2012 - Asaftei - Timotei - PHD Rez

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI Fondul Social European Instrumente Structurale OIPOSDRU UNIVERSITATEA TEHNICĂ
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI POSDRU 2007-2013 2007-2013 “GHEORGHE ASACHI”

PROTECŢIEI SOCIALE DIN IAŞI
AMPOSDRU
UNIVERSITATEA TEHNICĂ
“GHEORGHE ASACHI” DIN IAŞI
Facultatea de Automatică și Calculatoare
FORMALISMUL REȚELELOR PETRI ÎN

CONSTRUCȚIA ȘI ANALIZA MODELELOR
ÎN INGINERIA SISTEMELOR
– REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT –
Conducător de doctorat:
Prof. univ. dr. Mihaela Hanako Matcovschi
Doctorand:
Ing. Asaftei Timotei
IAŞI - 2012
UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI Fondul Social European Instrumente Structurale OIPOSDRU UNIVERSITATEA TEHNICĂ
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI POSDRU 2007-2013 2007-2013 “GHEORGHE ASACHI”
PROTECŢIEI SOCIALE DIN IAŞI
AMPOSDRU
Teza de doctorat a fost realizată cu sprijinul financiar al

proiectului „Burse Doctorale pentru Performanţa în Cercetare
la Nivel European (EURODOC)”.
Proiectul „Burse Doctorale pentru Performanţa în

Cercetare la Nivel European (EURODOC)”,
POSDRU/88/1.5/S/59410, ID 59410, este un proiect strategic
care are ca obiectiv general „Dezvoltarea capitalului uman
pentru cercetare prin programe doctorale pentru îmbunătățirea
participării, creșterii atractivității şi motivației pentru cercetare.
Dezvoltarea la nivel european a tinerilor cercetători care să
adopte o abordare interdisciplinară în domeniul cercetării,
dezvoltării şi inovării.”.
Proiect finanţat în perioada 2009 - 2012.
Finanţare proiect: 18.943.804,97 RON
Beneficiar: Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din

Iaşi
Partener: Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca
Director proiect: Prof. univ. dr. ing. Mihaela-Luminiţa

LUPU
Responsabil proiect partener: Prof. univ. dr. ing.

Alexandru OZUNU
C u p rin s
Cuprins .............................................................................................................................................. i
Capitolul 1. Introducere .................................................................................................................. 1
1.1. Organizarea tezei ............................................................................................................ 1
1.2. Direcții de cercetare exploatate şi aport ştiinţific ........................................................... 2
Capitolul 2. Elemente fundamentale în formalismul rețelelor Petri........................................... 3
2.1. Rețea Petri: Concept matematic și suport grafic............................................................. 3
2.2. Potențial de modelare – configurații topologice tipice ................................................... 3
2.3. Proprietăți asociate conceptului matematic .................................................................... 4
2.4. Instrumente pentru testarea proprietăţilor structurale ..................................................... 4
Capitolul 3. Construcția modelelor S3PR ...................................................................................... 5
3.1. Sisteme cu alocare a resurselor ....................................................................................... 5
3.2. Capacitatea de modelare S3PR........................................................................................ 5
Capitolul 4. Utilizarea modelelor S3PR în prevenirea blocajelor –
Strategii raportate în literatură ............................................................................................... 7
4.1. Starea de blocaj ............................................................................................................... 7
4.2. Prezentarea unor metode existente pentru prevenirea stării de blocaj ............................ 8
Strategii noi, bazate pe relația de pruning............................................................................ 10
5.1. Rezultate noi privind topologiile de tip sifon în modelele S3PR .................................. 10
5.2. Relația de pruning și Pruning Graph-ul asociate unui model S3PR.............................. 10
5.3. Strategii de prevenire a stării de blocaj pentru sisteme S3PR cu resurse replicabile ... 11
5.4. Strategii de prevenire a stării de blocaj pentru sisteme S3PR cu resurse
nereplicabile .................................................................................................................... 13
5.5. Studii de caz .................................................................................................................. 15
Capitolul 6. Construcția modelelor TCPN ................................................................................. 16
6.1. Capacitatea de modelare asigurată prin continuitatea marcajului ................................ 16
6.2. Ecuaţiile diferenţiale asociate dinamicii marcajului în modelele TCPN ...................... 17
6.3. Pozitivitatea marcajului pentru modelele TCPN .......................................................... 19
Capitolul 7. Rezultate teoretice noi privind dinamica marcajului în modelele TCPN .......... 19
7.1. Notaţii şi elemente preliminare ..................................................................................... 19
7.2. Rezultate generale privind dinamica marcajului unui model TCPN fără
sincronizări ...................................................................................................................... 20
7.3. Rezultate generale privind dinamica marcajului unui model TCPN cu sincronizări .. 21
i
Capitolul 8. Proprietăți structurale rafinate în modelele TCPN -
Metode de analiză ................................................................................................................... 22
8.1. Definirea proprietăților structurale rafinate în modelele TCPN ................................... 22
8.2. Metode de analiză dedicate modelelor TCPN fără sincronizări ................................... 23
8.3. Metode de analiză dedicate modelelor TCPN cu sincronizări ................................ 25
8.4. Metode de analiză dedicate modelelor TCPN cu incertitudini ............................... 26
Capitolul 9. Proprietăți structurale rafinate în modele TCPN –
O metodă de sinteză prin feedback după marcaj ................................................................ 29
9.1. Abordare analitică ......................................................................................................... 29
9.2. Tractabilitate numerică ................................................................................................. 32
Capitolul 10. Concluzii finale ....................................................................................................... 33
10.1. Rezultate și dezvoltări semnificative prezentate în teză ............................................. 33
10.2. Diseminarea rezultatelor ............................................................................................. 35
Bibliografie selectivă...................................................................................................................... 36
ii
Capitolul 1. Introducere
1.1. Organizarea tezei

Lucrarea de față este structurată pe nouă capitole fiind organizată în două părți
distincte care tratează rețelele Petri cu marcaj discret (capitolele 2-5), respectiv rețelele Petri
cu marcaj continuu obținute prin fluidificarea rețelelor discrete (capitolele 6-9).
În Capitolul 2, pornind de la prezentarea noțiunilor de bază din teoria rețelelor Petri,
sunt detaliate proprietățile comportamentale și structurale ale acestora. Pentru proprietățile
structurale sunt prezentate caracterizările algebrice și invarianții structurali ca instrumente de
analiză a acestor proprietăți. Capitolul 3 fundamentează matematic construcția modelelor
S3PR – categorie specială de rețele Petri ordinare utilizată în modelarea, analiza și sinteza
sistemelor cu alocare de resurse. Deoarece una dintre cele mai importante proprietăți a unui
model Petri este viabilitatea, în Capitolul 4 a fost dezvoltat un cadru comportamental care
vizează o manieră unitară de tratare a stărilor de blocaj în modelele S3PR și, implicit, a
strategiilor de prevenire a apariției stării de blocaj existente. Principiile generale care
fundamentează aceste strategii au fost ilustrate prin studii de caz relevante. Capitolul 5
detaliază noi strategii de prevenire a blocajelor în structurile S3PR cu resurse replicabile sau
nereplicabile, care gestionează evoluția paralelă a unui algoritm cu operare pe rețeaua Petri și
a unui algoritm cu operare pe Pruning Graph-ul asociat acesteia. Parcurgerea completă într-un
număr finit de pași a acestor strategii de prevenire a blocajelor este demonstrată matematic și
ilustrată prin studii de caz detaliate.
În Capitolul 6 sunt prezentate principalele definiții specifice rețelelor Petri temporizate
cu marcaj continuu având semantică de tip număr infinit de servere și este demonstrată
pozitivitatea marcajului, pe care literatura o tratează drept o convenție apriorică de operare.
Noi rezultate bazate pe teoria ecuațiilor diferențiale pe mulțimi compacte, privind
particularitățile dinamicii marcajului în modelele TCPN sunt furnizate în Capitolul 7, în care
sunt tratate separat modelele TCPN fără și, respectiv cu, sincronizări. În Capitolul 8 sunt
introduse, prin raportare la proprietățile structurale standard din teoria rețelelor Petri discrete,
trei proprietăți structurale rafinate pentru modelele TCPN, caracterizate prin condiții necesare
și suficiente pentru modelele fără sincronizări, respectiv prin condiții suficiente pentru
modelele cu sincronizări sau cu incertitudini. Analiza prin metode numerice a proprietăților
introduse revine la rezolvarea unor probleme de programare liniară. Sunt prezentate, de
asemenea, conexiunile existente între aceste proprietăți și proprietățile structurale standard. În
Capitolul 9 este abordată asigurarea proprietăților structurale rafinate prin feedback după
marcaj în modelele TCPN cu sincronizări. Metoda de sinteză prezentată este tractabilă
numeric la problemă de programare liniare și este ilustrată prin două studii de caz.
Capitolele care conțin rezultate proprii se încheie cu o secțiune de concluzii în care
sunt punctate elementele de noutate prezentate în capitolul respectiv cu trimitere la
publicațiile în care au fost diseminate acestea.
Capitolul final (10) scoate în evidență principalele rezultate și dezvoltări proprii
inserate pe parcurs tezei precum și modul în care au fost diseminate acestea.
1
1.2. Direcții de cercetare exploatate şi aport ştiinţific
Materialul prezentat în această lucrare este rezultatul activității de cercetare întreprinsă
în cadrul celor trei ani de studii doctorale. Demersul ştiinţific a fost orientat către
aprofundarea rolului pe care îl pot juca două clase de reţele Petri, şi anume reţelele S3PR
(Systems of Simple Sequential Processes with Resources) și reţelele TCPN (Timed Continuous
Petri Nets), în construcţia şi analiza modelelor.
Pentru ambele clase de reţele considerate investigaţiile au vizat, pe de o parte,
exploatarea cât mai eficientă a capacităţii de modelare (puterea de a descrie particularităţile
dinamicii sistemelor reale – de diverse naturi) și, pe de altă parte, punerea în evidenţă, prin
demonstraţii riguroase, a unor proprietăţi noi (de factură matematică, dar transferabile, la
nivel conceptual şi aplicativ, în sfera activităţilor de construcţie şi analiză de model). Astfel,
în urma elaborării acestei teze, aportul ştiinţific se înscrie pe linia următoarelor direcţii de
cercetare:
1. Conceperea de noi strategii pentru evitarea stărilor de blocaj – care utilizează suportul
structurilor S3PR, în două contexte diferite privind caracteristicile resurselor, şi anume,
replicabile sau nereplicabile.
2. Definirea, urmată de caracterizarea algebrică, a unor proprietăți noi în dinamica
marcajului modelelor TCPN, proprietăți care au fost introduse drept o rafinare a
proprietăților structurale standard din teoria rețelelor cu marcaj discret. Investigaţiile şi
rezultatele trebuie privite din două puncte de vedere complementare:
(a) Caracterizările algebrice au fost demonstrate prin utilizarea unor rezultate din teoria
ecuaţiilor diferenţiale definite pe mulţimi compacte, care au fost aplicate evoluţiei
marcajului modelelor TCPN.
(b) Caracterizările algebrice au servit drept bază pentru conceperea unor tehnici de analiză
şi sinteză asociate proprietăţilor structurale rafinate ale modelelor TCPN (care
testează, respectiv asigură existenţa acelor proprietăţi).
3. Dezvoltarea de module software pentru mediul Matlab, care implementează elementele
teoretice anterior amintite şi fac posibile ilustrările prin studii de caz relevante.
Aportul ştiinţific al tezei este detaliat în capitolul final al lucrării. Secţiunea 10.1 trece
în revistă toate elementele de noutate semnificative (rezultate şi dezvoltării proprii)
menţionate pe parcursul capitolelor intermediare. Această trecere în revistă precizează
localizarea în textul tezei (capitol şi secţiune) a fiecărei contribuţii, precum şi publicaţia /
publicaţiile aferente (pentru acele contribuţii care au făcut obiectul publicării până în
momentul de faţă). Capitolul final prezintă şi o listă a publicaţiilor prin care au fost
diseminate, până în prezent, contribuţiile tezei de doctorat – Secţiunea 10.2.
2
Capitolul 2. Elemente fundamentale în formalismul rețelelor Petri
2.1. Rețea Petri: Concept matematic și suport grafic
O rețea Petri este formată dintr-un graf orientat N și o stare inițială notată M 0
numită marcaj inițial (Păstrăvanu, 1997). Graful N al unei rețele Petri este bipartit, orientat
și ponderat, având două tipuri de noduri: tranziții și poziții. Mulțimile tranzițiilor și ale
pozițiilor sunt mulțimi disjuncte. Arcele acestui graf conectează, fie o poziție la o tranziție, fie
o tranziție la o poziție (nu există arce care leagă două poziții sau două tranziții); fiecare din
aceste arce este ponderat cu o valoare întreagă pozitivă. Fiecărei poziții din rețea i se poate
atribui un număr întreg k mai mare sau egal cu zero ( k reprezintă numărul de jetoane din
poziția respectivă și poartă numele de marcaj). Pentru o rețea Petri cu n poziții, marcajul
acesteia este un vector cu n elemente numere întregi nenegative, M ∈ ℤ n+ .
Pentru o rețea Petri N cu m tranziții și n poziții, matricea de incidență dată de
C = C + − C − ∈ ℤ n×m (2.1)
caracterizează complet topologia N dacă aceasta nu conține bucle autonome (perechi
poziție-tranziție conectate prin arce în ambele sensuri).
Despre o tranziție t se spune că este validată pe un marcaj M, dacă fiecare poziție de
intrare a lui t , p ∈• t , este marcată cu un număr de jetoane mai mare sau egal cu ponderea
arcului de la p la t . Din marcajul M prin executarea tranziției validate t se ajunge la
marcajul M ′ care se obține din M prin îndepărtarea a W ( pin , t ) jetoane din fiecare poziție
predecesor pin ∈• t și adăugarea a W (t , pout ) jetoane în fiecare poziție succesor pout ∈ t • .
Spunem despre un marcaj M n că este accesibil din marcajul inițial M 0 dacă există o
secvență de executări de tranziții care transformă M 0 în M n ; această secvență de executări se
notează prin σ = M 0ti1 M1ti2 M 2 ... tik M k . Mulțimea tuturor marcajelor care pot fi atinse în
rețeaua cu topologia N pornind din marcajul inițial M 0 , se notează prin R ( N , M 0 ) .
2.2. Potențial de modelare – configurații topologice tipice

