Interventia multimodala in balbism

Miercuri, 01 Septembrie 2010 02:00

Balbismul (balbaiala) se refera la repetitia unor silabe, cuvinte sau sunete. Daca repetitiile,

blocajele sau prelungirile devin frecvente, acestea pot interfera cu comunicarea, iar interlocutorii

il clasifica pe cel in cauza ca fiind balbic.

Desi este atat de usor de recunoscut un balbic, specialistii nu au ajuns inca la nici un consens

pentru a defini acest tip de comportament. Prevalenta balbismului la copii este de 3-4%, iar la

varsta adulta de 1% din populatia generala. Majoritatea incep sa prezinte balbism inainte de

varsta de 5 ani. In general, dupa varsta de 11 ani nu se mai descopera cazuri noi (Vrasmas,

1997).

In 75% din cazuri, balbismul este un fenomen tranzitoriu care dispare si fara tratament. Desi nu

trebuie sa se alarmeze prea tare, parintii trebuie sa solicite ajutorul unui profesionist atunci cand

copilul incepe sa-si manifeste balbismul, deoarece la 25% din cazuri aceasta afectiune nu poate

sa dispara spontan in copilarie, fara interventie terapeutica. Sexul masculin este mai afectat

decat cel feminin (raport de 5/1 - baieti/fete). Unii autori considera ca vulnerabilitatea mai mare

a baietilor la balbism s-ar putea explica prin presiunile mai mari exercitate de parinti asupra lor

(Ladouceur, 1993).

Frecvent, apar tulburari ale fluiditatii limbajului, repetitii, pauze, prelungiri si interjectii. De

asemenea, pacientul prezinta o perturbare a ritmului respirator, o tensiune musculara in gat si

uneori, miscari in unele segmente ale corpului. Balbismul este insotit adesea de stari

emotionale neplacute si de anxietate si iritabilitate.

 Evaluare, diagnostic si analiza functionala

1 / 6Interventia multimodala in balbism

Miercuri, 01 Septembrie 2010 02:00

DSM-IV defineste balbismul destul de vag: “Frecvente repetitii sau prelungiri de sunete sau

silabe care perturba net fluenta verbala”. Aceste criterii sunt mai putin utile clinicianului pentru a

determina prezenta unui balbism semnificativ. Trebuie deci definita aceasta tulburare din punct

de vedere operational. Exista 4 elemente unanim recunoscute de specialistii din acest domeniu:

1. Ezitarea – persoana incepe cuvantul (sau silaba), dar ezita sa-l completeze;

2. Repetitia – persoana pronunta cuvantul sau silaba corect, dar le repeta integral;

3. Prelungire – persoana pronunta silaba, prelungind-o;

4. Blocajul – persoana este incapabila sa inceapa un cuvant sau o silaba.

Pot fi utilizate 2 instrumente: comportamentale si subiective.

Primele se refera la procentul de silabe balbaite si la debitul verbal. Trebuie numarate silabele

balbaite si raportate la totalul silabelor pronuntate, dupa formula:

Silaba pronuntata se cuantifica o singura data, chiar daca e repetata de mai multe ori.

Exemple de balbism definit prin cele 4 caracteristici:

1.Ezitarea – se caracterizeaza printr-un sunet aparut inainte de a completa cuvantul

(ex.: “Tu ai o ss...sapca frumoasa”)

2. Repetitia cuvintelor sau silabelor de 2 sau mai multe ori

(ex: “Tu tu tu tu ai o o o sa sa sapca frumoasa”)

3. Prelungirea – se caracterizeaza prin alungirea sunetului sau cuvantului

(ex.: “Tuuuuu ai o sapcaaaaaa frumoasaaaaaa”)

4. Blocajul – se caracterizeaza prin pauze insotite de efort muscular, dar fara sunet

(ex.: “......... Tu ai o ......... sapca frumoasa”)

 In functie de severitatea balbismului, acesta se poate clasifica in urmatoarele forme:

• usoara 3 – 5% silabe balbaite

• medie 6 – 10%

• severa 11 – 15%

• foarte severa >=15%

Pentru a stabili viteza vorbirii, se cauta un esantion de un minut din timpul conversatiei cu un

balbic, in prealabil inregistrat, si se numara silabele pronuntate. Debitul verbal se exprima in

numarul de silabe pronuntate/minut (SPM). Trebuie luata in calcul aceasta variabila pentru ca

obiectivul tratamentului va fi, evident, de a reduce procentul silabelor balbaite sau de a incetini

debitul verbal (Ladouceur, 1989, 1993).

