1.

Dreptul fiscal, este o ramură a dreptului public, ce reglementează relații juridice ce apar în
procesul colectării impozitelor și taxelor, de la persoanele fizice sau juridice care obțin venituri,
dețin bunuri sau desfășoară activități precum și primelor de asigurare medicală și contributiilor
de asigurări sociale.

Fiscal = fiscus = Cos

Obiectul și metoda reglementării juridice în dreptul fiscal.

Obiectul dreptului fiscal - sunt relațiile ce tin de executarea obligatiilor fiscale în ce privește
impozitele şi taxele generale de stat, stabilind, de asemenea, principiile generale de determinare
şi percepere a impozitelor și taxelor locale, contribuțiilor sociale și primelor medicale.

Deşi are un obiect de reglementare complex, dreptul fiscal reprezintă un ansamblu coerent şi
unitar de norme juridice, întrucît el vizează nu orice acte sau operațiuni, ci numai pe acelea care
formează ramura dreptului fiscal. Metoda de reglementare a dreptului fiscal este metoda
imperativă. Normele dreptului fiscal sunt obligatorii, părţile în relațiile fiscale sunt pe poziţii de
subordonare.

Normele dreptului fiscal sunt, reguli de conduită instituite de stat, a căror aplicare este asigurată
prin constiinta juridică, iar la nevoie prin forta de constrângere a statului.
Normele dreptului fiscal au un caracter general, impersonal și, deci, la fel ca și majoritatea
normelor juridice, se refera la un număr nedeterminat de subiecți de drept, aplicându-se repetat în
timp. ori de câte ori sunt întrunite condițiile necesare. 

Sanctiunile cuprinse in normele dreptului fiscal sunt reglementate potrivit interesului statului de
a percepe complet si la termen de la persoanele fizice și juridice impozitele și taxele, atât
generale de stat cât și locale.

Ca sancțiune specifică dreptului fiscal este amenda, prevăzută de art.236 al Codului Fiscal;
măsură cu caracter punitiv care are ca scop prevenirea săvârsirii in viitor a unor incálcări ale
legislatiei fiscale, educarea contribuabilului in spiritul respectarii legii fiscale. Amenda consta in
obligarea persoanei care a săvärsit o incălcare fiscală de a plăti o sumă de bani. În dependentă de
incalcarea legislației fiscale, se mai pot aplica și sanctiuni contraventionale sau penale, de ex.
art.301(1) al Codului Contraventional; art. 244, 244(1) Cod Penal.

• In normele juridice din domeniul fiscal cel mai des ipoteza și dispozitia sunt contopite in actele
normative iar sanctiunile sunt specificate in finele acestora sau in Codul penal, Codul
contraventional sau in Codul muncii. 

Dreptul fiscal are un rol deosebit de important în sistemul dreptului, având legături strânse cu
un șir de ramuri de drept:
. Cu dreptul constitutional.

Cu dreptul administrativ.
Cu dreptul financiar.
Cu dreptul vamal.
Cu dreptul penal.
Cu dreptul contravenţional.
Cu dreptul muncii
Cu dreptul international public.

Principiile dreptului fiscal

a) neutralitatea impunerii. certitudinea impunerii.
b) echitatea fiscală.
c) stabilitatea fiscală.
d) randamentul impozitelor.

Art.6 Cod fiscal

a) neutralitatea impunerii
- presupune asigurarea prin legislația fiscală a condițiilor egale investitorilor, capitalului autohton
şi strain. Potrivit acestui principiu, impozitele și taxele nu vor fi diferentiate în funcţie de
cetățenia investitorului sau originea capitalului și nici în funcție de forma capitalului. Impozitele
trebuie să fie instituite și aplicate în așa mod încât să reducă la minim influenţa acestora asupra
deciziilor economice;

b) certitudinea impunerii
- prin elaborarea de norme juridice clare, care sa nu conducă la interpretāri arbitrare, lar
modalitatea și termenele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare contribuabil, respectiv
aceștea să poată urmări și intelege sarcina fiscală ce le revine, precum şi să poată determina
influenta deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale. Acest principiu
susține respectarea dreptului contribuabilului de at cunoaște anticipat ce impozit va trebui să
achite, obiectul impunerii, cotele, termenii și modalitățile de plată, facilitătile fiscale etc. însã ca
acesta să la cunoască ele trebuie sa fie prevazute expres;

