Situațiile financiare anuale

1. Definire, rol, structură, componență.

Situațiile financiare anuale sunt documente de raportare periodică. Întocmirea lor

reprezintă ultima etapă a ciclului anual de prelucrare a datelor prin care este redată activitatea
unei entităţi economice.
Situațiile financiare anuale sunt rezultatul aplicării ipotezelor, bazelor de evaluare şi a
principiilor specifice contabilităţii.
Rolul situaţiilor financiare anuale este acela de a reflecta cât mai fidel poziția
financiară şi performanțele unei entităţi economice pentru a servi intereselor unei game
largi de utilizatori ai informaţiilor contabile.

În ceea ce priveşte structura situaţiilor financiare anuale, aceasta se diferențiază în

funcție de mai multe criterii de mărime. Astfel, pentru entitățile care aplică Reglementările
contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale
consolidate (aprobate prin OMFP nr. 1802/2014, cu modificările și completările ulterioare),
există următoarele precizări suplimentare în OMFP nr. 123/28 ianuarie 2016 privind
principalele aspecte legate de întocmirea și depunerea situațiilor financiare anuale și a
raportărilor contabile anuale:

Entitățile care la data bilanțului nu depășesc limitele a cel puțin două din următoarele trei
criterii de mărime, și anume:
a). totalul activelor: 1.500.000 lei
b). cifra de afaceri netă: 3.000.000 lei
c). numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 10.
întocmesc situații financiare anuale, care cuprind:
1. Bilanț prescurtat;
2. Cont prescurtat de profit și pierdere.
Acestea vot fi însoțite de formularul Date informative și formularul Situația activelor
imobilizate.

Entitățile care la data bilanțului nu se încadrează în categoria microentităților și care nu

depășesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii de mărime, și anume:
a). totalul activelor: 17.500.000 lei
b). cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei
c). numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50.
întocmesc situații financiare anuale, care cuprind:
1. Bilanț prescurtat;
2. Cont de profit și pierdere;
3. Note explicative la situațiile financiare anuale.
Opțional, ele pot întocmi și Situația modificărilor capitalului propriu și/sau Situația
fluxurilor de trezorerie.
Acestea vot fi însoțite de formularul Date informative și formularul Situația activelor
imobilizate.

Entitățile care la data bilanțului depășesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei
criterii de mărime, și anume:
a). totalul activelor: 17.500.000 lei
b). cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei

1
 c). numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50.
întocmesc situații financiare anuale, care cuprind:
1. Bilanț ;
2. Cont de profit și pierdere;
3. Situația modificărilor capitalului propriu;
4. Situația fluxurilor de trezorerie;
5.Note explicative la situațiile financiare anuale.
Acestea vot fi însoțite de formularul Date informative și formularul Situația activelor
imobilizate.

Componentele situaţiilor financiare anuale formează un tot unitar, completându-se

una pe cealaltă şi contribuind la reflectarea unei imagini fidele și complexe a activităţii
entităţii economice, astfel:
a) Bilanţul reflectă poziţia financiară a entităţii (capacitatea acesteia de a se adopta la
schimbările mediului) cu ajutorul resurselor economice controlate (active) şi a structurii de
finanţare, capital şi datorii.
b) Contul de profit şi pierdere reflectă performanţele entităţii economice cu ajutorul
veniturilor, cheltuielilor, profitului sau a pierderii.
c) Situaţia fluxurilor de trezorerie reflectă modificarea poziţiei financiare a entităţii
sub influenţa fluxurilor de numerar ( încasări şi plăţi) ale activităţii de exploatare, ale activităţi
de finanţare și ale activităţi investiţionale.

Aceste situaţii ne permit să apreciem:

 modificarea activului net al entităţii în cursul exerciţiului financiar
 structura financiară (inclusiv solvabilitatea şi lichiditatea)
 capacitatea entităţii de a influenţa mărimea şi momentul apariţiei fluxurilor în vederea
adaptării ei la conjunctura economică.

Situaţia fluxurilor de trezorerie prezintă următorul conținut:

A. FLUXURI DE NUMERAR DIN ACTIVITATEA DE EXPLOATARE
I. Rezultat din exploatare înainte de modificările capitalului circulant
II. Fluxul de numerar generat de exploatare
III. Fluxul net de numerar provenit din activitatea de exploatare
B. FLUXURILE DE NUMERAR PROVENIT DIN ACTIVITATEA DE INVESTIŢII
I. Fluxul de numerar folosit în activitatea de investiţii
C. FLUXURI DE NUMERAR DIN ACTIVITATEA DE FINANŢARE
I. Fluxul de numerar net folosit în activitatea de finanţare
II. Creşterea/ micşorarea de numerar şi echivalente ale numerarului
III. Numerar şi echivalente de numerar la începutul perioadei
IV. Numerar şi echivalente de numerar la finele perioadei
V. Fluxul de numerar provenit din operaţii de investiţie
VI. Fluxul de numerar provenit din operaţii de finanţare

d) Situaţia modificărilor capitalurilor proprii reflectă modificarea poziţiei

financiare cu ajutorul detaliilor privind elementele componente ale capitalurilor proprii