Pentru a evalua comportamentul de evitare al balbicului este foarte utila scala Erikson (Tabelul

1). Dupa terapie in general, pacientii nu mai au tendinta de evitare. Unele cercetari au aratat ca,

cu cat pacientii dezvolta o fluenta mai buna a vorbirii, cu atat devin mai stapani pe situatie. De

asemenea, controlul va fi un bun predictor al mentinerii succeselor terapeutice.

2 / 6Interventia multimodala in balbism

Miercuri, 01 Septembrie 2010 02:00

Tabelul 1. Scala de autoevaluare a balbismului - Erikson

Tratament

Au fost puse la punct mai multe tehnici, bazate in principiu pe invatarea unui nou ritm expresiv.

In general, rezultatele sunt excelente pe termen scurt, dar apar probleme cu generalizarea si cu

mentinerea beneficiilor terapeutice. Abordarea trebuie sa fie multidimensionala (Azrin & Nunn,

1974). Ea are 6 componente de baza:

Abordarea terapeutica trebuie sa fie multidimensionala (Dugas, 1989; Caron, 1989):

3 / 6Interventia multimodala in balbism

Miercuri, 01 Septembrie 2010 02:00

1) Trainingul legat de luarea la cunostinta.

2) Respiratia regularizata .

3) Cresterea gradata a debitului.

4) Restructurarea cognitiva.

5) Practica in grup.

6) Atitudinile parintilor

Studiu de caz abordat multimodal “Dorin”, 17 ani, etnie maghiara, parinti divortati, liceu bilingv.

Diagnostic: balbism tonico-clonic.

Tehnici utilizate:

- tehnica respiratiei in trei timpi: timpul I - inspir maximal numarand pana la 4, timpul II -

manevra Valsalva cu blocarea glotei si cresterea presiunii in torace si abdomen si timpul III -

expir fortat pe gura tot in 4 secunde ca in primii 2 timpi.

- tehnica respiratiei in 3 timpi asociata cu o sedinta de hetero-hipnoza, relaxare musculara

progresiva si tehnica tablei (vezi Lupu, 2009).

- Tema de casa - respiratia in trei timpi dimineata, la amiaza si seara asociata cu autohipnoza

cu tehnica tablei, apoi a fost invatat tehnica curcubeului combinata cu cea TV (vezi Lupu, 2009).

- In acelasi timp s-au efectuat sedinte de logopedie.

- Habituarea cu spatiul si logopedul au dus la scaderea frecventei si intensitatii balbismului

- Evaluarea complexa - QI peste medie, memorie si atentie dezvoltate la un nivel superior.

- Tehnici logopedice: gimnastica generala asociata cu pronuntia, educarea respiratiei,

reeducarea ritmului vorbirii, invatarea vorbirii expresive

Cazul “Dorin” – ilustrare sedinta

• discutarea evenimentelor care s-au petrecut de la ultima sedinta.

• discutarea temelor, a dificultatilor intampinate

 • stabilirea agendei de lucru pentru sedinta

• reluarea exercitiilor de gimnastica generala si a celor de respiratie. Se va pune accentul si pe

exercitiile de mobilitate a aparatului fono-articulator.

• se va realiza un exercitiu de relaxare, fie dintre cele deja insusite, fie unul nou.

• se discuta modelul ABC cognitiv.

• se va ilustra cercul vicios prin care tulburarea devine tot mai accentuata si se vor oferi solutii

pentru a rupe acest cerc.

• se va incheia prin repetarea punctelor parcurse si stabilirea temelor.

Ganduri irationale dupa Gregory (1993) care au fost analizate cu pacientul:

1. „Cand ma balbai, locutorii normali ma percep ca fiind anormal si mi-e rusine”.

