1 INT.

BIROU DRAGOMIR - NOAPTE 1

Un interior de biblioteca - birou. Fum mult de tigara, care

inconjoara silueta unui barbat. Acesta este Dragomir, la 35-
40 de ani, eroul nostru ce-si povesteste viata, sta la o
masa inconjurata de carti si foarte multe fotografii.

Fotografii multe: Braila veche, port la Dunare, multe din

ele facute in anii 1920.

Se va auzi, ca din mormant, un sirtaki, la inceput lent,

apoi din ce in ce mai ritmat. O mana rasfoieste un sir de
fotografii, chipuri, case, gesturi, strazi, o lume care a
fost, care a existat de mult.

Imaginile de asemenea vor urma in montaj ritmul muzicii si

in acelasi timp vom auzii si vocea lui Dragomir:

DRAGOMIR (V.O.)
Imi aduc aminte, copil cum eram,
de asprimea tatei, care o batea
pe mama in fiecare zi, fara ca sa
pricep de ce. Mama lipsea de
multe ori de acasa si manca
bataie si inainte de plecare si
dupa intoarcere. In vremea aceea,
tata si cu fiu-sau, fratele
nostru mai mare, nu se mai
intorceau in fiecare seara acasa.
Erau amandoi constructori de
trasuri si charete; cei mai
priceputi si cei mai cautati din
tot tinutul; atelierul lor se
afla tocmai in capatul celalalt
al orasului. La Cetatuie eram la
mama; nu ne pasa de nimic, toata
ziua petreceam.

Urmeaza o suita de cadre, care ilustreaza cele spuse de

comentariu (vocea povestitorului). Aceste imagini vor servi
drept fond de generic.

DRAGOMIR (V.O.) (CONT'D)

Da, da, viata frumoasa, afara de
zilele in care tata sau fiu-sau
sau amandoi navaleau in mijlocul
petrecerii si o zvantau in bataie
pe mama, snopind-o si pe Kiralina
cu pumnii, iar mie imi rupeau
bastonul pe spinare, pentru ca
acum intrasem si eu in hora
femeilor.
Numai pe obraz nu! Strigau ele;
pentru Dumnezeu si Maica
Domnului, nu da in obraz! Nu-mi
atinge ochii! Iarta-ma! ...
(MORE)
 2.
DRAGOMIR (V.O.) (CONT'D)
Si femeia asta, facuta sa fie
dezmierdata si sarutata, era
batuta pana la sange. Dar, daca
tata nu se prapadea cu
dezmierdarile, o despagubeau cu
varf si indesat ibovnicii. Si nu
mi-a fost niciodata dat sa aflu
daca mama a inceput sa-si insele
barbatul pentru ca manca bataie
sau tata a inceput s-o bata
pentru ca mama il insela. In
orice caz, la noi in casa nu
inceta taraboiul niciodata,
pentru ca tipetele de durere si
cele de bucurie veneau unele dupa
altele. Eu faceam de paza,
mancand prajituri, in timp ce
curtezanii, alminteri cu purtari
alese si destul de la locul lor,
sedeau turceste pe covor,
fluierau, rugau femeile sa
danseze cantandu-le melodii
turcesti la chitara, acompaniata
de castaniete si tamburine. Mama
si Kiralina, imbracate numai in
matase, mistuite de dorinte,
jucau batista, se rasuceau, se
invarteau, pana ameteau. Apoi, cu
fata aprinsa de caldura, se
aruncau pe pernele mari, isi
ascundeau picioarele sub rochiile
lungi si largi si isi faceau
vant. Se bea bauturi fine si se
ardeau lumanari mirositoare.
Barbatii erau tineri si frumosi.
Totdeauna bruni, oachesi;
totdeauna imbracati elegant, cu
mustata rasucita, barba foarte
ingrijita, parul lins sau buclat,
care raspandea un miros puternic
de ulei de migdala parfumat cu
mosc. Erau turci, greci si mai
rar romani, caci neamul n-avea
nici o importanta, numai sa fi
fost indragostiti, tineri si
frumosi, delicati, discreti si nu
prea zoriti. Datoria mea era sa
veghez, asezat pe o margine de
fereastra, si sa preintampin
orice surpriza. Asta-mi placea,
pentru ca-i uram pe cei din
Karakioi, care ne bateau. Dar in
inima mea se dadea o batalie
crancena intre datorie si
gelozie.
Eram gelos, grozav de gelos.
(MORE)
 3.
DRAGOMIR (V.O.) (CONT'D)
Trebuie spus insa si asta: in
casa mamei, ma aflam intr-o ghena
a amorului. Totul era dragoste:
cele doua femei, ca si iubitii
lor, ca si gatelile,
narghilelele, bauturile,
parfumurile ,cantecele si
jocurile. Chiar fuga caraghioasa
si dramatica a celor doi amanti
mi se parea voluptoasa si
pasionata. Numai venirea pe
neasteptate a tatii si paruiala
care ii urma erau neplacute si
fara dragoste. Dar le inghiteam
ca pe un fel de pret de
rascumparare, tributul placerii.

DRAGOMIR (V.O.) (CONT'D)

Mama zicea:
“Orice fericire isi are si fata
ei trista; chiar si viata o
platim, cu moartea… De aceea
trebuie sa traim. Traiti, copiii
mei, dupa cum va place, ca sa nu
regretati nimic in ziua judecatii
de apoi.”
Cu o asemenea “filosofie” drept
calauza, e lesne de inchipuit
graba Kiralinei si a mea de a
urma pilda mamei. Averea sa
personala fiind in siguranta in
mana fratilor ei, contrabandisti.
In casa nu se gatea nimic, pentru
ca mamei ii era sila de mirosul
de ceapa prajita. Se abonase la o
localnica vecina, de unde ni se
trimitea tot ce era nevoie: supe,
mancaruri, crème, prajituri, in
vase de aram spoite,de-ale
noastre. Luni dimineata venea o
spalatoreasa, care lua toate
lucrurile murdare din saptamana
trecuta si aducea pe cele
spalate. Mai pica un turc batran,
negustor de alifii si dresuri;
asta era toata lumea pe care o
vedeam intrand in casa – in afara
de musafiri, fireste, care nu
pareau totdeauna siguri ca vor
iesi pe unde intrasera. In afara,
de asemeni, de tata si de fratele
mai mare, care erau oaspeti
nepoftiti si ne faceau vizite
destul de neplacute.
(MORE)
 4.
DRAGOMIR (V.O.) (CONT'D)
Cum de vreo doi ani taica-meu nu
mai dormea in casa mamei si nu
venea decat de trei sau patru ori
pe luna si atunci ca sa ne bata,
casa era linistita.
Scutite de grijile casei, cele
doua femei isi petreceau timpul
cu odihna, cu imbaiatul, cu
gateala, cu mancatul, cu bautul
siropurilor, cu fumatul din
narghilea si cu primirea
curtezanilor. Nu uitau nici
rugaciunile, dar la biserica nu
se duceau niciodata; iar timpul
jertfit Bunului Dumnezeu era
destul de scurt.

2 INT. CASA VRAJITOARELOR - LA ANTREPOZITE - NOAPTE 2

Intr-o casa din mahalaua Brailei, in zona antrepozitelor,

cateva femei fac vraji, printre ele si Kira, o femeie
frumoasa de 35-40 de ani. Ea a venit la vrajitoare, cu cei
doi copii ai ei, s-o dezlege de barbatul ei, care o bate,
atat pe ea, cat si pe copii: Kiralina, o fata zvelta de 17
ani si Dragomir de 15 ani, si el placut la infatisare,
tipul adolescentului visator si enigmatic.

Vrajitoarea este ajutata de doua femei mai tinere. Nu sunt

tiganci. Fac munca de pregatire pentru vrajitoarea sefa,
care arunca cu pietre si obiecte in focul ce arde cu
valvatai. Se aude vocea ei ragusita, venind parca din
umbrele ce se misca pe peretii camerei.

VRAJITOARE
Du-te, du-te, om al Sangelui, om
rau si plin de venin. Viermii sa
te manance, asupra ta sa cada
pedeapsa pentru tot sangele
varsat, pentru raul facut casei
tale, femeii tale, copiilor tai,
om nenorocit si blestemat.

Femeia impunge, cu ace si andrele, corpul si capul unei

papusi, ce are aspectul unui barbat brunet si mustacios,
apoi arunca papusa in foc.

VRAJITOARE (CONT'D)
Om zmintit si rau, te blestem sa
arzi si tu, precum zdreanta asta.
Te blestem sa urasti pe cine te
iubeste si sa iubesti pe cine te
uraste….

Femeia care arunca blesteme, arunca in flacarile focului si

alte obiecte, foarfece, inele, lacate, pietre, chei,
bulgari de var si sare, etc..
 5.

Este in transa, vorbeste cu glas gajait, ca si cum ar fi

glasul unei umbre de pe pereti si ar veni de pe alta lume,
ca un medium din sedintele de spiritism, ce comunica celor
prezenti adevaruri infricosatoare.

Kira si cei doi copii (Kiralina si Dragomir) asculta la

randul lor, fascinati, cu gura intredeschisa, sorbind din
ochi fiecare gest si cuvant al ghicitoarei.

Papusi facute din carpe colorate si lut, stau tintuite in

andrele si ace pe o rogojina. In timp ce rosteste blesteme,
vrajitoarea atinge obiectele de pe rogojina: papusi,
retorte fumegand, inele, monezi de aur, foarfece, pumnale,
oglinzi in care se reflecta lumanarile ce ard in incapere.

Casa pare mai degraba o ruina sau o ascunzatoare. Cateva

pisici dau roata locului, aruncand pe zidurile darapanate
umbre ciudate si inspaimantatoare. Locul pare ca un
laborator de alchimisti, peste care a trecut furtuna sau
cutremurul.

VRAJITOAREA
Vad, vad sclipind arme fumegande
in mainile puternice ale
barbatilor.
Doi voinici il urmaresc pe
Capcaun.
Tu femeie, degeaba te lupti.
Capcaunul te va inghiti. Vad
multi doctori in halate albe si
mult, mult aur. Bani multi, care
se duc pe apa Sambetei…….pe
garla, la vale. Cei din jurul tau
se vor risipi, fiecare pe calea
lui. Bucurii si amaraciune
laolalta.
Voinicii iti vor lua partea,
bucuria va fi scurta. Mare necaz,
vad caini multi, dulai negri,
care-ti alearga copii, alearga pe
camp, in padure…..

In acest timp, Kira asculta cu luare aminte. Doar un zambet

fragil demasca gandurile ascunse. Dragomir si Kiralina se
privesc fara sa inteleaga mare lucru. Urmaresc gesturile
vrajitoarei, mainile acesteia si mai ales ale celor doua
vestale care trebaluiesc pentru a o ajuta pe maestra lor.

Bucati de blana de animal, oase, retorte cu ulei, nisip,

pietre de diferite dimensiuni, carpe multicolore, papusi
din lut, andrele, etc., sunt mistuite de flacarile focului.

Vocea ragusita a femeii se confunda cu un gajait profund al

somnului ca si cum, ostenita de atatea drumuri, in jurul
incaperii, ar avea nevoie de putin aer, apoi femeia
rosteste limpede ca o muzica de Bach:
 6.

VRAJITOARE
Ce a fost va mai fi. Toate la
timpul lor.E timp pentru toate…
Ce a fost va mai fi si ce s-a
facut se va mai face, nu e nimic
nou sub Soare. Daca este vreun
lucru despre care se poate spune
“Iata ceva nou!” de mult lucrul
acela era, si in veacurile
dinaintea noastra.
Caci unde este multa
inteleptciune, este si mult
necaz, si cine stie mult, are si
multa durere. Inteleptul isi are
ochii in cap, iar nebunul umbla
in intuneric. Si unul si altul au
aceeasi soarta.
Plansul isi are vremea lui,
bocitul isi are vremea lui si
jucatul isi are vremea lui.
Iubitul isi are vremea lui si
uratul isi are vremea lui;
razboiul isi are vremea lui si
pacea isi are vremea ei..

Femeia mai horcaie de cateva ori si , adresandu-se Kirei,

spune

VRAJITOARE (CONT'D)
Steaua ta a stralucit, acum se
mai rasuceste pe cer fara rost.
Omul tau te cauta fara sa te
gaseasca. Iar cei doi copii ai
tai vor avea soarta asemanatoare
cu a ta. Fata se va invarti intre
oameni bogati….iar baiatul va
alerga mereu dupa fericire…..Gata
am obosit …plecati….gata!

Si femeia isi lasa capul in piept si incepe sa sforaie,

adormind in secunda urmatoare. Un somn profund.

3 EXT. CAMPURI DOBROGENE- LA MACIN- ZORII ZILEI. 3

Kira si cei doi copii se intorc acasa de la vrajitoare.

Sunt pe un drum de tara, ce duce spre Braila. Sunt urmariti
de Baba Iaga, o zgripturoaica fara varsta, care-i urmareste
de pe o colina, mergand in paralel cu ei. Se aud si
blestemele babei. Femeia batrana, mergand in dreptul Kirei,
arunca cu pietre, vantura praful.

BABA IAGA
Sa n-ai parte de iubire. Cum e
praful asta, asa sa se
risipeasca.

Femeia aduna praful de pe drum si-l arunca.

 7.

BABA IAGA (CONT'D)

Praful sa se aleaga de voi ,
Iadul sa va manance…

Kira si cei doi copii isi vad de drum, fara a se sinchisi

de vorbele si gesturile batranei.

4 INT. CASA KIRA - ZI 4

Casa este plasata in cartierul select al orasului.

Incaperile mari, mobilierul comod si bine intretinut,
covoare scumpe, care imbraca podeaua si peretii casei, vase
de arama si portelanuri impodobite cu flori, masute din
lemn de mahon pe care stau obiecte pretioase, draperii si
perdele fine acopera ferestrele, izoland casa de privirile
curioase din afara, canapele si fotolii comode, tavi de
argint, samovare si evantaie uriase stau la indemana
musafirilor, cateva narghilele fumega ca si cum cineva le
tine in activitate pentru cei care urmeaza sa apara.

Cei trei locatari, Kira si cei doi tineri, contrasteaza

vizibil cu interiorul. Ei au chipuri moderne si
imbracaminte lejera, aproape ca in zilele noastre. Undeva,
intr-o incapere alaturata salonului, cineva canta la un
instrument vechi oriental. O muzica gen Jordi Savall.

Kira si cei doi copii ai ei se pregatesc sa primeasca

oaspeti, fac acum ultimele pregatiri: aranjeaza fructele in
vase mari, dulciurile pe tavi lucitoare, orneaza florile;
tinuta lor lejera si miscarile lor in ritmul muzicii fac
atmosfera cat mai placuta si plina de farmec. Kiralina se
misca cu lejeritate in fata unei oglinzi in timp ce-si
aranjeaza cu farduri obrazul fraged, poarta o rochie lejera
prin care mai degraba banuiesti formele trupului decat sa
le vezi. Asemeni si Kira (mama celor doi) se misca de colo-
colo, dand senzatia ca danseza, privindu-se tot timpul in
labirintul de oglinzi. Dragomir, avand si el drept vesmant
o camasa de matase fina, pe care sunt brodate flori din
aceasi matase, danseaza si el in fata unei draperi, din
spatele careia simtim ca vine muzica - cativa muzicanti
canta cu discretie melodii de dragoste si de dans.
Musafirii incep sa apara unul cate unul. Sunt oameni de
vaza in societatea orasului, pe care gazda ii primeste cu
surasul pe buze.

5 EXT. ATELIERUL ROTARULUI - ZI 5

O curte imensa in care se gasesc de-a valma carute,

animale, oameni. Curtea e inconjurata de acareturi si
soproane in care sunt instalate diverse ateliere de
rotarit, de fierarit, de potcovit, de impletit nuiele
pentru cosuri si rogojini. O curte multifunctionala in care
e multa viermuiala.

Un fierar cu torsul gol cara in carca butucul unei roti de

caruta cu numai patru spite, ca niste raze de lemn
indreptate spre cele patru zari.
 8.

Pe inaintea lui, sub greutatea poverii (parca ar purta o

cruce), se aud – la inceput rare, ca danganitul unui clopot
batut in dunga, apoi din ce in ce mai accelerate –
loviturile unui baros pe nicovala.

Este o intreprindere artizanala, care produce roti pentru

calesti, trasuri si carute, avand o dulgherie cu strunguri
de lemn, tocilarie si o fierarie cu nicovale si foale.
Larma, animatie, carbuni incinsi sub respiratia gafaita a
foalelor, lucratorii care muncesc din greu. Un grup de
femei muncesc in atelierul de impletit nuiele si papura.
Sunt supravegheati de o femeie cu trasaturi dure,
barbatesti, care, din cand in cand, zambeste spre patron.
Este Fana, amanta Rotarului.

Rotarul supravegheaza munca, dand ici colo porunci de

patron. Fiul lui, Vasile, tine pe nicovala intr-un cleste
cu manere lungi, o bucata de fier inrosit in foc. Un ucenic
bate in ea cu barosul, accelerand ritmul loviturilor.
Sudoarea curge pe chipurile lor.

VASILE
Mai repede, mai repede,
prostanacule, ca asa se invata
meseria!

Ii striga el copilandrului, intorcand cand pe o parte cand

pe alta, bucata de fier in care loveste barosul.

Ucenicul gafaie de efort, salta barosul greu si accelereaza

ritmul.

Deodata, fiul Rotarului retrage clestele cu bucata de fier,

barosul loveste nicovala goala si metalul lucios face sa
ricoseze ciocanul, izbindul pe flacaiandru in frunte.
Acesta cade lat pe spate. Fiul Rotarului rade, apuca un
hardau cu apa si-l rastoarna peste fata ucenicului, care se
ridica buimac.

ROTARUL
Asa, nataraule, asa bagi meseria
la cap! Te-a dat tac-tu la
stapan, fierar te facem!

Rad de patania copilandrului si alti lucratori. Unul dintre

ei, mai batran, il ajuta sa se ridice de la pamant,
privindu-l mustrator pe fiul Rotarului.

O baba se apropie de Rotar si ii spune ceva la ureche.

Rotarul devine deodata grav, priveste spre fiul sau si ii
striga:

ROTARUL (CONT'D)
Hai ma! Scoate docarul!

FIUL ROTARULUI
Unde tata?
 9.

ROTARUL
La Cetatuie.

FIUL ROTARULUI
Iarasi… Vin cu tine!

ROTARUL
Merg singur. Tu stai aici si pune-
i la treaba pe puturosii astia.