În modelele de tip rețea Petri ale sistemelor pilotate de evenimente discrete se
utilizează o serie de structuri tipice. Câteva dintre aceste structuri sunt prezentate în
continuare (Păstrăvanu, 1997): ● conflict (două evenimente pot apărea, dar nu simultan)
● alegere simetrică (două tranziții sunt validate, dar numai una dintre ele se execută,
conducând la invalidarea celeilalte) ● paralelism și concurență (două poziții primesc câte un
jeton în urma executării tranziției t , putând modela două activități ce se desfășoară în paralel)
● confuzie (evenimentele corespunzătoare lui t1 și t2 sunt concurente, dar fiecare din aceste
evenimente este în conflict cu evenimentul corespunzător lui t3 ) ● sincronizare - rețele cu
sincronizări (pozițiile p1 și p2 reprezintă două activități care se pot desfășura în paralel și a
căror încheiere trebuie corelată) ● post-condiție comună – tranzițiilor t1 și t2 le sunt asociate
3
două evenimente care se pot produce independent, apariția oricăruia dintre ele conducând la
satisfacerea condiției asociate poziției p .
Un sifon într-o rețea Petri este o structură nevidă formată din poziții D ⊆ P , astfel
încât dacă fiecare tranziție ce are o poziție de ieșire în D posedă și o poziție de intrare în D:
•
D ⊆ D • . Spunem ca un sifon D este minimal dacă acesta nu conține un alt sifon nevid ca
subset al acestuia. Aceasta înseamnă că dacă într-un sifon minimal cu cel puțin două poziții
înlăturăm o poziție, atunci structura rămasă nu va mai forma un sifon.
2.3. Proprietăți asociate conceptului matematic
Proprietăți comportamentale
Proprietățile comportamentale ale unei rețele Petri cu marcaj discret netemporizate
N , M 0 depind atât de topologia rețelei cât și de marcajul inițial al acesteia. Dintre acestea
amintim doar proprietățile de mărginire și viabilitate.
Proprietăți structurale
Spre deosebire de proprietățile comportamentale, proprietățile structurale ale unei
rețele Petri depind doar de topologia acesteia, fiind independente de marcajul inițial. Dintre
acestea amintim proprietățile de mărginire structurală, conservativitate, repetitivitate și
consistență.
2.4. Instrumente pentru testarea proprietăţilor structurale
Proprietățile structurale ale unei rețele Petri fără bucle autonome pot fi caracterizate
matematic pe baza matricei de incidență care corespunde topologiei acesteia. Deoarece o parte
dintre aceste caracterizări vor fi extinse în partea a doua a tezei pentru rețelele cu marcaj
continuu, în această secțiune sunt prezentate sumar principalele rezultate de analiză a
proprietăților structurale ale rețelelor Petri, având la bază articolul de sinteză (Murata, 1989).
• O rețea Petri N este structural mărginită dacă și numai dacă există un vector
n-dimensional cu toate elementele numere întregi pozitive, y ∈ ℤ n , y > 0 , care satisface
inecuația liniară C T y ≤ 0 .
• O rețea Petri N este conservativă (parțial) dacă și numai dacă există un vector
n-dimensional cu elementele numere întregi y ∈ ℤ n , y > 0 ( y ≥ 0, y ≠ 0 ),care satisface
ecuația liniară C T y = 0 .
• O rețea Petri N este repetitivă (parțial) dacă și numai dacă există un vector
m-dimensional cu elemente numere întregi x ∈ ℤ m , x > 0 ( x ≥ 0 , x ≠ 0 ), care satisface
inecuația liniară C x ≥ 0 .
• O rețea Petri N este consistentă (parțial) dacă și numai dacă există un vector
m-dimensional cu elemente numere întregi x ∈ ℤ m , x > 0 ( x ≥ 0 , x ≠ 0 ), care satisface
ecuația liniară C x = 0 .
4
Fie o rețea Petri N , a cărei topologie este descrisă de matricea de incidență
n×m
C ∈ℤ . Un vector n-dimensional nenul cu elemente numere întregi nenegative y ∈ ℤ n ,
y ≥ 0 , y ≠ 0 , care satisface condiția C T y = 0 se numește invariant P al rețelei. Un vector m-
dimensional nenul cu elemente numere întregi nenegative x ∈ ℤ m , x ≥ 0 , x ≠ 0 , se numește
invariant T al rețelei dacă C x = 0 .
Capitolul 3. Construcția modelelor S3PR

3.1. Sisteme cu alocare a resurselor
Dintre primele sisteme având dinamica pilotată de evenimente discrete care au fost
studiate intens ca au fost sistemele flexibile de fabricație (Flexible Manufacturing Systems –
FMS). În general, un sistem flexibil de fabricație are două subsisteme principale: subsistemul
fizic alcătuit din elemente fizice (mașini de prelucrare, roboți mobili, depozite) și subsistemul
de control care controlează și supraveghează modul în care elementele subsistemului fizic
sunt folosite în așa fel încât să se optimizeze procesul de producție. Sistemele flexibile de
fabricație sunt configurate ca un set de procese care au nevoie de resurse. Când atenția este
îndreptată către resursele sistemului, atunci acest tip de sisteme poate fi văzut ca un tip
particular și anume sisteme cu alocare de resurse (Resorce Allocation Systems – RAS)
(Colom, 2003).
3.2. Capacitatea de modelare S3PR
Dintre rețelele Petri ordinare, clasa S3PR va fi folosită pentru a modela procese care
realizează diferite tipuri de produse, procese care sunt concurente. Pentru a defini această
clasă de rețele se va pleca de la definiția rețelelor S2P și definiția compunerii a două rețele, în
conformitate cu monografia (ZhiWu & Zhou, 2009).
Definiția 3.1.
Fie ( N1 , M 1 ) și ( N 2 , M 2 ) două rețele Petri în care N1 = ( P1 , T1 , F1 , W1 ) și
N 2 = ( P2 , T2 , F2 , W2 ) , cu P1 ∩ P2 = PC ≠ ∅ și T1 ∩ T2 = ∅ . Spunem că rețeaua ( N , M ) în
care N = ( P, T , F , W ) este rezultatul compunerii rețelelor ( N1 , M 1 ) și ( N 2 , M 2 ) prin
intermediul setului de poziții partajate PC dacă:
1. P = P1 ∪ P2 , T = T1 ∪ T2 , F = F1 ∪ F2 , și W ( x, y ) = Wi ( x, y ) dacă ( x, y ) ∈ Fi , i = 1, 2 ;
2. ∀p ∈ P1 \ PC , M ( p ) = M 1 ( p ) ,
∀p ∈ P2 \ PC , M ( p ) = M 2 ( p ) , și
∀p ∈ PC , M ( p ) = max{M 1 ( p ), M 2 ( p )} . ♦
Două rețele care satisfac Definiția 3.1 se numesc compozabile. Rețeaua rezultată în
urma compunerii rețelelor ( N1 , M 1 ) şi ( N 2 , M 2 ) se notează N 1 N 2 .
5
Definiția 3.2.
Un Proces Simplu Secvenţial (S2P) este o reţea Petri ordinară N = PS ∪ { p 0 }, T , F în

care:
1. PS ≠ 0, p 0 ∉ PS - în care p 0 reprezintă poziţia procesului inactiv;
2. N este un automat finit tare conex;
3. Fiecare circuit al lui N conţine poziţia p 0 . ♦
Definiția 3.3.
Un Proces Secvenţial Simplu cu Resurse (Simple Sequential Process with Resources –
S2PR) este o reţea Petri N = PS ∪ p 0 ∪ PR , T , F în care:
1. Subreţeaua generată de mulţimea X = PS ∪ { p 0 } ∪ T este de tipul S2P;