2. „De obicei, oamenii par surprinsi sau jenati atunci cand ma balbai. Dar sunt surprinsi si daca

imi schimb in vreun fel evident modul de a vorbi. Nu pot suporta sa vad pe fata lor nici

dezaprobare si nici surpriza.”

3. „Problema balbaielii este respingatoare si nu ar trebui sa fie niciodata abordata in public sau

in timpul unui interviu pentru angajare” (Sursa acestei afirmatii rezida in faptul ca acasa nu s-a

vorbit niciodata despre balbaiala.)

4. „Oamenii normali cred ca persoanele balbaite sunt instabile din punct de vedere psihic si nu

ar trebui sa fie niciodata angajate in vreun post, chiar daca au cele mai inalte calificari. Daca

sunt incadrat pe un post l-as putea pierde daca as lasa sa se vada ca ma balbai si nici n-ar

trebui sa fac efortul sa ma mai prezint la un alt interviu.”

5. „Trebuie sa invat sa vorbesc perfect, ca oamenii normali, adica foarte repede si cu pauze

4 / 6Interventia multimodala in balbism

Miercuri, 01 Septembrie 2010 02:00

mici.”

6. „Nimeni nu trebuie sa-si dea seama ca sunt intr-o perioada de schimbare a vorbirii mele.
Sunt jenat si tulburat atunci cand cineva remarca ceva in legatura cu felul meu de a vorbi, chiar

daca vorbesc fluent.”

7. „Nu pot vorbi daca mi-e teama.”

8. „Oamenii normali nu se gandesc la modul cum vorbesc, deci nici eu nu ar trebui sa o fac.”

9. „Oamenii normali nu se antreneaza ca sa vorbeasca; de aceea, cand voi invata sa vorbesc

corect, nici eu nu va trebui sa mai exersez.”

10. „Locutorii normali nu simt niciodata tensiune sau sentimente de nesiguranta cand vorbesc.

Si pentru mine ar trebui sa fie la fel.”

Concluzii

Terapia cognitiv-comportamentala asociata cu tehnici logopedice poate duce la ameliorarea

semnificativa a balbismului, mai ales cand sunt aplicate si tehnici de hipnoza si auto-hipnoza.

Este esentiala munca in echipa din care sa faca parte psihologul sau psihiatrul psihoterapeut,

logopedul, familia si scoala.

Articol scris de:

Psih. Izabela Ramona Todirita, Scoala „Iuliu Hatieganu” Cluj-Napoca

Conf. Dr. Viorel Lupu, Universitatea de Medicina si Farmacie „Iuliu Hatieganu” Cluj-Napoca

5 / 6Interventia multimodala in balbism

Miercuri, 01 Septembrie 2010 02:00

Bibliografie

Azrin N.H., Nunn R.-C. (1974): A Rapid Method of Eliminating Stuttering by a

Regulated-breathing Method. Behav. Res. Ther. 12, 279-286.

Caron C., Ladouceur R. (1989): A Multidimensional Behavioral Treatment for Child Stutterers.

Behav. Modification, 13, 206-215.

 Dugas M., Ladouceur R. (1989): Le traitement multidimensional et progressif des bègues

sevères. Science et Comportement, 18, 221-233.

Gregory C.B., (1993), Idees irrationelles chez la personne begue trad. de A.M. Simon-Glossa,

les Cahiers de l’Unadrio, ianuarie.

Ladouceur R., Caron C., Caron G. (1989): Stuttering Severity and Treatment Outcome. J.

Behav. Ther. Ex. Psychiatry, 20, 49-56.

Ladouceur R., Fontaine O., Cottraux J.(1993): Thérapie comportementale et cognitive.

Masson, Paris, 19-26.

Lupu V. (2009): Introducere in hipnoterapia si in psihoterapia cognitiv-comportamentala a

copilului si a adolescentului. Editura ASCR, Cluj-Napoca.

Vrasmas, E., Musu, I., Stanica, C., (1997): Terapia tulburarilor de limbaj-interventii logopedice,

Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.

6/6