d) stabilitatea fiscală
- presupune asigurarea stabilitäții pe termen lung a prevederilor legislației fiscale, iar efectuarea
modificărilor sau completărilor legislatiei fiscale să se facă prin modificarea sau completarea
Codului fiscal. Acest principiu reflect maxima fiscală potrivit căreia, "un impozit bun este un
impozit vechi". Asigurarea stabilității pe termen lung a prevederilor legislației fiscale,
neadmiterea situațiilor când prevederile legislației fiscale duc la efecte retroactive defavorabile
pentru persoanele fizice și juridice, in raport cu impozitarea în vigoare la data adoptării de către
acestea a decizii investitionale majore, inevitabil vor duce la o eficiență a impunerii, la o creștere
a investitiilor străine și respectiv la o creştere economică a statului;

e) randamentul impozitelor
- presupune perceperea impozitelor și taxelor cu minimum de cheltuieli, cit mai acceptabile
pentru contribuabili.

Alături de principiile menționate anterior, mai sunt și un şir de alte principii, formulate în
doctrina de specialitate, printre care:
 principiul priorităţii scopului fiscal în procesul perceperii impozitelor;
  principiul perceperii impozitelor in scopuri publice;
 principiul stabilirii, modificării și anulării impozitelor exclusiv prin lege şi urmând
procedura prestabilită;
 principiul nesuprimării în procesul perceperii impozitelor a drepturilor și libertăţilor
cetăţeneşti.

Izvoarele dreptului fiscal

a) Legile.
b) Actele subordonate legilor:
 Hotararile Guvernului
 Instrucţiunile şi Regulamentele Ministerului Finantelor.
 Regulamentele Serviciului Fiscal de Stat.
 Deciziile Administrațiilor publice locale.
c) Acordurile(convențiile) internaționale.

Acţiunea legislaţici fiscale în timp, spaţiu și asupra persoanelor.

Aplicarea în timp a legii fiscale se bazează pe principiul anualităţii impozitelor.
Aplicarea în spatiu a legii fiscale se bazează pe principiul teritorialitātii impozitelor, coordonat
cu principiul evitării dublei impuneri.
Aplicarea asupra persoanelor a legii fiscale se bazează atât pe principiul cetăţeniei cât și per
principiul teritorialităţii.

Aplicarea în timp a legii fiscale

- se bazeaza pe principiul anualitatii impozitelor. Astfel in conformitate cu art. 3 al Codului
Fiscal impozitarea se efectuiaza în baza actului normatriv sus numit şi a altor acte normative care
sunt in vigoare pe o perioada stabilità. De aici rezulta aplicabilitatea nelimitata in timp a
impozitelor și taxelor, însă desigur e necesar de ghidat de anualitatea exercițiului bugetar.

a condițiile elaborarii şi executarii bugetelor de stat anual, in virtutea faptului că bugetul statului
este un act de autorizare a veniturilor publice, in mod rational se ajunge la ideea ca impozitele şi
taxele se percep în baza legil de adoptare a bugetulni de stat anual, în limitele exercitiului
bugetar respectiv. În consecinta, legislatia fiscala se aplica in timp cu periodicitate anuala
determinata de anualitatea exercitiului bugetar.