FIUL ROTARULUI
Sa nu dai de bucluc tata!

ROTARUL
N-are cine… scoate docarul si
pune retevele in fata.

Rotarul ii pune Babei Iaga in palma un banut. Langa ea, a

venit sa afle noutati Fana, amanta Rotarului.

ROTARUL (CONT'D)
Stai mereu cu ochii pe ele si cum
prinzi ceva, vii si-mi spui.

BABA IAGA
O blestem mereu, s-o arza focul…

Fana priveste aprobator.

Fiul Rotarului si-a scos din mers sortul de piele, a

imbracat o scurteica si trage de haturi doi cai inhamati la
docar. Priveste nedumerit..

Taica-su urca in docar din mers si iese in galop pe portile

atelierului, nu inainte de a schimba priviri cu femeia ce
supravegheaza munca de la nuiele. Rotarul, in picioare,
loveste naprasnic cu biciul spinarile cailor ii striga
fiului:

ROTARUL
Sa pregatesti calesca Primarului,
ca vine maine s-o ia…
(apoi femeii de la
nuiele)
Vezi ca vin la noapte…

FANA
Te astept!…

6 EXT. CASA KIREI - CETATUIA - ZI 6

Vedem docarul condus de Rotar trecand prin diverse locuri

din peisajul dunarean. Apoi vedem cladirea dinspre rapa
care se deschide in spatele ei, dand catre Dunare. Fluviul
curge molcom la vale, desfatadu-si apele printre ostroave,
stufarisuri si paduri batrane. Se zaresc muntii plesuvi ai
Dobrogei.
 10.

Din casa se aude un taraf de lautari.

Deodata muzica se intrerupe si pe ferestrele ce dau spre

rapa incep sa sara, pravalindu-se pe povarnis unul dupa
altul, “musafirii” Kirei si lautarii cu instrumentele lor.

Dupa ce ultimul sare, Dragomir apare in cadrul unei

ferestre si se uita lung in urma fugarilor. Kiralina arunca
afara, pe cealalta fereastra, o cobza care se rostogoleste
pe povarnisul rapei

7 INT. CASA KIREI - NOAPTE 7

Mama si fiica fac tot ce pot pentru a sterge cat mai rapid
urmele musafirilor, dar nu apuca sa indeparteze toate
semnele prea recentei petreceri, deoarece usa este izbita
cu putere de perete si Rotarul patrunde inauntru. Ca printr-
un gest reflex, Rotarul se repede spre ferestrele care dau
spre rapa si cauta sa-i mai zareasca pe jupani. Nu se mai
vede insa nimeni, doar cobza aruncata de Kiralina continua
sa se rostogoleasca la vale, zdranganind din ce in ce mai
indepartat. Se intoarce furios, tinand reteveiul in mana
dreapta si lovind cu el amenintator in palma stanga.

ROTARUL
Stricatelor!
Curvelor!...

In vreme ce se apropie amenintator, de Kira si Kiralina,

care s-au ingramadit intr-un colt al divanului, strangandu-
se in brate infricosate.

Cea ce urmeaza nu vedem decat urmarind expresia fetei lui

Dragomir, care s-a ghemuit in fundul incaperii, printre
masute joase si perne rotunde, de unde priveste ingrozit.

Rotarul, dupa ce a inspectat fiecare colt din casa, se

aseaza pe un scaun de la masa.

ROTARUL(CONT'D)
(Catre Kira)
Au fugit ca sobolanii.
Astia sunt petitorii tai pentru
nebuna de fiica-ta?! Vezi sa nu-l
mariti si pe fiitu! Poate mai
degraba sa reusesti cu el, ca se
poarta ca o femeie cu pantaloni
si fumeaza din narghilea, ca o
serpoaica.

Rotarul ia de pe masa un copan de curcan. In timp ce

infuleca ii cere femeii ceva de baut.

ROTARUL (CONT'D)
Iar ati tras cu luleaua!
Ca miroase a bordel aici?!
(MORE)
 11.
ROTARUL (CONT'D)
Si a briantina pentru barbi…
Afurisitelor!

Se apuca sa miroasa obiecte la intamplare. Se stramba, semn

ca nu-i place, apuca apoi o batista barbateasca, gasita pe
jos, si dupa ce o adulmeca i-o zvarle in obraz Kirei.

Femeia il priveste cu sila.

El se duce la un dulap, deschide usa si scoate de acolo un

clondir cu vin – il pune pe masa. Barbatul toarna bautura
in doua pahare. O invita pe Kira sa bea. Femeia refuza, sta
intepenita in pragul usii.

Barbatul bea singur un pahar - doua, apoi isi toarna si al

treilea, il duce la gura, se opreste si se adreseaza celor
doi copii, Dragomir si Kiralina.

ROTARUL (CONT'D)
Hai, voi doi la culcare…!

KIRA
Lasa-i sa stea cu mine.

Ochii barbatului o fixeaza pe Kira, le face un semn cu mana

celor doi sa treaca in incaperea de alaturi.

ROTARUL
Avem de vorbit. Duceti-va la
culcare… Paparudelor!

Kira le face semn din cap sa treaca in odaia alaturata.

Barbatul bea si al treilea pahar in timp ce isi mai toarna.

ROTARUL (CONT'D)
De ce nu bei femeie? Doar iti
placea candva!

KIRA
A fost odata. Acum nu mai sunt
femeia ta.

ROTARUL
Ba in acte esti…

KIRA
(tace se uita la el cu
dispret)
Ce conteaza in acte! Niste
hartii!
In acte asta-i casa mea! Iesi!

Barbatul e nadusit, se vede ca nu ii place postura in care

se gaseste. Se sterge pe fata, apoi da pe gat si urmatorul
pahar pe care il intinsese femeii.
 12.

KIRA (CONT'D)
Gata! Ajunge! o sa te imbeti.
Hai pleaca!

ROTARUL
Pai asta si vreau, sa ma imbat!
Nu vrei sa bei cu mine? Am venit
acasa… Uite m-am intors…
Sa fim impreuna..Eu unde dorm?

KIRA
Noi nu mai avem nimic impreuna...
Aici e casa mea. Pleaca!

ROTARUL
Dar copiii, ei nu sunt si ai mei?

Hai stai jos sa vorbim ca oameni.

KIRA
Sunt trei ani de cand ai plecat.
Lasa-ma in legea mea.
Altfel va fi …

ROTARUL
Ma ameninti? Sa te ia naiba, cu
neamul vostru de hoti de cai!
Da, de trei ani, dar am trecut
mereu pe aici.
Am avut grija sa nu va lipseasca
nimic.

Kira incepe sa rada. Un ras nervos.

Din camera lor, Dragomir si Kiralina urmaresc cu incordare

discutia de alaturi; pare ca nu e prima data cand asista la
o astfel de scena. Se privesc cu subanteles.

Barbatul se ridica de pe scaun si se apropie de Kira.

ROTARUL (CONT'D)
Mi-a spus Baba ca te-ai dus la
vrajitoare.

KIRA
Da m-am dus… Si ce daca? Sa nu
dai!

ROTARUL
De ce sa dau? Am de ce sa dau?
Ce, mi-ai facut ceva? Te-am prins
eu cu cineva?

Si se repede la ea si o prinde de brat in mana lui uriasa,

ca intr-o menghina. Apoi incercand s-o dezbrace, rupe de pe
ea hainele. Cateva palme si cativa pumni o fac sa se
clatine.
 13.

Kira cade pe divan – el se napusteste asupra ei, incercand

s-o violeze. Femeia, lovita cu pumnii si palmele, e din ce
in ce mai moale in bratele lui puternice. O aseaza pe divan
si incearca s-o sarute in modul cel mai primitiv.

Kiralina apare din camera invecinata si incearca sa-l

opreasca.

Barbatul ii tranteste si ei cateva palme. O rastoarna peste

scaunele din incapere.

Se aud loviturile care cad ploaie, strigatele celor doua

femei, rugamintea Kirei:

KIRA
Nu obrajii! Pentru numele lui
Dumnezeu, nu fata! Nu ochii, nu
ma lovi! Nu atinge ochii…!

Dragomir parca primeste asupra lui fiecare lovitura. La un

moment dat nu mai poate rabda si se arunca asupra tatalui,
prinzandu-i-se in carca, muscand si lovind neputincios,
orbeste, cu pumnii lui lipsiti de putere.

Rotarul se scutura de el ca de o ganganie, zvarlidu-l la

pamant.

ROTARUL
Codos de curva, te invat eu
minte!

Napustindu-se asupra lui Dragomir, care i se cramponeaza de

picioare, imobilizandu-l, fara insa a reusi sa-i
stavileasca loviturile bratelor.

Dragomir vede camera, invartindu-se cu el, lampa din tavan

balansadu-se besmetic, apoi isi pierde cunostinta.

ROTARUL (CONT'D)
Data viitoare cand vin, va omor
pe toti! Nu scapati de mana mea!
Sa fie liniste in casa si patul
meu facut. Sa ma pot odihni, iar
copiii sa doarma la locul lor. Sa
nu mai prind pe aici grec, tigan,
sau lautar, ca-i spintec. Te-ai
dus la vrajitoare sa te dezlege?
Pai aia nu imparte decat saracie
si boala. Nu te dezleaga nici
dracu de mine!

Apoi isi ia haina de pe scaun si paraseste casa.

Cand Dragomir isi revine tatal lui nu mai este in incapere,

doar obrazul Kirei, cu fardul intins de lacrimi, se lipeste
de fata lui strangandu-l in brate.

Dragomir surade.
 14.

Casa este ravasita, mama si sora lui cu rochiile sfasiate,

cu fetele planse poarta urmele proaspete ale maltratarii.
Cu toate acestea cele doua femei, mama si fiica, vazandu-l
pe Dragomir zdravan, se rusineaza. Pe fetele inca ude de
lacrimi se intoarce zambetul.

Fata si mama incep sa deretice casa. Din cand in cand cele

doua se opresc pe rand in fata oglinzii, privindu-si
ingrijorate fetele. Kira o opreste pe Kiralina din treaba
si ii cerceteaza cu atentie fata, pe care au aparut cateva
vanatai.

KIRA(STRIGA)
Dragomire! Da miez de paine si
sticla cu vin rosu…

O ajuta pe Kiralina sa se lungeasca pe o sofa si incepe sa-

i oblojeasca fata cu miez de paine alba, inmuiata in vinul
turnat intr-un castron.

KIRA (CONT'D)
(incearca sa-si
linisteasca fata)
Nu-i asa ca nu ne-a slutit prea
tare? In doua zile n-o sa ramana
nici urma… Nu moare nimeni dintr-
o bataie…

KIRALINA
De ce nu-l chemi pe unchiul
Cosma, mama? Mai tii minte ce
zicea la moartea bunicului?

KIRA
Cosma nu stie sa pedepseasca
decat intr-un fel, fata mea. Iar
eu nu vreau moarte de om.

Kiralina vrea sa se ridice. A observat ca mama ei se misca

greu, tarand durerile trupului.

KIRA(PRIVINDU-SE IN OGLINDA)
(CONT'D)
Bine ca ne-a crutat ochii…

KIRALINA
Dar trupul? Trupul tau mama, cred
ca arata groaznic…

Kira se intoarce incercand sa se indrepte din sale.

KIRA
O, trupul! Trupul nu se vede! Ce
sa-i faci, orice fericire isi are
latura ei trista, viata chiar o
platim cu moarte. Pentru aceea
trebuie sa o traim.
(MORE)
 15.
KIRA (CONT'D)
Traiti-o copii, traiti-o dupa
inima voastra si in asa fel incat
sa nu regretati nimic in ziua
judecatii de apoi!... Mi-e doar
necaz ca n-am putut tine usa pana
sa izbutiti voi sa sariti pe
fereastra, as fi incasat-o numai
eu.

KIRALINA
(Razand)
Ai vazut cum mi se duceau
petitorii pe rapa, mama? Doamne,
ce neispraviti! Unul singur nu a
ramas sa dea piept cu capcaunul!
Si cum mai fac pe cuceritorii!…
Ce juraminte, ce declaratii…
La placinte inainte, la razboi
inapoi!

KIRA
Lasa ca nu ti s-au ispravit tie
cu admiratorii, fata mamii.
Ne vom face iarasi frumoase si
vom chema iarasi musafiri, sa-i
scoatem din minti. S-o gasi pana
la urma si cel care sa te merite.

Cele doua femei isi continua reparatiile estetice.

VOCE POVESTITOR
“Cand esti prea mandru in viata
esti pedepsit, ca nu faci pe
nimeni fericit. In ziua cind nu
mai ai nimic de dat esti uscat
precum smochina, ce sta trufasa
in varful pomului, unde nici o
mana nu ajunge ca s-o culeaga,
unde nici o gura nu o poate
manca. Atunci cand e coapta se
usuca, se impietreste si moare,
contempland cerul.”

8 INT. CASA KIREI - ZI 8

Kira toarna, in doua tipsi de arama, lapte fierbinte. Da o

tipsie Kiralinei, pe cealalta o pastreaza pentru ea. Cele
doua femei isi acopera crestetul cu bazmale inflorate, puse
sa retina aburii de lapte fierbinti spre care isi apleaca
fetele.

Dragomir le priveste zambind.

Mama lui ii spune de sub basma:

KIRA
Ia vezi, a dat apa aia in clocot?
 16.

Dragomir se duce in bucatarie si salta capacul de pe o oala

mare, pusa pe plita incinsa. Aburii il frig si baiatul
lasa repede capacul la loc.

DRAGOMIR(STRIGA)
Fierbe!

KIRA
Rastoarna inauntru racii.
Vezi sa nu te oparesti.
Racii sunt intr-o sita de metal,
unde se misca buimaci.

DRAGOMIR
Asa vii? Mi-e mila de ei.

Dragomir apuca fiecare rac cu grija, unul cate unul, il

invarte in aer ca sa-l ameteasca, apoi il arunca in apa
care fierbe. In felul asta isi imagineaza ca ii face sa
sufere mai putin.

Kira isi da jos basmaua de matase care-i acopera fata, se

ridica si se duce in bucatarie. Il da deoparte pe Dragomir,
apuca sita de coada, salta capacul oalei si rastoarna in
apa clocotita racii vii. Deschide cuptorul si se uita la
baclavalele ce se rumenesc inauntru. In alte tavi de arama,
puse pe masa din bucatarie se vad siruri de cataifuri si
sarailii.

Se intoarce in incaperea unde se afla Kiralina, se apropie,

ingenuncheaza langa masuta pe care a fost pusa tipsia cu
lapte fierbinte si ridica incet basmaua de pe fata fetei. O
priveste atenta (nu vedem decat expresia Kirei) parca
satisfacuta, scurtandu-i fiecare por al pielii. Zambeste.

KIRA
Nu se mai cunoaste aproape nimic.
Laptele de magarita face minuni.
Hai la oglinda!

Toate cele trebuincioase frumusetii femeii au fost lasate

de fire: smirna pentru elixir, migdale pentru dresuri,
moluscele de purpura pentru unghii, radacina de busuioc
pentru sprancene.

KIRA (CONT'D)
Nu spunea Cosma ca eu am nebunia
gatelii? Iar tu , daca esti fata
mea, imi mostenesti nebunia…

In timp ce mama sa vorbeste, Dragomir, asista fascinat la

gateala celor doua femei. Parca ar fi martorul unui ritual.

KIRA (CONT'D)
Rosu de carmaz pentru, boitul
buzelor si al obrajilor.
 17.

KIRALINA
Taciune din radacina de busuioc,
pentru incondeiatul sprancenelor.

KIRA
Inmuiat in undelemn pentru gene.

KIRALINA
Esenta de aralina de acajiu
pentru intins cu pensula pe
unghii…

Cele doua femei se macheaza reciproc razandu-si una alteia

fericite. O fac cu virtuozitate, frumusetea chipurilor lor
accentuandu-si particularitatea cu fiecare
procedura.(atentie machiajul)

Apoi cele doua femei se imbraca intrecandu-se parca in

stralucirea matasii si a purpurii….(atentie costumul)

Kiralina, multumita de sine, il saruta pe Dragomir

incheindu-i pantalonii albi si o vesta de catifea brodata
cu fir. Apuca apoi o chitara, loveste strunele, in ritmul
unui sirtaki, pe care Dragomir incepe sa-l joace patimas,
prinzand-o si pe mama lui in joc. Kiralina lasa chitara,
motivul muzical este preluat de orchestra si cei trei se
lanseaza in miscarile dansului. De remarcat tinuta dansului
si mai ales calitatea de soi a vesmintelor.

Ii regasim aidoma, in miscari din ce in ce mai accentuate,

dar de asta data casa e plina cu musafiri, tipsiile cu
baclavale, cu cataif si sarailii au fost puse pe mesele
joase, lichiorurile si servetele stalucesc multicolor in
sticle si pocale, casa toata e numai cantec si veselie.

Ritmul dansului creste cu fiecare accent. Kira e

dezlantuita, pare vestala unei misiuni pagane. Kiralina e
numai ritm si patima, Dragomir, prins in vartejul jocului,
simte casa invartindu-se cu el, intr-o sarabanda nebuna in
care fustele femeilor se rotesc ametitor, sub privirile
radioase de incantare ale musafirilor.

Dansul se opreste brusc in aplauzele celor de fata.

Kiralina a ramas indoita pe spate, cu pletele atarnandu-i
pana la pamant. Unul dintre, oaspeti, aflat in apropierea
ei, profita de moment si ii saruta parul bogat cufundandu-
si fata in coama unduitoare a fetei.

Kira gafaie obosita si isi face vant cu un evantai din

matase neagra si mangaindu-l si sarutandu-l pe Dragomir ii
spune:

KIRA
Acum du-te la locul tau si
pandeste poarta.
 18.

Dragomir se catara pe pervazul ferestrei privind cand spre

curtea casei, luminata de un felinar, cand spre cele ce se
petrec in salonul musafirilor. De acum vom urmari
petrecerea prin optica lui, infantila. Undeva, langa ele,
mustiucul unei narghilele fumega ademenitor. Dragomir trage
cateva fumuri. Unul dintre musafiri il tachineaza:

LEONARD
Ce faci tinere? Te-ai apucat de
fumat?

Musafirii se vor individualiza pe rand, prin atitudinea lor

diferita:

2 Galagiosul, 3 Cheliosul, 4 Mustaciosul, Grasu, Slabul,

etc.

Insinguratul: legat mai tot timpul de mustiucul unei pipe

sau narghilele. Ii vom spune Leonard – rolul lui capata
important ape parcursul povestirii.

