OBOSEALA MUSCULARA

SUPRAANTRENAMENT
 OBOSEALA FIZIOLOGICA
Fenomen fiziologic reversibil caracterizat prin
scăderea capacităţii de performanţă fizică sau psihică
apărută în urma unui efort solicitant şi care dispare
după 24 de ore prin procesul de refacere
Oboseala însoţeşte antrenamentul şi reprezintă o
condiţie necesară pentru creşterea performanţelor
sportive

Depăşirea raportului optim dintre antrenament şi refacere

poate duce la apariţia oboselii patologice, din care nu se
mai poate ajunge la starea iniţială si care necesita
tratament medical.
CAUZE - oboseala fiziologica

DEPLETIA SUBSTRATURILOR ENERGETCE

ACUMULAREA PRODUSILOR DE METABOLISM

FACTORI NEURO-MUSCULARI
Depletia de ATP si CP
eforturi de intensitate maximala

Depletia de GLICOGEN
In eforturile de peste 30 de minute, dependenta de
intensitatea efortului (apare mai rapid la eforturi de intensitate
submaximala si mare)

Comutarea pe metabolism proteic

La maratonisti corespunde probabil fenomenului de “ lovire a
zidului” (la km 25-35)

Depletia se realizeaza in fibrele utilizate de efortul respectiv

(fibre rapide in eforturi anaerobe si fibre lente in cele aerobe)
Eforturi de intensitate maximala (glicoliza anaeroba)
Acumularea de ACID LACTIC eliberare de H+
neutralizati de sistemele tampon  depasirea
capacitatii de tamponare  acidoza care:

- Inhiba glicogenoliza
- Interfera cu Calciul (inhiba cuplarea actinei cu miozina)
 SISTEMUL NERVOS CENTRAL = aparitia senzatiei de
oboseala ca mecanism de protectie (senzatia precede oboseala
reala atletii trebuiesc incurajati sa contiunue)

SISTEMUL NERVOS PERIFERIC = esecul transmiterii

impulsului nervos

- Scaderea sintezei/eliberarii Acetilcolinei in sinapsa

- Inhibarea/activarea in exces a colinesterazei (degradeaza Acetilcolina
permitand recuperarea sa din sinapsa)
- Cresterea potentialului- prag al membranei musculare prin migrarea
potasiului catre spatiul extracelular
OBOSEALA PATOLOGICA
sindrom fiziopatologic care constă în
incapacitatea muşchiului de a efectua acelaşi
travaliu, aceeaşi acţiune voluntară maximală/ o
serie de acţiuni repetitive.
 Percepută subiectiv ca o senzaţie
neplăcută de slăbiciune sau durere.

Modifică randamentul fizic în antrenament

sub parametrii aşteptaţi în raport cu
nivelul de pregătire şi cu aptitudinile fizice.
Necesitatea stabilirii limitei de demarcatie intre
oboseala fiziologica si cea patologica!

CRITERIUL DE DEMARCATIE intre Oboseala

fiziologica si patologica este TIMPUL necesar
REFACERII (ECSS; Meeusen et al. 2006);
Apare atunci cand raportul optim dintre
antrenament şi refacere este depăşit ( datorita
antrenamentelor prea intense sau factorilor de stress )

2 forme: Acuta si Cronica

Necesită tratament medical si scoaterea temporara

din activitatea sportiva
Necesitatea stabilirii limitei de demarcatie intre
oboseala fiziologica si cea patologica!

CRITERIUL DE DEMARCATIE intre Oboseala

fiziologica si patologica este TIMPUL necesar
REFACERII (ECSS; Meeusen et al. 2006);
Forma acuta de oboseala patologica
Imposibilitatea organismului de-a raspunde la
solicitarile fizice si psihice
Apare la sportivi neantrenati, dopati, la inceputul
perioadeide antrenament:
-manifestari musculare ( contractura musculara sau
ruptura fibrilara)
- tulburari cardiace ( tulburari de ritm)
- dereglari neurovegetative, parestezii, diminuarea
reflexelor osteotendinoase
Repaus, recuperare, dupa maxim 3 saptamani revine in
viata sportiva
 SUPRAANTRENAMENT

DEFINITIE: forma cronica a oboselii patologice

(denumita impropriu supraantrenament) caracterizata
de un dezechilibru profund al intregului organism
(perturbarea homeostaziei de repaus si de efort) cu
obosela permanenta si scaderea progresiva a
randamentului sportiv
Greşeli metodice în procesul de antrenament (ex fizice
excesive/monotone, creşteri bruşte de volum/intensitate)

Program de pregătire/competiţional încărcat

Refacere deficitară

Alimentaţie necorespunzătoare (aport lichidian

insuficient, carenţe ale diverşilor nutrienţi)

