Noile dimensiuni

Din noile dimensiuni fac parte: educaţia relativă la mediu

 educaţia pentru pace şi cooperare
 educaţia pentru participare şi democraţie
 educaţia demografică
 educaţia pentru schimbare şi dezvoltare
 educaţia pentru comunicare şi mass-media
 educaţia nutriţională
 educaţia economică şi casnică modernă
 educaţia pentru timpul liber
-educaţia privind drepturile fundamentale ale omului ş.a.m.d
Educaţia pentru respectarea drepturilor fundamentale ale omului
Educaţia pentru respectarea drepturilor fundamentale ale omului
reprezintă o componentă fundamentală a educaţiei actuale, fiind
corelată cu garantarea dreptului la educaţie şi cu realizarea
dezideratului “educaţiei pentru toţi”.
Această educaţie urmăreşte:
 să determine conştientizarea problematicii drepturilor omului
pentru ca tinerii să-şi poată îmbunătăţi mediul drepturilor lor
imediate
 să determine creşterea interesului faţă de manifestarea acestor
probleme în lumea largă
 să determine conştientizarea impactului actual şi posibil al
propriului lor comportament
Educaţia ecologică este accentuată de consecinţele
dezastruoase produse de:
 dezechilibrul între mediu şi dezvoltare de
procesul industrializării neraţionale ce are ca efecte
poluarea mediului şi, implicit
creşterea impactului evenimentelor meteorologice nefaste asupra
aşezărilor umane şi asupra sănătăţii oamenilor
În consecinţă se impune dezvoltarea gradului de conştiinţă şi a
responsabilităţii oamenilor faţă de mediu şi problemele sale -
cultivarea respectului faţă de mediul natural, folosirea raţională a
resurselor naturale şi sporirea resurselor, gestionarea responsabilă a
deşeurilor.

Educatia economica - Creşterea interdependenţelor între sfera

economică şi celelalte domenii ale socialului, implicit dominanţa
pragmatismului economic asupra cadrului valoric, impun asumarea de
 către şcoală a formării indivizilor pentru o viaţă privată echilibrată şi
integrarea adecvată la practicile economice şi la piaţa
muncii.Formarea gândirii economice reprezintă un prim pas în
formarea capacităţii de autogestiune, fiind concepută ca o pregătire
pentru viaţa privată şi de familie
Educatia economica isi propune :
 cunoaşterea şi înţelegerea substratului cauzal al faptelor
economice
 dezvoltarea spiritului de cooperare şi a respectului faţă de muncă
 potenţarea spiritului gospodăresc prin gestionarea adecvată a
propriilor bunuri şi câştiguri
Educatia pentru comunicare si mass-media
educaţia trebuie să-şi propună formarea unei personalităţi capabile să
inteleaga adecvat mesajele mediatice şi să selecteze sursele
informaţionale
Mass-media vehiculează imagini şi informaţii capabile să modifice
cunoştinţele, comportamentul şi valorile oamenilor cel puţin tot atât
de real cum o fac pedagogii în clasă, dar nu există în mod necesar un
acord între conţinutul lor şi acela promovat de către sistemul educativ.
Isi propune:
 să asigure accesul tinerilor la noi coduri de lectură a mesajelor
 să dezvolte capacitatea de a amenda şi neutraliza informaţiile
false
 să activeze competenţele proprii de a comunica cu semenii

Educatia interculturala
 pregătirea viitorilor cetăţeni pentru a se orienta în contextele
multiplicării sistemelor de valori
 structurarea unor identităţi culturale deschise, astfel încât să se
evite riscurile ce decurg din schimburile inegale dintre culturi sau, şi
mai grav, tendinţele de atomizare a culturilor
Educatia globala accentuiaza asupra unei viziuni mai pragmatice şi
pro-active în abordarea problematicii mondiale
Iar cea globalizata se refera la mijloacele informatizate folosite în
educaţie
Corelând termenul de educaţie globală cu cel de educaţie
interculturală, sau cu conceptul mai vechi de educaţie multietnică,
 Constantin Cucoş asociază educaţiei globale accepţiunea de educaţie
pentru înţelegerea interdependenţelor între naţiuni care are ca scop:
 clarificarea atitudinilor faţă de alte naţiuni şi
 restructurarea percepţiilor comune faţă de aceste probleme

FORMELE  EDUCAŢIEI

Influentele educative actioneaza permanent asupra fiecarei persoane.

