Sunteți pe pagina 1din 6

Întrebări pentru examen

Capitolul 13 Tratamentul bolilor genetice

1. Care din următoarele indicaţii se găsesc în protocoalele de terapie dietetică pentru


fenilcetonurie (PKU)?
a. Îndepărtarea completă a fenilalaninei (Phe) din dietă cât mai repede posibil şi menţinerea
acesteia pe tot timpul copilăriei.
b. Îndepărtarea completă a Phe din dietă cât mai repede posibil şi menţinerea acesteia pe tot
timpul vieţii.
c. Administarea unei diete sărace în Phe cât mai repede posibil şi menţinerea acesteia pe tot
timpul copilăriei.
d. Administarea unei diete sărace în Phe cât mai repede posibil şi menţinerea acesteia pe tot
timpul vieţii.
e. Administarea unei diete sărace în Phe cât mai repede posibil şi menţinerea acesteia pe tot
timpul copilăriei şi la femeile care sunt gravide.

2. Tratamentul hipercolesterolemiei familiale cu colestiramină determină unul dintre următoarele


rezultate:
a. Creşterea expresiei alelei normale a genei receptorului pentru lipoproteinele de joasă
densitate (LDL).
b. Scăderea expresiei alelei mutante a genei receptorului pentru LDL.
c. Fixarea şi sechestrarea receptorului mutant LDL.
d. Creşterea eficienţei receptorului normal pentru LDL.
e. Expresia compensatorie a altor receptori pentru lipoproteine.

3. Ca terapie adjuvantă la colestiramină, pacienţii cu hipercolesterolemie familială sunt trataţi cu


statine, o clasă de medicamente ce îndeplineşte unul din următoarele roluri:
a. Scăderea expresiei alelei mutante a genei receptorului pentru LDL.
b. Fixarea şi sechestrarea alelei mutante a receptorului LDL.
c. Creşterea eficienţei receptorului normal pentru LDL.
d. Inhibarea acţiunii unei enzime implicate în biosinteza colesterolului, a cărei activitate este
dependentă de viteza de reacţie.
e. Activarea acţiunii unei enzime implicate în biosinteza colesterolului, a cărei activitate este
dependentă de viteza de reacţie.

4. Aproximativ 50% din pacienţii cu homocistinurie, determinată de o deficienţă de cistationin-


sintetază răspund la tratamentul cu una din vitaminele enumerate mai jos, care are funcţie de
cofactor enzimatic:
a. Vitamina A.
b. Vitamina B6.
c. Vitamina B12.
d. Vitamina C.
e. Vitamina D.

5. Care este cea mai probabilă explicaţie pentru absenţa răspunsului terapeutic la pacienţii cu
deficienţă de cistationin-sintetază la care se face suplimentarea cofactorului?
a. Ei au o mutaţie dominant negativă.
b. Ei au o mutaţie recesivă.
c. Activitatea reziduală a enzimei lipseşte.
d. Nivelul la care este suplimentată vitamina pentru a stimula enzima este toxic.
e. Situsul de fixare a cofactorului este mutant.

6. În ce mod terapia cu curcumină normalizează transportul de Cl – la şoarecii ce au mutaţia


ΔF508 în gena CFTR?
a. Produce „saltul” peste codonul mutant.
b. Intervine ca şi cofactor pentru proteina CFTR.
c. Previne retenţia şi degradarea CFTR la nivelul reticulului endoplasmic.
d. Previne transportul proteinei CFTR mutante spre lizozomi.
e. Inhibă proteozomul.

7. Cum acţionează tratamentul cu gentamicina la pacienţii cu mutaţie nonsens în gena CFTR?


a. Generează inserarea unui aminoacid anormal la nivelul codonului nonsens.
b. Este cofactorpentru proteina CFTR.
c. Previne retenţia şi degradarea CFTR la nivelul reticulului endoplasmic.
d. Modifică reglarea expresiei genei CFTR.
e. Previne transportul proteinei CFTR mutante spre lizozomi.

8. Polietilenglicolul modifică activitatea adenozin-dezaminazei în cursul terapiei de substituţie


enzimatică prin unul din următoarele efecte:
a. Creşte activitatea catalitică a enzimei.
b. Scade probabilitatea de a neutraliza formarea de anticorpi ca răspuns la prezenţa proteinei.
c. Stimulează fixarea cofactorului la enzimă.
d. Stabilizează conformaţia proteică.
e. Toate cele de mai sus.

