UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE AGRONOMIE
AGRICULTURĂ IFR
•
• AGROTEHNICĂ
•
•
• Student
• NICOLAE Florinel Cătălin
•
Introducere.
• Agrotehnica (din greacă agros=ogor si techne= mestesug) este stiinta agricolă care se ocupă cu
studierea factorilor de vegetatie, relatiilor care există între acestia si plantele cultivate precum si metodele
de dirijare a acestora având ca obiectiv elaborarea de tehnologii agricole rentabile, nepoluante pentru sol
si mediul înconjurător, în scopul obtinerii de recolte rentabile în conditiile mentinerii sau chiar sporirii
fertilitătii solului si de protectie a mediului înconjurător.
• Agrotehnica în România.
• În România, primul tratat de Agrotehnică a fost publicat de către Gheorghe Ionescu-Sisesti în 1942.
Agrotehnica are următoarele obiective principale:
• -studierea factorilor de vegetatie (căldură, lumină, apă, aer, elemente nutritive) si elaborarea metodelor de
dirijare a acestora;
• -studierea lucrărilor solului pe tipuri de agregate precum si elaborarea diferitelor tipuri de sisteme
conventionale si neconventionale de lucrat solul;
• -studierea buruienilor din culturile agricole si horticole, a metodelor de combatere preventive si curative
aplicate în contextul respectării cerintelor managementului integrat al buruienilor, inofensiv pentru mediul
ambiant;
• -stabilirea regulilor privind întocmirea rotatiilor si organizarea asolamentelor rationale;
• -elaborarea sistemelor de lucrări pentru semănatul si îngrijirea culturilor agricole;
• -valorificarea avantajelor agrotehnicii diferentiate în zone si microzone specifice din tară;
• -fundamentarea principalelor sisteme de agricultură (cu telină, cu pârloagă, cu ogor, cu asolament altern,
biodinamic, biologic, durabil etc.).
•
 Gheorghe Ionescu-Șișești (n. 16 octombrie 1885, 
Șișeștii de Jos, județul Mehedinți - d. 4 iunie 1967, Otopeni) a
fost un agronom român, doctor în științe agricole al Universității
din Jena, Turingia, Germania. A fost membru al 
Academiei Române.
• Gheorghe Ionescu-Șișești a fost un creator de școală în
domeniul agronomiei întemeind, în anul 1927,
Institutul de Cercetări Agronomice al României,
institut pe care l-a condus până în 1948. De asemenea,
a condus Școala Superioară de Agricultură de la
Herăstrău între anii 1914-1919 și 1928 și a fost
ministru al agriculturii de patru ori între anii 1931-
1940.
Fondul funciar al României şi folosinţa sa.

Fondul funciar al României cuprinde cca.14,7 milioane hectare, din care :

-teren agricol 9,4 milioane hectare,
-păşuni şi fâneţe 4,6 milioane hectare,
-livezi şi vii 0,7 milioane hectare.
Suprafaţa agricolă pe un locuitor este de 0,45 ha în România, 0,3 ha în
Rusia şi SUA, 0,2 ha în Germania,0,1 ha în Olanda, ceea ce situează ţara
noastră pe o poziţie foarte bună. Şi totuşi, un agricultor în Danemarca
produce bunuri pentru 120 locuitori, în Germania pentru 20 şi în SUA pentru
10. S-a mai calculat numărul de locuitori la 1 ha agricol . Acesta este în :
Rusia – 0,46 locuitori, în SUA – 0,55 locuitori, în Germania – 5,12, în Olanda –
7,22 locuitori, în Danemarca – 7,50 locuitori.
Folosinţa fondului funciar.
Un aspect deosebit care evidenţiază importanţa cunoaşterii fondului
funciar agricol îl reprezintă structurar reliefului acestuia.
Din suprafaţa totală agricolă: 50% sunt terenuri în pantă din care :
-8,25% cu pantă peste 50%
-7,35% cu pantă între 35-50%
-9,37% cu panta între 20-25%
De reţinut este faptul că în România suprafaţa arabilă poate fi
folosită în proporţie de 95,98%, comparativ cu Rusia, 64% şi SUA cu
51%. Aceste date atrag atenţia asupra încadrării în diferite folosinţe a
fondului funciar
ASOLAMENTE
Prin asolament se intelege repartitia diferitelor culturi pe sole intr-o
exploatatie agricola, iar succesiunea lor in timp si in ciclu stabilit se numeste
rotatie.
• Asolamentul este masura agrotehnica cea mai rentabila, deoarece nu
necesita interventii speciale, cu exceptia priceperii celor care conduc
exploatatia agricola. Pentru realizarea asolamentului, terenul unitatilor
agricole ( exploatatilor ), se imparte in mai multe sole, pe fiecare
repartizandu-se o anumita cultura sau un grup de culturi cu cerinte
agrobiologice asemanatoare. Fiecare cultura poate ocupa annual una sau
mai multe sole, sau numai o parte dintr-o sola. Sola ocupata de doua sau
mai multe culturi se numeste sola mixta sau sola combinata.In anumite
cazuri, o cultura ramane doi sau mai multi ani pe aceeasi sola, aceasta
numindu-se monocultura ( porumbul, graul de toamna ).Daca o sola este
cultivata mai multi ani cu o leguminoasa perena atunci se numeste sola
saritoare ( lucerna, trifoi, sparceta ).
Clasificarea asolamentelor.
Asolamentele se clasifica astfel:
-asolamente de câmp - din care fac parte cerealele păioase şi prăşitoare, plantele
tehnice, culturile legumicole şi cele furajere. La rândul lor, asolamentele pentru
culturi de câmp se diferentiaza în asolamente pe terenuri arabile irigate,
asolamente pe terenuri plane neirigate şi asolamente pe terenuri in pantă.
-asolamente legumicole – care trebuie să fie amplasate pe suprafeţe irigabile, cât
mai aproape de sursa de apă;
-asolamente pentru culturi furajere – care se amplasează în apropierea fermelor
zootehnice;
-asolamente pentru orez – care îşi găsesc locul doar pe terenurile amenajate pentru
irigare prin inundare;
-asolamente specializate pentru cultura cartofului sau sfeclei de zahăr – amplasate
în zone şi pe terenuri favorabile acestor culturi;
-asolamente mixte – care pot cuprinde culturi din mai multe grupe.
Lucrarile solului.