2. PR ≠ ∅ și ( PS ∪ { p 0 }) ∩ PR = ∅ ;
3. ∀p ∈ PS , ∀t ∈ • p, ∀t ' ∈ p • , ∃rp ∈ PR : •
t ∪ PR = t ' • ∩ PR = {rp } ;
4. Următoarele două afirmaţii sunt adevărate:
••
a. ∀r ∈ PR , r ∩ PS = r •• ∩ PS ≠ ∅ ;
b. ∀r ∈ PR , • r ∩ r • ≠ ∅ ;
••
5. ( p 0 ) ∩ PR = ( p 0 )•• ∩ PR = ∅ ♦
Definiţia 3.4.
Clasa de rețele S3PR este definită recursiv astfel:
1. O rețea de tipul S2PR este de tipul S3PR;
2. Considerăm două de rețele de tipul S3PR, N i = PSi ∪ Pi 0 ∪ PRi , Ti , Fi , i = {1, 2} astfel
încât ( PS1 ∪ P10 ) ∩ ( PS2 ∪ P20 ) = ∅ . Dacă PR1 ∩ PR2 = PC (≠ ∅) și T1 ∩ T2 = ∅ atunci
reţeaua N = PS ∪ P 0 ∪ PR , T , F rezultată în urma compunerii reţelelor N1 și N 2

prin intermediul poziţiilor comune PC , definită prin:
a. PS = PS1 ∪ PS2 ;
b. P 0 = P10 ∪ P20 ;
c. PR = PR1 ∪ PR2 ;
d. T = T1 ∪ T2 ;
e. F = F1 ∪ F2 ;
este tot o rețea de tipul S3PR. ♦
Mulțimea pozițiilor P 0 din rețeaua S3PR, reprezintă modelarea produsele inițiale

(brute) înainte de a intra în sistem. Pozițiile PS reprezintă pozițiile de stare, și modelează
schimbările de stare. O schimbare de stare poate corespunde la două tipuri de evenimente: fie
6
produsul își schimbă locația în cadrul sistemului (se mută de la o resursă la alta), sau o
schimbare a fost făcută asupra acestui produs (ca rezultat al unei operații a sistemului, când
acest produs se află în interiorul unei mașini). Arcele care leagă pozițiile P0 ∪ PS cu tranzițiile
corespund schimbărilor de stare în procesul de fabricație a fiecărei piese.
Pozițiile din mulțimea PR reprezintă pozițiile resursă și modelează stările resurselor
sistemului. Arcele care fac legătura între pozițiile resursă și tranzițiile rețelei Petri, modelează
modul în care o stare a unei resurse se schimbă în timp ce produsul evoluează în cadrul
sistemului. În schimb, arcele care leagă pozițiile resursă, modelează felul în care resursele
sunt folosite pentru procesarea unor produse: arcele care fac legătura între o poziție resursă și
o tranziție modelează achiziția unei resurse, iar arcul de la o tranziție la o resursă modelează
eliberarea acesteia.
Definiţia 3.7. (Tricas, 2003)
Se consideră mulțimea finită de indici I N = {1, 2,..., m} . O rețea S4PR este rețea Petri
generalizată fără bucle autonome N = P, T , C în care:
1. Pozițiile din rețea P = P0 ∪ PS ∪ PR sunt împărțite astfel încât:
a. PS = ∪ i∈I PSi , PSi ≠ ∅ și PSi ∩ PS j = ∅ pentru toți i ≠ j .
N
b. P0 = ∪ i∈I { p0i } .
N
c. PR = {r1 , r2 ,..., rn }, n > 0 .

2. T = ∪ i∈I Ti , Ti ≠ 0, Ti ∩ T j = ∅ pentru toți i ≠ j .
N
3. Pentru toți i ∈ I N , subrețeaua N i generată de PSi ∪ { p0i } ∪ Ti este o mașină de stare

tare conexă, astfel încât fiecare ciclu conține p0i .
P
4. Pentru fiecare poziție resursă r ∈ Pr există un invariant minimal P, yr ∈ ℕ , al cărui
suport este notat < yr > , astfel încât {r} =< yr > ∩ PR , yr [r ] = 1 , P0 ∩ < yr >= ∅ și
PS ∩ < yr >≠ ∅ .
5. PS = ∪ r∈P (< yr > \{r}) . ♦
R

Strategii raportate în literatură
4.1. Starea de blocaj
Apariția fenomenului de blocaj (deadlock) a fost studiată iniţial în problemele de
alocare a resurselor în sistemele de operare, una dintre lucrările frecvent citate fiind (Coffman,
et al, 1971) în care sunt prezentate patru condiţii necesare pentru apariția stării de deadlock
într-un sistem cu resurse partajate, și anume:
7
• mutual exclusion (excludere mutuală ) – o resursă nu poate fi utilizată de două sau mai
multe procese simultan;
• hold and wait (ocupă și așteaptă) – există un proces care utilizează cel puţin o resursă
şi care aşteaptă să-i fie alocate și alte resurse (fără de care procesul nu se poate
finaliza), resursele respective fiind deţinute de alte procese;
• no preemption (fără preempţiune) – o resursă deținută de un proces nu poate fi
eliberată decât dacă procesul care o deține a fost finalizat;
• circular wait (așteptare circulară) – există o secvență de n procese în care procesul i
așteaptă eliberarea unei resurse deținute de procesul i + 1 (pentru i = 1,..., n − 1 ), și
procesul n așteaptă eliberarea resursei deținute de procesul 1.
În sisteme generale cu alocare de resurse există patru strategii de tratare a fenomenului
de deadlock și anume:
• Ignorarea problemei. Ideea e să se lase sistemul să evolueze, fără a ne preocupa de
apariția stărilor de blocaj. Această metodă poate fi aplicată în cazul în care starea de
blocaj apare foarte rar și nu reprezintă o situație riscantă pentru sistem.
• Detecția și eliminarea stării de blocaj. (Kumaran, et al., 1994) Sistemului inițial se
suplimentează cu un subsistem de monitorizare care rulează împreună cu acesta. Când
starea de blocaj apare în sistem, subsistemul de monitorizare detectează apariția
acesteia și duce sistemul într-o altă stare în care nu există blocaj.
• Evitarea stării de blocaj. (Fanti & Zhou, 2004), (Wu & Zhou, 2005) Aceste strategii
constrâng evoluția sistemului (în care, în principiu, starea de blocaj ar putea apărea)
astfel încât pe întreaga evoluție a acestuia să aibă loc numai tranziții între stări sigure
(nefiind permisă tranziția sistemului într-o stare care nu este sigură). O stare se
numește sigură dacă, odată ce sistemul a ajuns în acea stare, este asigurată finalizarea
tuturor proceselor din sistemul respectiv.
• Prevenirea stării de blocaj. (Ezpeleta, et al., 1995), (Jeng & Xie, 2005) Sistemul este
construit în așa fel încât starea de blocaj nu poate să apară în întreaga evoluție a
sistemului respectiv. Pentru aplicarea acestei metode trebuie făcută mai întâi o analiză
off-line a funcționării sistemului.
Dintre cele patru metode enumerate mai sus, cea mai importantă este cea de prevenire
a apariției fenomenului de deadlock. Se aplică tehnici de analiză calitativă bazate pe
utilizarea de modele netemporizate pentru a determina diverse strategii de conducere a
sistemelor respective. Analiza calitativă (funcțională) a unui sistem cu alocare de resurse
poate fi efectuată pe baza unui model de tip rețea Petri netemporizată care surprinde logica de
funcționare a sistemului.
4.2. Prezentarea unor metode existente pentru prevenirea stării de blocaj
În continuare vom considera numai sisteme cu alocare de resurse modelate prin rețele
Petri ordinare. Câteva dintre metodele de prevenire a stării de blocaj în rețele Petri ordinare
sunt prezentate pe scurt în continuare.
8
Suplimentarea resurselor partajate
Una dintre cele mai cunoscute metode de prevenire a stării de blocaj este cea prin care
se mărește numărul de resurse disponibile din sistem. În modelul de tip rețea Petri această
metodă revine la mărirea numărului de jetoane existente în marcajul inițial în unele poziții de
tip resursă. Această metoda are unele neajunsuri: odată ce se incrementează numărul de
resurse, se poate incrementa, în mod nedorit, și numărul de “utilizatori”. Prin incrementarea
atât a numărului de resurse, cât și a numărului de “utilizatori”, starea de blocaj poate apărea
din nou. Cu alte cuvinte, starea de viabilitate nu este monotonă în raport cu numărul
“utilizatorilor” (marcajul iniţial al proceselor inactive).
Limitarea numărului de clienți care se pot afla în curs de servire
În paralel cu metoda de suplimentare a numărului de resurse, se poate face apel la
limitarea numărului de clienți care se pot afla simultan în sistem, în diverse faze ale
procesului de servire. Aplicarea ambelor metode se bazează pe efectuarea unor teste iterative
bazate pe modele netemporizate, incrementând sau decrementând succesiv numărul de resurse
și/sau clienți aflați în sistem.
Eliminarea stărilor interzise
Această metodă a fost clasificată ca fiind o metodă de prevenire a stării de blocaj
(Hou, et al., 2010), (Liu, et al., 2010), (Iordache, et al., 2002) și a fost implementată folosind
diferite strategii. Spre exemplu, una din aceste strategii se bazează pe folosirea poziţiilor de
monitorizare care pot fi interpretate ca poziţii resursă virtuale. O altă strategie este cea de
controlului supervizat al modului de executare a tranziţiilor din reţea (Lee, et al., 2005),
(Reveliotis, 2007), (Wang, et al., 2010). În general eliminarea tuturor stărilor nedorite nu
poate fi realizată pentru că odată cu stările nedorite s-ar putea să trebuiască înlăturate și unele
stări bune. În literatura de specialitate există multe lucrări care prezintă diverse metode pentru
minimizarea numărului de stări bune care sunt eliminate odată cu stările nedorite, în vederea
asigurării viabilității unei rețele Petri, folosind diferite criterii de permisivitate.
Principiul kanban-ului
Termenul de kanban provine din limba japoneză și înseamnă ”panou de semnalizare”.
Acesta a fost introdus de către Taiichi Onho în fabricile Toyota din Japonia în anii 1940-1950
pentru implementarea strategiei Just-In-Time (JIT) (Sugimori, et al, 1977). Cardurile kanban
reprezintă o componentă cheie a sistemului Kanban fiind utilizate pentru a transmite diverse
mesaje în interiorul sistemului sau către exterior. Ca metoda de management al producției,
metoda Kanban a fost formulată de David J. Anderson și se bazează pe punerea în evidență a
regiunilor critice din sistem și limitarea numărului de clienți care se pot afla simultan în
asemenea regiuni. Deși principiul kanban-ului a fost introdus cu peste jumătate de secol în
urmă, aplicarea acestuia în diverse domenii sub forme variate continuă să suscite interesul
cercetătorilor.
9
Strategii noi, bazate pe relația de pruning
5.1. Rezultate noi privind topologiile de tip sifon în modelele S3PR
Un sifon într-o reţea Petri este un subset ne-vid de poziţii D astfel încât • D ⊆ D • .
Aceste poziţii sunt conectate între ele prin intermediul unor tranziţii astfel încât dacă se
ajunge în starea în care nu mai există jetoane în poziţiile sifonului, alte jetoane nu pot intra din
restul reţelei în aceste poziţii.
Definiţia clasei de modele S3PR impune restricţii stricte asupra topologiei rețelelor și
în special asupra poziţiilor de tip resursă. De aceea într-un model S3PR un sifon care conţine
poziţii resursă trebuie să conţină și poziţii de stare.
Lema 5.1.
Considerăm N o reţea de tipul S3PR și D ⊆ P un sifon al reţelei N . Atunci are loc
implicația D ∩ PR ≠ ∅ ⇒ D ∩ PS ≠ ∅ . ♦
Lema 5.2.
Considerăm N o reţea de tipul S3PR și D ⊆ P un sifon minimal care nevid al reţelei
N care conţine cel puţin o poziţie resursă. D este singurul sifon minimal al reţelei N care
conţine doar setul poziţiilor resursă N . ♦
Din Lema 5.2 se poate observa că sifoanele minimale ale unei rețele S3PR pot fi
împărțite în | PR | +1 clase în funcție de numărul pozițiilor resursă aparținând fiecărui sifon.
Setul D de sifoane minimale ale unei rețele S3PR N poate fi partiționat în clase:
| PR |
D = ∪ i=0 D i în care D i este subsetul sifoanelor minimale care conțin exact i poziții resursă.
Aceste subseturi sunt disjuncte, D i ∩ D j = ∅ pentru orice i, j ∈ {0,1,...,| PR |} , i ≠ j .
Lema 5.3.
Considerăm N o reţea de tipul S3PR. Pentru orice r ∈ PR există un sifon minimal Dr ,
astfel încât Dr = < yr > (cu < yr > s-a notat suportul invariantului minimal de tip P
corespunzător unei poziții resursă r ∈ PR ). ♦
5.2. Relația de pruning și Pruning Graph-ul asociate unui model S3PR

