undeva în
mijloc şi în fundul scenei, Bătrânul, rămas
aproape pe loc, se va întoarce de la stânga la
8
dreapta, de la dreapta la stânga etc, către toate
uşile şi va indica locurile întinzând braţul. Braţul
se va mişca foarte repede. Apoi, în cele din urmă,
Bătrâna se va opri, cu un scaun în mână, scaun pe
care îl va aşeza, îl va lua, îl va aşeza din nou, îl va
lua din nou, iar îl va aşeza, părând că ar vrea şi ea
să se ducă de la o uşă la alta, de la dreapta la
stânga, de la stânga la dreapta, răsucindu-şi foarte
repede capul şi gâtul; aceasta nu trebuie să
anuleze mişcarea; bătrânii trebuie să lase mai
departe impresia că nu se opresc, rămânând însă
aproape pe loc; mâinile, busturile, capetele, ochii
lor se vor agita, urmând poate traiectoriile unor
mici cercuri, în sfârşit, o încetinire, la început
uşoară, treptată, a mişcării…

gesturile bătrânilor sunt treptat încetinite

uşile încetează cu totul să se deschidă şi să se

închidă

Bătrâna face un gest larg; nu mai are nimic în

mâini

Apoi, brusc, începe să vândă programe invizibile

în sala plină, cu uşile închise.

*Bătrânul, aflat în avanscenă, ar putea doar să se

încline ca o marionetă, să facă reverenţe rapide,
mişcând capul în dreapta, în stânga, în faţă,
pentru a saluta invitaţii.

Urcă pe podium, sub presiunea mulţimii.

Neputând să se mişte, blocată de mulţime,

Bătrâna aruncă programele şi bomboanele la
9
întâmplare, pe deasupra capetelor invizibile.

Bătrânul, pe podium, în picioare (…)e împins,

coboară de pe podium, urcă din nou,coboară iar,
loveşte pe cineva din greşeală, încasează un cot.

Harababură de nedescris; împins de mulţime,

Bătrânul va face aproape turul complet al scenei
şi va ajunge la fereastra din dreapta, lângă
scăunelul de bucătărie; Bătrâna va face aceeaşi
mişcare,dar în sens invers, ajungând la fereastra
din stânga, lângă scăunelul de bucătărie.

Au ajuns în sfârşit la locurile lor definitive.

Fiecare aproape de fereastra lui. Bătrânul în
stânga, la fereastra de lângă podium. Bătrâna
în dreapta. Acolo vor rămâne până la sfârşit.

apoi se deschide larg uşa din fund, cu mare

pompă

orice mişcare încetează, încremeniţi, cei doi

bătrâni privesc fix spre uşa nr. 5; scena aceasta
nemişcată durează destul de mult, aproximativ
o jumătate de minut; încet, foarte încet, uşa se
deschide larg, fără nici un zgomot; îşi face
apariţia Oratorul; e un personaj real.

Bătrânul îşi încrucişează braţele, ridică ochii spre

cer; exultă în tăcere. Oratorul, ajuns în fund, îşi
scoate pălăria, se înclină în tăcere, face o
reverenţă cu pălăria în faţa împăratului invizibil,
asemeni unui muşchetar, cu o mişcare uşor
automată.

10
Apoi Oratorul îşi pune pălăria pe cap şi urcă pe
podium; priveşte, de sus, spre publicul invizibil
de pe scenă, spre scaune; încremeneşte într-o
atitudine solemnă.

Automat, pe tăcute, Oratorul semnează şi

distribuie nenumărate autografe. Între timp,
Bătrânul mai ridică o dată privirea spre
cer încrucişându-şi braţele şi, exultând…

se întoarce spre locul unde trebuie să fie

împăratul

Gest către Orator, care nu observă: acesta

respinge ferm şi cu demnitate braţele care-i cer
autografe

Gest larg către mulţimea invizibilă.

Aruncă serpentine şi confetti către împăratul

invizibil

Neputincios, lasă braţele în jos; brusc, chipul i se

luminează, i-a venit o idee, se întoarce spre tablă,
scoate o cretă din buzunar şi scrie cu litere mari

Se întoarce din nou spre publicul invizibil,

publicul de pe scenă, arată cu degetul spre ce a
scris pe tablă.

Apoi, nemulţumit, şterge cu gesturi precipitate

semnele pe care le-a scris şi le înlocuieşte cu
altele, între care se disting, tot cu litere mari

Oratorul se întoarce iar spre sală; zâmbeşte de

parc-ar întreba, ca şi cum ar spera c-a fost înţeles,
11
 că a spus ceva; arată cu degetul celor de pe
scaunele goale spre ce-a scris; nemişcat preţ de
câteva clipe, aşteaptă, destul de satisfăcut, uşor
solemn, apoi, confruntat cu absenţa reacţiei la
care se aştepta, zâmbetul lui dispare încet-încet,
expresia i se întunecă; mai aşteaptă puţin; dintr-o
dată, salută brusc cu un gest ţâfnos, coboară de pe
podium, se îndreaptă spre uşa cea mare din fund
cu mersul lui fantomatic; înainte de a ieşi mai
salută o dată ceremonios rândurile goale şi pe
împăratul invizibil.