Aplicarea în spațiu a legii fiscale

▪ se bazează pe principiul teritorialității impozitelor, coordonat cu principiul evitării dublei
impuneri. Astfel e necesar de evitat situațiile când o persoană străină obţinând venituri și achitãd
impozitele intr-un stat, la revenirea in statul de baştină este nevoit iarăşi de a achita impozitele
pentru aceleași venituri.
În general, principiul teritorialității legii fiscale se aplică asupra tuturor veniturilor, bunurilor și a
altor obiecte impozabile obtinute şi situate pe teritoriul statului, indiferent de cetăţenia sau
reședința subiectelor impozabile. Acest principiu este ghidat de așa-numita suveranitate fiscală"
a fiecărui stat independent şi suveran.
Aplicarea legislației fiscal asupra persoanelor
În ceea ce privește aplicarea legislatiei fiscale asupra persoanelor putem menționa ca aceasta
problema a fost elucidata odata cu cercetarea actiunii teritoriale a actelor normative fiscale,
deoarece teritoriul nu este o categorie abstractă, ci este un spatiu populat de oameni. Actiunea
legii fiscale are loc asupra acelor persoane care intrunesc conditiile stabilite de lege. De ex:
normele Codului fiscal ce reglementeaza impozitul pe venit se aplica asupra tuturor cetatenilor,
apatrizilor, cetatenilor straini ce obțiu venituri pe teritoriul R.Modova cât st asupra cetatenilor ce
obtin venituri inafara R.Moldova. Normele referitoare la impozitul pe bunurile imobiliare se
aplica asupra acelor persoane care au aceste bunuri.

Ştiinţa dreptului fiscal

Dreptul fiscal ca ramură a sistemului de drept, nu studiază numai anumite norme juridice
constituite intr-o ramură distinctă a dreptului, ci și raporturile juridice ce se nase in procesul de
aplicare al acestor norme.

Notiunea de drept fiscal poate fi utilizată însă și pentru a desemna o anumită disciplină științifică,
caz in care print această sintagmă nu trebuie så intelegem un ansamblu de norme având un obiect
specific, ci disciplina care cercetează din punct de vedere stiintific normele dreptului fiscal.

Știinta dreptului fiscal studiază prin diferite metode și tehnici de cercetare stiințifică normele
dreptului fiscal, raporturile juridice ce apar intre stat și contribuabili in ceea ce privește
impozitele și taxele, modul de colectare. benevolă și silità a lor, controlul fiscal etc.

TEMA 2

1.Aparitia si evolutia istorica a impozitelor si taxelor .

a)Perioada antica.
1)Impozitele sunt cunoscute din perioada antica ,aparitia acestora fiind determinate de
necesitatile intretinerii materiale a celor ce exercitau puterea in stat,indeplinind atributiile de
conducere statala.
2)Date despre impozitele si cheltuielile publice din antichitate se cunosc mai ales din istoria
statelor grec si roman.
3)Statul antic atenian – impozit funciar ,impozitul pe venitul meseriasilor ,taxa pentru vanzarea
in piata a produselor agricole si impozitul extraordinar pe veniturile cetatenilor bogati.
4)Statul roman antic – “tributum” , impozitul pe succesiuni,impozitul perceput la vanzarea
marfurilor , impozitul perceput de la mestesugari,impozitul pe numarul de scalvi si impozitul
platit de persoanele celibatare.
b)Perioada evului mediu.
1)Ca si in perioada anterioara ,impozitele in evul mediu erau diferite de la un stat la altul,in
fuctie de dezvoltarea social-economica a statelor ,traditii,etc.
2)In Anglia – impozitul funciar , impozitul pe venit diferentiat pentru nobili,preotime si tarani;
impozite pe cladiri , pe veniturile mestesugarilor ;impozitul inclus in pretul de vanzare a sari,
carbunelui ,pieilor si altor bunuri.
3)In Republica Florenta – impozitul pe vaniturile cetatenilorbogati; impozitul pe
succesiuni;taxele vamale la intrarea marfurilor in republica ; “estimo” – impozit pe toate bunurile
cetatenesti inscrise intr-un special.

Darile in spatial romanesc

1)Darile pentru ridicarea de cetati
2)Vama oilor
3)Vama porcilor
4)Vinaritul
5)Dijmaritul
6)Tutunaritul
7)Fumaritul
8)Caminaritul
9)Sapunaritul
10)Majaritul
11)Napasta

c)Epoca moderna.
1)Franta – impozitul “la taille” datorat de proprietarii de terenuri ; capitatia – datorata de catre
cetateni in dependent de rangul social; impozitul perceput la vanzarea sarii ,tutunului,bauturilor
,la tranzactiile cu bunuri ,impozitele de timbre si de inregistrare; impozitul personal – a zecea
parte din venit.
2)In urma revolutiei franceze din 1978 , a avut loc si o revolutie fiscal- bugetul a inceput a se
complete nu din noi impozite , ci din anularea unor privilegii avute de nobili si preotime.