Galagiosul: legat mai mult de lautari, el le comanda si

canta alaturi de orchestra. Ii vom spune Gigi, arunca cu
bani

Cheliosul: mereu amorezat si curtenitor – uneori flegmatic,

ii vom spune Sile.

Mustaciosul: Don Juan-ul perfect, seaman cu Rudolf

Valentino, i se spune Rudi.

Grasul si Slabul: se vor tachina in permanenta, Grasul cu o

oarecare finite, in timp ce slabul ceva mai grobian. Sandu
si Iorgu – pe toti ii vom revedea pe parcursul povestirii.

Kira s-a dus in bucatarie, de unde se intoarce cu o tava de

pilaf, avand o crusta de raci rosii, care starnesc
admiratia oaspetiilor, o pune in mijlocul lor si
crustaceele sunt devorate cu voluptate. Se bea vin de
Dobrogea, si mastica de Hios. Kiralina abia ciuguleste, ca
o pasarica, Kira nu se atinge decat de fructe, lui Dragomir
i s-au pus pe pervazul ferestrei, intr-o farfurie, cateva
prajituri. Lautarii profita de moment si infuleca si ei,
apucand cu mana platoul fierbinte, sub privirea
ingaduitoare a Kirei, pana cand acesta le face semn sa-si
reia indeletnicirea.

Unul dintre ei incepe o romanta.

LAUTAR
Si de ma uit mai lung la tine,
Nimic nu vreau, nimic nu zic,
Inec dorintele in suspine
Dar nu te rog, nu-ti cer nimic…

Kiralina este privita cu implorare de un oaspetele cel

zgomotos, ce murmura dupa lautar versurile cantecului.
 19.

Alt musafir arunca lautarului o punga cerandu-i sa schimbe

cantecul. Acesta prinde punga din zbor si canta, adresandu-
se Kirei:

LAUTAR (CONT'D)
Foaie verde matostat,
Nu ti-e mila, nici pacat,
Mai iubit si m-ai lasat
Ca pe-un mare vinovat!

SANDU
Aici, la Kira, se petrece cel mai
bine! Muzica, mancare, bautura…..

IORGU
Daca nu trebuie sa sari parleazul
si s-o iei pe geam in jos.
(Face aluzie la formele
lui Sandu)
La tine e mai bine, nu vezi ce
perne ai.

SANDU
Dar nici scandura ca tine, ia si
mananca ceva!

IORGU
Oricat asi manca de mine nu se
prinde!

GIGI
Femeile din tara asta sunt
frumoase si pline de viata!

KIRA
Dar noi suntem mai degraba
grecoaice…

Unul din musafiri incepe sa cante un cantec grecesc, care

povesteste despre drumuri lungi, pline de alean, prin tara
Carpatilor.

Cantecul are in el o nostalgie sfasietoare, ceea ce face

atmosfera melancolica. (Muzica va fi compusa special ca
muzica de cadru)

Kira cere iarasi un joc, barbatii se prind intr-un sirtaki

infocat si ea li se alatura.(Actorii vor invata de la
repetitii muzica si dansul)

Dragomir, de pe pervazul ferestrei, bate ritmul dansului

pocnind din degete si batand cu palma in pervaz.

Cand dansul se sfarseste, musafirul care a cerut sa se

cante “Vlahia, Vlahia”, i se adreseaza celui de langa el
privind spre Kira:
 20.

GIGI
Gaina batrana face zeama buna!

Kira l-a auzit. Se opreste demna din dans, cu un aer de

femeie jignita si ii arunca musafirului evantaiul peste
fata, ca o palma, incepand sa planga. Alt invitat(Sile) se
ridica, il prinde de piept pe cel care a adresat Kirei
jignirea (Gigi) si il imbranceste peste sofa. Narghilelele
se rastoarna odata cu o tava cu fructe, care se
rastogoleste prin incapere. Cei doi sunt gata sa se
incaiere, dar Kira se vara intre ei si ii desparte.

KIRA
Opriti-va! Nu se cuvine!
Va credeti ca intr-o taverna din
port? Nu cu pumnii cuceriti inima
Kiralinei! N-o sa-mi dau fata
dupa un bataus sau un certaret,
ci numai dupa un adevarat
cavaler.
Om de inima si de casa.

Oaspetele care sarutase mai devreme parul Kiralinei,

Leonard:

LEONARD
Sa danseze Kiralina!
Sa danseze Kiralina!

Fata isi priveste intrebatoare mama. Aceasta incuvinteaza

inclinandu-si capul.

Lautarii incep sa cante.

Kiralina danseaza, aruncand din cand in cand vorbe de saga

celor care ar vrea sa se prinda in joc alaturi de ea.

Unul dintre ei pare mai insistent.

LEONARD (CONT'D)
Zi “Da” si iti pun la picioare
toata omenirea, toata dragostea
mea!

KIRALINA
Ce sa fac cu ea? Dragostea
intuneca mintea si celor cu
judecata si celor lipsiti de ea.
Tine-ti dragostea pentru tine.

Cel mai batran dintre musafiri este si mai pensativ.

SILE
O, cat te-am asteptat, copila!...

Ceilalti musafiri fac haz de replica lui.

 21.

KIRALINA
O, cavalere tomnatic, nu poate fi
ceva mai nefericit, decat un
batran indragostit.

Musafirii hohotesc in ras.

SILE
As lua-o de la capat, m-as face
om…as intineri langa tine…

IORGU
A si inceput sa-ti creasca parul.

KIRALINA
(Razand)
O, cate capcane acopera
dragostea!

SILE
I-as ucide pe toti cei ce te
ating.

KIRALINA
Focul iubirii se stinge sub apa
tulbure a geloziei!

IORGU
(In timp ce danseaza
impleticit)
De cand te-am zarit…Eu ma topesc…

KIRALINA
Ce faci? Mai repede, hai topeste-
te, hai! Repede,
repede!...Invarteste-te!

Leonard, o priveste pe Kiralina fascinat. In timpul

dansului, snurul unei sandale de-a Kiralinei se desface. Ea
se opreste, se apropie de cel solitar, ii pune piciorul pe
genunchi si-l lasa sa ii lege sandaua.

Kiralina ii spune insinguratului, razand:

KIRALINA (CONT'D)
Primejdie mare, dragostea, pentru
cel ce nu e decat cu sine insusi.

Acesta isi prelungeste placerea de a lega snurul sandalei,

mangaind usor piciorul Kiralinei.

Dragomir, furios ca-si vede sora mangaiata, arunca o

privire spre curtea luminata si striga cu panica:

DRAGOMIR
Tata!!!
Fugiti!.....
 22.

Kira deschide ferestrele ce dau spre rapa. Musafirii si

lautarii se imbulzesc sa sara. Femeile ingrozite ii ajuta,
aruncandu-le pe geam lucrurile uitate. Dupa fuga ultimului
invitat, Dragomir se lasa sa alunece de pe pervaz,
rostogolindu-se pe covor.

Cele doua femei se arunca asupra lui, crezand ca s-a lovit,

dar cand il intorc cu fata spre ele, isi dau seama ca
Dragomir rade, si nu mai inteleg nimic. Cu atat mai mult cu
cat se asteapta ca usa casei sa fie smulsa din tatani si
cei doi batausi sa se napusteasca asupra lor.

DRAGOMIR (CONT'D)
(Striga printre hohote
de ras)
Nu vine nici un tata! Dar m-am
suparat fiindca Kiralina s-a
lasat mangaiata de Leonard si i-a
mai si placut! Si m-am razbunat!
Asta-i tot! Am fost gelos!

Kira isi vine in fire.

KIRA
Nebunule! Si ce spaima am tras!!

Fericite ca au scapat nebatute, femeile incep sa topaie

prin camera, harjonindu-l pe Dragomir, prinzandu-l,
scapandu-l, urechindu-l, cu dragalasenie, sarutandu-l si
razand dezlantuite.

Deodata, usa este izbita cu putere si data de perete. In

prag, Rotaru si fiul sau, ranjind amenintatori. Kiralina
incremeneste nevenindu-i sa-si creada ochilor. Kira face un
pas inainte, dar o lovitura data de Rotar o arunca la
pamant.

Dragomir trece treptat dintr-un ras, care devine aproape

isteric, intr-un plans deznadajduit. O masa rasturnata il
acopera cu fata la covor si un picior greu care calca pe
dosul tabliei mesei, il striveste pana la sufocare.

Imaginea se intuneca.

VOCEA POVESTITORULUI:
Sa dai, sa daruiesti, aceasta
este marea fericire a vietii! Sa
dai, mai ales la timp, sa dai
rasul si sa dai lacrimile… Sa-ti
traiesti aventurile, sa-ti
traiesti durerea,… Sa inhati raza
de bucurie care fuge si sa-ti
arati zambetul frumos la rasul
cersit de niste ochii umezi si
apoi, apoi sa plangi nebuneste,
cu toata inima satula de bucurie!
(MORE)
 23.
VOCEA POVESTITORULUI: (CONT'D)
Sa plangi un timp, apoi iar sa
plangi. Are dreptate cantecul
care spune:
“Pentru mandra mea de-o seara,
Am dat truda mea de-o seara.”
Melodia, care se infiripa incet,
ne duce in ambianta casei Kirei:
“La noi la Braila,
…La Tanti Elvira…”

9 INT. CASA KIRA - DIMINEATA 9

Kira se imbraca. Are fata oblojita si oasele ii par frante.

Kiralina, inca somnoroasa, isi priveste mama peste marginea
cearceafului alb, tras pana la radacina nasului. Dragomir
doarme.

KIRALINA
Unde te duci, mama?

KIRA
Dupa Cosma. N-am vrut moarte de
om, acum el va hotari.

KIRALINA
Mama, n-ar fi mai bine sa mai
asteptam?

KIRA
Timpul asteptarii a trecut.
De trei ani suntem batute numai
pentru ca nu vreau sa-i fiu
hapsanului sclava.Daca o tinem
asa, tu ramai nemaritata ori te
da cu sila dupa vreun burta verde
cu bani, cum m-a dat si pe mine
tata, iar eu mai bine ma omor
decat sa-i intru in voie. L-am
pus pe Ibrahim sa bata un zavor
la poarta. Incuiati-va pe
dinauntru si nu iesit din casa.
In doua zile ma intorc!

KIRALINA
Mama!

KIRA
Gata, fata mamii. Nu-l trezi pe
Dragomir. Toata noaptea s-a
zbatut in pat, ca pestele pe
uscat. Numai mintea lui stie ce a
visat.

Kira isi saruta pe rand copii, apoi iese. Strabate curtea

si se opreste la poarta, unde Ibrahim bate zavorul. Un cal
roscat asteapta inhamat la o chareta de doua locuri.
 24.

KIRA (CONT'D)
(poarta o palarie si un
voal, care-i acopera
vanataile)
Ai grija Ibrahim sa nu li se
intample ceva copiilor
Ramai cu bine!

Kira apuca haturile si porneste in galop.

10 EXT. DUNARE. ZONE IN LUNCA DUNARII. ZONA MACIN - ZI 10

VOCEA POVESTITORULUI:
Bunicul, om bogat, ii dadea tatii
aur mult si-i lasa prin
testament, o buna parte din
averea sa mamei, cu dreptul de a
o chivernisi dupa gustul ei, dar
cu conditia sa ramana maritata.
Legata astfel de un om pe care nu-
l putea suferii, dupa cativa ani
de fidelitate chinuitoare, facand
pe mata blanda, reusi sa-i
smulga partea ei de avere si s-o
incredinteze fratilor ei… Atunci
a inceput viata de petreceri si
placeri si de amoruri nebunesti…
Intr-o seara casa gemea de
musafiri. Mama aprinsese inca
patru candelabre. Printre
musafiri erau trei muzicanti
greci, faimosi la petrecerile din
vremea aceea – cele trei
instrumente – clarinetul, flautul
si ghitara, erau manuite cu
pricepere. Lungite una langa
alta, intre perne moi, indolente,
mama si Kiralina ascultau si
jucau cu frenezie fiecare
melodie. Atunci am jucat toti
trei “dansul buricului” pana la
epuizare.
Mama a spus:
Ei, Da! Asta-i cu adevarat
copilul meu, nu mai incape nici o
indoiala.

Suita de planuri, sugerand dificilul drum al Kirei, in

cautarea contrabandistului Cosma (fratele ei), certat cu
legea.

Kira iesind din Dunare cu chareta aproape inecata in apele

fluviului.

Kira in Lunca Dunarii.

 25.

Canale, mlastini, ponoare, hatisuri, paduri de salcii si

plopi.

Ici colo, o vedem stand la vorba cu pescari, ciobani si

porcari.

Amiaza, apus de soare, inserare.

La o margine de sat, un taran batran ii spune:

TARANUL BATRAN
Daca nu te-as stii sora lui, te-
as lua drept o iscoada. Trebuie
sa fie sub muntii Macinului, ca-l
cauta jandarmii cu lumanarea.

Din nou Kira la drum.

Vagaunile din muntii Macinului.

Un cioban care ii arata calea.

Drum prin padure.

Un grup de jandarmi calare se intersecteaza cu ea si se

pare ca o cunoasc pe Kira, deoarece capetenia o saluta
glumind.

CAPITANUL
Incotro, frumusete?

KIRA
La o ghicitoare de prin partile
astea.

CAPITANUL
Mare trebuie sa-ti fie chinul
daca ai venit dupa ea tocmai de
la oras…. Spune-mi, n-o fi Cosma
ghicitoarea asta?

KIRA
Cosma nu ghiceste-n bobi, ci in
plumbi.

CAPITANUL
Tocmai de aia ne-am incarcat
pistoalele, sa aiba cu ce ghicii.
Spune-mi, chiar n-ai auzit pe
unde si-a facut barlogul?

KIRA
Pe mine ma intrebati?
Doamne, daca v-ar plati dupa
prostie ati fi putrezi de bogati,
dar va plateste dupa curaj si de-
aia nu va imbogatiti.
 26.

CAPITANUL
Vezi-ti de drum, femeie!
Si nu te intarata, ca orice
rabdare isi are masura ei. Spune-
i lui Cosma ca sunt pe urmele
lui.

Kira da bice calului. In urma, vataful isi strange

poterasii in jur si se sfatuieste cu ei. Dupa gesturile lor
intelegem ca o vor urmari pe Kira pana la capatul drumului.

11 EXT. TABARA LUI COSMA - ZI 11

Tabara lui Cosma. Loc rapos, prapastios si singuratic, sub

o stanca, un sopron din scanduri. Sunt vreo duzina de
contrabandisti cu femeile lor, care se ingrijesc de cele
necesare popasului si sortarii marfii de contrabanda; arme
si munitii.

Kira este condusa de un haiduc pus de paza.

HAIDUCUL
Iata cine-ti calca urma, Cosmo!

Mai intai Ilie, apoi Cosma isi imbratiseaza sora.

Kira coboara ostenita. Isi trage sufletul, apoi isi ridica

ochii spre Cosma.

KIRA
Am venit fratiorule, ca sa…..

COSMA
Vad c-ai venit! Mai bine spune-
mi, pe unde ai venit?

KIRA
Din Balta, prin Vadu Ars, apoi….

Cosma o intrerupe cu un gest scurt, dupa care striga spre

cei din tabara abia incropita:

COSMA
Sa se carabaneasca muierile de
aici inainte sa rasuflu de trei
ori!
Si ala care o sari pe cal in
coada celorlalti n-are decat sa-
si urmeze ibovnica!

Femeile, stiind cum e Cosma la manie, se grabesc sa

dispara. Barbatii n-au ragaz sa protesteze.

Cosma ii face un semn lui Ilie aratand spre Kira.

 27.

COSMA (CONT'D)
Salt-o-n sa, Ilie! O sa ne spuna
cand om avea ragaz.

Haiducii pornesc in galop. Unul din ei conduce chareta

Kirei, in care au aruncat marfa.

KIRA
Ce l-a apucat?

ILIE
Nu stiu. Asa e el. Nu lasa in
urma lui nici un fir de par.

KIRA
Poate daca nu veneam eu…..

ILIE
Nu se stie ce era daca nu veneai
tu….

KIRA
Oamenii erau pusi pe odihna.
Le-a izgonit femeile….

ILIE
Asa e viata noastra, surioara.
Desi, oricat ai fi prigonitul
tuturor vanturilor, viata
gospodareasca se lipeste de
haiduc ca muschiul de copac.
Da n-apuca sa se prinda.
Strabatem lunci, vai, hatisuri,
pana la un loc nou de popas si
mai auster si mai ascuns in
adancul muntilor.

Cosma coboara din sa. Oamenii cad franti. Kira abia se mai
tine pe picioare. Cosma bea dintr-o plosca; vinul rosu i se
prelinge pe barba si vine pe pieptul ud de sudoare. Coboara
intr-un tarziu plosca, ii sterge gatul si i-o intinde
Kirei.

COSMA
Bea!

Kira se supune privindu-si fratele in vreme ce bea.

COSMA (CONT'D)
Acuma spune-mi.

KIRA
Rotaru.

COSMA
Mi-a iesit din vorba?
 28.

KIRA
De zece ori, de douazeci de ori,
de-o suta de ori. Nu mai rabd!
Imi omoara copiii!! Sa vii sa
faci dreptate!

COSMA
O sa vin.

KIRA
Acuma!

COSMA
N-avem timp de el acuma…. Ti-am
spus: o sa vin.

KIRA
Sa nu fie prea tarziu, frate!

COSMA
Daca in vinele tale ar curge
nebunia mea, ti-as spune sa ramai
cu noi, aici, in haiducie. Dar
nebunia ta e alta si trebuie sa-
ti urmezi calea. O sa dormi
haiduceste si maine o sa te
intorci la copii.

Tabara se instaleaza.

O stafeta lasata in urma de Cosma, vine si descaleca langa

el.

COSMA (CONT'D)
Ei bine? Am avut dreptate ori nu
sunt decat un biet iepure fricos?

Stafeta se tranteste la pamant si bea indelung dintr-o

plosca. Isi sterge gura si spune:

STAFETA
Dreptate ai avut, Cosma…
Au venit jandarmii. Saizeci de
arme si un tun!

Cosma se ridica.

COSMA
Ilie, numara treizeci de galbei
ca sa-i imparteasca ibovnicelor
parasite!...Cat despre ibovnici,
sa fie multumiti ca le-am scapat
pielea: femei se gasesc peste
tot!....

Ilie numara banii si tace. Face cu impotrivire si asta se

citeste pe fata lui. Cosma il observa.
 29.