De adresare a replicii De poziție a corpului De statut social vârstă Elemente de Altele

portret
…, vorbesc cu doamna Se apleacă foarte tare. Aceasta e …ciorapii, care sînt roșii și groși.
invizibilă care se află BĂTRÎNUL, invizibilă.
între ei. …, care de câteva 95 de ani (Iar prezentări.)
clipe stă din nou așezat BĂTRÎNA, 94
Bătrânul (către pe genunchii ei. de ani Cele trei sau
Doamna invizibilă) ORATORUL, patru persoane
Câtăva vreme stau între 45 şi 50 invizibile care
Bătrâna (către aceeași) nemișcați, înțepeniți de ani. intră sînt foarte
pe scaune. înailte
Bătrânul (către
aceeași) Bătrânul (văzut din îşi face apariţia
spate) Oratorul; e un
Bătrâna (către aceeași) personaj real.
(…, la dreapta Este tipul
Bătrânul (către Doamnei invizibile.) pictorului sau
aceeași) al poetului din
…, Doamna invizibilă secolul
Bătrâna (către aceeași) se află în mijloc. XIX: pălărie
neagră de
Bătrâna (către Bătrânul întors către fetru,
Doamnă) Doamnă, … lavalieră, haină
12
 de pânză,
(Doamnei.) Bătrânii, de profil,… mustaţă
şi barbişon; are
Bătrânul (către încovoiat de mijloc un aer uşor
aceeași) cabotin, 
(… văzându-l pe suficient; dacă
Bătrâna (Bătrânului) Colonelul invizibil, personajele
stau drepți, cu invizibile
Bătrânul (Doamnei) respect.) trebuie să aibă
cât mai multă
Bătrâna (către aceeași) … cele două personaje realitate cu
invizibile așezate unul putinţă,
(Bătrânului) lângă celălalt; cei doi Oratorul
Bătrâni stau în trebuie să pară
(Bătrânului) picioare, în dosul ireal
scaunelor lor, de o
(Bătrânei) parte și de cealaltă a mergând
celor doi musafiri de-alungul
(Doamnei) invizibili; Bătrânul la zidului din
stânga, lângă Doamnă, dreapta, pare
Bătrânul (Doamnei) Bătrâna la dreapta să alunece lin
Colonelului. până în fundul
Bătrânul (Doamnei) scenei, în faţa
Bătrânul și Bătrâna uşii celei mari,
Bătrâna (Bătrânului) trebuie să se afle acum fără a întoarce
în dosul scaunelor, capul în stânga
Bătrânul (Doamnei) aproape lipiți unul de sau în dreapta;
altul, dar spate-n spate; va trece pe
(Colonelului.) vorbesc… lângă Bătrâna
fără s-o
Bătrânul (Colonelului apoi, cu mâinele în observe, chiar
invizibil) șolduri şi atunci când
Bătrâna îi va
(Celor doi musafiri atinge braţul
invizibili) spre a se
convinge că
13
(Primei doamne el la stânga, ea la există; în acel
invizibile) dreapta, cu patru moment
(soțului Frumoasei) scaune goale între ei

(Fotogravorului) Bătrânii stau împietriți

pe scaunul lor.
...vorbesc Bătrânul cu
Frumoasa, Bătrâna cu Bătrânul trebuie să se
Fotogravorul;... ridice pe vârful
picioarelor ca să le
(Frumoasei) strângă mâna.

(personajelor împins, Bătrânul se

invizibile care se află împleticeşte, îşi
mai dinainte în scenă) găseşte cu
greu echilibrul,
(Musafirilor nevăzuți.) se-agaţă de umerii
personajelor invizibile.
Adresându-se unor
personaje invizibile Urcat pe
care stau aşezate. taburet, în vârful
picioarelor
Bătrînului, aproape
urlînd Pe podium, în tot acest
timp, Oratorul stă
Prietenilor (bătrânul) solemn şi nemişcat,
doar mâna lui dă
Aparte (bătrânul) autografe ca un
automat.
împăratului (bătrânul)
Oratorului impasibil,
imobil

14
 Concluzie

În urma realizării și completării acestui tabel putem deduce următoarele concluzii, și anume faptul că în întreaga
piesă „Scaunele” de Eugen Ionescu persistă indicațiile de regie ce țin de mișcare, practic toată piesa se compune din mișcare,
mișcările vorbesc mai mult decât cuvintele. De asemenea se observă accentul pus pe didascaliile ce țin sunet, sunetul participând la
transmiterea mesajului, la amplificarea sau diminuarea mișcărilor înfăptuite de către personaje. Trebuie menționate ca fiind
abundente și indicațiile psihologico-afective. Foarte puține sunt cele mimico-gestuale, ba chiar sunt momente în care acestea trebuie
să fie absente: „Figurile au pierdut orice expresie”. Tot puține, dar destul de semnificative sunt didascaliile de lumină.

Resurse bibliografice

IONESCU, Eugen. Scaunele. https://ru.scribd.com/doc/32719204/Eugen-Ionescu-Scaunele

15