Sistemul fiscal roman

1.Impozitul funciar ,1859;
2.Contributia pentru caile de comunicatie,1877;
3.Impozitul pe mana moarta ,(immobile),Al.i.Cuza;
4.Impozitul pe salariu,1877;
5.Impozitul pe bauturile spirtoase , 1867;
6.Impozitul asupra veniturilor industrial , 1921;
7.Impozitul succesoral,1921;
8.Impozitul pe lux sip e cifra de afaceri,1921;
9.Impozitul pe automobile ,1939;

2.Conceptii traditionale si modern privind impozitele si impunerea .

1.Teoriile filosofico-juridice referitoare la impozite ,impunere cat si la dreptul statelor de institui

impozite sunt:
a)teoria organic
b)teoria contractului social
c)teoria echivalentei
d)teoria sacrificiului;
e)teoria sociologica;
f)teoria sigurantei.

Teoria organica
1Teoria organica formulate si sustinuta de filozofii clasici germane (Hegel,Fichte,Schelling etc.)
sustine ca statul sa nascut din insasi natura omeneasca ,iar dreptul de impunere reprezinta un
produs necesar dezvoltarii istorice a popoarelor . Justificarea impunerii statale se bazeaza pe
gruparea popoarelor in state,care la randul lor pentru a exista au nevoie de resurse financiare
pentru satisfacerea necesitatilor publice si intretinerea aparatului de stat.
Teoria contractului social
1.Potrivit teoriei contractului social,a lui J.J Russeau , dreptul de institui impozite este un atribut
recunoscut statului de catre indivizi prin insasi contractual social care a dat nastere statului , ori
ca statul , fiind un produs al interesului social , al solidaritatii sociale si nationale , impozitele
respective reprezentand contributii pecuniare pe care cetatenii le accepta si le suporta in virtutea
solidaritatii sociale si nationale.

Teoria echivalentei
1 Adeptii teoriei echivaletei impozitelor sustin ca “impozitele isi gasesc justificarea in serviciile
si avantajele garantate de stat , asa ca impozitele apar ca un contraserviciu pe care statul il
garanteaza cetatenilor “ sau ca “ impozitele sunt preturi stabilite prin constrangere pentru
serviciile prestate de catre stat “.
In ultima perioada aceasta teorie a fost actualizata punandu-se accent sip e contraechivalentul pe
care fiecare stat modern trebuie sa-l acorde contribuabilului in schimbul achitarii complete si la
termen al impozitelor , si consta in protectia persoanelor si alte avantaje publice.

Teoria sacrificiului
Teoria sacrificiului este teoria in care se sustine ca ratiunea impozitelor este justificata de insasi
natura statului , acest fapt fiind un produs necesar al dezvoltarii istorice . Recunoasterea undei
organizatii statale determina si recunoasterea dreptului de a stabili si percepe impozite , acestea
fiind o consecinta directa a obligatiilor statului de asi indeplini functiile si sarcinile publice .

Teoria sociologica
. Potrivit teoriei socilologice statul este stapanul absolut si reprezinta forta de stat a minoritatii
organizate in vederea impunerii asupra majoritatii stapinite. Conform acestei teorii , vointa
detinatorilor puterii echivaleaza cu dreptul deoarece acesta emana de la ei si , prin urmare,
vointa suveranului determina normele de conduit sociala .
.Pentru exercitarea puterii in interesul intregii societati este necesar instituirea unui system fiscal
care sa asigure cu mijloace financiare acoperirea majoritatii cheltuielelor publice .

