Analiză matematică

Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n

Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n

5. Ecuaţii diferenţiale de ordinul n cu coeficienţi constanţi, omogene

L(y) = y (n) + a1 y (n−1) + a2 y (n−2) + · · · + an−1 y ′ + an y = 0, a1 , a2 , . . . , an ∈ R.

Problema Cauchy: ∀ x0 , y0 , y0′ , . . . , y0

(n−1)
∈ R există o unică soluţie y cu

y(x0 ) = y0 , y ′ (x0 ) = y0′ , y (n−1) (x0 ) = y0

(n−1)
.

Rezolvarea ecuaţiei. Căutăm un sistem fundamental de soluţii, adică n soluţii liniar inde-
pendente y1 , y2 , . . . , yn . Soluţia generală va fi:

y = c1 y1 + c2 y2 + · · · + cn yn .

Pentru aceasta rezolvăm mai ı̂ntâi ecuaţia caracteristică:

rn + a1 rn−1 + a2 rn−2 + · · · + an−1 r + an = 0

şi, ı̂n funcţie de soluţiile găsite, alegem soluţiile y1 , y2 , . . . , yn ale ecuaţiei diferenţiale omogene.

Cazul 1. Ecuaţia caracteristică are rădăcinile reale distincte r1 , r2 , . . . , rn .

Atunci, er1 x , er2 x , . . . , ern x sunt soluţii liniar independente ale ecuaţiei diferenţiale omogene
deci soluţia generală este
y = c1 er1 x + c2 er2 x + · · · + cn ern x .

Vezi Exemplul 1.

Cazul 2. Ecuaţia caracteristică are rădăcini reale multiple.

Dacă λ este rădăcină de ordinul p a ecuaţiei caracteristice, atunci eλx , xeλx , . . . , xp−1 eλx sunt
soluţii liniar independente ale ecuaţiei omogene. Construim astfel soluţii liniar independente pentru
fiecare rădăcină multiplă. Pentru rădăcinile reale simple, procedăm ca la Cazul 1. Vezi Exemplul
2 şi Exemplul 3.

Cazul 3. Ecuaţia caracteristică are rădăcini complexe nereale.

Dacă λ = α + iβ este rădăcină de ordinul p a ecuaţiei caracteristice, atunci

eαx cos βx, eαx sin βx, xeαx cos βx, xeαx sin βx, . . . , xp−1 eαx cos βx, xp−1 eαx sin βx

1
 Analiză matematică
Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n

sunt soluţii liniar independente ale ecuaţiei omogene.

Construim astfel soluţii liniar independente pentru fiecare rădăcină complexă. Pentru rădăcinile
reale, procedăm ca ı̂n cazurile anterioare. Vezi Exemplul 4 şi Exemplul 5.

6. Ecuaţii diferenţiale de ordinul n cu coeficienţi constanţi, neomogene

L(y) = y (n) + a1 y (n−1) + a2 y (n−2) + · · · + an−1 y ′ + an y = f (x), a1 , a2 , . . . , an ∈ R, f : I −→ R

Determinăm o soluţie particulară yp a ecuaţiei neomogene. Dacă yo = c1 y1 +c2 y2 +· · ·+cn yn este

soluţia generală a ecuaţiei omogene ataşate L(y) = 0, atunci soluţia generală a ecuaţiei neomogene
este
y = yo + y + p = c1 y1 + c2 y2 + · · · + cn yn + yp .

Pentru ilustrare vedeţi exemplele 6-11.

Exemple

Exemplul 1. y ′′′ − 4y ′′ + 3y ′ = 0

Rezolvare. Ecuaţia caracteristică este: λ3 − 4λ2 + 3λ = 0 şi are soluţiile: 0, 1, 3. Rezultă

trei soluţii liniar independente: y1 = e0x = 1, y2 = ex şi y3 = e3x . Aşadar soluţia generală este:
y = c1 + c2 ex + c3 e3x . 2

Exemplul 2. y ′′′ − 6y ′′ + 12y ′ − 8y = 0

Rezolvare. Ecuaţia caracteristică este: λ3 − 6λ2 + 12λ − 8 = 0 sau, echivalent, (λ − 2)3 = 0.