Lucrarile solului se executa cu diferite masini si unelte agricole in scopul

realizarii unui mediu cat mai favorabil pentru cresterea si dezvoltarea
plantelor.
Importanta lucrarilor solului se rezuma la :
-prin lucrarile solului, acesta se afaneaza, se marunteste sau se taseaza
pentru a realiza un raport favorabil intre spatiile lacunare capilare si
nacapilare imbunatatind regimul de apa, aer si caldura din sol;
-prin lucrarile solului se combat buruienile si se distrug focarele de boli si
daunatori;
-lucrarile solului si in deosebi cele cu intoarcerea brazdei incorporeaza in sol
resturile organice (miristea, buruienile) care sunt supuse procesului de
descompunere, rezultand humus si substante nutritive;
-lucrarile solului intensifica procesele biologice si chimice din sol, intensifica
activitatea microorganismelor, a bacteriilor nitrificatoare si fixatoare de azot.
 Lucrarile adanci ale solului sunt lucrari care se executa pe suprafete mici cu ajutorul cazmalei iar
pe suprafete mari cu plugul.
Prin aratura se realizeaza o afanare a solului, se incorporeaza in sol tot ceea ce exista la
suprafata, iar din adancime se scoate la suprafata sol structurat; se combat buruienile , bolile si
daunatorii, se realizeaza o aerisire a solului . Araturii i se atribuie si unele neajunsuri : ea favorizeaza
eroziunea solului de catre apa pe terenurile in panta, distruge structura solului cand este executata
in conditii necorespunzatoare de umiditate si in plus este o lucrare costisitoare datorita volumului
•mare
Clasificarea
de sol araturilor
pe care ilsemobilizeaza.
face dupa urmatoarele criterii :
- dupa adancime
- dupa sensul de rasturnare a brazdei
- dupa anotimp
Dupa adancime aratura poate fi :
• - superficiala 12 -15 cm
• - normala 15-20 cm
• - adanca 20-25 cm
• - foarte adanca 25- 30 cm
• - profunda 30-50 cm
• - de desfundare 50- 80 cm
• - de afanare prin scormonire 30 - 70 cm
Lucrari superficiale ale solului
Ele pot fi lucrari de afanare sau de tasare a solului.
• Nivelatul se executa pe terenul in prealabil arat,cu scopul pregatirii unui pat germinativ corespunzator pentru semanat.
Lucrarea se executa cu netezitoarea sau nivelatorul, primavara pe terenurile ramase din toamna in "brazda cruda".
• Grapatul se executa cu ajutorul grapelor stelate, cu colti sau cu discuri cu scopul de a sparge bulgarii si nivela usor brazdele in
vederea pregatirii patului germinativ. Lucrarea se executa inainte de semanat dar si dupa, atunci cand solul a format scoarta
(crusta) sau pentru distrugerea buruienilor mici. Prin grapare se mai afaneaza pasunile si fanetele naturale, terenurile
ocupate cu leguminoase perene.
• Cultivatia se executa cu cultivatorul care afaneaza solul fara a-l intoarce ,in functie de piesele active cu care este echipat
(sageata mare, sageata mica, jumatate de sageata, laba de gasca, etc). Cultivatoarele pot prelucra solul intre randurile de
plante, in acest caz fiind vorba de o cultivatie partiala sau prasit, sau intrega suprafata cand se realizeaza cultivatia totala.
• Prasitul se executa pe terenurile cultivate cu plante prasitoare (porumb, cartofi, sfecla de zahar, floarea soarelui).Prin lucrarea
de prasit solul se afaneaza, buruienile se distrug, apa si aerul patrund usor in sol. Prasitul se executa la diferite adancimi in
functie de sistemul radicular al plantei. Daca la porumb prasilele sunt din ce in ce mai superficiale, la sfecla de zahar,
dimpotriva, pentru a favoriza cresterea radacinii, prasilele sunt din ce in ce mai profunde. Numarul prasilelor este 3-4 pe
parcursul unei perioade de vegetatie. Manual, prasila se executa cu ajutorul sapei.
• Tavalugitul se executa cu scopul indesarii, tasarii solului si maruntirii bulgarilor in vederea nivelarii solului . Se xecuta cu ajutorul
tavalugului inelar sau a tavalugului neted. Tavalugirea se foloseste la pregatirea patului germinativ atunci cand aratura este
bulgaroasa ; se recomanda atunci cand solul este prea afanat ; se aplica dupa semanatul culturilor de plante cu seminte mici
pentru a realiza un contact cat mai bun intre sol si seminte .
• Lucrarea cu combinatorul asigura o afanare buna a terenului, rasarire rapida si uniforma a plantelor, regim optim de aerisire; se
recomanda combinatorul cu grapa elicoidala sau grapa vibrocultoare in functie de sol si planta cultivata.
• Lucrarea cu freza are rolul de a marunti si a amesteca solul si in acelasi timp de a distruge buruienile cu talie mica; se utilizeaza
cu atentie pentru ca poate produce prafuirea solului datorita turatiei mari a organului activ.
Sisteme de lucrari ale solului.
Prin sisteme de lucrari ale solului se intelege totalitatea lucrarilor care se aplica solului, in
succesiunea executarii lor, in vederea cultivarii plantelor.
Ele difera in functie de : planta premegatoare, planta care urmeaza a se cultiva si epoca in
care se seamana.