În functie de caracterul acestora: sistematizat, organizat, spontan,
putem clasifica formele educatiei în: educatie formala, nonformala
si informala.
Formele educatiei reprezinta modalitatile în care se realizeaza
actiunea educationala.
Educatia formala reprezinta totalitatea influentelor care se exercita
asupra elevilor de catre institutii specializate, fie ca este vorba de
scoli, universitati sau alte institutii de formare.
 se realizeaza intr-un cadru institutional, in institutii create special
pentru a asigura facilitati desfasurarii procesului de instruire si de
formare; se realizeaza prin implicarea unui personal specializat
(cadrele didactice), calificate special in acest sens care dispune de o
serie de competente si anume, competentele de natura stiintifica, de
natura psihopedagogica, de natura psihosociala la care trebuie sa se
adauge competentele socioafective, oferindu-le copiilor posibilitatea
sa dobandeasca cunostinte si informatii apartinand diverselor
stiinte reprezentate prin disciplinele de invatamant care intra in
structura curriculum-ului scolar; ofera elevilor posibilitatea sa-si
formeze o serie de deprinderi, abilitati, priceperi care sa le faciliteze
progrese in activitatea de instruire si in dobandirea viitoarei
profesii; cum mentioneaza C. Cucos (2002,
Daca se are in vedere modul de structurare a Sistemului de invatamant
din R.Moldova, configuratia acestuia este urmatoarea:
a)     invatamantul prescolar: grupa mica, mijlocie si mare, de
pregatire pentru scoala;
b)     invatamantul primar: clasele I-IV;
c)     invatamantul secundar
-invatamant gimnazial: clasele V-VIII;
-invatamant profesional;
-invatamant liceal: clasele IX-XII (XIII);
d)     invatamant postliceal;
e)     invatamant superior;
-invatamant universitar
-invatamant postuniversitar
Educatia formala ramane cea mai reprezentativa (cel putin pana
in momentul de fata) estimandu-se ca ea ofera aproape 60-70%
din totalul influentelor educative exercitate asupra copiilor si
tinerilor.
Educatia nonformala reprezinta ansamblul actiunilor instructiv -
educative realizate într-un cadru institutionalizat extrascolar.
Educatia nonformala include: activitati situate în afara clasei
(cercuri pe discipline transdisciplinare; ansambluri artistice, sportive,
culturale; întreceri, competitii, concursuri, olimpiade scolare) si
activitati situate în afara scolii (activitati periscolare):excursii, vizite,
tabere, cluburi, universitati populare, vizionari de spectacole,
expozitii, mediateca, videoteca etc. si activitati parascolare: cursuri
de perfectionare, reciclare - cu programe speciale de educatie
permanenta).Participarea la activitatile educative nonformale este
la libera alegere a elevilor. Ei pot participa în functie de dorinta
de a-si petrece timpul liber la diverse activitati organizate de
cluburile elevilor, de taberele scolare etc.
Si aceasta forma de educatie dispune de o anumita specificitate care
este decelabila la nivelul mai multor aspecte cum
sunt: obiectivele care ii sunt specifice, activitatile prin care se
diferentiaza de educatia formala, limitele (dezavantajele) pe care le
genereaza.
In legatura cu obiectivele pe care le vizeaza, V. De Landsheere (1992,
pag. 566) considera ca dintre cele mai semnificative pot fi amintite
urmatoarele:
a)     sustinerea celor care doresc sa-si dezvolte sectoare particulare in
comert, agricultura, servicii, industrie etc;
b)     ajutarea populatiei pentru a exploata mai bine resursele locale
sau personale;
c)     alfabetizarea,
d)     desavarsirea profesionala sau initierea intr-o noua activitate;
e)     educatia pentru sanatate sau timpul liber etc.
In ceea ce priveste activitatile pe care le incorporeaza, trebuie facuta
mai intai o desociere intre activitatile din afara clasei si activitatile
din afara scolii.
Activitatile organizate in afara clasei includ, la modul general,
cercuri pe discipline de invatamant, cenacluri literare,
ansambluri sportive, artistice, culturale, intreceri, competitii,
concursuri, olimpiade scolare.
Dupa cum usor se poate observa, organizarea acestor activitati este
puternic corelata cu optiunile, posibilitatile si asteptarile elevilor de
unde rezulta si marea lor flexibilitate.
Activitatile specifice educatiei nonformale realizate in afara scolii
se impart in doua categorii si anume:
a)     activitati periscolare organizate in scopul petrecerii timpului
liber in care sunt incluse excursiile, vizitele, taberele, vizionarile de
spectacole (teatre, cinema), vizitarea unor expozitii;
b)     activitati parascolare organizate ca solutii alternative de
perfectionare, reciclare, instruire personala.
Referitor la caracteristicile educatiei nonformale, acesteia ii sunt
specifice o serie de particularitati din randul carora mai semnificative
sunt:
activitatile extrascolare au un caracter optional, permitandu-le elevilor
sa se orienteze spre ele in functie de posibilitatile, aptitudinile,
interesele de care dispun, ceea ce le confera un grad mai mare de
atractivitate, comparativ cu activitatile specifice educatiei formale
care nu pot onora aceasta exigenta deoarece, in majoritatea cazurilor,
ele sunt impuse elevilor excluzandu-se posibilitatea optiunilor.

Educatia informala cuprinde ansamblul influentelor cu efecte

pedagogice exercitate în mod spontan si continuu asupra personalitatii
umane. Aceste influente care se rasfrâng asupra individului în practica
de toate zilele, la nivelul familiei, localitatii, grupurilor sociale,
comunitatii si al mass-mediei, actioneaza neintentionat si adeseori
sunt infuzate inconstient în gândirea si comportamentele indivizilor.
Consideram ca educatia corespunzatoare din familii reprezinta baza
dezvoltarii ulterioare a fiecarui individ. Climatul familial adecvat,
modelele de comportament ale parintilor, regimul vietii în familie în
general sunt determinante pentru copilul în formare.