Ecuaţia caracteristică are doar rădăcina triplă λ = 2 deci un sistem fundamental de soluţii ale
ecuaţiei diferenţiale este dat de y1 = e2x , y2 = xe2x şi y3 = x2 e2x . Rezultă soluţia generală
y = c1 e2x + c2 xe2x + c3 x2 e2x . 2

Exemplul 3. y v − 2y ′′′ + y ′ = 0

Rezolvare. Ecuaţia caracteristică este: λ5 − 2λ3 + λ = 0, fiind echivalentă cu: λ(λ2 − 1)2 = 0,
cu rădăcinile λ1 = 0, λ2 = λ3 = 1 şi λ4 = λ5 = −1. Rezultă de aici soluţia generală a ecuaţiei
diferenţiale: y = c1 + c2 ex + c3 xex + c4 e−x + c5 xe−x . 2

Exemplul 4. y ′′′ − 2y ′′ + 5y ′ = 0

Rezolvare. Rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt: λ1 = 0, λ2 = 1 + 2i şi λ3 = 1 − 2i. Pentru

λ1 = 0, obţinem soluţia particulară y1 = e0x = 1 iar pentru cele două rădăcini complexe conjugate

2
 Analiză matematică
Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n

de forma α+iβ şi α−iβ obţinem soluţiile particulare y2 = eαx cos βx = ex cos 2x şi y3 = eαx sin βx =
ex sin 2x. Rezultă soluţia generală y = c1 + c2 ex cos 2x + c3 ex sin 2x. 2

Exemplul 5. y iv + 18y ′′ + 81y = 0

Rezolvare. Ecuaţia caracteristică λ4 + 18λ2 + 81 = 0 se poate scrie sub forma (λ2 + 9)2 = 0
cu rădăcinile duble λ1 = λ2 = 3i şi λ3 = λ4 = −3i. Rezultă de aici soluţiile particulare liniar
independente: y1 = cos 3x, y2 = x cos 3x, y3 = sin 3x şi y4 = x sin 3x. Aşadar, soluţia generală este
y = c1 cos 3x + c2 x cos 3x + c3 sin 3x + c4 x sin 3x. 2

Exemplul 6. Rezolvaţi ecuaţia y ′′ + y = x2 + x ştiind că are o soluţie particulară yp de forma

yp = λ0 x2 + λ1 x + λ2 .

Rezolvare. Ecuaţia omogenă ataşată este: y ′′ + y = 0 cu soluţia generală yo = c1 cos x + c2 sin x

(deoarece rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt i şi −i).

Căutăm o soluţie particulară yp de forma yp = λ0 x2 + λ1 x + λ2 . Rezultă yp′ = 2λ0 x + λ1 şi

yp′′ = 2λ0 . Înlocuind necunoscuta y cu soluţia yp ı̂n ecuaţia dată, obţinem: 2λ0 + λ0 x2 + λ1 x + λ2 =
x2 + x. Identificând coeficienţii lui x2 , x şi x0 , obţinem λ0 = 1, λ1 = 1 şi 2λ0 + λ2 = 0 deci λ2 = −2.
Rezultă yp = x2 + x − 2 şi soluţia generală y = yo + yp == c1 cos x + c2 sin x + x2 + x − 2. 2

Exemplul 7. Rezolvaţi ecuaţia y ′′ + y ′ = x − 2 ştiind că are o soluţie particulară yp de forma

yp = x(ax + b).

Rezolvare. Deoarece yp = ax2 + bx rezultă yp′ = 2ax + b şi yp′′ = 2a. Înlocuind ı̂n ecuaţie obţinem
1
2a + 2ax + b = x − 2 şi, identificând coeficienţii, 2a = 1 şi 2a + b = −2. Rezultă a = şi b = −3
2
1
deci yp = x2 − 3x.
2
Ecuaţia omogenă y ′′ + y ′ = 0 are soluţia generală yo = c1 + c2 e−x deci ecuaţia neomogenă
y ′′ + y ′ = x − 2 are soluţia generală y = yo + yp = c1 + c2 e−x + 0, 5x2 − 3x. 2

Exemplul 8. Rezolvaţi ecuaţia y ′′ − y = xe2x ştiind că are o soluţie particulară yp de forma
yp = e2x (ax + b).

Rezolvare. Ecuaţia caracteristică r2 − 1 = 0 are soluţiile 1 şi -1 deci soluţia generală a ecuaţiei
omogene este yo = c1 ex + c2 e−x .

Obţinem yp′ = 2e2x (ax + b) + ae2x = e2x (2ax + 2b + a) şi yp′′ = 2e2x (2ax + 2b + a) + 2ae2x =
= 4e2x (ax + b + a). Înlocuind ı̂n ecuaţia y ′′ − y = xe2x , rezultă 4e2x (ax + a + b) − e2x (ax + b) = xe2x

3
 Analiză matematică
Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n

1 4
şi, ı̂mpărţind prin e2x , 3ax + 4a + 3b = x. Rezultă 3a = 1 şi 4a + 3b = 0, de unde a = , b = −
( ) 3 9
1 4 2x
deci yp = x− e . Soluţia generală este
3 9
( )
−x 1 4 2x
x
y = yo + yp = c1 e + c2 e + x− e .
3 9
2

Exemplul 9. Rezolvaţi ecuaţia y ′′ − y = xex ştiind că are o soluţie particulară de forma yp =
xex (λ0 x + λ1 ).

