Cauze / Agent infecțios / Factori de risc

Cauzele gutei
Guta apare atunci când cristalele de acid uric se acumulează în articulaţia dvs., provocând inflamaţia şi
durerea intensă a unui atac de gută. Cristalele se pot forma atunci când aveţi sânge ridicat de acid uric.
Organismul dvs. produce acid uric atunci când descompune purinele - substanţe care se găsesc în mod
natural în corpul vostru.Purinii se găsesc şi în anumite alimente, cum ar fi friptură, carnea de organe şi
fructele de mare. Alte alimente au, de asemenea, niveluri mai ridicate de acid uric, cum ar fi băuturile
alcoolice, în special berea, şi băuturile îndulcite cu zahăr din fructe (fructoza).
În mod normal, acidul uric se dizolvă în sânge şi trece prin rinichi în urină. Dar, uneori, fie organismul
dvs. produce prea mult acid uric, fie rinichii elimină prea puţin acid uric. Când se întâmpla acest lucru,
acidul uric se poate forma, formând cristale care provoacă durere, inflamaţie şi umflături.
Cu cât este mai mare gradul şi durata hiperuricemiei, cu atât este mai mare probabilitatea apariţiei
simptomelor şi severitatea acestora. 
Scăderea excreţiei renale este de departe cea mai frecventă cauza de hiperuricemie. Aceasta poate fi
ereditară sau poate surveni la pacienţii care fac tratament cronic cu diuretice şi la cei cu afecţiuni care
scad filtrarea glomerulară.
Aportul crescut de alimente bogate în purine (ficat, rinichi, anşoa) poate contribui la hiperuricemie.

Factori de risc pentru gută

Sunt mai multe şanse de a dezvolta guta dacă aveţi niveluri ridicate de acid uric în corpul
dumneavoastră. Factorii care cresc nivelul acidului uric din corpul dumneavoastră includ:
· Dieta. Consumul unei alimentaţii bogate în carne şi fructe de mare şi băuturi alcoolice îndulcite cu
zahăr din fructe (fructoza) cresc nivelul acidului uric, ceea ce creşte riscul de gută. Consumul de
alcool, în special de bere, creşte şi riscul de gută;
· Obezitatea. Dacă sunteţi supraponderal corpul dumneavoastră este mai acid şi rinichii au un timp
mai dificil de eliminare a acidului uric;
· Condiţii medicale. Anumite boli şi afecţiuni cresc riscul de gută. Acestea includ tensiunea arterială
netratata şi afecţiunile cronice, cum ar fi diabetul, sindromul metabolic şi bolile cardiace şi renale;
· Anumite medicamente. Utilizarea diureticelor tiazidice - utilizate în mod obişnuit pentru a trata
hipertensiunea arterială - şi aspirină cu doze mici poate, de asemenea, să crească nivelurile de acid
uric;
· Istoricul medical al familiei. Dacă aveţi alţi membri ai care suferă de gută este posibil să dezvoltaţi şi
dvs. boală;
· Vârsta şi sexul. Guta apare mai frecvent la bărbaţi. Bărbaţii au, de asemenea, o probabilitate mai
mare de a dezvolta guta mai devreme - de obicei între vârsta de 30 şi 50 de ani - în timp ce femeile
dezvoltă în general semne şi simptome după menopauza;
· Operaţie recentă sau traumă. Experienţa chirurgiei recente sau a traumei a fost asociată cu un risc
crescut de apariţie a unui atac de gută.

1
 Complicaţiile gutei
Persoanele cu guta pot dezvolta condiţii mai severe, cum ar fi:
· Guta recurenta. Unii oameni nu pot simţi niciodată semne şi simptome de gută din nou. Alţii pot
avea guta de mai multe ori în fiecare an. Medicamentele pot ajuta la prevenirea atacurilor de gută la
persoanele cu guta recurenta. Dacă este lăsată netratata, guta poate provoca eroziunea şi distrugerea
articulaţiei;
· Guta avansată. Se produce atunci când cristalele de uree se formează sub piele în noduli numiţi tofi.
Tofii se pot dezvolta în mai multe domenii cum ar fi degetele, mâinile, picioarele, coatele sau
tendoanele lui Ahile de-a lungul spatelui gleznelor. Tofii de obicei nu sunt dureroşi, dar pot deveni
umflaţi şi fraţi în timpul atacurilor de gută;
· Pietre la rinichi. Cristalele de uree se pot colecta în tractul urinar provocând pietre la rinichi. 