Conceptul de pruning a fost introdus în lucrarea (Cano, et al., 2012) pentru clasa de
rețele S4PR. Relația de pruning se poate aplica doar sifoanelor minimale și este definită pentru
seturile D1 . Spunem că sifonul Dr ∈ D1 „taie” sifonul Dx ∈ D1 , dacă și numai dacă
Trx = Dr• ∩ Dx• ≠ ∅ și U r = r • ∩ Trx ∩ (• Trx ∩ Dx ∩ Ps )• ≠ ∅ , adică cele două sifoane au
tranziții comune și există tranziții comune în care intră arce care vin de la poziții proces care
aparțin sifonului Dx și arce care vin de la resursa r.
10
Elementele din sifonul Dx care pot fi „tăiate” de sifonul Dr sunt cele ale unei perechi
de forma (t ,•t ∩ PS ) , în care t ∈ U r . Poziția din sifon care poate fi înlăturată din una din
aceste perechi este sub forma • t ∩ Ps . Această poziție poate fi înlăturată pentru că ea devine
ne-esențială pentru structura Dr ∪ Dx .
Definiția 5.1.
Fie N o rețea de tipul S4PR și PR pozițiile resursă ale acesteia. Pruning Graph-ul
(PG) asociat rețelei N este un graf G = (V , E ) în care
1. V = PR
2. E ⊆ V × V și ∀a, b ∈ PR , a ≠ b, (a, b) ∈ E dacă U a = a • ∩ Tab ∩ (• Tab ∩ Db ∩ Ps )• ≠ ∅
cu Tab = Da ∩ Db ≠ ∅ . ♦
Definiția 5.2.
Fie N o rețea de tipul S4PR și G = (V , E ) Pruning Graph-ul rețelei N . Funcția de
etichetare este o funcţie L : E → 2T ×Ps cu proprietatea
{
∀(a, b) ∈ E , L(a, b) = (t , p ) | t ∈ a • ∩ Tab ∩ (• Tab ∩ D(b) ∩ Ps )• ;
♦
}
Tab = D (a )• ∩ D (b)• ;{ p} =• t ∩ Ps .
5.3. Strategii de prevenire a stării de blocaj pentru sisteme S3PR cu resurse

replicabile
Metodele proprii de prevenire a stării de blocaj în modelele S3PR din această secțiune
au fost prezentate în lucrarea (Asaftei & Colom, 2013a) și au unele caracteristici comune cu
metodele deja prezentate în Capitolul 4. Una din asemănări este faptul că această metodă
mărește numărul de poziţii resursă ale marcajul iniţial pentru a asigura viabilitatea reţelei, fără
însă a reduce din complexitatea executării de task-uri a sistemului. Așa cum se va observa,
poziţiile resursă folosite în această metodă, sunt utilizate în mod conservativ și numărul de
“utilizatori” este mărginit de marcajul iniţial a poziţiilor inactive, este posibilă incrementarea
numărului de poziţii resursă în așa măsură încât poziţiile resursă nu devin o piedică în
executarea proceselor sistemului. Cu alte cuvinte aceste poziţii devin poziţii implicite care pot
fi înlăturate din cadrul reţelei.
Ca și în cazul metodelor în care sunt introduse poziţii de control, în această metodă
pentru fiecare resursă dintr-un sifon minimal se introduce o nouă poziţie resursă. Prin
introducerea acesteia, sifonul din care făcea parte resursa originală este împărţit și în rețeaua
care se obține în urma acestei transformări nu va mai apărea un sifon care să conțină acea
resursă.
În mare pașii pe care trebuie să îi urmăm în această metodă sunt următorii:
1. Identificarea unei poziţii resursă care aparţine unui sifon minimal care poate conduce
la apariţia stării de blocaj, denumit sifon „dăunător”;
11
2. Clasificarea poziţiilor din acest sifon în două clase disjuncte.
3. Definirea a două noi poziţii resursă care vor înlocui poziţia resursă veche (spunem că
resursa veche este ”replicată”). Fiecare din aceste două noi poziţii resursă se află într-
una din cele două clase disjuncte ale sifonului și se conectează la tranziţiile de intrare
și ieșire la fel cum era conectată și vechea poziţie resursă. Aceste două noi poziții
resursă sunt considerate ca fiind de tipuri diferite, fiind folosite în mod privat de către
cele două clase de poziţii disjuncte în care a fost împărțit sifonul. Aceasta este ideea
de “specializare” a resurselor.
4. În fiecare nouă poziţie resursă se plasează același număr de jetoane care se găsea și în
poziţia resursă originală.
Pentru reţelele de tipul S3PR metoda propusă în (Asaftei & Colom, 2013a) presupune
doi algoritmi: unul care lucrează cu Pruning Graph-ul reţelei (încearcă să elimine toate
circuitele) și un algoritm care lucrează cu reţeaua Petri (realizează împărţirea sifonului la
fiecare executare a acestui algoritm).
Primul algoritm prezentat este cel care modifică reţeaua Petri. Pentru acest algoritm se
lucrează cu resursa r ∈ PR și nodul corespunzător acesteia în Pruning Graph vi . În Pruning
Graph nodul vi este înlocuit de nodurile v1i și vi2 .
Algoritm 1. Împărţirea unui sifon minimal care conține doar o poziţie resursă
Intrare: rețeaua N , Pruning Graph-ul lui N , poziţia resursă r care aparţine cel puţin unui
circuit in Pruning Graph
Ieșire: rețeaua modificată N ′
Pentru nodul r execută:
1. Se șterge poziţia resursă r și toate arcele care leagă poziţia r de tranziţiile
ti , ti ∈ {r • ∪• r} ;
2. Se adaugă în reţeaua de tipul S3PR poziţiile r1 și de r 2 ;
3. Se conectează r1 cu restul reţelei astfel încât toate arcele care intră în vi sunt
aceleași arce care intră în v1i : ∀( s, r ) ∈ E și ∀p ∈ PS astfel încât (t , p ) ∈ L(( s, r ))
adaugă un arc de la r1 la toate tranziţiile t ∈• p și un arc de la fiecare tranziţie
t ∈ p • la r1 ;
4. Se conectează r 2 cu restul reţelei astfel încât toate arcele care intră în vi sunt
aceleași arce care intră în vi2 : ∀( s, r ) ∈ E și ∀p ∈ PS astfel încât (t , p ) ∈ L(( s, r ))
adaugă un arc de la r 2 la toate tranziţiile t ∈• p și un arc de la fiecare tranziţie
t ∈ p • la r 2 ;
Sfârșit execuție
12
Pentru prezentarea celui de-al doilea algoritm se introduce noţiunea de multiplicitate a
unui arc în Pruning Graph.
Pentru metoda prezentată în această lucrare, procedura de împărţire a unui sifon este
foarte importantă. Dacă această împărţire nu se face păstrând multiplicitatea arcelor
neschimbată pe tot parcursul aplicării metodei, atunci numărul ciclurilor din Pruning Graph în
loc să se diminueze, poate să rămână la fel sau chiar să crească.
Pentru Algoritmul 2 ne folosim de faptul că multiplicitatea arcelor din Pruning Graph
va rămâne aceeași pe întreaga evoluție a Pruning Graph-ului. Folosind acest algoritm toate
componentele tare conexe (cicluri) vor fi eliminate.
Algoritm 2. Eliminarea circuitelor din Pruning Graph pentru sisteme cu resurse replicabile
Intrare: rețeaua N
Ieșire: noua rețea N ′
1. Se calculează Pruning Graph-ul iniţial G (V , E ) a reţelei N .
2. Atâta timp cât G (V , E ) conţine cicluri execută:
a. Calculează un set de arce - working set (WS) WS = e j folosind un algoritm