Rezolvare. Cum yp = xex (λ0 x + λ1 ) = ex (λ0 x2 + λ1 x), rezultă yp′ = ex (λ0 x2 + λ1 x + 2λ0 x + λ1 )
şi, de aici, yp′′ = ex (λ0 x2 + λ1 x + 2λ0 x + λ1 + 2λ0 x + λ1 + 2λ0 ). Înlocuind ı̂n ecuaţia dată, rezultă
ex [λ0 x2 + (4λ0 + λ1 )x + 2λ0 + 2λ1 ] − ex (λ0 x2 + λ1 x) = xex , adică ex (4λ0 x + 2λ0 + 2λ1 ) = xex .
1 1 xex
Obţinem astfel 4λ0 = 1 şi 2λ0 + 2λ1 = 0 deci λ0 = şi λ1 = − , adică yp = (x − 1). Soluţia
x
4 4 4
xe
generală este y = yo + yp = c1 ex + c2 e−x + (x − 1). 2
4
Exemplul 10. Rezolvaţi ecuaţia y ′′ − 7y ′ + 6y = sin x ştiind că are o soluţie particulară de forma
yp = A cos x + B sin x.

Rezolvare. Ecuaţia caracteristică r2 − 7r + 6 = 0 are soluţiile 1 şi 6 deci soluţia generală a

ecuaţiei omogene este yo = c1 ex + c2 e6x .

Calculăm yp′ = −A sin x + B cos x şi yp′′ = −A cos x − B sin x. Prin ı̂nlocuire, se obţine:

−A cos x − B sin x + 7A sin x − 7B cos x + 6A cos x + 6B sin x = sin x,

echivalent cu (5A − 7B) cos x + (7A + 5B) sin x = sin x, de unde 5A − 7B = 0 şi 7A + 5B = 1.
7 5 7 5
Rezolvând sistemul, obţinem A = şi B = deci yp = cos x + sin x. Soluţia generală este
74 74 74 74
7 5
y = yo + yp = c1 ex + c2 e6x + cos x + sin x. 2
74 74
Exemplul 11. Rezolvaţi ecuaţia y ′′ + 4y = x sin 2x ştiind că are o soluţie particulară de forma
yp = x[(Ax + B) cos 2x + (Cx + D) sin 2x].

Rezolvare. Ecuaţia caracteristică r2 +4 = 0 are soluţiile 2i şi −2i deci soluţia generală a ecuaţiei
omogene este yo = c1 cos 2x + c2 sin 2x.

Cum yp = x[(Ax+B) cos 2x+(Cx+D) sin 2x] = (Ax2 +Bx) cos 2x+(Cx2 +Dx) sin 2x, obţinem

yp′ = [2Cx2 + (2A + 2D)x + B] cos 2x + [−2Ax2 + (2C − 2B)x + D] sin 2x

4
 Analiză matematică
Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n

şi

yp′′ = [−4Ax2 + (8C − 4B)x + 2A + 4D] cos 2x + [−4Cx2 − (8A + 4D)x − 4B + 2C] sin 2x.

Înlocuind ı̂n ecuaţia yp′′ + 4yp = x sin 2x, găsim

(8Cx + 2A + 4D) cos 2x + (−8Ax − 4B + 2C) sin 2x = x sin 2x,

de unde, 8Cx + 2A + 4D = 0 şi −8A − 4B + 2C = x, adică 8C = 0, 2A + 4D = 0, −8A = 1

1 1
şi −4B + 2C = 0. Rezolvând sistemul format de cele 4 ecuaţii, rezultă A = − , D = iar
8 16
B = C = 0 deci
x2 x
yp = − cos 2x + sin 2x.
8 16
Soluţia generală este

x2 x
y = yO + yp == c1 cos 2x + c2 sin 2x − cos 2x + sin 2x.
8 16
2

Exerciţii

Exerciţiul 1. Rezolvaţi următoarele ecuaţiile diferenţiale liniare.

(a) y ′′′ + 5y ′′ − 6y ′ = 0.

(b) y ′′′ − 3y ′′ + 3y ′ − y = 0.

(c) y (4) − 4y ′′ + 4y = 0.

(d) y ′′ − 4y ′ + 13y = 0.

(e) y (4) + 10y ′′ + 25y = 0.

Exerciţiul 2. Determinaţi o soluţie particulară yp de forma indicată şi determinaţi soluţia generală
a ecuţiei diferenţiale liniare.

(a) y ′′ − 4y = 4x2 − 4x; yp = ax2 + bx + c.

(b) y ′′′ − y ′′ = 6x − 4; yp = x2 (ax + b).