COSMA (CONT'D)
Ilie! Tacerea ta graieste
singura.

Spune ce ai de spus, dar baga de seama: daca ai dreptate

te smintesc.

ILIE
Pai sa ma smintesti, Cosma.

Dreptatea e de partea mea!

COSMA
Spune acuma, Ilie, dreptatea ta.

Gafaind, Ilie isi sterge fata si zice domol, umplandu-si

luleaua:

ILIE
Marinimia ta e ca a talharului pe
care vrei sa-l calcam maine,
Cosmo, in loc sa-i facem dreptate
sorei noastre si sa o scapam de
criminalul de barbatu-sau. Cand
bogatul siluieste pe vreuna din
fecioarele noastre, el ii da o
salba cu galbeni si fecioara se
arunca in put, cu salba cu tot.
Dar bogatul e un talhar, un
criminal, un violator. Lui nici o
fecioara nu i se da; pe cand tu
esti un razvratit, la tine
neprihanita vine singura. Si cu
ce-o rasplatesti tu? Cu galbeni,
ca ala cu bani. Banul nu vindeca
inimile ranite de dragoste; el le
jigneste.
Nu-i asa surioara?

KIRA
Asa este Ilie, dar n-ar trebui
smintit cel ce n-are dreptate?

ILIE
Pentru ca orice capetenie suporta
greu dreptatea inteleptului. O
rabda, dar il face sa simta ca
tot el e cel mai puternic.

KIRA
Si tu ingadui?

ILIE
Ingadui, ca mi-e frate.

Cosma se ridica.
 30.

COSMA(KIREI)
Asta este Ilie, ca Iov ala din
Biblei, rabda, dar are
intotdeauna dreptate.

ILIE
Asa e scris fratioare.

COSMA
Daca n-as fi fost eu, frate, n-ai
fi priceput ca un an trait in
libertate pretuieste mai mult
decat o viata de robie. Nu
numarul anilor face viata, ci
ceasul trait in libertate. Pentru
omul liber, tot ce nu e libertate
e moarte.

Kira este tulburata de cuvintele lui Cosma.

KIRA
Si pe mine ma lasi sa mor in
fiecare zi de-o astfel de moarte?

COSMA
(Cascand)
Va veni si sfarsitul chinului
tau.
Tu-mi esti sora, el imi e frate,
ca ne tragem din acelasi tata.
Acela pe care, intr-un gand cu
Ilie, i-am tras o chelfaneala
zdravana, i-am luat ce ni se
cuvenea si am tulit-o spre Sfanta
padure….Ehei…
Kira, Kira….Frate…Sora…
O sa-l calcam si pe Rotarul tau.
Cum ispravim cu siluitorul de
fecioare, il zdrobim… Tu incarca-
ti viata cum vei crede, traieste
si mori. Lupoaica nu-i facuta sa
fie tinuta cu zgarda la usa
stapanului…

12 INT. CASA KIREI - ZI 12

Din nou, Kira este gatita, acasa la ea, impreuna cu

Kiralina, care este mai frumoasa ca oricand si cu Dragomir,
naiv si credul, incantat de tot ceea ce vede in jurul lui.

Casa e pregatita ca de sarbatoare. Dragomir “inspecteaza”

tavile cu cataif, baclavala si sarailii, in vreme ce Kira s-
a dus la poarta de unde se intoarce urmata de trei lautari:
unul cu naiul, altul cu tambalul, iar ultimul cu chitara.
Kiralina s-a retras intr-o incapere alaturata, unde isi
desavarseste gateala ei feciorelnica.
 31.

Kira se adreseaze celor trei, saltand pe rand pungutele

zornaitoare, puse pe o tipsie.

KIRA
Aveti aici de cinci ori mai mult
decat e dreptul vostru cantand
toata noaptea. In casa asta
veselia se plateste scump si se
poate ca asta seara sa iesiti pe
ferestrele ce le vedeti colea.
Sunteti sprinteni de picioare?

CHITARISTUL
Iesim noi si pe fereastra, numai
sa fie cucoana multumita. Vom
canta de cinci ori mai cu foc,
doar sa ne spui de ce sa fie: de
vedere, de logodna sau de nunta?

KIRA
De vedere! Ca logodna si nunta
vin mai tarziu, dac-o fi intr-un
ceas bun.

CHITARISTUL
Atunci sa ne spuneti cine se
arata si cine trebuie vrajit,
restul lasati pe noi, ca-i facem
inima tandari!

KIRA
O sa vedeti indata. Acum treceti
in bucatarie si va ospatati. Sa
nu inghiti in sec cand ceilalti
mananca.

Dragomir atinge sfios strunele tambalului lasat de lautar

in salon. Mama lui se intoarce din bucatarie si ii spune:

KIRA (CONT'D)
Du-te la poarta si asteapta
musafirii.

DRAGOMIR
Sunt tot aia, de data trecuta?

KIRA
Ai grija apoi, incuiele bine
poarta si trage bine zavorul.

13 EXT. CASA KIRA - ZI 13

Dragomir se duce la poarta. Patru invitati se vad intr-o

trasura care urca spre Cetatuie. Trasura opreste in dreptul
portii si cei patru coboara sa intre in curte. Unul dintre
ei este tanarul insingurat de la petrecerea anterioara .
 32.

Acesta il mangaie pe Dragomir pe crestet, apoi toti patru

se indreapta spre casa.

Dragomir a mai ramas sa arunce o privire dincolo pe poarta,

inainte de a o incuia.

In clipa aceasta se aude strigat de cineva:

BABA IAGA
Dragomir!

Baiatul tresare. Din umbra zidului se desprinde Baba Iaga,

cu un suras mieros pe buzele scofalcite.

BABA IAGA (CONT'D)

Dragomir, vino la Baba, sa-ti
descante de deochi.

DRAGOMIR
Nu m-a deochiat nimeni.

BABA IAGA
Poate o sa te deoache vreunul
dintre frumosii aia… N-ati mai
avut de mult sindrofie…

DRAGOMIR
N-am mai avut, ca mama a fost
bolnava.

BABA IAGA
De bataia pe care a primit-o de
la taica-tu.

DRAGOMIR
De unde stii?

BABA IAGA
Baba le stie pe toate. Nu vrei sa-
ti descant de sperietura ori sa-
ti dau un talisman, sa-i poarte
Kiralinei noroc?

DRAGOMIR
Kiralina are noroc!

BABA IAGA
De aia n-o ia nimeni

Baba Iaga coboara spre portul orasului.

In casa petrecerea se infiripa.

14 INT. CASA KIRA - ZI 14

Chitaristul canta cu alean:

 33.

LAUTAR
Iubeste dar, pe acela ce pieptul
isi consuma
Ca numai pentru tine traieste pe
pamant,
Iubeste-l, zic, iubeste-l, ca
maine cu-a ta muma
Varsave-ti doua lacrimi pe
tristul sau mormant…

KIRA
Ce te-a apucat?

Se supara Kira pe lautar.

KIRA (CONT'D)
De ingropaciune ti-am zis?

CHITARISTUL
Iertare.
(Alt cantec)
Plangeti ochi si lacrimati
Ca voi sunteti vinovati,
Ce vedeti nu mai lasati,
Ce iubiti nu mai uitati…

KIRALINA
Dar unde-i cavalerul meu
tomnatic?

LEONARD
Si-a scrantit piciorul la ultima
saritura pe fereastra.

Chitaristul, cantand, se duce spre fereastra si priveste

ingrijorat rapa ce se casca sub el.

LEONARD (CONT'D)
Nu prea sus. Cel mult cinci
metrii!
Numai sa nu sari prea inainte, ci
sa te lasi sa aluneci incetisor,
apoi sa te tii darz cand incepi
sa te rostogolesti pe panta cea
mare.
In fundul ei iti vei gasi fesul
sau chitara!

Toti rad de spaima chitaristului, caruia i se impleticesc

vorbele in gura.

CHITARISTUL
Cine ma pune pe mine
Sa fac amor cu tine,
Cu tine, c-un calator
Fara mila, fara dor…
 34.

15 EXT. ATELIERUL LUI ROTARU - SEARA 15

Baba Iaga intra in curtea atelierelor lui Rotaru. Se

prelinge pe langa felinare cautand sa vada prin ferestre,
unde se afla stapanul casei. Lucrul s-a sfarsit, muncitorii
stau la rand intr-o incapere asteptand sa li se plateasca
simbria. Femeile sunt si ele adunate intr-o alta incapere,
asteptand plata, pe saptamana muncita. Fana se duce spre
baba…

Baba Iaga s-a oprit langa fereastra acelei incaperi si

trage cu urechea.

Unul dintre lucratori protesteaza, refuzand banii.

MUNCITOR
Nu-i iau!
Nu-i correct!
Lipseste un sfert!
Pune restul…

ROTARU
Ti-am taiat din simbrie
stricaciunile facute. – spune

Rotaru impingandu-i in fata banii.

MUNCITOR
O saptamana de munca pentru o
nimica toata?

ROTARU
Si inca am fost ingaduitor!

FIUL ROTARULUI
Ia ma banii! – il indeamna
amenintator

MUNCITORUL
Nu-i iau!
Ori toti, ori de loc!
Sa-si faca fabrica cu ei!...
Ca asta vrea: fabrica!

FIUL ROTARULUI
Ia-i ma, ca te pun sa-i inghiti!

MUNCITORUL
Si eu o sa-i scuip in fata!

ROTARUL
Bine.

zise Rotarul, adaugand dintr-un fisic de monezi banii care

lipsesc:
 35.

ROTARUL (CONT'D)
De maine esti liber.
Fa-te hamal in port!

Muncitorul mai varstnic, pe care l-am vazut luand apararea

ucenicului lovit cu barosul in frunte, intervine hotarat:

FIERARUL BATRAN
Rotarule, daca nu-l primesti pe
el, nu mai venim nici noi.

ROTARU
Ce v-a apucat, ma?
A dat strechea-n voi?

FIERARUL BATRAN
Rotarule, cinstit ne-am tocmit,
cinstit ti-am muncit, cinstit
trebuie sa platesti.

ROTARU
Si paguba?

FIERARUL BATRAN
Rabd-o, ca ai de unde!
N-a fost vina lui.

ROTARUL
Bine, mai vorbim noi!

Baba Iaga bate cu gheara in geam. Fiul Rotarului tresare.

Ii face semn sa intre. Rotarul plateste ultimul om. E
furios de afrontul primit, dar se stapaneste.

ROTARUL (CONT'D)
Norocu’ vostru ca am comenzi
grabnice. Altfel… Care-i treaba?

Iaga da frau liber vorbelor, cu vocea ei caraita:

BABA IAGA
Daca vrei sa-ti vezi
progeniturile (femeia si
odraslele), jucand sirtaki cu
poalele-n cap, urca pana la
Cetatuie.

ROTARU
Si strigi asta-n gura mare,
strigoaico?

BABA IAGA
Pai ca sa stii de ce platesti!
Da-mi ce mi se cuvine, ca zi si
noapte pandesc.

Rotaru ii arunca o moneda.

 36.

Baba Iaga o prinde si si-o vara in san.

Fana, femeia care supravegheaza munca femeilor si care a

insotit-o pe baba, ii spune Rotarului:

FANA
Sa fie ultima oara!

16 INT. CASA KIREI - NOAPTE 16

Ferestrele dinspre curte, sunt acoperite cu draperii grele.

Cele dinspre Dunare n-au decat perdelute subtiri. Inauntru
se unduie lasciv fumul mirodeniilor arse. Kira se duce la
una din ferestrele ce dau spre Dunare, o deschide si
respira adanc aerul curat.

Instalati pe perne moi si divane comode, musafirii trag din

narghilea si beau alcooluri tari. Fumul si aerul greu nu-i
impiedica pe muzicanti sa cante melodii vechi, cu vorbe
pline de aluzii amoroase.

KIRA
Ei bine, dragii mei
(intorcandu-se spre
oaspeti)
Petrecerea s-a sfarsit!
Fiecare la casa lui!

Nici n-a terminat bine ce avea de spus ca, dinspre curte,

se aude zgomotul unui corp greu cazand. Imediat se aude
scartaitul zavoarelor de la poarta.

KIRALINA
Fugiti!
Au sarit zidul!

Musafirii si lautarii nu asteapta multe invitatii. Sar de-a

valma pe cele doua ferestre, rostogolindu-se pe rapa, in
vreme ce usa este zgaltaita cu furie de Rotar si de fiul
acestuia.

Nu mai este timp pentru a se sterge urmele petrecerii. Usa

abia mai rezista.

Kira, vitejeste, sfidandu-si pedeapsa, se duce si deschide.

Cei doi aproape se pravalesc inauntru.

Rotaru o apuca pe Kira de par si-i strange chica, tinand-o

cu bratul intins departe de el. Femeia se zbate zgariindu-i
bratul cu unghiile. Fiul Rotarului a imobilizat-o pe
Kiralina, rasucindu-i mainile la spate.

Rotaru rabda zgarieturile Kirei spunandu-i scurt:

ROTARU
Vii cu mine sau te omor?
 37.

KIRA
Cu tine? Cu tine? Tu esti un om
uscat, un mort, care-i impiedica
pe altii sa traiasca.
Ma mir ca uscaciunea ta a fost in
stare sa zamisleasca chiar si pe
neispravitul ala, cu care te
potrivesti de minune, dar care nu
e fiul meu!

Rotaru o loveste cu cealalta mana peste fata. Sangele i s-a

urcat la cap, ochii i s-au bulbucat in orbite.

ROTARU(URLA)
Stiu ca tii la mutra ta, de catea
in calduri! Ca te crezi frumoasa,
ca de ochii tai de zana vorbeste
toata lumea asta! Se amorezeaza
toti prostii astia… Iti scot
ochii!
Asa o sa umblii dupa barbati,
fara sa-i vezi, fara sa-i
cunosti!
Asa o sa te omor!

Si zicand asta, Rotaru prinde fata Kirei in palma mainii

stangi, strangand-o ca in menghina si ducandu-si incet doua
degete spre ochii cascati de groaza ai femeii. Buricele
degetelor, cu unghiile murdare, tari precum fierul, apasa
cumplit.

Kiralina, zbatandu-se in stransoarea fratelui ei, incepe sa

strige:

KIRALINA
Sariti!
Ajutor!
Ajutor!
Sariti!

ROTARU(INTORCANDU-SE SPRE FATA)

(Intorcandu-se spre
fata)
Geaba strigi curvo, nu te aude
nimeni, nici petitorii, nici
unchi-tu Cosma,… I-a zburat
potera saizeci de plumbi in
burta!

Sufocata de stransoare, cu ochii zdreliti, Kira se lasa

moale la pamant.

Fiul Rotarului suceste si mai aprig bratele Kiralinei.

Dragomir priveste ingrozit, muscandu-si pumnii ca sa nu

urle.
 38.

La un moment dat, tasneste din locul unde s-a ascuns, apuca

de gat o narghilea si o repede cu toata puterea in capul
fratelui sau. Acesta o scapa pe Kiralina, care ia de pe
masa un cutit si arunca asupra lui Rotaru. Nu apuca sa-l
loveasca, deoarece Rotaru i-a prins incheietura mainii
strangandu-i-o pana ce cutitul cade pe covor, iar Kiralina
lesina alaturi de trupul inert al mamei sale.

ROTARU (CONT'D)
Asa, hai? Sparge-i capul fratelui
tau, iar tarfa de sor-ta vrea sa
ma ucida? Acum s-a sfarsit cu voi
toti! Sa stiti cine-i stapanul!
Eu v-am facut, eu va casapesc!

Zicand acestea il arunca pe Dragomir, ca pe un pachet, intr-

un perete, de unde baiatul cade fara simtiri, tragand dupa
el scoarta inflorata si tablourile.

Rotaru isi salta de la pamant fiul, care se dezmeticeste cu

greu, apoi, prinzand-o pe Kira de un brat, o taraste afara,
unde deschide chepengul beciului, lasand-o sa se
prabuseasca pe scara. Scoate lacatul din belciugul tocului,
lasa capacul sa cada greu peste beci, petrece baiera
lacatului prin cele doua belciuge si il incuie, apasand cu
putere. Se intoarce in casa, o ridica pe Kiralina in brate
si o vara intr-un dulap din perete, inchuindu-i usa pe
dinafara. Apoi il salta pe Dragomir, infasurat in scoarta
care l-a acoperit in cadere si striga fiului cel mare:

ROTARU (CONT'D)
Hai, ma! Stinge lumanarile!

17 EXT. ATELIERUL LUI ROTARU - ZI 17

A doua zi, la rotarie.

Dragomir invarteste o tocila pe care sunt ascutite cutitele

rindelelor.

Fiul Rotarului se opreste in fata lui.

FIUL ROTARULUI
La asta te-am pus, ma? Treaba de
domnisoare! Treci la nicovala!

Dragomir il asculta. Apuca ciocanul si incepe sa bata in

fierul tinut pe nicovala cu clestele de fratele lui mai
mare.

FIUL ROTARULUI (CONT'D)

Hai ma, mai repede, mai tare, asa
cum dadeai cu narghileaua!

Dragomir inteteste ritmul loviturilor.

 39.

Si atunci cand primeste ciocanul ricosat de nicovala in

frunte nu are decat o privire uimita, nedumerita, goala de
orice gand, dupa care cade pe spate.

Vadra cu apa il trezeste. Dragomir priveste in jur

buimacit. Il aude doar pe fierarul batran, care il mustra
pe fiul Rotarului.

FIERARUL BATRAN
Nu fii hain! Nu v-oti fi iubind,
dar ti-e frate!

Dragomir este din nou chemat la ordine.

FIUL ROTARULUI
Ai vazut stele verzi, ma?
Toti am trecut prin asta.
Altfel n-ajungi la calfa.
Ia cercul ala de bucsa si vara-l
in foc… Cercul ala de jos, ma,
nici nu stii ce e un cerc de
bucsa?
Uite-l la picioarele tale!

Dragomir se ridica ametit, se apleaca sa prinda cercul cu

mana si in aceeasi clipa il scapa jos scotand un urlet.
Cercul se rostogoleste prin baltoace, facand sa sfaraie
apa. Degetele lui Dragomir sunt carne vie.

Fiul Rotarului si tatal lui rad in hohote.

Baba Iaga il ia pe baiat si-l duce in casa. Dragomir o

observa pe Fana, femeia cu trasaturi dure, care il
priveste cu asprime.