Teoria sigurantei
Potrivit teoriei sigurantei considerate impozitele sunt ca prime de asigurare pentru viata si
bunurile cetatenilor. Statul asigura bunurile si viata cetatenilor , iar acestea la randul lor
datoreaza in schimb impozite , ca un fel de prima de asigurare

3 Impozitele
Impozitele sunt procedeul sau mijlocul de realizare a veniturilor publice pentru efectuarea
cheltuielelor necesare in interes public in folosul societatii.
Doctrina franceza
impozitile sunt o prestatiune de valoare pecuniara ceruta indivizilor dupa anumite reguli fixe ,
in scopul de a acoperi cheltuielele in interes general si numai pentru ratiunea faptului ca indivizii
sunt membrii unei comunitati politice organizate
Doctrina Americana
Impozitile sunt preturile stabilite prin constrangere pentru serviciile guvernamentale.
Codul fiscal
Impozitul este o plata obligatorie cu titlu gratuit , care nu tine de efectuarea unor actiuni
determinate si concrete de catre organul imputernicit sau de catre persoana cu funcii de
raspundere a acestuia pentru sau in raport cu contrbuabilul care a achitat plata
Impozitul este o plata obligatorie , in forma pecuniara , fara o contraprestatie directa si imediata ,
achitata in buget de catre ocntrubuabili pentru veniturile pe care le obtin sau bunurile care le
poseda

Clasificarea impozitelor
Impozitile generale de stat
a) Impozite pe venit
b) Impozite pe valoare adaugata
c) Accizele
d) Impozitul privat
e) Impozite pe avere
f) Impozit unic de la rezidentii parcurilor pentru tehnologii informationae
Impozite locale
a) Impozitul pe bunurile imobiliare
b) Impozitul privat
Caracterele juridice ale impozitelor
Contributie obligatorie
Contributie in forma pecuniara
Contributie datorata conform legii
Contributie cu titlu nerambursabil
Contributie stabilita in mod unitar si autoritar
Contributie fara vrio contraprestatie imediata
Contributie datorata pt veniturile obtinute sau bunurile detinute
Contributie ce se percepe dupa o procedura prestabilita

Functiile impozitelor si taxelor

1.Fiscala
2.De redistribuire
3.De reglare
4.De control

Principiile ce se iau in considerare la stabilirea taxelor

1.Unicitatea taxarii –pentru unul si acelasiserviciu prestart unei persoane aceasta datoreaza sa
achite doar o singura taxa
2.Taxele sunt anticipative – se achita la momentul solicitarii serviciilorsau lucrarilor ce urmeaza
a fi efectuate de organelle sau institutiile de stat.

Clasificarea taxelor
Dupa destinatia platii taxele se clasifica in :
1.Taxe generale de stat
a)taxa vamala
b)taxele rutiere
2.Taxe locale:
a) taxele pentru resursele naturale ;
b)taxa pentru amenajarea teritoriului;
c)taxa de organizare a licitatiilor si loteriilor;
d)taxa de plasare (amplasare)a publicitatii;
e)taxa de aplicare a simbolicii locale;
f)taxa pentru unitatile comerciale si de prestari servicii de deservire sociala ;
g)taxa de piata;
h)taxa pentru cazare;
i)taxa balneara;
j)taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de calatori pe rutile principale ,orasenesti si
satesti;
k)taxa pentru parcare ;
l)taxa de la posesorii de caini;
p)taxa pentru parcaj;
r)taxa pentru salubrizare ;
s)taxa pentru dispozitivele publicitare.

5.Contributii de asigurari sociale.

1.Calcularea si achitarea contributiilor de asigurari sociale de stat obligatorii , se efectueaza in
conformitate cu prevederile Legii nr.489/1999 privind sistemul public de asigurari sociale si
Legii nr.255/2020 bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2021.
2.contributie de asigurari sociale – suma datorata in mod obligatoriu de platitorul contributiilor la
bugetul asigurarilor sociale de stat (Art.1 Legea Nr.489)

7.Principiile impunerii fiscal

1.Principiul impunerii exhitabile – egalitatea in fata impozitelor si egalitatea prin impunere .
2.Principiul politicii financiare – randament fiscal ridicat , stabil , elastic ;
3.Principiul politicii economice – instrument de reglare a unor fenomene economice, de
stimulare sau de franare a unor activitati economice , a consumului unor marfuri sau servicii.