care calculează numărul minim de arce care trebuie inversate;
b. Atâta timp cât WS ≠ 0 execută:
i. Se ia un nod vi din V care este conectat la e j în PG;
ii. Se modifică N conform Algoritmului 1 aplicat pentru nodul vi ;
iii. Se elimină toate arcele dintre vi și nodurile alăturate acestuia din PG;
iv. Se elimină vi și se înlocuiește cu v1i și vi2 ;
v. WS = WS \ {e j } ;
c. Sfârșit execuţie
3. Sfârșit execuţie
5.4. Strategii de prevenire a stării de blocaj pentru sisteme S3PR

cu resurse nereplicabile
În secţiune precedentă s-a considerat ca toate resursele din modelul S3PR sunt
replicabile, adică pentru toate resursele se poate face rost de copii exacte ale acelor resurse.
Dar pentru unele resurse, se consideră ca nu putem face rost de o copie identică, situație în
care spunem că resursele respective sunt nereplicabile (Asaftei & Colom, 2013b). De
exemplu într-un spital (Asaftei, 2012) un doctor reprezintă o resursă nereplicabilă (spitalul nu
mai dispune de un doctor cu aceeași pregătire ca doctorul care deja se ocupă de un pacient). În
13
același timp, o persoană care se ocupă de actele administrative poate fi ajutată de o nouă
persoană angajată (persoană care nu are nevoie de pregătire de specialitate prea avansată),
reprezentând o resursă replicabilă.
Algoritm 3. Împărţirea unei poziţii resursă replicabile

Intrare: rețeaua N , Pruning Graph-ul lui N , poziţia resursă r care aparţine cel puţin unui
circuit in Pruning Graph
Ieșire: rețeaua modificată N ′
Pentru nodul r execută:
1. Se șterge poziţia resursă replicabilă r și toate arcele care leagă poziţia r de
tranziţiile ti , ti ∈ {r • ∪• r} ;
2. Se adaugă în reţeaua S3PR poziţiile r1 și r 2 ;
3. Se conectează r1 cu restul reţelei astfel încât toate arcele care intră în vi sunt
aceleași arce care intră în v1i : ∀( s, r ) ∈ E și ∀p ∈ PS astfel încât (t , p ) ∈ L(( s, r ))
adaugă un arc de la r1 la toate tranziţiile t ∈• p și un arc de la fiecare tranziţie
t ∈ p • la r1 ;
4. Se conectează r 2 cu restul reţelei astfel încât toate arcele care intră în vi sunt
aceleași arce care intră în vi2 : ∀( s, r ) ∈ E și ∀p ∈ PS astfel încât (t , p ) ∈ L(( s, r ))
adaugă un arc de la r 2 la toate tranziţiile t ∈• p și un arc de la fiecare tranziţie
t ∈ p • la r 2 ;
Sfârșit execuție
Având în vedere observaţia făcută mai sus algoritmul care modifică Pruning Graph-ul
reţelei de tipul S3PR va avea puncte comune cu Algoritmul 2 prezentată în secţiunea
anterioară, dar cu unele particularităţi.
Algoritm 4. Eliminarea circuitelor din Pruning Graph.

Intrare: rețeaua N
Ieșire: noua rețea N ′
1. Se calculează Pruning Graph-ul iniţial G (V , E ) a reţelei N .
2. Atâta timp cât G (V , E ) conţine cicluri execută:
a. Calculează un set de arce - working set (WS) WS = e j folosind un algoritm care

calculează numărul minim de arce trebuiesc inversate;
b. Atâta timp cât WS ≠ 0 execută:
14
i. Se ia un nod vi - resursă replicabilă din V care este conectat la e j în
PG;
ii. Se modifică N conform Algoritmului 3 aplicat pentru nodul vi ;
iii. Se elimină toate arcele dintre vi și nodurile alăturate acestuia din PG;
iv. Se elimină vi și se înlocuiește cu v1i și vi2 ;
v. WS = WS \ {e j } ;
c. Sfârșit execuţie
3. Sfârșit execuţie
5.5. Studii de caz

Pentru exemplificarea aplicării strategiei de prevenire a stării de blocaj considerăm
cazul unui spital reprezentat schematic în Figura 5.8.a (Asaftei, 2012).
Figura 5.1. (a) Layout-ul spitalului; (b) Reţea S3PR care modelează funcţionarea spitalului
Pentru ca spitalul să funcţioneze în condiţii optime, unele protocoale trebuiesc

respectate de către pacienţi, dar și de către personalul spitalului. Spitalul are două intrări: o
intrare normală și una de urgenţă. Pacienţii care ajung în spital pe intrarea normală (IN1)
trebuie ca mai întâi să se ducă la recepţie pentru ca completa fișa de intrare. În funcţie de
problema pe care o au, acești pacienţi fie merg in camera de consultaţie (CR) (pentru
probleme mici, sau dacă au nevoie de un diagnostic), fie se duc în sala de operaţii (S) (în
cazul în care operaţie este necesară). După ce pacienţii termină cu oricare din aceste săli, vor
trece pe la doctor pentru a lua confirmarea finală că pot ieși din spital. De aici pacienţii pot
pleca acasă (OUT1). Spitalul mai dispune și de o altă intrare (IN2); pentru cazurile de urgenţă.
Pacienţii care ajung la intrarea IN1 sunt consultaţi mai întâi de către doctor (Dr) pentru a
putea fi duși în sala de operaţii cu un prim diagnostic. După operaţie pacientul va trebui să
completeze fișa de externare, după care va putea pleca acasă. În mare, numai cele două
scenarii sunt posibile în cadrul acestui spital.
15
Se consideră că în sala de operaţii și in camera de consultaţii poate fi doar un pacient
și numai unul. La recepţie, persoana care se ocupă cu actele pacienţilor, fie completează o fișă
de intrare pentru o persoană care intră în spital, fie o fișă de externare pentru pacienţii care ies
din spital. Doctorul poate fie consulta un pacient, fie opera un alt pacient dar niciodată doi
pacienţi în același timp. Aceasta înseamnă că toate resursele au capacitatea egală cu unu.
Figura 5.2 Aplicarea Algoritmului 1 pentru rețeaua din Figura 5.1.b.

Aplicând metoda propusă în secțiunea 5.2, se încearcă eliminarea tuturor
componentelor tare conexe (ciclurilor) din Pruning Graph-ul reţelei. Reţeaua Petri evoluiază
ca în figura 5.2 iar Pruning Graph-ul ca in Figura 5.3
Figura 5.3 Evoluţia Pruning Graph-ului.
Capitolul 6. Construcția modelelor TCPN

6.1. Capacitatea de modelare asigurată prin continuitatea marcajului
Problema care apare frecvent în rețele Petri cu marcaj discret cu număr mare de noduri
și/sau număr mare de jetoane în marcajul inițial este cea a apariției unui număr foarte mare de
stări, fenomen denumit explozia stărilor. În această situație, modelarea și analiza unor sisteme
fizice cu ajutorul rețelelor Petru cu marcaj discret necesită un efort de calcul foarte mare sau
poate conduce chiar la probleme ce nu pot fi rezolvate (NP-hard).
O soluție pentru surmontarea acestei dificultăți a fost de a fluidifica rețelele cu marcaj
discret, astfel apărând rețele Petri cu marcaj continuu, prezentate pentru prima dată la
conferința 8th European Workshop on Applications and Theory of Petri Nets, desfășurată la
Zaragoza, Spania. La această conferință, lucrările (David & Alla, 1987) și (Silva & Colom,
16
1987) au introdus în mod independent, din două puncte de vedere diferite, fluidificarea
rețelelor Petri cu marcaj discret. În această secțiune sunt prezentate concepte de bază legate de
rețele Petri cu marcaj continuu temporizate (Silva et al, 2011).
O rețea Petri cu marcaj continuu este perechea N , m0 , în care N = P, T , C + , C −
reprezintă topologia rețelei Petri. În această lucrare sunt considerate reţele Petri cu marcaj
continuu temporizate – Timed Continuous Petri Nets (TCPN) notate N , λ , definite de o
topologie N și de un vector constant al ratelor de execuţie asociate cu tranziţiile din reţea,
λ ∈ R m , λ = [λ1 …λm ] > 0 .
T
Gradul de validare al tranziției t j ∈ T pentru marcajul m = [ m1 ... mn ] ∈ ℝ n+ este

T
numărul real nenegativ definit prin relația:
i j
{
e j (m ) = min p ∈• t mi Cij− . } (6.1)
Scurgerea jetoanelor prin tranziţii se poate face cu o viteză constantă (semantică cu

număr finit de servere) sau cu viteză variabilă (semantică cu număr infinit de servere - Infinite
Server Semantics - ISS). În această lucrare am considerat semantica ISS pentru care fluxul
care trece prin tranziţia t j la un moment arbitrar de timp τ ∈ ℝ + , când marcajul reţelei este
m(τ ) ∈ ℝn+ , este egal cu produsul dintre gradul de validare și rata de execuție,
f j (m (τ )) = λ j e j (m (τ )), j = 1, m (6.2)
Ecuaţia de stare care corespunde unei reţele TCPN N ,λ și care modelează

dependenţa în timp a marcajului acesteia este:
mɺ (τ ) = C f (m (τ )), τ ≥ 0, m (0) = m0 ≥ 0 , (6.3)
T T
în care f = [ f1 f2 … fm ] este vectorul fluxurilor prin tranziții, e = [e1 e2 … em ] este
+ − n×m
vectorul gradelor de validare ale tranzițiilor, matricea C = Cij  = C − C ∈ ℝ este
matricea de incidenţă care caracterizează topologia N și Λ este matricea diagonală
construită cu elementele vectorului ratelor de execuție a tranziţiilor, numită matricea ratelor
de execuție
Λ = diag {λ } = diag {λ1 ,..., λm } ∈ ℝ m+ ×m . (6.4)
6.2. Ecuaţiile diferenţiale asociate dinamicii marcajului în modelele TCPN

