Glucidele

Glucidele se mai numesc și carbohidrați sau hidrați de carbon. Glucidele sunt catalogate ca macronutrienți,
alături de lipide și proteine. Carbohidrații sunt definiți ca polihidroxialdehide sau polihidroxicetone reducătoare.
De asemenea, ei mai sunt descriși ca niște substanțe, care prin intermediul hidrolizei eliberează
polihidroxialdehide sau polihidroxicetone. În general, glucidele sunt substanțe formate doar din carbon,
hidrogen și oxigen.

Glucidele ne asigură un aport energetic cuprins între 50 și 55%, astfel constituind baza sursei de energie pentru
corpul nostru. Acestea se descompun ușor, fiind acceptate de metabolismul nostru fără probleme.

Clasificarea glucidelor
Glucidele se divid în 3 clase:
–          monozaharide sau oze;
–          oligozaharide (dizaharidele sunt cele mai importante oligozaharide);
–          polizaharide.
Oligozaharidele și polizaharidele fac parte din clasa ozidelor.

Monozaharidele
Monozaharidele sunt glucide reducătoare nehidrolizabile. Monozaharidele pot fi numite aldoze, în cazul în care
sunt polialcooli de aldehide, sau cetoze, dacă sunt polialcooli de cetone.
În funcție de numărul atomilor de carbon, ozele se împart în:
–          peptoze: riboza, xiloza (se găsește în rădăcinoase și fructe), arabinoza;
–          hexoze: fructoza, glucoză, galactoza.
Glucoza este principala sursă de energie a celulelor. Ea este considerată cea mai importantă deoarece se găsește
în sânge în cantitate de aproximativ 1 gram pe litru.

Dizaridele
Dizaharidele apar în urma condensării a două molecule monozaharidice;
Cele mai importante dizaharide sunt:
–          zaharoza, rezultată în urma condensării unei molecule de glucoză cu o moleculă de fructoză;
–          lactoza, rezultată din condensarea glucozei cu galactoza;
–          maltoza, rezultată din condensarea a două molecule de glucoză.
Zaharoza este cel mai cunoscut dizaharid. Zahărul din lapte se numește lactoză și este singurul zaharid de
origine animală.
Polizaharidele
Polizaharidele au în constituția lor peste zece unități monozaharidice.
Cele mai importante polizaharide sunt:
–          amidonul;
–          glicogenul;
–          celuloză.
Amidonul se găsește în cartofi, cereale, rădăcinile unor plante și este compus din amilază și amilopectină.
Glicogenul este formă de stocare a glucidelor. Celuloză este foarte rezistentă la hidroliza enzimatică sau acidă.
Ea nu este digerată de către organism și este eliminată ori dezintegrată prin fermentație microbiană. Există
celuloza moale, care poate fi descompusă parțial de către organism. Aceasta se găsește în morcovi, piersici,
sfeclă, caise, prune.

Pe lângă acestă clasificare, carbohidrații mai sunt grupați în glucide simple și glucide complexe.

Glucidele simple (glucide rele) cuprind monozaharidele și dizaharidele, iar restul de oligozaharide și

polizaharidele fac parte din glucidele complexe (glucide bune). Carbohidrații simpli sunt absorbiți de către
organism, ulterior fiind transformați în sursă de energie. Față de aceștia, carbohidrații complecși sunt
transformați în glucide simple prima dată și doar ulterior sunt absorbiți. Carbohidrații complcși se absorb într-un
timp mai îndelungat, astfel ei aduc o serie de beneficii organismului: sațietate îndelungată, evitarea creșterii
glicemiei, iar pe o perioadă mai lungă, influențează pozitiv colesterolul HDL, scăzând numărul bolilor
cardiovasculare