9. Care din următoarele modificări pot creşte succesul terapiei de substituţie enzimatică în boala
Gaucher?
a. Eliminarea grupelor fosfat îmbunătăţeşte activitatea la nivelul sistemului enrvos central.
b. Eliminarea de reziduuri glucidice creşte încorporarea la nivelul macrofagelor.
c. Eliminarea grupelor fosfat măreşte timpul de înjumătăţire.
d. Adăugarea de polietilenglicol măreşte timpul de înjumătăţire.
e. Adăugarea de reziduuri glucidice măreşte încorporarea la nivelul macrofagelor.

10. Noua abordare terapeutică din sicklemie şi β-talasemie are ca scop creşterea expresiei genice
a următoarei gene:
a. β globină.
b. α globină.
c. Hemoglobinei fetale.
d. Hemoglobinei S (HbS).
e. Hemoglobinei E (HbE).

11. Care este mecanismul de acţiune al decitabinei în terapia sicklemiei?


a. Încorporarea decitabinei în ADN generează hipermetilarea promotorului genei γ-globinei.
b. Încorporarea decitabinei în ADN generează hipometilarea promotorului genei γ-globinei.
c. Încorporarea decitabinei în ARN favorizează translaţia γ-globinei.
d. Încorporarea decitabinei în ARN inhibă translaţia γ-globinei.
e. Încorporarea decitabinei în HbS îmbunătăţeşte funcția acesteia.

12. Care este efectul ARNi asupra ţintei?


a. Creşte translaţia.
b. Inhibă transcripţia.
c. Modifică reglarea transcripţiei.
d. Degradează ARN-ul ţintă.
e. Stabilizează ARN-ul ţintă.

13. În teorie, transplantul celular folosind celule stem embrionare generate prin transplant
nuclear permite evitarea uneia dintre complicaţiile transplantului:
a. Rejetul imun al ţesutului transplantat.
b. Necroza țesutului donorului înainte de transplant.
c. Spitalizarea de lungă durată.
d. Necesitatea ablaţiei medulare.
e. Complicaţiile chirurgicale.

14. La care din sursele de celule stem hematopoietice următoare primitorii sunt mai toleranţi din
punct de vedere al histocompatibilităţii?
a. Măduvă osoasă alogenă.
b. Transfuzie de sânge.
c. Sânge din cordonul ombilical.
d. Măduvă osoasă de la o rudă de gradul I.
e. Transfuzie ce conţine exclusiv leucocite.

15. Care este principala limitare a retrovirusurilor utilizaţi ca vectori în terapia genică?
a. Dimensiunea mică a segmentului de ADN ce poate fi inserat.
b. Dificultăţile de inserţie.
c. Imposibilitatea inserării în celule gazdă ce nu se divid.
d. Dificultăţi de construcţie a vectorilor.
e. Imposibilitatea controlului replicării virale.

16. De ce inactivarea inserţională a unei gene esenţiale nu reprezintă cel mai probabil un factor
de risc important în cazul terapiilor genice mediate de retrovirusuri?
a. Numărul de gene esenţiale este redus.
b. Terapia genică cu vectori nu determină inserţia ADN-ului exogen la nivelul genomului
gazdă.
c. Vectorii sunt astfel construiţi încât să permită inserţia ADN-ului exogen în introni.
d. Probabilitatea ca aceeaşi genă esenţială să fie inactivată într-un număr semnificativ de celule
gazdă este mică.
e. ADN-ul exogen este astfel produs încât să fie exclus din transcriptele genelor gazdei şi nu ar
trebui să interfere cu expresia genelor gazdă.

17. Primul succes al unei terapii genice a fost obţinut la un pacien ce prezenta una din
următoarele boli:
a. Sicklemie.
b. β talasemie.
c. Boală Krabbe.
d. Boală Gaucher.
e. Imunodeficienţă combinată severă cu transmitere legată de cromozomul X.

18. Care efect secundar grav a fost observat în urma aplicării trialului de terapie genică la
pacienţi cu imunodeficienţă combinată severă cu transmitere legată de cromosomul X (SCID)?
a. Rejetul grefei.
b. Boala de respingere a grefei.
c. Boală malignă limfoproliferativă.
d. Înrăutăţirea simptomatologiei SCID.
e. Insuficienţă hepatică.
19. De ce distrofia musculară Duchenne (DMD) ridică probleme tehnice în ceea ce priveşte
implementarea terapiei genice?
a. Gena DMD este repetitivă.
b. Este foarte greu de accesat un număr suficient de miocite astfel încât terapia să aibă succes.
c. Gena DMD utilizează promotori multipli în ţesuturi diferite.
d. Transcripţia genei DMD este complicată din cauza existenţei unor modele de matisare
alternative.
e. b şi c.

1. d. 2. a. 3. d. 4. b. 5. c. 6. c. 7. a. 8. b. 9. b. 10. c. 11. b. 12. d. 13. a. 14. c. 15. c. 16. d. 17. e. 18.


c. 19. b.