Baba ii oblojeste degetele si-l caineaza in felul ei:

BABA IAGA
Ei, ce zici, conasule? Aici nu-i
ca la mama… Apoi de, vezi tu,
viata nu-i facuta numai din
placeri! Mai trebuie sa si
muncesti!

DRAGOMIR
Cine era femeia aceea?

BABA IAGA
Intreaba-l pe taica-tu. Si-a luat
si el tiitoare. Ce, era sa
manance numai de post, daca maica-
ta nu-i da de dulce? Sa-ti pun
foi de patlagina, ca o sa faci
puroi.

DRAGOMIR
Cum o cheama?
 40.

BABA IAGA
Pe cine?

DRAGOMIR
Pe aia

BABA IAGA
Fana.

DRAGOMIR
Si atunci, de ce o mai bate pe
mama?

BABA IAGA
Asta intreab-o pe ea, ca stie mai
bine.

Afara, in curtea rotariei, intra cu teleguta lui trasa de

un catar costeliv, mos Ibrahim. In teleguta, cateva tarne
goale si una plina cu raci, acoperita cu frunze si cativa
saci goi.

ROTARU
Ce-ai adus, Ibrahime?

IBRAHIM
Balauri!

Racii cei mai mari.

ROTARU
Cat vrei pe ei?

IBRAHIM
Ti-i dau pe-o traista de ovaz din
grajdul tau.

ROTARU
Atunci du tarna la bucatarie.

Striga apoi femeii:

ROTARUL
Fano ai grija sa-i fierbi pana
diseara…

Mos Ibrahim mana teleguta din fundul curtii. Descarca

tarna, apoi isi duce catarul spre grajd.

Il vede pe Dragomir cu mana bandajata si-i face semn sa

vina dupa el.

In grajd, Ibrahim il salta pe baiat in teleguta, il vara

intr-o tarna si arunca peste el celelalte cosuri, frunzele
si sacii goi.
 41.

IBRAHIM
Faci pe mortul!

-ii spune el lui Dragomir, tragandu-si catarul de capastru

si scotand teleguta pe poarta din spate a rotariei.

DRAGOMIR
E adevarat ca l-a impuscat potera
pe unchiul Cosma?

IBRAHIM
De unde-ai scos-o? Nu de potera
moare dracul ala! Ci de orice
altceva: de bautura, de mancare,
de tradare sau de inima
albastra….
O sa te las sub Cetatuie, ca eu
ma intorc.

DRAGOMIR
Si daca te-a vazut ca m-ai scos
de acolo?

IBRAHIM
Nu ne-a vazut nimeni.
Iar daca m-a vazut, o sa spun ca
mi-a fugit catarul si m-am dus sa-
l caut. Eu o sa-ti fiu prin
preajma.

Ibrahim intorcand teleaga si pornind la trap spre oras.

EXT. CASA KIRAI - ZI

Dragomir urca povarnisul de sub casa mamei sale. Picioarele

ii aluneca inapoi pe nisipul rapei, dar el se incapataneaza
sa inainteze, facand eforturi la limita puterilor sale. In
sfarsit, ajunge sub ferestrele stiute, ridica o piatra,
loveste un geam si-l sparge. Se fereste de tandari si se
catara pe zid, reusind sa se prinda de cercevea. Mana
ranita il doare, dar nu cedeaza. Escaladeaza fereastra si
se duce spre dulapul din perete, unde a fost inchisa
Kiralina.

KIRALINA(OFF)
Tu esti, Dragomir?

DRAGOMIR
Eu sunt!

Descuie usa dulapului si intinde mana dupa Kiralina. Fata

iese la lumina cu fata plina de lacrimi.

KIRALINA
Unde-i mama?
 42.

DRAGOMIR
Au inchis-o in beci. Hai!

Dar usa casei e inchuiata. Dragomir deschide fereastra si

sare in curte. Kirakina vine dupa el. Dragomir cauta un
topor, cu care incearca sa sfarame belciugele lacatului. In
mana ranita n-are putere.

KIRALINA
(luand toporul)
Te-ai taiat?

Dupa cateva lovituri lacatul sare din belciug.

Chepengul beciului e dat in laturi.

De pe scara de caramida, pipaind serul cu mainile intinse,

apare Kira, acoperindu-si fata.

KIRA
Nu ma priviti, copii!

Cei doi o ajuta sa iasa la lumina. Kira isi coboara bratul

si cauta sa-si vada degetele mainii stangi, in vreme ce cu
dreapta isi acopera pe rand ochii.

KIRALINA
Vezi mama?

KIRA
Cu dreptul ca prin sita, dar
stangul mi-a orbit.

KIRALINA
(Imbratisand-o pe
Kiralina, o
imbarbateaza)
O sa te ingrijim.
O sa te faci bine.

Kira cauta mana lui Dragomir. Ii pipaie fasa legata peste

degete.

KIRA
Ti-au zdrobit degetele!

DRAGOMIR
Nu mama, eu m-am lovit.

KIRA
Sa fugim cat mai repede. Luati cu
voi ceva de mancare…trebuie sa
arat groaznic, ar trebui sa ma
spal…
Si vreau pelerine mea cu gluga si
caseta cu bani si bijuterii…
Mi-or fi lasat-o?
 43.

KIRALINA
Usa e inchuiata mama, nu putem
intra decat pe fereastra.

Ii vedem pe cei trei iesind si coborand pe povarnisul

rapei.

Kira, imbracata cu pelerina ei, cu gluga trasa pe ochiul

stang infasat, se opreste si se uita in urma.

KIRA
Se vede ca mi-a fost scris ca tot
pe acolo pe unde s-au pravalit
atatia, sa ies pe ultimul drum si
eu.

18 EXT. DRUMURI. ZONA MACIN - SEARA 18

Cei trei merg grabit pe drumuri laturalnice, ocolind

orasul.

Si vedem apoi pe un drum de campie, pierzanduli-se

siluetele in intuneric. Apoi, in zori, continuand sa
mearga, tot mai istoviti printre doua coline prin care
suiera vantul.. Undeva in departare se vede albia Dunarii.
Lumina palida a asfintitului da apei o culoare rosiatica.
Drumul pe care merg pare fara de sfarsit, iar campul e
intesat cu o iarba uscata care este batuta de vant in
diferite forme. In stanga drumului se casca o prapastie
uriasa.

Cei trei se opresc. De jur imprejur pustiu.

Kira isi strnge copii aproape, le arata viroaga. Le face

semn sa se aseze pe buza prapastiei.

KIRA
Copiii mei…la multe m-asteptam
din patrtea tatalui vostru, dar
nu mi-as fi inchipuit vreodata c-
o sa ma sluteasca in halul asta,
fara sa ma omoare pe loc. Pentru
mine, asta-i mai rau decat
moartea.

KIRALINA
Mama, esti cu noi!

KIRA
Nu copii, aici ne despartim. Ma
duc sa ma-ngrijesc departe. Daca
mi-oi scapa ochiul, voi trai si
ma veti vedea. Daca nu, nu ne vom
mai regasi niciodata.
 44.

KIRALINA
De ce vorbesti asa? Poate va
trece….

KIRA
Eu m-am jurat ca nu traiesc
sluta.
Si acum a venit timpul sa-mi
amintesc juramantul acela… Tu, sa
nu duci viata ca o fatarnica, ci
sa fii o femeie de inima.Si tu,
Dragomir, orice-ai ajunge, sa fii
om cu suflet. Caci omul fara
suflet, dragii mei, e un mort
care impiedica lumea sa traiasca.
E ca tatal vostru… Acum voi o sa
ramaneti aici, pana va vor gasi
fratii mei, Cosma si Ilie. O sa
le trimit veste… Acum imbratisati-
ma…
Asa…copiii mei… Sa nu va uitati
in urma mea.

Kira pleaca.

Din departare isi intoarce fata spre copii, isi lipeste

degetele de buzele crapate, apoi isi inalta bratul, aratand
spre cer.

DRAGOMIR
Ce vrea sa zica cu asta?

KIRA
Ca ne vom vedea in cer!...

Pe drumul pustiu, de dincolo de cele doua coline, silueta

Kirei se vede din ce in ce mai imputinata, pana cand
faptura ei se mistuie in departari.

Soarele a trecut de cealalta parte a cerului.

Din acelasi punct, in care Kira a disparut la orizont, apar

doi calareti, care se apropie vijelios, starnind de sub
copitele cailor un nor de praf. Norul creste, ropotul
cailor e tot mai puternic. Kiralina, pe una din coline, cu
parul in vant, cu fusta falfaind, isi flurtura batista
catre cei doi calareti. Langa ea, Dragomir a incremenit de
uimirea starnita de aparitia vijeloasa a celor doi. Sunt
Cosma si Ilie.

Kiralina coboara in goana, cu parul despletit.

Cei doi calareti isi strunesc caii si sar din sa.

Cosma o ridica pe Kiralina, care s-a aruncat la picioarele

lor.
 45.

COSMA
Ei bine, Kiralina! Uite, eu te
sarut ca un unchi, dar ferice de
omul care-ti va cuceri inima!!!

Cosma o saruta pe obraji si apoi o impinge catre Ilie, care

o imbratiseaza.

COSMA (CONT'D)
Si tu, Dragomir voinice, ce te
uiti asa speriat? Chiar ti-e
frica?

DRAGOMIR
Da.

COSMA
Si de ce ti-e frica?

DRAGOMIR
De armele voastre. Prea aveti
multe!

COSMA
Ha, ha, ha!... Dragomir,
flacaule!
Sa stii ca niciodata nu esti prea
inarmat, cand esti certat cu
Dumnezeu si cu legile stapanilor.
Dar ce intelegi tu din asta,
tancule?

Auzindu-l, Kiralina se lasa in genunchi langa Cosma si

striga:

KIRALINA
Eu pricep asta!

COSMA
Si cam ce pricepi tu, Kiralina,
floare de gradina, tanara
tulpina?

KIRALINA
Inteleg ca pe oamenii rai tu ii
pedepsesti.

COSMA
Bravo Kiralina! Ai si tu pe
cineva de pedepsit? Nu cumva
inimioara ta tanara nutreste vreo
razbunare?

Kiralina se apleaca, ridica arma si o saruta.

 46.

KIRALINA
Sa tragi cu ea, chiar in seara
asta! O, sfanta si dreapta
razbunare! Stii in pieptul cui s-
o decarci! In numele mamei, care
ne-a parasit, razbunati doi
orfani si ma voi face roaba
voastra!

COSMA
Kiralina….Dumnezeu a gresit cand
te-a facut femeie! Cand vorbeai
de razbunare, ma gandeam la vreo
bataie strasnica, pe care ai fi
vrut s-o trag vreunui
indragostit, care te-o fi sarutat
fara voia ta. Dar vorbesti despre
lucruri la care ne gandisem noi
singuri… Tu versi untdelemn pe
foc.. Ia spune-mi, fiica a
iadului, n-o sa-ti vie frica asta-
seara, cand o sa-l vezi pe tatal
tau bucati?

KIRALINA
Am sa ma spal pe fata cu sangele
lui!

COSMA
Si tu, Dragomire, vrei razbunare?

DRAGOMIR
Ii urasc si pe tata si pe frate-
miu!

Dupa o tacere lunga…

COSMA
Bine Kira-Kiralina, sarpe ce-
nvenina, cu suflarea-ti lina, pui
de curvistina, faca-se voia ta!
Dorinta ta mi-a aprins sangele-n
vine.. O sa incercam chiar in
noaptea asta!
Pe cai, Ilie!

Cei patru pornesc intr-un galop vijelios prin iarba uscata

a Dobrogiei.

19 EXT. CASA KIRA - SEARA 19

Calare cei patru – Kiralina cu parul despletit in bratele

lui Cosma, Dragomir legat cu o curea de spinarea lui Ilie –
gonesc sub inserarea care se lasa tot mai compacta.
 47.

Ii ragasim sub Cetatuie, in apropierea casei stiute. Caii

sunt lasati jos. Cosma urca povarnisul tinand-o pe Kiralina
in brate. In urma lui, vine Ilie cu Dragomir in carca.

Sunt in casa. Dand la o parte draperiile ferestrelor, Cosma

le spune:

COSMA
Aprindeti toate lumanarile!
Mancati ceva si culcati-va pe
divan.. Auziti? Daca ei vin si
incep sa va cerceteze, respundeti-
le ce voiti, n-au sa va
plictiseasca mult timp. Ati
inteles?

Kiralina incuviinteaza din cap, aprinzand pe rand

lumanarile.

COSMA (CONT'D)
Nu uitati: Culcati-va pe divan!

Ilie o prinde pe Kiralina de umeri si o intoarce cu fata

spre el.

ILIE
N-o sa mori de groaza?

KIRALINA
O sa chiui de bucurie!

ILIE
Fiica iadului!

COSMA
Fiica ma-sii!

- zice Cosma sarind pervazul dinspre curte si facandu-i

semn lui Ilie sa-l urmeze.

O luna plina straluceste pe bolta instelata, invaluind casa

din Cetatuie, ale carei ferestre sunt luminate.

Cosma si Ilie se vara in beciul casei, lasand intredeschis

chepengul, in asa fel incat curtea intreaga si poarta sa
ramana sub observatia lor. Cosma isi gaseste alt loc de
panda.

In casa, Kiralina, dupa ce s-a spalat in graba si si-a

sulemenit obrajii, isi schimba rochia. De pe Divan,
Dragomir o priveste lung, neputand sa inteleaga cum de ea
nu impartaseste spaima lui. Baiatul tremura involuntar,
scuturat de un fior interior, pe care nu si-l poate
stapani.
 48.

KIRALINA
Ce-i cu tine?
(intreaba punandu-i mana
pe frunte)
Ai fierbanteli?

DRAGOMIR
Nu. Mi-e frig.
A zis sa stam pe divan.

KIRALINA
Mai e timp. Arata-mi mana.

Kiralina ii desface fasa si se uita la degetele arse.

Kiralina ii spala ranile si i le oblojeste.

KIRALINA (CONT'D)
Te doare?

DRAGOMIR
Nu. Tie nu ti-e frica?

KIRALINA
De ce? Sunt cu unchii mei.
O! Daca ar fi venit mai de
mult…atunci, mama..

DRAGOMIR
Ti-au spus ceva despre ea?

KIRALINA
Au trimis-o sa se vindece.
La un spital de ochi…. Ramai
lipit acolo, sa nu te uiti la
fereastra.

20 EXT. CASA KIRA - NOAPTE 20

Casa e invaluita de lumina lunii.

De sub chepengul beciului, prin spatiul saltat din tatani,

se vad ochii fiorosi ai lui Ilie.

ILIE
Ce facem cu copii?

COSMA
(Din ascunzatoarea lui)
Intai sa ispravim aici.

ILIE
Nu-i nimeni. Te-ai gandit ce-o sa
se aleaga de ei?
 49.

COSMA
Fiecare cu soarta lui, desi sora
noastra a fugit facand-o pe
Kiralina femeie in toata legea...
Asta e in stare sa-si inmoaie
mintile in sangele tatalui ei…

ILIE
N-ai dreptate, Cosma!

COSMA
Si care-i dreptatea ta?

ILIE
O fi existand soarta, dar omul si-
o mai face si singur, iar uneori
i-o fac altii… Acum tu hotarasti
soarta copiilor astia.

COSMA
Am hotarat. Vom face cum scrie la
carte, inteleptule! Fiecare cu
soarta lui… …Cum a fost si cu Iov
al tau!

21 INT. CASA KIRA - NOAPTE. 21

Dragomir se uita dupa Kiralina, care a scos dintr-o caseta

un cutit.

DRAGOMIR
Ce faci cu cutitul ala?

KIRALINA
Il vezi?

- ii spune Kiralina in soapta, lungindu-se langa el

Daca-i dai de gol pe unchii nostrii, mi-l infig in inima si

o sa ramai singur!

DRAGOMIR
Aunca-l!

KIRALINA
Si daca te razgandesti?

De afara se aude scartaitul prelungit al portii.

Dragomir se strange la pieptul Kiralinei.

DRAGOMIR
Nu vreau sa vad. Trebuie sa fie
cumplit sa privesti. N-ai vrea sa
plecam?
 50.

KIRALINA
Nu. Intai trebuie pedepsit
ucigasul mamei noastre. Pe urma o
sa plecam.

DRAGOMIR
Trebuie sa fie cumplit!

KIRALINA
Trebuie sa fie minunat!

Pasii se apropie de usa casei. Se aude cheia rasucindu-se

in broasca.

Lumanarile sfaraie in pocnituri marunte.

Usa e trantita de perete. In incapere apar Rotarul si fiul

sau. Rotarul priveste fereastra sparta.

ROTARU
Cine a spart geamul?
Unde-i maica voastra?

In aceeasi clipa doua focuri de pistol lovesc geamurile

ferestrelor dinspre curte. La una apare capul lui Cosma, la
cealalta capul lui Ilie.

COSMA
Rotarule! A venit ceasul
rafuielii.

Scoate pistolul si trage.

Fiul Rotarului e mai iute de mana, isi trage de la brau

pistolul si-l indreapta spre Ilie.

Pusca lui Ilie se descarca, improscand capul fiului lui

Rotaru, inainte ca acesta sa apuce sa apese pe tragaci.

Rotaru se incurca in curelele chimirului, in care i s-a

prins pistolul. Ingrozit de napraznica impuscatura, care i-
a transit fiul, Rotaru o smulge pe Kiralina de pe divan si
isi face din ea pavaza. Fata se zbate urland.

KIRALINA
Trage Cosma!

- In timp ce Rotarul se da inapoi de la fereastra dinspe

rapa.

Cosma nu-si gaseste tinta.

Rotaru se impiedica de trupul fiului sau cazut la pamant si

o scapa pe Kiralina din brate.
 51.

Pusca lui Cosma isi scuipa plumbul, dar Rotaru, doar cu o

ureche smulsa, s-a rasturnat peste fereastra si se pravale
pe povrnisul rapei.

KIRALINA(URLA) (CONT'D)
V-a scapat!
Nu l-ai nimerit!

Cosma si Ilie navalesc in incapere, se reped la fereastra

si trag patru focuri de pistol in urma fugarului. Acesta se
rostogoleste pe rapa, se ridica, alearga in zig-zag si
dispare in stufarisul de pe malul Dunarii.

Luna e acoperita de un nor.

COSMA
Asta a fost!

- zice Cosma furios, faramandu-si cu o lovitura pusca de

pervazul ferestrei.

