“O scrisoare pierduta”

de Ion Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale este cel mai mare dramaturg al literaturii române, autorul unor opera
memorabile precum ” O noapte furtunoasă”, ”O scrisoare pierdută”, ”D’ale carnavalului”, Conu
Leonida față cu reacțiunea”.
O scrisoare pierdută a fost citita pentru prima dată în octombrie 1884 în cadrul Junimii și
pusă în scenă pe 13 noiembrie în același an. Este o comedie de moravuri, cu caracter realist, în
patru acte.
Realismul este un curent literar care apare la sfarsitul secolului al XIX-lea in Franta, ca o
reactie impotriva romantismului, impotriva tendintei de evadare din real a romanticilor,
promovand in operele literare o viziune asupra vietii cat mai aproape de realitate.I.L.Caragiale
este un scriitor realist si moralizator, un observator atent al societatii din vremea lui, pe care o
prezinta in mod critic.
Opera este o comedie realista, de moravuri politice, care are trasaturile specifice acestui
curent: autenticitatea, veridicitatea si obiectivitatea. Autenticitatea este sustinuta de faptul ca
piesa este inspirata din realitatea vremii autorului, respectiv organizarea alegerilor din anul 1883
si revizuirea Constitutiei. Autorul prezinta in mod obiectiv si critic aceste realitati, iar faptele au
un caracter verosimil. Personajele piesei sunt realiste deoarece reprezinta categorii umane
(Zaharia Trahanache este încornoratul, Tiătescu-primul amorez, donjuan, Zoe- cocheta, feeia
adulterină, Cațavencu-demagogul, Pristanda- omul slugarnic) , iar tema operei este, de asemenea,
specifica acestui curent.
Comedia este o specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, in care actiunea sa-
tirizeaza aspecte sociale, moravuri, defecte umane, cu scopul de a le indrepta, efectul comediei
fiind rasul moralizator. Intre personaje se nasc conflicte puternice care se solutioneaza, insa, in
mod fericit.Personajele sun inferioare din punct de vedere moral și nu evoluează pîna la finalul
piesei.
Tema comediei este dorinta de parvenire a burgheziei, pe fondul campaniei electorale
pentru functia de deputat. Piesa evidențiază în chip realist o societate burgheză, degradată,
implicată într-o luptă politică murdară. In piesa se mai regasesc si tema iubirii si a familiei,
satirizate, insa, prin triunghiul conjugal.
 Titlul piesei („o scrisoare pierdută”) se referă la pretextul dramatic care determină
acțiunea operei.  pierderea scrisorii declanșează un conflict politic, devenind astfel obiectul unui
șantaj.Articolul nehotărât din titlu sugerează ciclicitatea obiectului, o scrisoare compromițătoare
devenind oricând un obiect de șantaj într-o lume coruptă și meschină.
Ca orice opera dramatica, comedia are o structura specifica, fiind alcatuita din patru acte
si mai multe scene. Modul predominant de expunere este dialogul, care se impleteste cu
monologul dramatic. Autorul intervine in mod direct in didascalii, oferind informatii despre
decor, dar mai ales despre mimica, gesturile, tonul vocii personajelor. Indicatiile scenice devin
astfel un mijloc de caracterizare directa a personajelor, prin care autorul ilustreaza contrastul
dintre aparenta si esenta. Relatiile temporale si spatiale sunt relativ definite, actiunea petrecandu-
se “in capitala unui judet de munte in zilele noastre”. Desi din piesa reiese ca este vorba despre
anul 1883, autorul relativizeaza timpul si spatial ”în capital unui județ de munte/ în zilele