2
( capital social, prime de capital, rezerve). Situaţia modificărilor capitalurilor proprii se
prezintă astfel:

Element al capitalului propriu Sold la 1 Creşteri Reduceri Sold la 31

ianuarie decembrie
Capital subscris
Prime de capital
Rezerve legale
Rezerve din reevaluare
Alte rezerve
Rezultatul reportat
I. profit nerepartizat
II. pierderea neacoperită
Rezultatul exerciţiului financiar
Repartizarea profitului
Total capitaluri proprii

e) Note explicative, ca formă de prezentare, sunt redate narativ precum şi sub forma unor
situaţii sau tabele.
În OMFP 1802/2014 sunt prezentate în mod explicit 10 note explicative denumite
astfel:
NOTA 1: Active imobilizate
NOTA 2: Provizioane
NOTA 3: Repartizarea profitului
NOTA 4: Analiza rezultatului de exploatare
NOTA 5: Situaţia creanţelor şi a datoriilor
NOTA 6: Principii, politici şi metode contabile
NOTA 7: Participaţii şi surse de finanţare
NOTA 8: Informaţii privind salariaţii şi membrii organelor de conducere, administraţie şi
supraveghere
NOTA 9: Exemplu de calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-financiari
NOTA 10: Alte informaţii semnificative
Prin conţinutul şi formatul în care se prezintă notele explicative, acestea prezintă narativ
informaţii despre reglementările contabile care au stat la baza întocmirii situaţiilor financiare
anuale şi despre politicile contabile folosite.De asemenea, ele trebuie să ofere informaţi
suplimentare care nu sunt prezentate în celelalte documente ce compun situaţiile financiare
anuale dar sunt relevante pentru înţelegerea oricărora dintre acestea.
Practic, pentru fiecare element semnificativ din situaţiile financiare anuale trebuie să
existe informaţii aferente în notele explicative.

Dintre situaţiilor financiare anuale definitorii pentru reflectarea poziţiei financiare şi a

performanţei sunt bilanţul şi contul de profit şi pierdere.

2. Bilanţul contabil: rol, conținut, structură, formă de prezentare

Bilanţul, în calitatea lui de componentă a situaţiilor financiare anuale este un

instrument prin care se realizează aplicarea principiului dublei reflectări a elementelor

3
patrimoniale. Bilanţul are un conţinut standardizat şi un format pe care trebuie să-l respecte
toate entităţile economice. Acesta reflectă activele şi pasivele patrimoniale conform relaţiei:

ACTIV = PASIV

Activul patrimonial reprezintă resursele economice ale entităţilor ce rezultă din

investirea resurselor de finanţare pe care entitatea economică le obţine de la proprietari şi
creditori. Pasivul patrimonial reflectă resursele de finanţare, definindu-le după provenienţa
lor în capitaluri proprii şi datorii.
În ceea ce priveşte construcţia bilanţului, acesta se întocmeşte pe baza datelor
preluate din balanţa de verificare sintetică. Bilanţul cuprinde soldurile debitoare şi creditoare
ale conturilor utilizate în exerciţiul financiar curent precum şi în exerciţiul financiar
precedent. Completarea bilanţului se face pe rânduri numerotate.
Se are în vedere valoarea contabilă netă a elementelor patrimoniale existente la
sfârşitul exerciţiului financiar. Valoarea contabilă netă corespunzătoare activelor se
determină astfel:

Valoarea Contabilă Netă = Valoarea contabilă brută (valoarea de intrare) -

Amortizarea cumulată de la începutul anului - Ajustările pentru depreciere existente
la sfârşitul anului

Din punct de vedere al structurii sale, bilanţul contabil păstrează, în general, structura
contabilă cuprinsă în planul de conturi. Elementele componente ale bilanţului se împart pe
grupe, subgrupe şi posturi. Potrivit reglementărilor contabile actuale avem grupe de activ şi
grupe de pasiv. Grupele de activ sunt: active imobilizate; active circulante; cheltuieli în
avans. Grupele de pasiv sunt: capitaluri proprii; provizioane; datorii; venituri în avans.
În ceea ce priveşte forma de prezentare, în teoria şi practica contabilă, bilanţul
contabil apare sub formă de schiţă orizontală şi verticală. În ţara noastră, conform
reglementărilor contabile actuale se aplică schema verticală de bilanț. Ea se fundamentează
pe ecuaţia:

ACTIV - DATORII = CAPITALURI PROPRII

În prezent, schema orizontală a bilanţului în ţara noastră se mai foloseşte doar în

aplicaţii practice demonstrative pentru că reflectă egalitatea A = P.
Sintetizat, schema verticală a unui bilanţ contabil se prezintă astfel:

Posturi Sume
N-1 N
A. ACTIVE IMOBILIZATE
I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE
II. IMOBILIZĂRI CORPORALE
III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE
B. ACTIVE CIRCULANTE
I. STOCURI
II. CREANŢE
III. INVESTIȚII FINANCIARE PE TERMEN SCURT