COSMA (CONT'D)
Daca e sa-mi ascult ursita,
moartea mea o sa-mi vina din mana
celui de-al treilea dusman care
imi scapa din bataia pustii, intr-
o noapte, pe luna plina. Kiralina
si Dragomir, tatal vostru a fost
al treilea! O sa-mi apar pielea
pe cat voi putea, dar ce ti-e
scris, in frunte ti-e pus.

Kiralina, cuprinsa de o furie nestapanita, se arunca asupra

lui Cosma si loveste in pieptul lui, din toata puterea, cu
pumnii stransi.

KIRALINA
L-ati scapat! L-ati scapat!

I-ati zburat numai urechea stanga!

COSMA
Loveste Kiralina, loveste tare,
caci mania care roade cu incetul
e mai tematoare decat lovitura de
pumn data cu iubire.
Loveste Kiralina!

- zice Cosma desfacandu-si pieptul

COSMA (CONT'D)
Tare, si mai tare!

Kiralina izbucneste in plans, cufundandu-si obrazul in

blana de pe pieptul lui Cosma.
 52.

KIRALINA
Nu l-ai nimerit!
Acum o sa ne ucida!

COSMA
N-o sa ne ucida, ca intr-un fel
sau altul, tot de mana noastra va
pieri. Pe aici nu mai calcati.
O sa va duc la Sima, hangiul, sa
aiba grija de voi.

KIRALINA
Si daca, dupa isprava asta, o sa
ne duca la politie? Ce le spunem?

Ilie o mangaie pe Kiralina pe crestet, apoi incepe sa sufle

in lumanari.

ILIE
(Stingand pe rand
lumanarile)
Daca veti fi intrebati despre
cele ce s-au petrecut in noaptea
asta,
Spuneti tot ce ati vazut, dar sa
nu spuneti ce ganditi si…sa nu
ganditi nimic.

Mai arde doar o lumanare. Dragomir, neputandu-si stapani

tremurul, ii da mana Kiralinei, aratand ca e gata de drum.

Ultima lumanare e stinsa de Ilie.

22 INT. CAMERA HAN - DIMINEATA 22

O geana de lumina patrunde in incapere prin jaluzeaua unei

ferestre, luminand un pat auster, intr-o incapere de han,
unde zace livid Dragomir. Mana ranita de arsura i s-a
vindecat, semn ca a trecut destul timp de la noaptea de
groaza care l-a imbolnavit.

Kiralina, la capatul lui, ii pune o compresa pe frunte,

mangaindu-i obrajii.

Se aud batai in usa.

KIRALINA
Cine e?

SIMA
Eu domnisoara, Sima.

Kiralina descuie usa.

Sima intra cu o tava plina cu de-ale gurii.

 53.

SIMA (CONT'D)
Buna dimineata, copii.
Ce face voinicul nostru?

KIRALINA
E mai bine.

SIMA
Mancati si prindeti puteri.
Ajunge cu vorbitul. Astazi puteti
iesi la soare, dar nu pe poarta
din fata, ci prin spate, spre
lunca,…

KIRALINA
Mi-e teama.

SIMA
De cine?

KIRALINA
De politie…de tata…

SIMA
Cat sunteti in casa mea, raspund
de viata voastra. N-aveti de ce
va teme. De altfel, tatal vostru
n-a declarat ca fiu-sau a fost
ucis.
Nu-i convine adevarul. Rotaru a
inchis si haladuieste prin balta,
cu doua arme la el… O sa ne spuna
Ibrahim cand si-o primi pedeapsa.
Acuma, la soare
(Sima ridica jaluzeaua
de la fereastra) )
Dar nu va indepartati prea mult.

23 EXT. MALUL DUNARII. SECVENTA DE MONTAJ. 23

Suita de planuri, aratand descoperirea libertatii de catre

Kiralina si Dragomir. De la un plan la altul, il vedem pe
Dragomir tot mai inzdravenit si tot mai fericit de
contactul cu natura si cu lumea exterioara.

Cei doi, in lunca, pe iarba, la umbra unei salcii de pe

malul Dunarii. Kiralina ingrijeste degetele ranite ale lui
Dragomir. Ranile s-au cicatrizat. Ea arunca ultima fasa.

Dragomir alergand dupa fluturi.

Dragomir si Kiralina mancand un pepene pe malul fluviului.

Rad amandoi in hohote, privindu-se manjiti pana la urechi
de miezul feliilor de pepene.

Dragomir si Kiralina asista la inaltarea zmeului de catre

copii din mahala.
 54.

Apare o alta gasca de copii, se iau la harta, fiecare gasca

arunca cu pietre in zmeul adversarilor. Dragomir si
Kiralina participa , se amuza, o iau la fuga. Sunt urmariti
cu privirea de individul insingurat, pe care l-am vazut la
ei acasa.

La scaldat, pe malul Dunarii, copii multi, dar si ceva

maturi. Insinguratul si Doamna Pavlik le dau tarcoale celor
doi, Dragomir si Kiralina.

La Lacul Sarat, cei doi , Dragomir si Kiralina privesc cu

admiratie Fanfara Militara. O trasura opreste in zona. In
ea Doamna Pavlik si Insinguratul, o urmaresc cu atentie pe
Kiralina.

In Gradina Publica se improvizeaza un spectacol cu public.

Cativa actori au injghebat o scena si se manifesta facand o
sceneta comica.

In zona Antrepozitelor, Dragomir si Kiralina sunt urmariti

din trasura de Doamna Pavlik si Insingurat.

Dragomir si Kiralina stau la o masa pe terasa unei

cofetarii (cafenea). La alta masa Doamna Pavlik si
partenerul ei. Kiralina pare ca i-a observant; cei doi o
saluta.

Dragomir si Kiralina se plimba intr-o trasura pe strazile

marginase ale orasului. Sunt urmariti, la o oarecare
distanta, de trasura Doamnei Pavlik.

Dragomir si Kiralina pe drumul unde s-au despartit de mama

lor. Cele doua culmi, drumul pustiu. O turma de oi trece
lasand in scaieti smocuri de lana. Turma se pierde in
departare. La capatul zarii – acolo unde a disparut candva
Kira – apare o femeie in negru, cu o pelerina cu gluga pe
crestet, care se apropie cu pas sovaielnic.

Lui Dragomir nu-i vine sa-si creada ochilor.

DRAGOMIR
Mama!

- striga el si o rupe la fuga inainte

Kiralina alearga dupa el.

Femeia in negru e tot mai aproape.

Dragomir alearga spre ea cu bratele intinse. Dar, cand

ajung in dreptul femeii, cei doi constata ca aceasta nu
este decat o babuta singuratica, mergand agale si culegand
din scaieti smocurile de lana lasate de trecerea oilor.

Batrana trece pe langa ei in tacere. Kiralina, apoi

Dragomir, incep sa culeaga pentru ea smocuri de lana, pe
care batrana le primeste gangurind multumiri.
 55.

VOCEA POVESTITORULUI
Crescuti, dupa cum spunea unchiul
Cosma, “in puf”, flori de sera,
noi nu gustaseram decat din
placerile aflate in odaile mamei:
dansuri, cantece, patima gatelii
si desfatarea mancarii. Dar acum
descoperiseram ca era si un
“afara” si ca acest afara era
plin de lumina. Pana atunci nu
stiusem ce inseamna sa alergi
dupa un fluture, sa ti in palma o
lacusta verde, sa prinzi un
barzaune, s-asculti pasari
cantand, in imparatia lor
necuprinsa, iar la caderea
noptii, sa asculti cantecul
greierului nevazut.
N-avuseseram parte de mangaierea
vantului, care adie vara peste
camp.
Le simteam toate acum si uitam de
gustul prajiturilor, de placerile
dansului, de fumul narghilelelor
si de mireasma mirodeniilor arse.
Uitam pana si de mama noastra si
de dorul de razbunare.
In timpul asta se infiripase si
se latea in mahala un zvon: Se
zicea ca, cu siguranta fratele
meu fusese ucis si tata fusese
ciuntit de urechea stanga de doi
iubiti de-ai mamei. Am tras de
aici concluzia ca tata pastrase
taina celor intamplate si ca nu
depusese plangere la politie.
Linistiti oarecum de nepasarea
care ne invaluia, ne reluaram
hoinarelile… Dar dupa o vreme,
dragutii de musafiri incepusera
sa dea tarcoale locuintei noastre
si sa faca serenade pe sub
ferestre in partea dinspre port,
pe unde nu trecea lumea…

24 EXT. CAMERA KIRALINA - ZI 24

Sub camera Kiralinei din hanul lui Sima, se aude o

serenada.

Kiralina deschide fereastra si priveste jos.

Pe o scara scobita in lutul malului, insotiti de lautari,

cativa dintre curtezanii pe care i-am vazut in casa Kire se
intrec in serenade. Unul dintre ei canta cu foc:
 56.

LAUTAR
As dori din piept sa-mi scot
Inima, cu dor cu tot.
Si s-o pun in pieptul tau,
Ca sa simti, tot ce simt eu…

Dragomir vine langa sora sa, priveste pe amorez si rade

trist.

DRAGOMIR
Acum unul dintr ei o sa te
convinga si o sa te mariti.

KIRALINA
Nu te teme Dragomir, nu ma
grabesc.
Vai, ce caraghiosi sunt!

Sima, de pe cerdacul casei, arunca in capul lautarilor un

lighean cu apa. Kiralina rade in hohote.

25 EXT. MALUL DUNARII - ZI 25

Dragomir, singur, pe malul Dunarii. Nu departe de el,

cativa copii se zbenguie in apa.

Un barcagiu localnic isi incarca barca cu targoveti, pe

care sa-i treaca pe celalalt mal la fluviului.

BARCAGIU
Ce faci domnisorule?
Urci sau ramai?

Acesta se ridica vesel si se apropie.

DRAGOMIR
Chiar vrei sa ma plimbi?

BARCAGIU
Ai bani?

DRAGOMIR
Bani? Pentru ce?

BARCAGIU
Prosti sunt copii astia de bani
gata!
(catre cei din barca,
desprinzandu-se de mal)
Habar n-au ca trebuie sa ai
parale ca sa poti trai…

Dragomir se intoarce rusinat.

Cineva ii pune o mana pe umar.

 57.

Dragomir isi ridica privira si vede langa el un domn in

varsta, frumos si cu haine elegante, care ii surade cu
bunatate.

NAZIM
Vrei sa te plimbi cu barca?

DRAGOMIR
Vreau, dar n-am stiut ca pentru
asta trebuie bani.

NAZIM
Pentru orice ai nevoie de bani,
fara ei nu se poate.
Sunt Nazim-efendi, proprietar de
corabii din Stambul. Hai cu mine.
Luntrasul meu o sa te aduca
inapoi.
(Insista Nazim-efendi,
impingandu-l spre o
luntre tapisata, la
care vasleste un arab
cu torsul gol)
Vino, nu te teme.

Luntrea se indeparteaza de mal.

NAZIM (CONT'D)
Si cine sunt parintii tai?

DRAGOMIR
Eu n-am decat o sora.
Pe Kiralina.

NAZIM
Am auzit, am auzit… Se vorbeste
in oras de ea. O fata frumoasa.
As fi fericit sa va dau barca si
luntrasul meu, sa va plimbati cat
doriti… Apoi am o corabie mare,
dincolo de Galati, unde incarca
marfa. Mi-ati face mare placere
daca ati vrea sa o vizitati… Eu,
Dragomire, n-am copii… Sa stii ca
ai pe cineva…

Nu mai auzim restul conversatiei, deoarece luntrea s-a

indepartat pe unda fluviului, topindu-se in dara de aur a
soarelui.

26 EXT. MALUL DUNARII - SEARA 26

La caderea serii, Kiralina il cauta, pe malul Dunarii, pe

Dragomir. Trece pe langa oameni ingrijorata, cu ochii
iscoditori, grabind pasul spre un stol de copii, care se
intorc de la scaldat.
 58.

O vedem – fara sa o auzim – intrebandu-i ceva pe copii;

acestia ridica din umeri, dar unul dintre ei arata in
dreapta, spre cotul Dunarii.

Kiralina porneste intr-acolo alergand.

Acum o urmarim si noi in alerta.

Tot timpul drumului, fata este urmarita de o trasura

eleganta.

Dupa un palc de salcii, il vedem pe Dragomir.

Acesta voios, se intoarce acasa.

Luntrea lui Nazim-efendi se pierde in roseata care pogoara

peste fluviu.

Kiralina, foc si para, se repede la fratele ei care nu-i

poate pricepe mania.

KIRALINA
Unde-ai fost? Vai, ce m-am
speriat.
O dupa-amiaza intreaga… Doamne,
daca intr-o zi o sa ne desparta
ceva, eu cred ca voi muri!...

Dragomir zambeste.

DRAGOMIR
De ce te superi? Am cunoscut un
om minunat: Il cheama Nazim-
efendi.
Are o luntre de catifea si o
corabie ca-n povesti..M-a dus
acolo…Stii cum e acolo?,,,
Nici n-ai visat!… Vrea sa te
cunoasca.. A auzit de tine.
A zis ca ori de cate ori vrem,
arabul o sa ne plimbe cu luntrea…

KIRALINA
Nu mai mergi nicaieri fara mine!

DRAGOMIR
Asa zicea si el.Sa nu mai umblu
singur, ca oamenii sunt rai, iar
eu prea credul…
Ce inseamna “credul”?

KIRALINA
Unul care se increde cu usurinta
in orice Toti il pacalesc…

DRAGOMIR
Adica prost?
 59.

KIRALINA
Da, prostut, ca tine.

DRAGOMIR
Si ca tine?

KIRALINA
Da, si ca mine!

- rade Kiralina impacata, cuprinzandu-l pe Dragomir pe dupa

umeri si incepand sa alerge impreuna cu el.

In drum spre hanul lui Sima, il intalnesc cu Ibrahim, care-

i asteapta in zona hanului.

IBRAHIM
L-ai gasit! Nu mai umblati
creanga, copii, ca raul va paste.
Unchii vostrii…

KIRALINA(CU REPROS)
Unchii nostrii ne-au dat uitarii,
mos Ibrahime.

IBRAHIM
Nu-i adevarat. Ziceau ca oricand
aveti nevoie de ei…

KIRALINA
Avem. Du-te si le spune.

IBRAHIM
La Cosma trebuie sa ma duc cu
rost, fata mosului. Nu doar asa,
in dorul lelii, pentru lacrimi
muieresti.

KIRALINA
Atunci spune-i ca mama l-a vazut
fugind de potera… Ca in noaptea
rafuielii n-a stiut sa tinteasca.
Trebuia sa traga prin mine, dar
sa nu-i scape ucigasul mamei…
Ca pe noi ne-a parasit langa
hanul lui Sima. Asta spune-i!
Ca barbatii au inceput sa-mi
ifaca serenade. Sa vina!

IBRAHIM
Bine, fata mosului.
O sa-i spun.

KIRALINA
Ca daca nu vine, il blestem!

IBRAHIM
O sa-i spun si asta.
 60.

Ibrahim ramase in loc, privindu-i pe cei doi, care se

indreapta spre han. Apoi porneste si el in jurul Dunarii.

27 EXT. TABARA LUI COSMA - ZI 27

Ibrahim abia indrazneste sa-si ridice ochii spre haiducul

care-l priveste fioros.

COSMA
Asta ti-a spus?

IBRAHIM
Intocmai.

COSMA
Hei, Kira Kiralina, pui de
curvistina! O sa vin!

IBRAHIM
Cand?

COSMA
Curand.

Cosma incaleca pe cal si iese din tabara.

IBRAHIM
Ce-i cu el?

ILIE
Nu-i in apele lui. Din noaptea
aia, in care a tras al treilea
foc de arma pe luna plina si si-a
scapat dusmanul, nu se mai
socoate printre cei vii.

Cosma se afla inainte, la o zvritura de piatra, lasandu-si

calul la pas.

Deodata, din tufis, doua tevi de pistol se ivesc, inaltandu-

se spre pieptul lui Cosma.

COSMA(STRIGAT)
N-am arme!

Ilie da pinteni calului.

ROTARU
Cu atat mai bine!

- se aude glasul lui Rotaru, care e ascuns in tufis si in

aceeasi clipa, doua focuri trasnesc in plin.

Calul lui Cosma se cabreaza si tasneste din loc.

Ilie ajunge in dreptul tufisului de unde s-a tras si

slobozeste in el toate focurile.
 61.

De ucigas nici urma.

Calul lui Cosma alearga besmetic, haiducul tinandu-se cu

bratele de grumazul lui.

ILIE
E teafar!
(striga Ilie, privind
dupa Cosma.)
Uitati-l cum se tine in sa!

Dar, in plina goana, trupul lui Cosma se pravaleste ca un

sac umplut cu pamant, in vreme ce calul isi continua fuga.

28 EXT. ZI. MALUL DUNARII 28

Dragomir si Kiralina coboara veseli din luntrea arabului,

care a tras la mal, alaturi de corabia lui Nazim-efendi.

Acesta asteapta pe punte, imbracat in haine stralucitoare,

facandu-le semn de salut celor doi, care se apropie de
pasarela intinsa intre tarm si corabie.

Hamalii care incarca baloturi, se dau la o parte, lasand-o

pe Kiralina sa treaca.

Unul dintre ei, un hamal mai negricios, ii spune altuia:

HAMALUL
Ce mai vanat!

Dragomir, care a auzit, o intreaba pe Kiralina:

DRAGOMIR
Ce a vrut sa spuna?

KIRALINA
Obraznicii!

- raspunde Kiralina, urcand zglobie pasarela.

Nazim-efendi ii face o plecaciune, intinzandu-i mana si

ajutand-o sa sara pe punte.

Toti trei coboara in corabia lui Nazim.

KIRALINA (CONT'D)
(Priveste in jur
incantata)
Ce mi-ar placea sa calatoresc cu
o astfel de corabie!

Intr-adevar, interiorul este somptuos. Covoare orientale,

alamuri, perne cusute cu fir, hangere, iatagane, pistoale,
…..in filigrane, cu incrustari de argint, aur si fildes. De
jur imprejur canapele comde, perne moi si narghilele gata
fumegande. Se vede ca Nazim are slugi pricepute.
 62.

NAZIM
Incantatoare doamnisoara, nu esti
invatata cu leganatul valurilor
si poti sa te imbolnavesti.
Deocamdata sunt fericit ca pot sa-
ti pun la dispozitie luntrea mea
si as fi cum nu se poate mai
magulit sa vad folosindu-va de
ea.

Kiralina s-a oprit in fata portretelor odalisce (cadane),

prinse in rame pe fundalul covoarelor de pe pereti.

KIRALINA(SE MIRA)
Cat sunt de frumoase!