noastre”, din dorinta de a sugera ca evenimentele sunt posibile oricand si oriunde.
Actiunea comediei se concentreaza asupra unui singur conflict politic, dintre Opozitie si
Putere pentru functia de deputat, conflict dublat de cel din plan personal, declansat de pierderea
scrisorii de amor. Din relatarea scenelor reiese ca opera are trasaturi specifice comediei, intrucat
se concentreaza asupra unui conflict comic ce se rezolva in mod fericit. Totodata, actiunea piesei
satirizeaza aspecte sociale, moravuri precum: politica (prin toti politicienii corupti, inculti,
demagogi din piesa), familia (prin triunghiul conjugal), politia (prin Ghita Pristanda care fura din
avutul statului si slujea interesele politice), biserica (prin popa Pripici, care fuma, juca stos si
discuta politica), posta (prin cetateanul turmentat care nu respecta secretele corespondentei) si
presa (prin “Racnetul Carpatilor” si “Razboiul” care reprezinta presa de scandal, folosita in
interese politice).
O prima scena semnificativa pentru tematica operei este cea de la inceputul piesei, in
care Trahanache ii povesteste amicului sau, Tipatescu, modul in care fusese santajat de Nae
Catavencu, seful opozitiei locale. Tipatescu isi exprima dispretul fata de lipsa de moralitate a lui
Catavencu: “Mizerabilul!”, cand el insusi e imoral, fiind amantul Zoei si inseland astfel
increderea prietenului sau. Trahanache ii spune ca Nae Catavencu se afla in posesia unei scrisori
de amor pe care Tipatescu o trimise Zoei. Acesta il anuntase ca o va publica in ziarul sau daca nu
va fi ales in functia de deputat. Reactiile lui Tipatescu sunt surprinse in didascalii, acesta este “in
culmea agitatiei”, iar in final iese “turbat” din scena, strigand dupa Ghita Pristanda. Spre
deosebire de Tipatescu, Trahanache este calm, stiind sa disimuleze. De aceea, considera ca
Tipatescu nu este tocmai potrivit pentru functia de prefect, intrucat “e iute”, “n-are cumpat”.
O a doua scena semnificativa este cea din scena IX, actul II în care apare confrunta
dintre cei doi rivali politici Tipătescu și Cațavencu. Pentru a recupera scrisoarea
compromitătoare , Tipătescu îi propune diferite funcții în județ, inclus o moșie. Cațavencu le
refuză, dorindu-și funcția de deputat ” Vreau mandatul de deputat… Mi se cuvine…” Scena
surprinde impulsivitatea lui Tipătescu, comportamentul agresiv ”Canalie nerușinată! Nu știu ce
mă oprește să nu-ți zdrobesc capul!”, dar și lipsa de demnitate a rivalului de a-I ține ppiept :
tremură, tipă, acuză ”Săriți, mă omoară vampirul! Prefectul asasin!”
Comedia are 4 acte, cu un număr diferit de scene. Actul I cuprinde expozițiunea și intriga ( aflăm
de rivalitatea Cațavncu- Tipătescu, de obiectul și motivul șantajului și de relația extraconjugală).
Actul II cuprinde desfășurarea actiunii: Catavencu eliberat din arestul illegal, îi cere lui Tipătescu
să-l susțină. Acesta refuză initial, dar se lasă convins de Zoe. Între timp, Brânzovenescu și
Farfuridi îl acuză pe prefect de trădare. În actul III, punctul culminant, sunt incluse discursurile
incoerente și agramate ale celor doi candidați și anunțarea candidatului surprise impus de la
Centru: Agamemnon Dandanache. În actul IV apare candidatul care obține candidature tot în
urma unui șantaj. Zoe își recuperează scrisoarea, păstrându-și reputația intactă, iar Cațavencu,
rămas fără armă, devenit din șantajist șantajat obține iertarea coanei Joițica.
Specific oricărei comedii este apariția diferitelor tipuri de comic.