Functiile educatiei deriva din implicatiile psihosociale ale activitatii

de formare si dezvoltare a personalitatii umane si din finalitatile
pedagogice stabilite la nivelul macrosistemului educational, într-o
anumita perioada de dezvoltare a societatii.
Functia centrala a educatiei este aceea de formare si dezvoltare
permanenta a personalitatii individului cu scopul integrarii sociale
optime. Realizarea acestei functii centrale a educatiei implica
promovarea functiilor principale, care asigura integrarea individului în
domeniile esentiale ale vietii sociale.
educatia informala, desemneaza totalitatea influentelor de natura
educativa exercitate asupra indivizilor in mod spontan sau difuz,
forma in plina expansiune comparativ cu deceniile anterioare si
generatoare a unui anumit tip de curriculm pe care specialistii il
denumesc curriculum informal.
Dintre caracteristicile acestei forme, printre cele mai semnificative pot
fi mentionate:
a)     vehicularea unui volum foarte mare de cunostinte si afirmatii
comparativ cu alte forme ale educatiei care pot crea probleme
destinatarilor potentiali, in cazul in care acestia nu poseda grile si
criterii de lectie destul de riguroase;
b)     eterogenitatea foarte mare a cunostintelor si informatiilor
vehiculate, care vizeaza domenii de o mare diversitate, ceea ce poate
crea probleme in articularea, semnificarea si procesarea acestor
informatii,
c)     varietatea mare a surselor care genereaza si stau la baza
cunostintelor si informatiilor vehiculate prin intermediul educatiei
informale;
d)     similaritatea mai mare sau mai mica intre natura cunostintelor si
informatiilor provenite prin intermediul educatiei informale si cele pe
care elevii le dobandesc prin parcurgerea curriculum-ului formal.

Educația în Republica Moldova

 Educația în Republica Moldova este reglementată de către Ministerul
Educației, Culturii și Cercetării, acesta stabilește obiectivele
sistemului de învățamânt în ansamblul său, precum și obiectivele
educației pe niveluri și profiluri de învățământ.

Structura sistemului de învățămint în Republica Moldova

 Educație preșcolară (3,5 ani)

 Școală primară (4 ani)
 Gimnaziu (5 ani)
 Liceu (3 ani)
o Școală medie de cultură generală (2 ani)
o Școală de meserie (1 an)
o Școală profesională (3 ani)
o Colegiu (2-5 ani)
 Învățământ superior (4-5 ani)
 Doctorat/Postdoctorat (3-4 ani)

Invățământul secundar include: învățământul primar (clasele 1-4),
învățământul gimnazial (clasele 5-9), învățământul liceal (clasele 10-
12).
Gimnaziu educație
Invățământul gimnazial începe de la 10-11 ani și se termină la 15-16
ani. Aici fiecare profesor predă un subiect. Obligatorie este limba
maternă și literatura, limbi străine, limba și literatura română, științe
naturale (matematică, fizică, chimie), geografie, biologie, informatică,
istoria românilor, istoria generală, educație civică, artă, muzică,
educație tehnologie. De asemenea, un obiect pe care elevii îl aleg.
După absolvirea învățământului secundar, sunt necesare următoarele
examene: limba și literatura maternă, limba și literatura română,
matematica, istoria românilor și istoria universală. După absolvirea
examenului, absolvenților li se eliberează un certificat, iar elevul are
dreptul să rămână în liceu până în clasa a XII-a sau să intre într-o
școală sau colegiu.
 Învățământul liceal începe de la 15-16 ani și se încheie la 17-18 ani și
durează trei ani. Este ultima etapă a învățământului secundar.
Alegerea subiectelor de aici este mai liberă. În special, există o
diviziune a profilurilor. Elevii au dreptul să aleagă unul dintre cele
patru profiluri disponibile: umanitar, real, sport, artă. În profilul
umanitar, se pune un accent mai mare pe științele umaniste, cum ar fi
literatura, istoria, limbile și un nou subiect, literatura mondială. În
profilul real, accentul se pune pe științele naturale, în
special fizica, matematica, informatica, biologie, fizica, chimie. În
profilul artei, în funcție de liceu, absolvenții studiază una din
domeniile artei: coregrafie, arte plastice, artă teatrală și artă muzicală

Învățământul superior

Potrivit ultimelor date statistice, în Moldova activează 31 de instituții

de învățământ superior acreditate de Ministerul Educației, inclusiv 19
instituții de stat și 12 private.
Învățământul superior din Republica Moldova, cu excepția
învățămîntului medical și farmaceutic, se realizează în trei cicluri:
 Ciclul I - studii superioare de licență, cu durata de 3-4 ani și
corespunde unui număr de 60 de credite pentru un an de studiu
 Ciclul II - studii superioare de masterat, cu durata de 1-2 ani și
corespunde unui număr de 90-120 de credite de studiu
 Ciclul III - studii superioare de doctorat, cu durata de 3 ani și
corespunde unui număr de 180 de credite