NAZIM
Si dumneata esti tot pe-atat de
frumoasa, domnisoara!

– ii raspunde Nazim, oferindu-le celor doi baclavale si

cafele dulci.

Ochii lui Dragomir sunt atrasi mai mult de fumul

narghilelelor. Nazim observa, apuca una, o foloseste,
trimitand fumul in incapere. Apoi intinde mustiucul
nefolosit spre Dragomir. Acesta ezita, neintelegand.

NAZIM (CONT'D)
Trage tinere!
O sa te intareasca.
Asa devii barbat!

KIRALINA
Dar eu n-am lucruri atat de
minunate. Am avut, dar au ramas
in casa mamei mele, unde nu mai
este ingaduit sa intram.

NAZIM
Priveste aici, domnisoara.

- o invita Nazim, ridicand capacul unei ladite si scotand

din ea, pe rand, ilice, bluze, salvari de matase, siraguri
de margele, salbe de aur, bratari de argint.

KIRALINA
Vai! Ce minuni!
De le-ar vedea mama!

NAZIM
Poti sa imbraci ce vrei, daca-ti
place. Treci dupa paravanul acela
si vei iesi de acolo mai frumoasa
decat toate odaliscele mele de pe
pereti.
 63.

Kiralina vesela alege un costum si se duce sa-l imbrace.

Paravanul este captusit cu oglinzi, care ii arata
frumusetea din toate unghiurile.

Nazim ii pune lui Dragomir un fes pe crestet si-l priveste

atent. O stralucire stranie licareste in ochii lui, atunci
cand mangaie obrazul baiatului. Acesta roseste si se
retrage intr-un colt al divanului. Nazim vrea sa-l
imbuneze, dar tocmai atunci, de dupa paravan, schitand o
miscare de dans, apare Kiralina.

Dragomir se apropie de ea, fascinat.

Nazim face in fata Kiralinei o plecaciune pana la pamant.

NAZIM (CONT'D)
Domnisoara, n-am cuvinte.
Insasi corabia mea e vrajita.
Cele mai naprasnice furtuni s-ar
potoli vazandu-va si numai
cantece ne-ar legana calea… Dar
nu va pot lasa sa ve intoarceti
acasa astfel imbracati. Lumea e
rea si nu intelege. Veti gasi
oricand aici podoabe si mai
maiestre, iar cat raman eu la
Braila, ele va apartin.
Daca va place dansul, veti putea
dansa aici oricand. De altfel
vreau sa va invite sa cinam
impreuna in seara aceasta, la
carciuma lui Sima.

KIRALINA
Si cand o sa plecati ne veti lua
si pe noi!?

NAZIM
O sa ne gandim la plecare, desi
ceasul cand voi ridica ancora
este apropiat.Dar ma voi
intoarce, copii mei, ma voi
intoarce… Daca va place dansul,
veti putea dansa aici oricand!
Dans, narghilele, bauturi…totul
va asteapta!

Nazim ii conduce la barca care-i duce pe celalalt mal.

29 EXT. DUNAREA. MALAURI - ZI 29

Aici: ispita plutirii, voluptatea dorului de duca. Imagini

cu apa Dunarii curgand, valuri ritmice batand in mal,
unduioasa si placuta curgere a apei, lotca spintecand apa.
 64.

KIRALINA
Vai Dragomir, daca am scapa de
aici!

DRAGOMIR
E atat de frumos!

Unde vrei sa fugim…

KIRALINA
Sunt locuri la fel de frumoase,
chiar mai frumoase!

30 INT. CAMERA HAN - ZORII ZILEI 30

In camera austera a hanului lui Sima, Kiralina nu poate

adormi.

Zorii bat la ferestre si un strigat indepartat se aude:

IBRAHIM
Raci, raci vii!

Kiralina isi incordeaza auzul.

Il zareste pe Ibrahim, care ii face semn sa coboare.

Kiralina iese val vartej din casa.

Dragomir, care a simtit-o plecand, se ridica, priveste

patul ei gol si se duce sa se uite pe fereastra.

Jos, Ibrahim ii spune ceva Kiralinei.

Fata il asculta si ramane inmarmurita. Dragomir o vede

lovindu-se cu pumnii peste tample si cainandu-se. Nu aude
despre ce vorbesc cei doi. Ibrahim incearca sa o
linisteasca pe Kiralina, dar fata pare cuprinsa de o durere
cumplita…

Deodata Kiralina incepe sa strige la batran:

KIRALINA
N-o sa vina nici el!
N-au venit nici cand i-a
asteptata mama, n-au venit nici
cand i-am chemat eu! N-o sa vina
nici el si eu stiu ce ne
asteapta!

Cuprins de neliniste, Dragomir pleaca de la fereastra,

strabate camera si incepe sa coboare treptele scarii in
fuga.

O intalneste pe Kiralina, care urca scara cu pasi

impleticiti.
 65.

DRAGOMIR
Ce s-a intamplat?

KIRALINA
Cosma. L-a ucis.

DRAGOMIR
Cine?

KIRALINA
Tata. Trebuie sa plecam.

DRAGOMIR
Unde?

KIRALINA
Nu stiu. Ibrahim zice ca unchiu
Ilie vine chiar in noaptea asta
si-i va pune foc. Dar eu nu-l
cred!
Nu mai cred nimic.

DRAGOMIR
Unchiul Ilie nu minte.
N-a mintit niciodata.
El e intelept si puternic ca Iov.

31 EXT. ATELIERUL LUI ROTARU - NOAPTE 31

Un speraclu se rasuceste in broasca unei porti. Este poarta

din spatele curtii acareturilor lui Rotaru, aceea de unde i-
am vazut candva iesind pe Ibrahim si Dragomir.

Poata se deschide lasand sa patrunda in curte doua umbre:

Ilie si Irimia.

Soarele cade intr-un apus de valvatai rosiatice.

Curtea este pustie. Doar un caine maraie in lant, potolit

de un os, care ii este aruncat de Ilie.

Atelierele sun inchise, in vatra foalelor din fierarie nu s-

a mai aprins focul de mult.

Cele doua umbre se strecoara pe langa ziduri.

Jos, in bucatarie, tiitoarea lui Rotaru se spala, canta o

melodie de dragoste.

Ilie se uita la ea pe fereastra. Ii spune lui Irimia in

soapta:

ILIE
Fa-o sa taca.

Ii vom da drumul cand ispravim.

 66.

Irimia ii face semn ca a inteles.

ILIE (CONT'D)
Da-mi ploscile cu ulei.

Irimia desprinde de la brau doua plosci de lut unsuros,

legate cu o curea unsuroasa.

Ilie cu ploscile pe umar urca scara spre camera cu obloane

de lemn de deasupra cerdacului. Ferestrele au obloanele
déjà trase, dar usa este deschisa, iar inauntru, la masa,
se vede Rotaru stivuind fisicuri de bani. O pusca sta
sprijinita de masa.

De pe cerdac, Ilie il vede pe Irimia scotand-o in brate pe

tiitoarea lui Rotaru, care se zbate cu un calus in gura. O
salta in carca si da coltul casei cu ea, disparand in
curtea din spate.

Ilie scoate din spatele chimirului o torta cu somoiog de

calti pe care lasa sa curga uleiul dintr-o plosca. Se
ghemuieste pe vine pentru a nu face zgomot si , ocrotit de
sarica, scapa amnarul cu care aprinde torta. Apuca de curea
cele doua plosci si face un pas spre usa. Tocmai cand
Rotaru isi ridica ochii de pe fisicurile cu bani, Ilie
arunca ploscile odata cu torta, in mijlocul odaii. Ploscile
se sparg la picioarele Rotarului, imrposcand uleiul care se
aprinde cu o valvataie.

Ilie tranteste oblonul usii, punand intre scaune drugul de

fier. Dinauntru se aude racnetul celui inchis. O
impuscatura trasa de Rotaru creaza o gaura cu margini
ferfenitate in lemnul oblonului. Mana lui Rotaru iese prin
spartura si cauta drugul de fier. Ilie ridica putin drugul.
Lasa bratul lui Rotaru sa patrunda intre fier si lemnul
usii, apoi apasa impingandu-i mana in afara. Se aude
racnetul de durere al celui imobilizat astfel.

ILIE(STRIGA) (CONT'D)
Rotarule!

Cu mana asta ai tras in Cosma?

ROTARU(STRIGA)
Cu ea o sa-ti zbor creierii!

ILIE
Pacat. Mana frumoasa scoate
ochii, numara banii, trage-n
oameni dezarmati, acum ti-ar fi
prins bine sa-ti faci rugaciunea
si sa te-nchini.

- si zicand acestea, prinde drugul in sabie, dupa care sare

de pe cerdac in curte si porneste dupa Irima.

Flacarile incep sa se intinda.

 67.

32 INT. CARCIUMA LUI SIMA - NOAPTE. 32

Carciuma lui Sima. Aici se aduna lume multa, din toate

categoriile sociale, dar mai degraba cei care vor sa se
distreze, sa danseze, sa bea, sa fumeze si sa traiasca.
Aici canta lautarii toata noaptea, pana dimineata. Sunt
lautari care o vizitau, cu ceva timp inainte, si pe Kira.
Ii vedem si pe musafirii de odinioara, de la petrecerile
date de ea: Sandu, Iorgu, Gigi, Sile etc. si Leonard care
pare mai de-al casei si este in bune relatii cu toata
lumea, mai ales cu doamna Pavlik, o femeie distinsa dar
constienta de farmecele ei. Este patroana unui bordel din
oras si a venit sa vada un grup de fete care vor dansa in
local, ca un fel de surpriza a serii.

La o masa, invitati de Nazim, se afla si Kiralina insotita

de Dragomir. Spre ea se indreapta ocheadele barbatilor, in
special Leonard este deosebit de atent cu ea, in virtutea
serilor petrecute in casa lor. Vrea sa o prezinte pe
Kiralina doamnei de care este insotit.

Nazim se poarta deasemeni ca un om de lume dand senzatia ca

ii protejaza pe tinerii Dragomir si Kiralina.

Atmosfera s-a mai intetit, au aparut si ceva marinari, dar

sunt si hamali si multa lume interlopa.

Pe ringul din fata orchestrei, cateva perechi au inceput sa

danseze.

Nazim fumeaza din narghilea.

Kiralina si Dragomir mananca cu pofta din farfuriile aduse

de Sima.

Doamna Pavlik o incurajeaza din priviri pe Kiralina.

Leonard de asemenea.

Sima aduce alte feluri de mancare, alte farfurii, alte

pahare. Lumea din jur petrece, Leonard o soarbe din ochi pe
Kiralina.

Nazim il ajuta pe Dragomir sa sparga carapacea unui crab,

servindu-l cu delicatete, apoi ii ofera paharul, din care
soarbe el intai. Atmosfera s-a mai dezmortit, mustucul
narghilelei trece de la Nazim la Dragomir, apoi inapoi.
Kiralina a observat. Spioneaza fiecare miscare a lui Nazim.

Leonard se apropie de masa lui Nazim. O invita pe Kiralina

la dans. Aceasta refuza. Leonard insista, il sustine si
Nazim. Cu greu, Kiralina se ridica sa danseze.

Dragomir o priveste amuzat, e putin ametit de fum si de

bautura. Nazim il mangaie.

Doamna Pavlik se ridica si vine la masa lor, il mangaie si

ea pe Dragomir.
 68.

Dragomir vrea sa se ridice, dar nu poate, picioarele nu il

ajuta. E ametit de fum si bautura. Vrea sa iasa afara la
aer. Nazim il sprijina, il conduce, il ajuta sa iasa din
incapere. Il conduce spre separeurile si cotloanele
restaurantului, in timp ce pe ring tinerele fete se
desfasoara.

Kiralina nu a observant nimic. Este si ea ametita, in

bratele lui Leonard. Se simte bine. Vine langa ea si doamna
Pavlik. Sprijinita de cei doi, Kiralina este condusa spre
iesire.

Afara asteapta o trasura luxoasa.

Ajuns afara la aer, Dragomir face cativa pasi pe strada, in

fata restaurantului. O vede pe Kiralina urcand in trasura,
ajutata de doamna Pavlik si de Leonard. Dragomir vrea sa
strige, dar nu poate scoate nici un sunet. Alearga spre
trasura.

Nazim priveste din pragul usii de la intrare. Un zambet

enigmatic ii apare pe figura.

33 EXT. STRAZI. POARTA DE FIER- NOAPTE 33

Trasura luxoasa porneste si trece in goana pe langa

Dragomir. De abia mai are timp sa se fereasca. Birjarul il
injura si e gata sa-l loveasca. In trasura, pe canapeaua
plusata, sta o femeie frumoasa. Dragomir o vede. Tresare. E
Kiralina. Pana sa se desmeticeasca, trasura e déjà departe.

Dragomir alearga in urmarirea ei. Dupa un colt, trasura

dispare. Dragomir alearga disperat, strigand: “Kiralina!
Kiralina!”. Ajunge in dreptul unor porti care se inchid.
Dragomir zgaltaie portile de fier. Trasura s-a pierdut in
parcul imens al unei vile. Dragomir este oprit si luat de
gat de cei doi paznici de la vila. Dragomir incearca s-o
strige pe sora lui, Kiralina, dar nu primeste nici un
raspuns. Ba din contra este insfacat si dus la puscarie.

34 INT. PUSCARIE - NOAPTE 34

Dragomir, batut bine, cu hainele rupte, strabate

coridoarele intunecate ale unei inchisori sordide. E
aruncat intr-o celula cu inca saizeci de puscariasi. Fara
nici un fel de menajament, i se arata locul unde sa doarma,
pe priciul imputit. Este intre doua namile, care-l primesc
intre ei cu mangaieli si gesturi libidinoase.

Insfacat de maini paroase, Dragomir se pomeneste aruncat de

la un puscarias la altul, lesinat, mai mult mort decat viu.

In grupul puscariasilor incepe o zarva:

E al meu!

Ba e al meu!
 69.

Eu sunt primul…

La o parte ca va faram!

Lasati-l!

Dragomir a lesinat.

Dimineata, Dragomir e scos din celula jegoasa (mai mult

mort decat viu). Undeva, la o incrucisare ale coridoarelor,
asteapta un individ elegant, imbracat cu pelerina,
cilindru, baston si fular alb din matase. Este acelasi
Nazim-Mohamed, care apare de fiecare data ca un salvator,
dar si ca o amenintare.

Insotit de acest individ, Dragomir paraseste puscaria.

Afara asteapta o trasura. Cei doi urca in trasura.

35 EXT. MAI MULTE LOCURI PE MALURILE DUNARII - ZI. 35

Vazut prin hubloul unei corabii, din unghiul lui Dragomir.

El amorsa.

Vedem valurile Dunarii in lumina asfintitului.

Dragomir este mangaiat pe obraz, de o mana barbateasca,

ingrijita si bine intretinuta, pe care sclipesc insirate
inelele lui Nazim.

Lume multa stransa la mal. Printre ei, o fractiune de

secunda, i se pare ca o vede pe Kiralina, aceasta ii face
un semn ce-i aminteste de despartirea de mama lor.

Lumea de pe mal este formata din sinistratii din cauza

inundatiilor, ce stau in adaposturi improvizate.

Apa curge la vale odata cu corabia, iar Dragomir lacrimeaza

cu ochii lipiti de sticla hubloului. Imaginea apei curgand,
in timp ce peisajul ramane intepenit.

Se aude vocea povestitorului:

VOCE POVESTITOR
Au trecut de atunci douazeci de
ani, ani multi. M-am intors cu
teama si inima stransa, dar si cu
speranta ca le voi regasi pe mama
si pe Kiralina sau ce a mai ramas
din familie…”

DUPA 20 DE ANI
 70.

36 EXT. MALURILE DUNARII - APUS 36

Vedem acelasi peisaj impietrit in timp. Prin hubloul

corabiei, vedem apa curgand la vale, iar noi urcand amonte.
La geamul hubloului, il vedem acum pe Dragomir, barbat in
toata firea, la 35 de ani, frumos si bine facut. Pe umarul
lui mana incarcata de inele a lui Nazim.

Acelasi peisaj intepenit de mii de ani, plin de salcii

inundate. Numai apa Dunarii curge in lumina asfintitului.

37 INT. BIROU DRAGOMIR - NAOPTE 37

Pe masa de lucru a lui Dragomir sunt insirate cateva

fotografii, ce-l reprezinta pe Dragomir in tinerete,
alaturi de Nazim Bei, acel domn distins si elegant, care-l
insoteste de la plecarea din Braila, pana la revenirea lor,
dupa douazeci de ani.

Dragomir tine in maini un teanc de fotografii, pe care le

rasfoieste intr-o ordine aleasa de el. La inceput cele din
adolescenta, apoi cele din tinerete, iar spre sfarsit cele
de acum, la maturitate.

Toate il infatiseaza pe el, alaturi de Nazim Bei, in rare

ocazii si cu totul intamplator si nesemnificativ apar si
alte personaje fara importanta. Fotografiile sunt in alb-
negru. Nu vom vedea mai mult de 5-6 fotografii. Vom
reconstitui traseul urmat de Dragomir, in dealungul celor
douazeci de ani.

Dragomir singur, in fata unei vile scaldata de lumina

soarelui. Suntem imediat dupa plecarea din Braila. Vedem
Bosforul si corabia acostata.

Dragomir si Nazim in fata unui monument istoric sau

arhitectural. Au aerul unor turisti.

Dragomir singur, in fata turnului Effel. Nazim urmareste

stand ceva mai retras.

Amandoi la Londra. Suntem in Trafalgar Square.

Dragomir pe strazile din Istambul.

Amandoi pe o corabie in largul marii Mediterane. Se vede

intrarea intr-un port.

Amandoi calarind niste camile, in vecinatatea piramidelor

din Egipt.

38 INT. SPITAL DE OCHI /AZIL - ZI 38

La casa cu fantome.

Coridoare lungi, pe care nu circula nimeni. Aparatul

investigheaza fiecare incapere, usile sunt larg deschise.
 71.

Suntem pe culoarele unui spital de ochi, din anii 1930.

Mobilierul si instrumentarul medical sunt cele din epoca.
Deocamdata nu este nimeni pe coridoare si in saloanele
spitalului. Aparatul patrunde pe un coridor la capatul
caruia este o usa deschisa.

Dragomir, insotit de un barbat cu infatisare de director de

spital, imbracat cu un halat alb, are ochelari, parul si
barba albe, poarta pe calota un aparat cu oglinda si bec,
electric, ca sa examineze pacientii. Are deasemeni un
stetoscop si un ciocanel, pentru testat reflexe. Este
directorul spitalului, o mare personalitate in domeniu.