Simptome
 
Simptomele gutei
Semnele şi simptomele gutei apar aproape întotdeauna brusc şi adesea noaptea. Acestea includ:
· Durere articulara intensă. Guta afectează în mod obişnuit articulaţia mare a degetului mare, dar poate
apărea în orice articulaţie. Alte articulaţii frecvent afectate includ gleznele, genunchii, coatele,
încheieturile şi degetele. Articulaţia şoldului, a umărului, cele sacroiliace, sternoclaviculare sau
vertebrale cervicale sunt rar afectate. Durerea devine din ce în ce mai severă, de obicei în câteva ore,
şi de multe ori sfâşietoare;
· O stare continua de disconfort. După dispariţia celei mai severe dureri, unele disconforturi comune
pot dura de la câteva zile până la câteva săptămâni. Este posibil că atacurile ulterioare să dureze mai
mult şi să afecteze mai multe articulaţii;
· Inflamaţie şi roşeaţa. Articulaţiile afectate devin umflate, licitative, calde şi roşii;
· Limitarea mişcării. Dacă guta progresează,este posibil să nu vă puteţi mişca în mod normal
articulaţiile.
Tumefacţia, căldura locală, eritemul şi sensibilitatea neobişnuită la palpare pot sugera infecţie.
Uneori apar şi febră, tahicardie, frisoane şi stare de rău general.
Primele câteva atacuri afectează de obicei doar o singură articulaţie şi durează doar câteva zile.
Atacurile următoare pot afecta simultn sau succesiv câteva articulaţii şi pot dura până latrei săptămâni
în lipsa tratamentului. Atacurile se succed, fiind despărţite de perioade asimptomatice din ce în ce mai
scurte. În cele din urmă se ajunge la câteva atacuri pe an.
Tofii apar cel mai frecvent la pacienţii cu guta cronică, dar pot apărea şi la pacienţii care n-au suferit
niciun episod de artrită acută gutoasa. Tofii au de obicei aspectul unor papule sau noduli galbeni sau
albi, fermi, unici sau multipli. 

2
Tratament
 

Diagnosticarea gutei
Guta poate fi dificil de diagnosticat, deoarece simptomele sale, atunci când apar, sunt similare cu cele
din alte condiţii. În timp ce hiperuricemia apare la majoritatea persoanelor care dezvoltă guta, este
posibil să nu fie prezentă în timpul unei erupţii. În plus, majoritatea persoanelor cu hiperuricemie nu
dezvolta gută.
Un test de diagnosticare conform căruia medicii pot efectua diagnosticul este identificarea cristalelor
în lichidul sinovial (pentru care se efectuează artrocenteza), unde fluidul este extras din articulaţia
afectată cu un ac. Fluidul este apoi examinat pentru a vedea dacă sunt prezente cristale urâte.
Dacă infecţiile articulare provoacă simptome asemănătoare celei de gută, atunci se efectuează un test
de fluid în comun pentru a conduce o cauză bacteriana.
Medicii pot testa, de asemenea, nivelurile sanguine la nivelul acidului uric din sânge.
În cele din urmă, medicii pot căuta cristale de uree în jurul articulaţiilor sau în interiorul unor tofi,
utilizând ultrasunete sau CT. Radiografiile nu pot detecta guta, dar pot fi folosite pentru a exclude alte
cauze.

Tratamentul gutei
Medicaţia poate fi folosită pentru a trata simptomele atacurilor de gută, pentru a preveni incidentele
viitoare şi pentru a reduce riscul complicaţiilor de gută, cum ar fi pietrele la rinichi şi dezvoltarea de
tofi.
Medicamentele utilizate în mod obişnuit includ medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS),
colchicina sau corticosteroizi. Acestea reduc inflamaţia şi durerea în zonele afectate de gută şi sunt, de
obicei, administrate pe cale orală. Diverse mărci sunt disponibile pentru cumpărare online.
Medicamentele pot fi utilizate, de asemenea, fie pentru a reduce producţia de acid uric (inhibitori ai
xantin oxidazei, cum ar fi allopurinolul), fie pentru a îmbunătăţi capacitatea rinichilor de a elimina
acidul uric din organism (probenecid).
Pentru prevenirea atacurilor recurente, sunt recomandate ca pacientul să scadă în greutate şi să îşi
menţină o greutate normală. Un alt aspect este evitarea consumului de alcool, pentru că acesta inhiba
eliminarea renală a acidului uric, facilitând astfel acumularea acestuia la nivelul organismului. Berea,
care are un conţinut ridicat în purine, poate fi considerată mai nociva decât alte tipuri de alcool.
Evitarea dietelor bogate în carne şi a dietelor cu produse marine (alimente bogate în purine), care pot
creşte concentraţia acidului uric în sânge, exerciţiul fizic regulat şi evitarea sedentarismului sunt alte
puncte cheie în prevenţie.
Fără tratament, un atac de gută acută va fi la cel mai rău interval de timp între 12 şi 24 de ore după ce
a început. O persoană se poate aştepta să se recupereze în decurs de 1 până la 2 săptămâni fără
tratament.

Webografie

https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/guta-cauze-simptome-tratament