Stress psihoemoţional / ambiental (temperaturi extreme,

umiditate) sau familial
Afecţiuni intercurente
 Conditii de aparitie:
1. Inainte de obtinerea formei sportive-la inceputul
sezonului de pregatire (greseli de antrenament,agenti
stresanti, boli etc)

2. dupa obtinerea formei sportive-in perioada de varf

(greseli de antrenament, incalcarea regimului de viata,
factori stresanti)

3. mentinerea indelungata a formei sportive (refacere

incompleta si metodologia de antrenament)
1) Simpatica– cresterea tonusului simpatic in repaus
• Hiperexcitabilitate
• Scaderea performantei
In jocuri sportive, sporturi anaerobe

2) Parasimpatica – dominatie parasimpatica atat in

repaus cat si in timpul exercitiului.
Mai ales la sportivii de anduranta
Mai dificil de diagnosticat!
 NU exista analize biochimice
patognomonice pentru diagnosticarea
supra-antrenamentului, modificarile
anumitor parametrii biologici sunt
relevante in diagnosticul diferential si
stabilirea factorilor “trigger “ care au
contribit la declansarea sa
Diagnostic de excludere
Diagnostic retrospectiv
Importante:
• schimbari stare de spirit
• acuze subiective
Impreuna cu:
• amaneza
• semne psihologice

Primele semne pot fi mascate pana la o

scadedere semnificativa a performantei!!!
 Nerecunoasterea semnelor de
supraantrenament poate avea efecte severe
asupra sanatatii si performantei sportivului.

Atletul trebuie invatat sa

fie atent la corpul lui!
Simptome individualizate!
Oboseala manifestata ca incapacitatea de-a
mentine intensitatea antrenamentului este
considerata ca un semn de alarma la stressul
excesiv

Initial localalizata apoi

intereseaza intregul
organism si duce la
scaderea performantelor
• Reducerea capacitatii de concentrare
• Imposibilitatea de-a se ralaxa
• Intoleranta la exercitiu
• Tulburari de somn( dificultate de-a adormi,
cosmaruri, somnambulism)

• Pierderea apetitului
• Transpiratii excesive Deshidratare
• Scadere in greutate - L. Prokop ↓ 3% G
• Cresterea sau scaderea FC de repaus si TA
• Scaderea pragului de lactat
• Dureri musculare sau de articulatii

• Scaderea imunitatii (infectii frecvente mai

ales de cai respiratorii superioare)
• Afectarea psihicului ( anxietate, depresie, idei
obsesive, instabilitate emotionala, confuzie, teama de
concurs, lipsa de comunicare cu colegii sau antrenorul!)
 Markarii psihologici - aparitie precoce
Mai multe studii au aratat ca modificarile
psihologice sunt semne timpurii

Uneori pot fi usor ignorate de

antrenor !
 Semne de urmarit:
• Performanta scazuta constant

• Valori scazute de fier si zinc;

• EKG de repaus anormal;

• Excitabilitate mare neuromusculara si corticala

(semne EMG si EEG ).
• Tulburari EKG (aritmii extrasistolice de repaus/efort);
• Deregleri vegetative in proba clino-ortostatica;
Reactie hipotona la efort - semn patognomonic
(tahicardie marcata, TA sist scade iar TA diast creste,
pensandu-se TA diferentiala)
• Refacere intarziata dupa test de efort standard
Tulburari de coordonare si echilibru;
Hiperreactivitate reflexe
Tremor rapid si neregulat al pleoapelor
Hipo/hiper excitabilitate musculara

Modificari EEG (traseu microvoltat sau plat,

dispar undele);
Modificari EMG (scaderea vitezei de conducere
motorii si cresterea latentei distale)
Cercetarile facute in INMS (Ionescu A) si Facultatea de
Educatie fizica si sport Craiova ( Vasilescu M) au dus la
elaborarea conceptului :

„Individualised Pattern
of
OTS Development”
Modificari similare cardiovasculare sau neuromusculare
"anunta" de fiecare data riscul de supraantrenament
pentru sportiv
3 saptamani = cura de crutare la altitudine
mica (refacere in statiune subalpina 600-800m , odihna
activa, medicatie de refacere, regim hidro-zaharat hiperproteic,
oxigenare naturala/artificiala, aeroionizari negative, masaj,
psihoterapie etc)
-ex. medical bine 3 saptamani pregatire
nespecifica, individualizata, sub supraveghere
medicala
-ex.medical bine 3 saptamani pregatire
specifica dar individualizata
-ex.medical bine reinsertie in colectiv
!!! Ramane un caz problema pentru toata viata
si va fi dispensarizat activ tot restul carierei
sportive (exista posibilitatea recaderilor)