Se cunosc patru sisteme de lucrare a solului :

-sistemul de lucrare a solului pentru semanaturile de toamna ,
-sistemul de lucrare al solului pentru semanaturile de primavara,
-sistemul pentru culturile succesive,
-sistemul pentru lucrari minime.
Sitemul de lucrare a solului pentru
semanaturile de toamna
Toamna, in conditiile tarii noastre se seamana graul, secara,orzul, rapita si borceagul de
toamna. Aceste plante pot sa urmeze in cultura fie :
-dupa plante care elibereaza terenul vara,
-dupa plante care elibereaza terenul toamna.
• Dintre culturile agricole, v a r a elibereaza terenul un numar important de plante:
borceagul, rapita, mazarea, cartoful timpuriu, orzul, graul,s.a. Imediat dupa recoltarea
acestor plante, terenul se ara cu plugul in agregat cu grapa la adancimea la care nu se
scot bulgari. Pana toamna, cand se seamana , aratura se mentine afanata si curata de
buruieni prin lucrari repetate cu grapa.
• Daca terenul se elibereaza t o a m n a de culturi (porumb, floarea-soarelui, sfecla de
zahar), terenul pe care urmeaza sa se insamanteze grau, orz, secara, imediat dupa
eliberarea terenului se executa o aratura normala cu plugul in agregat cu grapa. Daca
terenul ramane bulgaros, prin lucrari cu polidiscul, bulgarii se maruntesc. Pregatirea
terenului trebuie facuta cu cel putin 8-10 zile inainte de semanat pentru ca solul sa se
aseze, semanatul facandu-se abia atunci, intr-un teren corespunzator.
Sistemul de lucrare a solului pentru
semanaturile de primavara.
Primavara se insamanteaza majoritatea culturilor: orz, ovaz, leguminoase, plante
tehnice,s.a. Pentru a putea fi insamantate la timp, terenul trebuie pregatit corespunzator. In
functie de planta premergatoare - care elibereaza terenul fie vara fie toamna- sistemul de
lucrare al solului cuprinde :
-aratura de vara, normala sau adanca,care se intretine pana toamna afanata si curata de
buruieni;
-aratura de toamna, normala sau adanca, lasata in "brazda cruda" cu exceptia zonelor
secetoase unde terenul se grapeaza sau acolo unde primavara se seamana plante cu
seminte foarte mici.
-primavara terenul se niveleaza cu ajutorul nivelatorului sau a grapei.
Daca semanatul se face timpuriu, terenul se pregateste prin grapat. Daca semanatul se
face tarziu, terenul se mentine afanat si curat de buruieni prin lucrari repetate cu grapa.
Numai in cazul in care primavara terenul se prezinta puternic tasat si imburuienat este
necesara executarea unei araturi superficiale, cat mai devreme, cu plugul in agregat cu
grapa.
Sistemul de lucrare a solului pentru culturile succesive.
Se recomanda eliberarea imediata a terenului de planta
premergatoare, dupa care urmeaza o aratura la 12-15 cm
adancime, urmata de lucrarea cu grapa cu discuri in agregat cu
grapa cu colti reglabili.
Sistemul de lucrare a solului pentru lucrari minime.
Se recomanda: discuitul cu o grapa de discuit grea in loc de
aratura; folosirea unor agregate speciale; cultivatia totala cu un
cultivator RAU.
Sistemul minim de lucrari ("minimum tillage") si sistemul fara
lucrari ("no tillage") se practica in SUA si Canada la culturile
de porumb si soia si necesita o soluri usoare, afanate, destul de
umede, fara buruieni.
Vă mulțumesc pentru atenția acordată !