4
 IV. CASA ȘI CONTURI LA BĂNCI
C. CHELTUIELI ÎN AVANS
D. DATORII PE TERMEN SCURT
E. DATORII CURENTE NETE
F. TOTAL ACTIVE – DATORII CURENTE
G. DATORII PE TERMEN LUNG
H. PROVIZIOANE
I. VENITURI ÎN AVANS
J. CAPITAL ŞI REZERVE
I. CAPITAL
II. PRIME DE CAPITAL
III. REZERVE DIN REEVALUARE
IV. REZERVE
V. REZULTATUL REPORTAT
VI. REZULTATUL EXERCIŢIULUI

3. Contul de profit şi pierdere: rol, conținut, structură, formă de prezentare

Este cea de-a doua componentă de bază a situaţiilor financiare anuale, alături de bilanţ
pe care-l completează cu noi informaţii.
Spre deosebire de bilanţ, care este un document de raportare financiară întrucât ne
arată poziţia financiară a entităţii la sfârşitul exerciţiului financiar, contul de profit şi
pierdere este un document de raportare de ordin economic întrucât ne arată performanţa
entităţii înregistrată pe parcursul exerciţiului.
Din contul de profit şi pierdere se observă cum o entitate ce desfăşoară activităţi
economice face afaceri şi de ce obţine un profit sau o pierdere. Astfel, entitatea livrează
bunuri şi prestează servicii din care obţine venituri. Pentru aceasta, ea consumă alte bunuri,
valori şi servicii care reprezintă cheltuieli. Traducerea valorică a acestui flux de operaţiuni şi
tranzacţii degajă un sold ce constituie rezultatul exerciţiului potrivit ecuaţiei:

VENITURI – CHELTUIELI = +/ - REZULTAT

În ceea ce priveşte construcţia, contul de profit şi pierdere se bazează pe balanţa de

verificare sintetică de unde preluăm rulajele conturilor de cheltuieli (clasa 6) şi venituri (clasa
7).
În ceea ce priveşte structura, contul de profit şi pierdere cuprinde grupe, subgrupe şi
posturi ale elementelor de cheltuieli şi venituri. Ordinea posturilor în contul de profit şi
pierdere nu coincide perfect cu cea aferentă simbolurilor conturilor din planul de conturi.
Potrivit reglementărilor contabile actuale, grupele şi subgrupele contului de profit şi
pierdere sunt:
a) grupa rezultatului din exploatare care reflectă veniturile şi cheltuielile activităţii de bază a
entităţii, corespunzătoare obiectului ei de activitate;
b) grupa rezultatului financiar care reflectă veniturile şi cheltuielile provenite din activitatea
financiară a entității;
c) grupa rezultatului extraordinar care reflectă veniturile şi cheltuielile întâmplătoare,
accidentale, înregistrate într-un exerciţiu financiar;

5
d) impozitul pe profit/venit aferent exerciţiului curent.
Putem spune deci, că contul de profit şi pierdere este un tablou enumerativ al
veniturilor şi cheltuielilor unei perioade având ca finalitate determinarea rezultatului net
contabil. Acesta se determină în cascadă pe următoarele nivele: rezultat curent; rezultat
extraordinar; impozit pe profit.
Această separare pe paliere este necesară pentru ca utilizatorii informaţiilor contabile
sa cunoască incidenţa unor operaţiuni şi tranzacţii de natură neobișnuită cu grad mare de
anormalitate faţă de activităţile curente, să cunoască incidenţa regulilor fiscale derogatorii de
la regulile contabilităţii.
Ca formă de prezentare contul de profit şi pierdere prezintă cheltuieli şi venituri atât
pentru exerciţiul curent cât şi pentru exerciţiul precedent. După modul de aranjare al
cheltuielilor şi veniturilor, contul de profit şi pierdere se prezintă fie sub forma unei scheme
orizontale, fie sub forma unei scheme verticale. Schema orizontală se foloseşte mai mult în
aplicaţiile practice demonstrative. În această formă contul de profit şi pierdere apare sub
forma unui tabel cu două coloane: în partea stânga sunt prezentate cheltuielile, iar în partea
dreaptă sunt veniturile (aşa cum au fost ele preluate în contul 121 „Profit şi pierdere”,
rezultând în final rezultatul net al exerciţiului).
În România, în prezent, contul de profit şi pierdere se întocmeşte după schema
verticală; aceasta prezintă venituri şi cheltuieli pe paliere ale rezultatului exerciţiului, oferind
mai multe posibilităţi de analiză a soldurilor intermediare de gestiune. Forma verticală a
Contului de profit şi pierdere se prezintă astfel:

Posturi Sume
N-1 N
Venituri din exploatare
...........
Cheltuieli din exploatare
…........
Rezultat din exploatare (Venituri exp. – Cheltuieli exp.)
Venituri financiare
............
Cheltuieli financiare
….......
Rezultatul financiar (Venituri fin. – Cheltuieli fin.)
Rezultat curent (Rezultat din expl. + Rezultat fin.)
Cheltuieli cu impozitul pe profit
Rezultatul net contabil al exerciţiului