În funcţie de numărul de poziţii de intrare în fiecare tranziţie, topologia unei reţele
Petri poate fi:
• fără sincronizări (Join Free): dacă fiecare tranziţie a reţelei are exact o poziţie de
intrare (| •t j | = 1 pentru orice j = 1,..., m ).
• cu sincronizări: dacă există măcar o tranziție în rețea care are cel puțin două poziții de
intrare (există j ∈ {1,..., m} astfel încât | •t j | > 1 ).
17
Modele TCPN fără sincronizări
Luând în consideraţie ecuaţiile (6.1)-(6.3), evoluţia marcajului unui model TCPN fără
sincronizări N , λ este descrisă de ecuaţia diferențială:
mɺ (τ ) = Am (τ ), τ ≥ 0, m (0) = m0 ≥ 0 , (6.5)
cu
A = C ΛΠ (6.6)
unde Λ este matricea ratelor de execuție (6.4) iar elementele matricei de constrângeri
Π = π ji  ∈ ℝ m+ ×n sunt date de
 1 / Cij− , daca •t j = { pi },
π ji =  i = 1,..., n, j = 1,..., m. (6.7)
 0 , in caz contrar,
Modele TCPN cu sincronizări

Dacă topologia unei rețele TCPN conține sincronizări, atunci modelul ei dinamic
trebuie să ţină cont de toate combinaţiile de poziţii care preced tranziţiile din rețea. Ţinând
m
cont de relaţia (6.1), într-o astfel de reţea numărul de combinaţii posibile este κ = ∏ | •t j | .
j =1
Fiecărui m-uplu ordonat ( pk1 , pk2 ,..., pkm ) ∈• t1 ×• t2 × ... ×• tm , îi asociem setul de
{ }
perechi Ck = ( pk1 , t1 ), ( pk2 , t2 ),..., ( pkm , tm ) , numit configuraţie. Se spune că configuraţia
{ }
Ck = ( pk1 , t1 ), ( pk2 , t2 ),..., ( pkm , tm ) este activă pentru un marcaj m ∈ ℝ n+ dacă pentru orice
j = 1,..., m , poziţia pk j ∈• t j este cea care determină gradul de validare al tranziţiei t j , adică
marcajul poziției pk j , notat cu mk j , satisface relația
mk j Ck−j j ≤ mi Cij− pentru toţi pi ∈ •t j . (6.8)
pk j se numește poziţie critică a tranziţiei t j pentru marcajul m (poziția pk j dictează fluxul

prin tranziția t j ).
Inegalităţile liniare de tipul celor din relaţia (6.8) împart spaţiul stărilor ℝ n în mulțimi
de formă poliedrală. Se notează cu Rk mulțimea poliedrală corespunzătoare configuraţiei Ck ,
pentru toți k = 1,..., κ .
Evoluţia marcajului unei reţele TCPN cu sincronizări N , λ este descrisă de:
mɺ (τ ) = Ak m (τ ), m (τ ) ∈ Rk , k = 1,..., κ , (6.9)
cu
Ak = C ΛΠ k , k = 1,..., κ , (6.10)
18
unde Λ este matricea diagonală (6.4) construită cu elementele vectorului ratelor de execuție a
tranziţiilor, iar elementele matricei de constrângeri Π k = π kji  ∈ ℝ m+ ×n care corespunde
configuraţiei Ck sunt date de
 1 / Cij− , daca ( pi , t j ) ∈ Ck ,
π k ji =  i = 1,..., n, j = 1,..., m. (6.11)
 0 , in caz contrar,
Modelul dinamic al unei reţele TCPN este descris de un set de ecuaţii diferenţiale
liniare cu comutații care depind de marcajul (starea) rețelei. Pentru o topologie fără
sincronizări, modelul liniar descris de ecuaţia (6.4) reprezintă un caz particular al modelului
(6.9) pentru κ = 1 și R1 = ℝ n .
6.3. Pozitivitatea marcajului pentru modelele TCPN

Modele TCPN fără sincronizări
În cazul unei topologii fără sincronizări, matricea Π definită prin relația (6.7) are
exact un singur element pozitiv pe fiecare rând, pentru că toate tranzițiile rețelei au exact o
poziție de intrare, | •t j | = 1 pentru orice j = 1,..., m , restul elementelor de pe rând fiind nule.
Din modul în care este definită matricea Π (6.7), rezultă că aceasta satisface Π C − = I m .
În consecință, matricea A dată de (6.5) a sistemului liniar (6.4) are proprietatea că

toate elementele care nu se află pe diagonala principală sunt nenegative, adică A este o
matrice esenţial nenegativă sau matrice Metzler. Această proprietate a matricei A este
necesară și suficientă pentru ca sistemul dinamic liniar (6.4) să fie pozitiv, adică are
proprietatea că variabilele de stare sunt nenegative pentru orice stare iniţială nenegativă.
Modele TCPN cu sincronizări
În cazul unei topologii cu sincronizări, matricele Ak date de relaţia (6.10) nu sunt
esențial nenegative și prin urmare sistemele individuale din relaţia (6.9) nu sunt pozitive. Cu
toate acestea sistemul dinamic (6.9) este pozitiv datorită comutațiilor după stare, indiferent de
temporizarea asociată tranzițiilor rețelei. Pentru a demonstra acest lucru avem nevoie de
următorul rezultat preliminar.
Capitolul 7. Rezultate teoretice noi privind dinamica marcajului

în modelele TCPN
7.1. Notaţii şi elemente preliminare
În spaţiul vectorial ℝ n considerăm norma Hölder || ⋅ || p , cu 1 ≤ p ≤ ∞ , definită pentru
un vector oarecare x = [ x1 ... xn ]T ∈ ℝ n prin || x || p = [ | x1 | p + … + | xn | p ]1/ p dacă 1 ≤ p < ∞ , și
prin || x ||∞ = max1≤i ≤n | xi | dacă p = ∞ .
19
Norma matriceală indusă în ℝ n×n de norma vectorială din ℝ n este dată de
|| M || p = max || x|| p =1 || Mx || p , 1 ≤ p ≤ ∞ .
Măsura matriceală corespunzătoare normei matriceale || ⋅ || p este definită prin

µ p ( M ) = lim 1h (|| I + hM || p −1) .
h↓0
Se consideră d = [d1 … d n ]T ∈ ℝ n , d > 0 , un vector cu elemente pozitive și se

construiește matricea diagonală D = diag{d } ∈ ℝ n×n . În ℝ n se definește mulțimea
{
X pd = x ∈ ℝ n || D −1 x || p ≤ 1 . } (7.1)
Definiţia 7.1.
Se spune că mulțimea X pd (7.1) este (pozitiv) invariantă în raport cu marcajul unui

model TCPN N , λ dacă pentru orice marcaj iniţial care face parte din acel set, m0 ∈ X pd ,
marcajul la un moment oarecare τ ≥ 0 , notat m (τ ; m0 ) , nu părăsește setul de valori respectiv,
adică
∀m0 ∈ ℝ n , m0 ∈ X pd ⇒ m (τ ; m0 ) ∈ X pd , ∀τ ≥ 0 , ♦ (7.2)
7.2. Rezultate generale privind dinamica marcajului unui

model TCPN fără sincronizări
În această secţiune este prezentată o caracterizare a mulțimilor invariante în raport cu
marcajul unui model TCPN fără sincronizări (Asaftei & Matcovschi, 2011) pentru care
evoluția marcajului este descrisă de ecuația diferențială
mɺ (τ ) = Am (τ ), τ ≥ 0, m (0) = m0 ≥ 0 , (7.3)
în care matricea A = C ΛΠ definită de relaţia (6.5) este esențial nenegativă.

Teorema 7.1. (Asaftei & Matcovschi, 2011)
Fie d ∈ ℝ n , d > 0 , D = diag{d } , și 1 ≤ p ≤ ∞ . Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) Matricea A a modelului TCPN (7.3) satisface inegalitatea
µ p ( D −1 AD ) ≤ 0 , (7.4)
în care µ p ( i ) este măsura matriceală corespunzătoare normei matriceale || i || p .
(ii) Funcţia
V : ℝ n → ℝ + , V ( x ) = || D −1 x || p , (7.5)
este o funcţie Lyapunov slabă pentru modelul TCPN (7.3), adică derivata Dini la dreapta a
funcției V de-a lungul fiecărei traiectorii netriviale a sistemului (7.3) satisface
20
D + V (m (τ )) = lim η1 [ V (m (τ + η )) − V (m (τ )) ] ≤ 0 , ∀τ ≥ 0 . (7.6)
η ↓0
(iii) Mulțimea X pd definită prin relaţia (7.1) este invariantă în raport cu marcajul modelului
TCPN (7.3). ♦
Următorul rezultat prezintă un caz în care satisfacerea condiției θ max ( A) ≤ 0 este și
suficientă pentru ca să existe mulțimi invariante X pd (7.1) pentru orice 1 ≤ p ≤ ∞ .

Se consideră un model TCPN fără sincronizări N , λ pentru care N este graf tare
conex în raport cu poziţiile reţelei. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) Fie 1 ≤ p ≤ ∞ oarecare. Există un vector pozitiv d ∈ ℝ n , d > 0 , astfel încât matricea A
satisface inegalitatea (7.4) cu D = diag{d } .
(ii) Abscisa spectrală a matricei A este nepozitivă
θ max ( A) ≤ 0 . ♦ (7.7)
7.3. Rezultate generale privind dinamica marcajului unui

model TCPN cu sincronizări
În această secţiune se prezintă caracterizarea mulțimilor invariante de forma (7.1)
pentru un model TCPN a cărui topologie conține sincronizări (Asaftei & Matcovschi, 2012),
pentru care evoluția marcajului este descrisă de sistemul liniar cu comutații
mɺ (τ ) = Ak m (τ ), m (τ ) ∈ Rk , k = 1,..., κ , (7.10)
în care matricele Ak = C ΛΠ k sunt date de relațiile (6.10).
Teorema 7.3. (Asaftei & Matcovschi, 2012a)
Fie 1 ≤ p ≤ ∞ , d ∈ ℝ n , d > 0 , și D = diag{d } . Dacă

(i) Matricele Ak , k = 1,..., κ , corespunzătoare tuturor configurațiilor modelului TCPN (7.10)
satisfac inegalităţile:
µ p ( D −1 Ak D ) ≤ 0, k = 1,… , κ , (7.11)
atunci:
(ii) Funcţia Vp definită de ecuaţia
Vp : ℝ n → ℝ + , Vp ( x ) = || D −1 x || p , (7.12)
este o funcţie Lyapunov slabă pentru modelului TCPN (7.10), adică derivata Dini la dreapta a
funcţiei Vp de-a lungul oricărei traiectorii netriviale a sistemului (7.10) satisface relaţia (7.6).
(iii) Mulțimea X pd definită de (7.1) este invariantă în raport cu marcajul modelului