Directorul conducandu-l pe Dragomir spre o directie stiuta

numai de el.

Acum este ora la care bolnavii primesc tratamentul pentru

ziua respectiva.

Medicul deschide usa de la capatul culoarului.

Intram intr-un salon plin cu pacienti. De fapt sunt numai

femei, de toate varstele, femei care au probleme cu ochii.
Sunt pacientele spitalului.

Pe rand, directorul aduce fiecare pacienta in zona in care

este Dragomir. Acesta se uita atent la fiecare, pentru a le
cerceta si a se lamuri ca mama lui (Kira) nu este printre
ele.

Una singura ii atrage atentia. Este o femeie cu parul alb

si care, odata ajunsa langa el, intinde mainile incercand
sa-l mangaie pe fata, spunand mereu ceva, de neinteles,
intr-o limba straina. Poate fi turceste sau greceste si
care inseamna:

FEMEIA
Nu esti fiul meu, imi pare rau…
Nu fi necajit, toate se vor
rezolva. Nu esti fiul meu….nu
esti tu… Imi pare
rau…nefericitule!

Dragomir se uita intrebator la profesor…

DOCTORUL
Nu vine nimeni, aici la noi, care
sa nu fie necajit. Si pe urma,
este modul ei de a conversa
cu toata lumea. Pentru ea, toata
lumea e nefericita.

Dragomir se lasa mangaiat de femeie. Aceasta nu are nimic

din infatisarea Kirei de odinioara.

DRAGOMIR
Nu mai aveti si alte paciente?
 72.

PROFESORUL
Regret, e tot ce avem…
Unele, mai instarite, s-au dus la
Viena, Paris, America. Incercati
si la spitalul de la Galati, sau
poate la Bucuresti. Dar nu cred
sa existe cineva cu datele si
coordonatele descrise de
dumneavoastra.

Dragomir isi cere scuze si se retrage.

39 EXT. LA ANTREPOZITE - ZI. 39

Dragomir asezat comod intr-o trasura, care mergea la pas pe

ulitele mizere ale Brailei (zona antrepozitelor si mahala).
Dintr-o carciuma, tocmai iese un marinar, ce taraste dupa
el o tanara femeie.

Dragomir are o tresarire. Ii spune vizitiului sa-i

urmareasca. Ajunsi din urma, marinarul si tanara se lipesc
de zid, sarutandu-se. Dragomir are sentimentul ca fata e
Kiralina. Coboara din trasura. O striga pe nume. Se duce
aproape, o smulge pe fata din bratele marinarului. E gata s-
o incaseze de la acesta, cand isi da seama ca a gresit.
Fata rade la el cu niste dinti strambi.

Dragomir urca in trasura. Vizitiul da bice cailor. Trec

prin zone populate de marinari si curve. Recunoastem si
casa vrajitoarei Veturia, care este mai batrana, mai alba
la par. Dragomir o recunoaste, sta in pragul usii, fumand
dintr-o pipa argintie.

VRAJITOAREA
(Fara sa-l recunoasca)
Hai sa-ti ghicesc, frumosule.
Sa-ti zic viitorul. O cauti de
mult…

Dragomir tresare.

VRAJITOAREA (CONT'D)
Lumea ta te asteapta, ce cauti tu
vei gasi, cauta, cauta.

Dragomir o priveste cu speranta

VRAJITOAREA (CONT'D)
Umbla atent si cauta. Familia ta
te cauta, cauta, Toti te
asteapta, cauta, cauta…

Vrajitoarea ii face semn sa se apropie.

Scoate dintr-un sac cateva obiecte: figurine, papusele,

sticle colorate, ace lungi, andrele, clesti, o sita cu
prafuri.
 73.

Arunca toate obiectele intr-un ceaun, apoi varsa continutul

sticlelor, sufla peste ele si o flacara mare le cuprinde.

Lumea s-a oprit sa vada ce se intampla.

VRAJITOAREA (CONT'D)
Tu esti Dragomir, fiul Kirei!

DRAGOMIR
(Surprins)
Da, eu sunt…

VRAJITOAREA
Esti si tu os de curva… O sa fi
parlit de flacari,..ars pe rug…
flacarile iadului

DRAGOMIR
(Zgaltaind-o cu putere)
Unde e mama? Unde e sora mea
Kiralina?

VRAJITOAREA
(Se repede la el)
Pleaca de aici stricatule, fiu de
curva blestemata, care ti-ai
omorat parintii. Pleaca fiu de
tarfa…
Focul te va arde…Iadul te va
manca.
Te va arde ca pe unchiul tau
Ilie, cel care te asteapta. Du-te
la unchi-tu Ilie…du-te la el…

40 EXT. GRADINA PUBLICA - ZONA MUZEULUI PANAIT ISTRATI - 40

NOAPTE

Noaptea in parc, urmarim pasii unui barbat. Vedem silueta

lui Dragomir, profilandu-se pe ferestrele luminate ale unei
cladiri, din interiorul careia strabat zgomote si muzica.
Cu inceput neclar, se aude o melodie cantata la pian…. “La
tanti Elvira”….Apoi voci care canta:

“La noi, la Braila…etc.”

Rasete, cantecul din ce in ce mai clar, mai aproape.

Silueta, pe care am urmarit-o, se opreste in dreptul unei

ferestre, vedem inauntru – interiorul fanat al unei case de
toleranta. Femei imbracate sumar si in culori tipatoare.

Dragomir e insotit ca de obicei de Nazim, imbracat mereu

impecabil, cu costum negru, papion, pelerina neagra,
cilindru si baston, din clipa in care a fost luat de la
puscarie.
 74.

VOCEA POVESTITORULUI
Dupa ce am cautat-o peste tot,
in Istambul, Beirut, Damasc,
Cairo, Alexandria, in toata
Europa. M-am intors inapoi acasa,
sperand s-o gasesc aici pe
Kiralina. Intr-o noapte, insotit
de prietenul meu, ne plimbam pe
langa Gradina Publica, cand, la
un moment dat, am auzit, venind
dinspre o cladire luminata
discret, un cantec care mi s-a
parut cunoscut…. Era cantecul pe
care-l canta mereu Kiralina:
“La noi, la Braila…
La tanti Elvira…”
M-am apropiat de fereastra
luminata. Inauntru o lume
ciudata, o casa de toleranta. La
pian statea un barbat, care mi s-
a parut ca avea un chip cunoscut.
Alaturi de el o femeie, ce aducea
izbitor cu mama mea. Incurajat de
amicul meu, am intrat. O lume
stranie popula locul: barbati
eleganti si femei sumar
imbracate. Se serveau bautri si
se fumau narghilele si tigari de
foi – lumea parea narcotizata. M-
am apropiat de pian. Femeia care
canta semana izbitor cu Kira
(mama mea). Alaturi de ea, la
pian, sta barbatul, figura
cunoscuta, il mai vazusem. Era
Leonard.”

In timp ce vocea povestitorului se aude, vedem ceea ce el

descrie.

DRAGOMIR (V.O.)
M-am apropiat in asa fel incat sa
stau mereu in umbra. Abia cand
melodia s-a terminat, am aplaudat
si am incercat sa ma apropii de
femeia ce fusese odata Kiralina
si semana, repet, izbitor, cu
mama. S-a uitat lung la mine. Cel
de la pian s-a ridicat si el in
picioare, privindu-ma cu atentie.

Atunci femeia a rostit simplu:

FEMEIA
Cine esti?
 75.

DRAGOMIR
Nu ma recunosti?
Sunt fratele tau, Dragomir.

FEMEIA
(razand)
Pleaca de aici!
Nu am nici un frate!

Dintr-un unghier, ma privea zambind doamna Pavlik

DOAMNA PAVLIK
Ai auzit? N-are nici un frate.

Apoi a facut semn unor gealati, care l-au aruncat pe usa

afara.

Silueta lui Dragomir se indreapta spre malul Dunarii. Apa

involburata a fluviului, luminata de stelele de pe cer,
pare ca-l inghite.

41 EXT. CAMP. DRUM DE TARA - LA UNCHIUL ILIE - DIMINEATA 41

Drumul de tara. Un loc pustiu. E dimineata devreme. Razele

soarelui inunda campul cu o lumina stranie.

Un docar tras de doi cai trece pe drumul prafuit.

In departare se zareste albia sclipitoare a Dunarii.

In docar sunt doi oameni, cel care mana si Dragomir. I s-

au mai adancit cutele. Celalalt este Ibrahim, imbatranit si
el.

DRAGOMIR
(in timp ce isi aprinde
o tigara)
Iarta-ma !Am uitat sa-ti dau sa
aprinzi. Is tulburat de multe
lucruri.N-am putut s-o gasesc pe
mama… nici pe Kiralina. Pamantul
asta, pe care-l uitasem…
Si unchiul Ilie, in halul in care
zici… Nu stii de ce ma cheama?

IBRAHIM
Nu stiu… A aflat ca ai venit…
M-a instiintat ieri seara, printr-
un caraus, ca vrea sa te vada
musai in ast’dimineata.

DRAGOMIR
Cine-l ingrijeste?

IBRAHIM
Nimeni. Adica, da, are un baietel
pe langa el, nu cred ca-l sti.
(MORE)
 76.
IBRAHIM (CONT'D)
Acum cativa ani, un baiat s-a
priponit pe aici. De unde?
Dumnezeu stie.Zic unii ca ar fi
al lui, facut cu alta decat
nevasta-sa, cand a fost el
militar. Nu e nimic sigur. Eu
unul nu stiu.
Balbaie atat de rau, ca nu-i chip
sa te-ntelegi ca sa-i prinzi o
vorba din zece. Acum se zvoneste
ca i-a lasat lui ce i-a mai ramas
din avut. Iarna si vara, baiatul
e pe afara. Ilie, tintuit de
boala, are un fluier cu care-l
cheama…

IBRAHIM(CONT'D)
(Oprind caruta)
De aici poti sa te duci pe jos.
(ii arata darapanatura
din scanduri)

DRAGOMIR
Matale nu mergi?

IBRAHIM
Nu… Am treaba… E mai bine sa te
duci tu singur. Te astept aici.

Dragomir se apropie de dugheana darapanata, care aminteste

de locul unde se ascundeau contrabandistii lui Cosma, ce se
afla in latura dreapta a drumului. Nu vede nici urma de
paznic sau infirmier. Se indreapta spre usa. Cand vrea s-o
impinga, apare, ca din pamant, caraghiosul de pazitor,
amenintand cu o bata mare, scoate o schelaitura de caine
batut si un sir de vorbe de neinteles. Imbracat cu o
scurteica, in zdrente, cu picioarele goale, ca un
cocostarc, baiatul acesta duce cu greu, pe un gat subtire
si intins, o capatana in forma de dovleac turtit, care se
clatina neincetat.

DRAGOMIR
Vreau sa intru la unchiul meu!

Starpitura il impiedica sa treaca, amenintandu-l cu

ciomagul.

Dragomir se opreste in dreptul usii. Cerberul intra

inauntru. De acolo se aud niste vociferari ciudate si de
neinteles, apoi usa se deschide scrasnind, lasandu-l pe
musafir sa intre.

Carciuma naruita a unui om harnic.

Pe un pat mizer, zace Ilie, bolnav si slab, ca un schelet

cu pielea pe os si invelit in toale scarnave.
 77.

Dragomir se lasa in genunchi si isi lipeste fruntea de mana

rece ca gheata a lui Ilie.

ILIE
Sezi…colo…pe scaun. Ti-e scarba?

DRAGOMIR
Nu, unchiule. Sunt nefericit de a
te vedea in halul asta.

ILIE
Esti nefericit… De ce?
Eu nu sunt.

DRAGOMIR
Pentru ca suferi…

ILIE
Nu mai sufar deloc. Capul singur
mai traieste… Restul…nu-l mai
simt.
S-a sfarsit cu…restul. Dar
capul!..
Ce minunat lucru! Trebuia sa mor
de-acum trei zile…fiindca nu mai
aveam nimic de cugetat. Am aflat
ca te-ai intors. Atunci am mai
zabovit, asteptandu-te…

Ilie isi scoate mana osoasa dintre carpele ce-l acopera,

si, cu incetineala, duce la gura un tignal de cositor,
legat cu sfoara de degetul mic.

Sufla de cateva ori in tignal, scotand un suerat prelung.

DRAGOMIR
Vrei, unchiule, ceva?

ILIE
Stai la locul tau. Nu stii ce-mi
trebuie.

Usa se deschide si furiosul infirmier intra in odaie. Ilie

schimba o privire intelegatoare cu el, apoi infirmierul
apuca un clondir cu rachiu, umple un paharel si-l rastoarna
in gura bolnavului.

ILIE (CONT'D)
(vazand expresia de
neincredere pe fata lui
Dragomir)
E greu sa intelegi ceea ce n-ai
trait.. De trei ani, n-am mai pus
piciorul jos, iarna, vara,
primavara, stau culcat pe spate
si ma uit la tavanul asta
innegrit.
(MORE)
 78.
ILIE (CONT'D)
E vremea cea mai puternica traita
in viata mea. Nici o faramatura
de paine, nici o clipa de somn.
In schimb beau, beau rachiul
asta.
Ziua mi-l varsa pe gat baiatul
asta, iar noapte am buretele
imbibat.

DRAGOMIR
Ce groaznica viata!

ILIE
Groaznica cum zici tu, dar e
dreapta, potrivita soartei mele.
Am petrecut o viata de om sclavul
acestei putreziciuni, pe care as
vrea s-o vad mancata de corbi,
asa cum e in clipa de fata roasa
de viermi. Te-am chemat sa-ti
spun ca sunt nemultumit de tine.

DRAGOMIR
Nemultumit de mine, unchiule?
Si de ce?

ILIE
Pentru ca esti un desfranat.
Fiindca uiti lumina din capul
tau.
Tu nu trebuie nimic sa
nadajduiesti, sa nu astepti nimic
de la viata care zdrobeste pe om,
care putrezeste trupul si te face
sa uiti ca ai un corp.Ce inseamna
nerusinarea asta pe tine? Ce este
imbracamintea asta facuta pe
masura? Ce este gulerul asta
infirmat? Ce sunt mansetele astea
stralucitoare? Ce? Ii trebuie
oare toate impopotanelile unui
tanar care cunoaste lumina
cerului si stie ce au patit
inaintasii lui?
Acum douazeci de ani, cu maica-ta
Kira si cu sor-ta Kiralina, care
au disparut amandoua fara urma,
ai trait dupa pofta trupului. Ai
trait si cu femei, dar mai
degraba cu barbati. Ti-ai batut
joc de trupul tau… Ai trait cum
ai vrut, fara sa-ti pese de lumea
din jur…

DRAGOMIR
Iarta-ma …iarta-ma!
Sunt un ticalos!
 79.

ILIE
Te caiesti….si cainta aduce
indreptarea. Sileste-te sa
te-ndrepti! Uita-te la mine, care
putrezesc din greseala de-a fi
voit nevasta prea frumoasa, dar
care era lenesa, casa
infloritoare, bogatie, turme de
oi si slugi multe…

DRAGOMIR
Ce trebuie se fac?

ILIE
Sa-ti intorci fata de la tot ce
linguseste… Sa sfarami dorintele
desarte…Sa innabusi glasul carnii
care putrezeste.

DRAGOMIR
Tot ce-mi spui este impotriva
iubirii si a inimii!

ILIE
Inchipuiri… Inima noastra e o
dusmanca…

Ilie duce fluerul la gura si incepe sa sufle.

Micutul infirmier vine in graba. Ilie inghite portia de

rachiu, apoi zambeste.

ILIE (CONT'D)
Daca as mai avea lacrimi, as
plange de mila ta. A ta de acum
douazeci de ani.
(Infirmierului)
Da-mi sa beau.

Infirmierul are privirea celui care se uita piezis la noul

venit, care vine parca sa-i ia din imparteala. A celui care
nu vrea sa mai fie cineva care sa participe la imparteala.

Ilie bea din clondir cu lacomie.

DRAGOMIR
E ingaduit omului sa fie lacom?

ILIE
E ingaduit.

DRAGOMIR
Nu-i pacat?

ILIE
Nu-i pacat ce intra-n gura;
pacat este ce iese din gura…
 80.

Apoi incepe sa fredoneze cu ultimile puteri:

ILIE (CONT'D)
“Dul-du, dul-du, dul-du,
Dragu-mi-i paharul plin…
Dul-du, dul-du, dul-du,
Si-omu tanar, nu batran…
Dul-du, dul-du, dul-du,
Sa-i opinca, bate tare!
Sa s-auda la hotare!
Dul-du, dul-du, dul-du,
Vinul bun si sfanta lene,
Viata furca-n buruiene,,,
Si lelita de sora-mea
Dragu-mi-i omul voinic…
Cand se-ntinde pe colnic!
Dragu-mi-i sa bat, sa zvant
Ca culc omu’ la pamant
Vinu-i rau, ocaua mica,
Crasmarita frumusica,…
Nu’nvart pe lelea iute
Ca se fasaie si pute!...”

Infirmierul batea si el toba intr-o galeata intoarsa si

danseaza, asa cum stie el.

ILIE (CONT'D)
Praful s-a ales de mandrele mele
acareturi, de mandrii mei copii,
de barba mea neagra, de camasa
curata, de cizmele de lac. Ce n-
au reusit ciomagarii, al de taica-
tu si altii, uite ca reusesc
viermii.
Desertaciune e totul si goana
dupa vant.

DRAGOMIR
Vrei sa bei, unchiule?

ILIE
Da… repede… ma-nabus.

Dragomir ii turna in paharel, apoi il varsa pe gatul

muribundului.

ILIE (CONT'D)
O sa mor numaidecat.
Drept mostenire, iti dau sfatul
urmator: opune-te din toate
puterile, bucuriilor desarte…
Bucuria desarta vrea sa aibe
viata noastra intreaga. Arde un
butoi de untdelemn si ne da in
schimb o maslina.
 81.

Spunand astea, Ilie ii face semn slugii sa-l dezgoleasca.

Acesta se executa, aruncand pe jos toate toalele de pe
Ilie, pana acesta isi arata scheletul cadaveric.

ILIE (CONT'D)
Asta am ajuns!...

Dragomir incepe sa tremure, apoi sughituri mari si un hohot

prelung de plans incheie scena.

Apa Dunarii curge la vale, asa cum o stie lumea de mii de

ani.

Generic de final pe apa Dunarii.