Comicul de situatie in care modalitatile de realizare sunt incurcatura, coincidenta,

echivocul, evolutia inversa, interferenta si confuzia. Are loc pierderea scrisorii in momentele-
cheie. Catavencu si Dandanache ajung candidati prin aceleasi mijloace. Dandanache ii confunda
pe Tipatescu si Trahanache.

Comicul de limbaj cuprinde greseli de vocabular, incalcarea regulilor gramaticale si

ticurile verbale, iar modalitatile de realizare sunt pronuntarile gresite (”famelie”, ”renumerație”,
”scropfulos la datorie”) contradictia ”curat murdar”, nonsensul ( ”industria noastră este
admirabilă, este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire”), ticuri verbale (”dați-mi voie”, ”aveți
puțintică răbdare” etc..

Comicul de nume (Garabet Ibraileanu) arata semnificatia numelui fiecarui personaj.

Zaharia Trahanache sugereaza zahariseala, ramolismentul, caracterul maleabil, trahanaua fiind o
coca usor de modelat. Agamita Dandanache are un prenume infantil, un fel de diminutiv al
faimosului nume Agamemnon, cuceritorul Troiei. “Dandanache” este format de la “dandana”
(incurcatura), ceea ce se potriveste cu rolul sau in piesa. Catavencu are un nume explicabil in mai
multe feluri: terminatia este usor straina, de nume cosmopolit, iar prima parte trimite fie la
interjectia “cat”, sugerand caracterul sau demagogic, fie la substantivul “cata” (carlig), care arata
predispozitia sa de a profita de orice prilej pentru a-si realiza ambitiile politice, chiar si la
substantivul “cataveica”, haina cu doua fete, ideea releanta pentru firea sa “liber-schimbista”.
Farfuridi si Branzovenescu au un nume care trimit la domeniul culinar, deci fara legatura cu
politica, ei fiind niste impostori, profitori, politicieni de joasa speta. Pristanda are un nume
relevant pentru faptul ca slujeste dupa interesul personal, “pristandaua” fiind numele unui joc
popular, care se danseaza cand la stanga, cand la dreapta.

Comicul de caracter (Pompiliu Constantinescu) se desfasoara astfel: demagogul fiind

Catavencu, Dandanache si Farfuridi, femeia cocheta duce la Zoe, primul amorez fiind Tipatescu,
incornoratul (barbatul inselat) are pe Trahanache, functionarul servil este Pristanda, iar
raisonneur-ul este Branzovenescu.

Comicul de intentie arata atitudinea scriitorului fata de evenimente si fata de personaje –

satira virulenta, tenta moralizatoare, obiectivitatea.

În concluzie, ”O scrisoare pierdută este o comedie realist prin care sunt satirizate
moravurile unei lumi corupte.