TCPN (7.10). ♦
21
Pentru un model TCPN cu sincronizări a cărui dinamică este descrisă de sistemul cu
comutații (7.10), condiţia (7.11) este doar suficientă pentru ca setul X pd (7.1) să fie invariant
în raport cu marcajul reţelei respective. Principala diferenţă dintre rezultatul prezentat în
Teorema 7.3 și rezultatul prezentat în Teorema 7.1 este că pentru modelele TCPN fără
sincronizări, caracterizate de o singură configuraţie, condiţia (7.11) este de asemenea
necesară pentru invarianța setului X pd (7.1). Matricea sistemului A pentru o reţea Petri
temporizată cu marcaj continuu fără sincronizări, dată de relaţia (6.5) cu κ = 1 , este esenţial
nenegativă; aceasta conduce la unele proprietăţi speciale pentru dinamica sistemului.
Dacă un model TCPN are sincronizări, atunci matricele Ak , k = 1,..., κ , definite de
(6.9) pentru toate configuraţiile posibile ale reţelei nu sunt esenţiale nenegative; dinamica
sistemului rămâne pozitivă datorită comutației între subsistemele modelului. Mai mult, dată o
matrice diagonală pozitiv definită D = diag{d } , matricele Ak și D −1 Ak D au aceleași valori
proprii.
Capitolul 8. Proprietăți structurale rafinate în modelele TCPN -

Metode de analiză
8.1. Definirea proprietăților structurale rafinate în modelele TCPN
În acest capitol sunt introduse noi proprietăți ale rețelelor Petri cu marcaj continuu
temporizate, proprietăți care rafinează proprietățile structurale standard care caracterizează
topologiile rețelelor Petri. Așa cum se va vedea în continuare, analiza numerică a acestor
proprietăți revine la rezolvarea unor probleme de programare liniară.
Definiţia 8.1.
Se consideră un vector pozitiv δ = [δ1 …δ n ]T ∈ ℝ n , δ > 0 . Spunem că un model

TCPN este slab conservativ prin ponderare cu vectorul δ , cu prescurtarea slab
δ -conservativ sau δ -conservativ slab, dacă este satisfăcută condiţia
∀m0 = [m10 ... mn0 ]T ∈ ℝ n , m0 ≥ 0 : δ T m0 ≤ 1 ⇒ δ T m (τ ; m0 ) ≤ 1, ∀τ ≥ 0. ♦ (8.1)
Definiţia 8.2.
Se consideră vectorul pozitiv δ ∈ ℝ n , δ > 0 . Spunem că un model TCPN este

mărginit superior de vectorul δ , cu prescurtarea δ -mărginit superior sau superior
δ -mărginit, dacă este satisfăcută condiţia
∀m0 ∈ ℝ n : 0 ≤ m0 ≤ δ ⇒ 0 ≤ m (τ ; m0 ) ≤ δ , ∀τ ≥ 0 . (8.2)
unde s-a notat cu m (τ ; m0 ) marcajul modelului TCPN la momentul τ , corespunzător

marcajului iniţial m (0) = m0 și inegalităţile între vectori sunt considerate pe componente.♦
22
Definiţia 8.3.
Se dă un vector pozitiv δ ∈ ℝ n , δ > 0 . Spunem că un model TCPN este mărginit

inferior de vectorul δ , cu prescurtarea inferior δ -mărginit sau δ -mărginit inferior dacă
∀m0 ∈ ℝ n : m0 ≥ δ ⇒ m (τ ; m0 ) ≥ δ , ∀τ ≥ 0 . ♦ (8.3)
8.2. Metode de analiză dedicate modelelor TCPN fără sincronizări

În această secţiune este prezentată o caracterizare prin condiții necesare și suficiente a
proprietăților introduse în secțiunea precedentă pentru un model TCPN fără sincronizări
(Asaftei & Matcovschi, 2011) pentru care evoluția marcajului este descrisă de ecuația
diferențială
mɺ (τ ) = Am (τ ), τ ≥ 0, m (0) = m0 ≥ 0 , (8.4)
în care matricea A = C ΛΠ este esențial nenegativă.

Abordare analitică
Se consideră un vector pozitiv δ ∈ ℝ n , δ > 0 . Modelul TCPN fără sincronizări (8.4)

este slab δ -conservativ dacă și numai dacă
AT δ ≤ 0 ♦ (8.5)
Se consideră un vector pozitiv d ∈ ℝ n , d > 0 . Modelul TCPN fără sincronizări (8.4)

este d-superior mărginit dacă și numai dacă
Ad ≤ 0 . ♦ (8.6)
Se consideră un vector pozitiv b ∈ ℝ n , b > 0 . Modelul TCPN fără sincronizări (8.4)

este b-mărginit inferior dacă și numai dacă b este soluţia inecuaţiei algebrice
Ab ≥ 0 . ♦ (8.7)
De remarcat faptul că, dacă un model TCPN fără sincronizări este b-mărginit inferior,
atunci, la limită, fluxul care trece prin tranziţii în regim staționar, dacă există, satisface
condiția f ss ≥ ΛΠ b > 0 . O consecinţă directă a existenţei unui vector pozitiv care satisface
relaţia (8.7) este că abscisa spectrală a matricei A este nenegativă, adică θ max ( A) ≥ 0 .
Chiar dacă pentru analiza sistemelor dinamice liniare stabilitatea Hurwitz a matricei
sistemului este o proprietate dorită, în cazul reţelelor Petri temporizate o astfel de proprietate
nu mai este la fel de dorită. Aceasta se datorează faptului că dacă matricea A este stabilă
Hurwitz, adică θ max ( A) < 0 , atunci la limită marcajului modelului TCPN tinde către
m ss = lim m (τ ) = 0 ; în această situație, fluxul de jetoane prin tranziţii tinde către
τ →∞
23
f ss = lim f (τ ) = 0 . Aceasta corespunde cu o stare de blocaj pentru reţeaua Petri temporizată
τ →∞
cu marcaj continuu – deoarece în regim staționar fluxul prin toate tranzițiile din rețea devine
nul. În cazul în care θ max ( A) > 0 , cel puţin una din componentele vectorului de marcaje
devine nemărginită, adică în măcar una dintre pozițiile rețelei Petri se acumulează jetoane –
care de asemenea reprezintă o proprietate nedorită pentru reţeaua Petri.
Se consideră N , λ model TCPN fără sincronizări (8.4) pentru care N este graf tare
conex în raport cu poziţiile reţelei. Pentru matricea A a modelului dinamic (8.4) se consideră
vectorii Perron-Frobenius la dreapta și la stânga notați r > 0 și, respectiv, l > 0 . Dacă abscisa
spectrală matricei A este nepozitivă, θ max ( A) ≤ 0 , atunci modelul TCPN este r-mărginit
superior și slab l-conservativ. ♦
Tractabilitate numerică
Abordarea numerică a problemei de determinare a unui vector pozitiv d > 0 care
satisface inegalităţile (8.5) sau (8.6) sau (8.7) se bazează pe calcularea unei soluţii, dacă
există, pentru o problema de minimizare a unei funcții obiectiv constante
J : (ℝ∗+ ) n → ℝ, J (v ) = 1 . (8.8)
pentru care inegalitățile respective apar ca restricții.

Teorema 8.5.
Se consideră modelul TCPN fără sincronizări (8.4).
(i) Dacă vectorul pozitiv δ > 0 este o soluţie a problemei de programare liniară
minimize J (δ )
subject to
(8.9)
δ ≥1
AT δ ≤ 0
atunci modelul TCPN fără sincronizări (8.4) este slab δ - conservativ.
(ii) Dacă vectorul pozitiv d > 0 este o soluţie a problemei de programare liniară
minimize J (d )
subject to
(8.10)
d ≥1
Ad ≤ 0
atunci modelul TCPN fără sincronizări (8.4) este d-superior mărginit.

(iii) Dacă vectorul pozitiv b > 0 este o soluţie a problemei de programare liniară
24
min J (b)
subject to
(8.11)
b≥1
Ab ≥ 0
atunci modelul TCPN fără sincronizări (8.4) este b-inferior mărginit. ♦
8.3. Metode de analiză dedicate modelelor TCPN cu sincronizări

În această secţiune se prezintă caracterizarea mulțimilor invariante de forma (7.1)
pentru un model TCPN a cărui topologie conține sincronizări (Asaftei & Matcovschi, 2012),
pentru care evoluția marcajului este descrisă de sistemul liniar cu comutații
mɺ (τ ) = Ak m (τ ), m (τ ) ∈ Rk , k = 1,..., κ , (8.12)
în care matricele Ak = C ΛΠ k sunt date de relațiile (6.10).
Abordare analitică
Se consideră un vector pozitiv δ ∈ ℝ n , δ > 0 . Modelul TCPN cu sincronizări (8.12)

este slab δ - conservativ dacă sunt satisfăcute inegalităţile următoare
T

Ak δ ≤ 0 , k = 1,… , κ , (8.13)
= m
unde elementele matricei M
 (denumită matrice de comparație) asociată unei matrice
 ij 
pătratice M =  mij  ∈ ℝ n×n , sunt definite prin:
m
ii = m , i = 1,… , n,
ii

♦ (8.14)
mij = | mij |, i ≠ j , i, j = 1,… , n.
Se consideră un vector pozitiv d ∈ ℝ n , d > 0 . Modelul TCPN cu sincronizări (8.12)

este d-mărginit superior dacă sunt satisfăcute inegalităţile următoare.