Tema 3

1. Elementele legii fiscale. Reprezintă elementele elementele în raport cu care se calculează,

percepe etc. obligația fiscală

A) elemente obligatorii
Esentiale pentru determinarea impozitului/ taxei. Lipsa cel puțin a unui element duce la
imposibilitatea stabilirii şi determinării obligației fiscale. Acestea sunt: organul cu atributii de
administrare fiscala, subiectul impunerii (contribuabilul), obiectul impunerii, materia impozabilă,
sursa de plată a impozitului/taxei, baza de impozitare, unitatea de impunere, cota de impunere,
termenele de achitare a impozitelor/ taxelor.perioada, modul de plată al impozitului/taxei, modul
de percepere a impozitului/taxel.
B) elemente facultative
lipsa unuia dintre ele din conținutul actului legislativ nu influienţează gradul de determinare şi
individualizare a acelei obligațiii fiscale, dar poate influența asupra calității executării acesteia.
Acestea sunt: facilitățile fiscale, restituirea sau compensarea sumei achitate în plus, executarea
silită obligației fiscale, a răspunderea pentru încălcările legislației fiscale, amânarea termenului
obligației fiscale etc.

2. Subiectul impunerii este persoana care are obligația juridică de a achita din contul
mijloacelor proprii și în împrejurările stabilite de legislația fiscală, impozitul sau taxa respectivă.

Prin urmare, subiectul impunerii este persoana responsabilă pentru executarea conformă și la
timp a obligatiei fiscale. .CONTRIBUABIL.

Din punct de vedere fiscal - Contribuabil persoană care este obligată să calculeze și/sau să
achite la buget orice impozite si taxe, penalităti, amenzi etc.; sau este obligata sa rețină sau să
perceapă de la altă persoană și să achite la buget plățile indicate. Contribuabilii se clasifică în:
A) Persoane fizice - cetatean al R.Moldova, cetăţean străin, apatrid; întreprinzătorul individual,
gospodărie țărănească tc.
B) Persoanele juridice - S.R.L., S.A.

Rezident persoană fizică are domiciliu permanent în Republica Moldova, chiar dacă se află la
tratament sau la odihnă, sau la învățătură, sau se află în deplasare peste hotare sau este persoană
cu funcţii de răspundere a Republicii Moldova, aflată în exerciţiul funcţiunii peste hotare;
se afla in Republica Moldova cel putin 183 de zile pe parcursul anului fiscal;

Nerezident persoană fizică orice persoană care nu corespunde cerințelor de mai sus (specifice
rezidenților) ori, deşi aparent corespunde uneia din ele, aceasta se află în Republica Moldova în
calitate de persoană cu statut diplomatic sau consular ori în calitate de membru al familiei unei
asemenea persoane, sau în calitate de colaborator al unei organizații internaționale, sau în calitate
de membru al familiei unui asemenea colaborator; se află la tratament sau la odihnă, sau la
învăţătură, dacă această persoană fizică s-a aflat în Republica Moldova exclusiv in aceste
scopuri; exclusiv în scopul trecerii dintr-un stat străin în alt stat străin prin teritoriul Republicii
Moldova (trecere tranzit).

Rezident persoană juridică Activitatea este organizată sau gestionată în Republica Moldova;
Locul de bază de desfăşurare a activităţii este Republica Moldova;
Activitatea este organizată sau gestionată în Republica Moldova;
Locul de bază de desfăşurare a activităţii este Republica Moldova;
Suportatorus impozitului

De regulă subiectul impunerii este suportatorul impozitului însă sunt și situații cand acestea sunt
2 persoane diferite.
De ex. Subiecții impunerii cu TVA sunt persoanele juridice plătitoare de TVA aceştea la rândul
lor incluzând acest impozit în prețul final al produsului, deci suportator este consumatorul.
La stabilirea impozitului se iau în considerare 2 concepții

Conceptia teritorială toate veniturile obținute pe teritoriul

R.M. sunt impozitate în R.M. indiferent de subiectul impunerii. Conceptia globală - cetăteanul
R.M. indiferent unde obtine venitul impozitul va fi achitat in R.M.