“O scrisoare pierduta”
de Ion Luca Caragiale
-caracterizare personaj-
Dramaturg si prozator, I.L.Caragiale este un scriitor realist si moralizator, un observator
lucid al societatii din vremea lui, pe care o prezinta in mod critic.
Piesa “O scrisoare pierduta” a avut avanpremiera in anul 1884, pe scena Teatrului
National si a fost publicat un an mai tarziu in revista “Convorbiri literare”.
 Opera este o comedie realista, de moravuri politice, a carei tema ilustreaza dorinta de
parvenire a burgheziei, pe frontul campaniei electorale pentru functia de deputat. Te-me
secundare sunt iubirea si familia, satirizate, insa, prin triunghiul conjugal.
Actiunea comediei se concentreaza asupra unui singur conflict politic, dintre Opozitie si
Putere pentru functia de deputat, conflict dublat de cel din plan personal, declansat de pierderea
scrisorii de amor.
Zaharia Trahanache este caracterizat in mod direct, de autor in didascalii si de celelalte
personaje, dar si in mod indirect prin vorbe, fapte, comportament, relatia cu celelalte personaje.
Social, Zaharia Trahanache are un statut privilegiat, fiind un reprezentat important al puterii
locale, presedinte a numeroase “comitete si comitii”. De aceea, pe plan local, el se bucura de
respect si autoritate, recunoscute chiar si de opozitie, asa cum reiese din afirmatia lui Catavencu:
“am tinut la dumneata ca la capul judetului nostru”. Trahanache este casatorit cu Zoe si are
dintr-o casatorie anterioara un fiu, care este student. Este bun prieten cu Stefan Tipatescu,
amantul Zoei, formand toti trei triunghiul conjugal, un mijloc de comic din piesa.
Moral, Zaharia este individualizat prin comicul onomastic, care ii sugereaza trasaturile
dominante de caracter. Astfel, prenumele deriva de la zahar, evidentiind ramolismentul
personajului, iar numele deriva de la ”trahana” - coca moale, relevand maleabilitatea, faptul ca
este usor de influentat de sefii de la centru, de propriul interes, dar mai ales de Zoe.
Psihologic, nu este foarte bine individualizat, fiind privit din exterior, prin observarea
comportamentului. Astfel, se evidentiaza contrastul dintre aparenta si esenta, intrucat Trahanache
pare senil, naiv, dar devine puternic, agresiv, atunci cand este acuzat de tradare.Pe plan familial,
Trahanache este incornorat, dar pare ca ii convine triunghiul conjugal, care ii asigura o viata
linistita de familie. De aceea, el pastreaza falsa prietenie cu Tipatescu, despre care spune ca i-a
facut si ii face servicii si cu care traieste “de opt ani […] ca fratii”. O scena semnificativa in
acest sens este cea de la inceputul piesei, in care Trahanache ii relateaza lui Tipatescu modul in
care a fost santajat de Catavencu. Desi refuza sa considere scrisoarea altceva decat o
“plastografie”, Trahanache o reproduce din memorie, observand atent reactiile lui Tipatescu. Il
consoleaza chiar pe amantul sotiei, spunandu-i sa nu-si mai faca sange rau, insa adauga: “Sa vezi
imitatie de scrisoare! Sa zici si tu ca e a ta.”.
Ca politician, este diplomat si doar aparent naiv, fiind singurul care nu cedeaza santajului.
Pregateste contrasantajul si gaseste o polita falsificata de Nae Catavencu, prin care isi insusea
5000 lei de la societatea pe care o conducea. Maleabil, Trahanache se supune sefilor de la
“centru” si sustine candidatul pe care acestia il propun, constient ca functia sa depinde de ei.
Desi se lamenteaza de lipsa de moralitate a societatii: “A, ce corupta sotietate!”, Trahanache este
demagog,deoarece el insusi este corupt, practicand inselaciunea. O scena semnificativa in acest
sens este cea in care, impreuna cu Farfuridi si Branzovenescu, falsifica listele electorale, fiind
capabil să adauge persoane care își pierduseră dreptul de vot pentru a vota cu ei ”Dacă-l putem
adduce să voteze cu noi?” (scena I, actul II) . Pasnicul Trahanache reactioneaza brutal atunci
cand este acuzat de tradare, surprinzandu-i pe Farfuridi si Branzovenescu. Acestia il
caracterizeaza in mod direct: “E tare…tare de tot! Solid barbat!”.
Comicul de limbaj evidentiaza prin caracterizare indirecta incultura, intrucat Trahanache
repeta mecanic truisme si cacofonii, pe care le citeaza din scrisorile fiului sau: “O sotietate fara
printipuri…va sa zica nu le are”. Ticul sau verbal, “Ai putintica rabdare!”, sugereaza, pe de o
parte, lentoara, vocabularul limitat, dar pe de alta parte, poate fi si o abila arma politica de care el
se foloseste pentru a castiga timp de gandire.
In concluzie, Zaharia Trahanache ramane unul dintre cele mai importante personaje ale
operei, prin ambiguitatea sa, intrucat cititorul nu poate fi sigur pana la final daca personajul este
fie foarte naiv, astfel incat sa nu inteleaga adulterul sotiei, fie stie totul si accepta situatia din
dorinta de a-si pastra situatia conjugala si cea sociala.