Capitalismul este organizarea economică de tip rațional care a contribuit la dezvoltarea

fără precedent a societății umane și care se bazează pe proprietatea privată, pe investiții

de capital, pe libertatea juridică a forței de muncă, pe diviziunea și specializarea acesteia,
pe organizarea și adaptarea producției în funcție de raportul dintre cerere și oferta.
Cuvintele capital, capitalism, capitaliști, precum și grupajele lor semantice, societate
capitalistă, economie capitalistă, clasa capitalistă, regim capitalist, au devenit uzuale în
limbajul specialiștilor în științele socio-umane, dar și al oamenilor comuni. Cuvântul
capital a început să fie utilizat, se pare, în secolele XII-XIII în vestul Europei, pentru a
desemna un fond sau o masă de bani. In unele texte din epocă el a fost folosit și pentru
identificarea banilor care aduc dobândă sau a stocului de mărfuri.  În secolele XIV-XVI,
odată cu expansiunea economiei de piață capitaliste, cuvântul capital a pătruns în
limbajul curent al negustorilor, cămătarilor, corăbierilor și bancherilor din Spania,
Germania, țările de Jos și Franța. La mijlocul secolului XVIII, textele înregistrează și
cuvântul capitalist, iar la începutul secolului XX pe cel de capitalism.
De la nașterea sa și până astăzi, capitalismul nu poate să existe fără corelația strânsă
dintre piață, proprietate, producție și profit. Aceste elemente au asigurat și asigură
dezvoltarea economică și progresul general din societate, dar și polarizarea și discrepanța
socială dintre oameni și comunități. Istoria capitalismului nu este și nu poate să fie numai
triumfală. De-a lungul timpului, capitalismul a fost marcat de numeroase cicluri de
creștere și descreștere, de numeroase perioade de expansiune și regres, de fluctuații,
crize și stagnări. Capitalismul a crescut pe toate dimensiunile, căpătând culoare,
îndeosebi în funcție de perimetrul geografic căruia i s-a circumscris. În epoca actuală,
dictatura capitalistă nu mai poate asigura dezvoltarea forțelor de producție pe plan
mondial, politica sa economică duce la risipă de bunuri materiale și de forță de muncă,
generează crize de energie și de materii prime, crize economice în general, accentuează
inegalitățile în relațiile internaționale, împărțirea lumii în bogați și săraci.