Subiecţii se împart în:

1. persoana responsabilă direct pentru realizarea obligaţiei fiscal
2. persoana obligată să rețină sau să perceapă de la altă persoana taxa/ impozitul şi să
asigure achitarea la buget

Obiect al impunerii - drepturi ale subiectului activități ale subiectului; rezultatele acțiunilor
subiectilor.
Materia impozabilă - sunt veniturile, bunurile sau anumite activități ale subiectului(livrările în
cazul TVA) etc.
Unitatea de impunere - leul, ha, centimetru cub etc.

Baza impozabilă se determină în scopul calculării sumei concrete a impozitului sau taxei şi
reprezintă valoarea asupra căreia se aplică nemijlocit cota impozitului.
În cazul impozitului pe Artur Malcoci has left the meeting venit baza impozabilă o constituie
suma veniturilor obţinute.

Sursa de plată a impozitului sau taxei reprezintă activitatea, activele etc. care produc sau dau
naştere veniturilor. din veniturile contribuabilului - reținerea impozitului la sursa de plată (salariu
- art.88 Cod Fiscal); royalty - ar 90(1) Cod Fiscal - 12 %; caştiguri de la campanii promotionale
art.90(1) - 10% C.F. din capitalul(averea) contribuabilului - locatiune, arenda-art.90(1) - 10 %
C.F.

Cotele impozitelor sau a taxelor

• Cota de impunere reprezintă procentul, suma fixă, ori ansamblul de procente sau sume fixe cu
ajutorul căruia se calculează cuantumul bănesc al fiecărui impozit.

Cotele se clasifică în:

A) Cota fixă - cotă stabilită în sumă fixă la unitatea de măsură. De ex. Accizul la motorină- 1926
lei/tonă;
B) Cote procentuale
• Cota procentuală proporțională - un singur procent unic: • Cotă procentuală progresivă-mai
multe cote procentuale acestea crescând odată cu creşterea cuantumului bazei impozabile:
• Cotă procentuală regresivă-compusă din mai multe procente dispuse în ordine descrescătoare,
aplicabile regresiv pe măsură ce creşte cuantumului bazei impozabile.
C) Cota mixta - conibinarea cotei fixe și a cotei procentuale.

6. Termenii de achitare
- Termenul de achitare a impozitului sau taxei- perioada în
decursul căreia contribuabilul este obligat să achite impozitul sau taxa sub formă de interval de
timp sau zi fixă a plății.
Termenii de plată se clasifică:
A) Termen fixat sub forma unui interval de timp - an, trimestru, lună în cadrul căreia impozitele
trebuie vărsate la bugetul de stat;
De ex: Impozitul pe venit - 1 ianuarie - 25 martie;
B) Termeni care depind de acțiunile subiectului impunerii:
De ex: Accizul la băuturile alcoolice produse în R.M. – în momentul expedierii din încăperea de
acciz;

7. Facilități privind impozitele şi taxele inlesnirile fiscale:

- Scutirea totală de impozit sau taxă

De ex: Impozitul pe bursele. Venit pensiile
- Scutirea parțială de impozit sau taxă
De ex: Impozitul pe bunurile imobiliare invalizii, indemnizațiile, pensionarii,
-Cote reduse a impozitelor sau a taxelor -8 % cota TVA la paine si produsele de panificație, lapte
şi produsele lactate;
Amânări ale termenului de achitare a impozitului sau taxei - Art.180 Cod Fiscal.
Eşalonări ale obligației fiscal Art. 180 Cod Fiscal.

8. Clasificarea impozitelor
După forma de percepere a impozitelor:
a) impozite pecuniare - percepute bani:
b) impozite naturale -percepute in produse cerealiere, anim., etc.

• În raport cu debitorul real al obligaţei fiscale: *

a) impozite directe-impozitul pe bunurile imobiliare, impozitul pe venit, taxele locale, taxele
pentru folosirea resurselor naturale:
b) impozite indirecte - T.V.A., accizele, taxele vamale.

În funcție de frecventa cu care se percep la bugetul de stat:

a) impozite permanente - cele ce pot fi planificate în buget.
b) impozite ocazionale - de ex. în caz de război, calamit. nat., etc. .

În funcție de instituţia care administrează impozitele și taxele •

a) impozite generale de stat - cele ce formează bugetul statului:
b) impozite locale - cele ce formează bugetele unit. adm. terit.