Ak d ≤ 0 , k = 1,… , κ . ♦ (8.15)
Ca și în cazul rețelelor fără sincronizări, Abordarea numerică a problemei de
determinare a unui vector pozitiv d > 0 care satisface inegalităţile (8.13) sau (8.15) se
bazează pe calcularea unei soluţii, dacă există, pentru o problema de minimizare a funcției
obiectiv constante (8.8).
25
Teorema 8.8.
minimize J (δ )
subject to
δ ≥1 (8.16)
T

Ak δ ≤ 0, k = 1,..., κ .
atunci reţeaua Petri temporizată cu marcaj continuu (6.9) este slab δ - conservativă.
minimize J (d )
subject to
(8.17)
d ≥1
A d ≤ 0, k = 1,..., κ ,
k
atunci reţeaua Petri temporizată cu marcaj continuu (6.9) este d-superior mărginită. ♦
8.4. Metode de analiză dedicate modelelor TCPN cu incertitudini

Abordare analitică
În secţiunile precedente s-a presupus că ratele de execuţie ale tuturor tranziţiilor dintr-
un model TCPN sunt cunoscute. În această secţiune se va considera cazul modelelor TCPN cu
incertitudini, când valorile exacte ale ratelor de execuţie a tranziţiilor sunt incerte, dar
intervalul în care se află aceste valori este cunoscut, valoare ratei de execuţie a tranziţiei t j
fiind λ j ∈ λ j , λ j  , pentru j = 1,..., m .
Setul tuturor valorilor admisibile pentru ratele de execuţie este notat cu
{ }
I = λ ∈ ℝ m+ |0 < λ ≤ λ ≤ λ = λ , λ  , (8.18)
unde λ = [ λ 1… λ m ]T > 0 și λ = [ λ1 … λ m ]T ≥ λ sunt vectorii formați din limitele minime și

respectiv maxime între care pot lua valori ratele de execuţie ale tranziţiilor.
Se consideră că N , λ reprezintă un model TCPN cu incertitudini cu topologia dată
de N și ratele de execuţie în intervalul I . Pentru un vector oarecare al ratelor de execuție a
tranzițiilor λ ∈ I , elementele matricei Ak =  aijk  ∈ ℝ n×n care corespund configuraţiei Ck a
reţelei N , λ sunt date de

m m
ailk = ∑ cij+ λi π kjl − ∑ cij− λi π kjl . (8.19)
j =1 j =1
Luând în considerare limitele ratelor de execuţie, se obţine că matricea Ak aparţine

matricei interval
26
{ }
A k = Ak ∈ R n×n Ak ≤ Ak ≤ Ak , k = 1,..., κ , (8.20)
unde matricele „margine” Ak =  a ilk  , Ak =  a ilk  ∈ R n×n .
Definiţiile 7.1, 8.1 – 8.3 se pot extinde în mod natural la modele TCPN cu incertitudini
după cum urmează.
Definiţia 8.4.
(i) Mulțimea X pd definită de (7.1) se numește invariantă în raport cu marcajul unui model
TCPN cu incertitudini N,I dacă pentru orice λ ∈ I , mulțimea X pd este invariantă în
raport cu marcajul modelului TCPN N , λ .
(ii) Fie un vector cu elemente pozitive δ ∈ ℝ n , δ > 0 . Spunem că modelul TCPN cu

incertitudini N , I este slab δ - conservativ dacă pentru orice λ ∈ I modelul N , λ este
slab δ - conservativ.
(iii) Fie d ∈ ℝ n , d > 0 un vector cu elemente pozitive. Spunem că modelul TCPN cu

incertitudini N , I este d-superior mărginit dacă pentru orice λ ∈ I , modelul N , λ este
d-superior mărginit.
(iv) Fie b ∈ ℝ n , b > 0 un vector cu elemente pozitive. Spunem că modelul TCPN cu

incertitudini N , I este b-inferior mărginit dacă pentru orice λ ∈ I , modelul N , λ este
b-inferior mărginit. ♦
Fie N , I un model TCPN cu incertitudini. Pentru fiecare dintre configuraţiile Ck
ale topologiei N , k = 1,..., κ , se introduce matricea majorant a intervalului matriceal A k
(8.20), notată cu U k = uilk  ∈ ℝ n×n și definită după cum urmează
uiik = aii , i = 1,… , n ,

 k k k
(8.21)
uil = max{| a il | , | a il |} , i ≠ l , i, l = 1,… , n.
Matricea U k este esenţial nenegativă (toate elementele care nu sunt situate pe diagonala
principală sunt nenegative).
Următorul rezultat poate fi folosit pentru analiza invarianța mulțimilor definite de (7.1)
în raport cu marcajului unui model TCPN cu incertitudini.
Se consideră 1 ≤ p ≤ ∞ , d ∈ ℝ n , d > 0 , și D = diag{d } . Dacă
(i) Matricele majorant matricelor U k , k = 1,..., κ , definite de (8.23) pentru toate configurațiile
posibile a unui model TCPN cu incertitudini N , I , satisfac inegalităţile:
27
µ p ( D −1U k D) ≤ 0, k = 1,… , κ , (8.21)
atunci:
(ii) Funcţia Vp definită de ecuaţia
Vp : ℝ n → ℝ + , Vp ( x ) = || D −1 x || p , (8.23)
este o funcţie Lyapunov slabă pentru N , I .
(iii) Mulțimea X pd definită de (7.1) este invariantă în raport cu marcajul reţelei N , I . ♦
Aplicând Teorema 8.3 pentru cazul particular al normelor p = 1 și p = ∞ se obțin

condiții suficiente pentru existența proprietăților de slabă conservativitate și mărginire
superioara pentru un model TCPN cu incertitudini.
Se consideră d , δ ∈ ℝ n , d > 0 , și δ > 0 .

(i) Modelul TCPN cu incertitudini N , I este slab δ -conservativ dacă matricele majorant
U k , k = 1,..., κ satisfac următoarea inegalitate
U k T δ ≤ 0 , k = 1,… , κ . (8.24)
(ii) Modelul TCPN cu incertitudini N , I este d-mărginit superior dacă matricele majorant
U k , k = 1,..., κ satisfac următoarea inegalitate
U k d ≤ 0 , k = 1,… , κ . ♦ (8.25)
Următorul rezultă este o consecință a Teoremei 8.10.

Se consideră d , δ ∈ ℝ n , d > 0 , și δ > 0 .
(i) Modelul TCPN cu incertitudini N , I și fără sincronizări este slab δ - conservativ dacă
matricea A satisface următoare inegalitate
T
A δ ≤0. (8.26)
(ii) Modelul TCPN cu incertitudini N , I și fără sincronizări este d - superior mărginit
dacă matricea A satisface următoare inegalitate
Ad ≤ 0 . ♦ (8.27)
Abordarea numerică a problemei de determinare a unui vector pozitiv d > 0 care să
satisfacă inegalităţile (8.24) se bazează pe calcularea unei soluţii pentru problema de
minimizare cu restricții
28
minimize J (d )
subject to
(8.28)
D = diag{d } ≥ I
µ p ( D −1U k D) ≤ 0, k = 1,… , κ ,
pentru funcţia obiectiv
J : (ℝ∗+ ) n → ℝ, J (v ) = 1 . (8.29)
Pentru normele uzuale cu p ∈ {1, ∞} problema de optimizare (8.28) este o problemă

simplă de programare liniară (Linear Programming Problem - LPP) care poate fi rezolvată
numeric în MATLAB . Rezultatul următor prezintă modul în care poate fi utilizată Teorema
8.10 pentru testarea proprietăților de mărginire superioară și slabă conservativitate pentru un
model TCPN cu incertitudini.
Corolarul 8.7.
minimize J (δ )
subject to
(8.30)
δ ≥1
U k T δ ≤ 0, k = 1,..., κ ,
atunci modelul TCPN cu incertitudini N , I este slab δ - conservativ.
minimize J (d )
subject to
(8.31)
d ≥1
A d ≤ 0, k = 1,..., κ ,
k
atunci modelul TCPN cu incertitudini N , I este d-superior mărginit. ♦
Capitolul 9. Proprietăți structurale rafinate în modele TCPN –

O metodă de sinteză prin feedback după marcaj
9.1. Abordare analitică
Considerăm o reţea Petri cu marcaj continuu temporizată N , λ modelată prin
mɺ (τ ) = C f (m (τ )), τ ≥ 0, m (0) = m0 ≥ 0 . (9.1)
unde f (τ ) reprezintă fluxul care trece prin tranziţiile rețelei în regim liber.
Presupunem că asupra tranziţiilor din rețea putem exercita acţiunea de reducere a

fluxului. Dacă o tranziţie poate fi controlată (fluxul care trece prin acea tranziţie să fie redus
29
sau chiar oprit), spunem că acea tranziţie este controlabilă. În urma unei asemenea acțiuni.
fluxul prin tranziţiile rețelei Petri devine
w (τ ) = f (τ ) − u(τ ) = Λe (m (τ )) − u(τ ) (9.2)
și trebuie să satisfacă condiția

w (τ ) ≥ 0 ⇔ u(τ ) ≤ Λe (m (τ )), ∀τ ≥ 0 (9.3)
Cu aceste notaţii, modelul dinamic (9.1) devine

mɺ (τ ) = C Λe (m (τ )) − Cu(τ ) , τ ≥ 0, m (0) = m0 (9.4)
în care u(τ ) = [u1 (τ ) u2 (τ ) ... um (τ )]T este semnalul de comandă care trebuie să satisfacă
restricția (9.3).
Având dați doi vectori cu elemente pozitive d , δ ∈ ℝ n , d , δ > 0 , ne propunem să

determinăm o comandă de tip feedback după stare (marcaj) u(τ ) , care satisface restricția
(9.3), astfel încât rețeaua controlată modelată de (9.4) să fie d-superior mărginită sau slab δ -
conservativă.
Pentru o rețea Petri cu topologie fără sincronizări modelată de
mɺ (τ ) = Am (τ ), τ ≥ 0, m (0) = m0 ≥ 0 , (9.5)
cu A = C ΛΠ ∈ ℝ n×n , considerând legea de control de tip feedback după marcaj
u(τ ) = F m (τ ) , F ∈ ℝ m×n , (9.6)
rețeaua controlată este modelată de

mɺ (τ ) = ( A − CF )m (τ ), τ ≥ 0, m (0) = m0 ≥ 0 (9.7)
Ținând cont de faptul că pentru o rețea Petri au sens numai valori nenegative ale
vectorului de stare (marcaj), m (τ ) ≥ 0 , restricțiile din relația (9.3) scrise pentru legea de
control (9.6) conduc la
Fm (τ ) ≤ ΛΠ m (τ ) , ∀τ ≥ 0 ⇔ F ≤ ΛΠ . (9.8)
Atâta timp cât matricea sistemului liniar (9.7), A − CF , este o matrice generală nu
neapărat esențial nenegativă, Teoremele 8.1 și 8.2 din cazul modelelor fără sincronizări nu
pot fi aplicate. În schimb, în același mod ca la demonstrația Teoremelor 8.6 și 8.7 se pot
demonstra următoarele rezultate în care se utilizează notația (8.17) definită în Teorema 8.6.
Teorema 9.1. (Asaftei & Matcovschi, 2012b)
Se consideră un vector pozitiv δ ∈ ℝ n , δ > 0 . Dacă matricea F ∈ ℝ n×n satisface

restricția (9.8), atunci rețeaua TCPN fără sincronizări controlată prin feedback-ul (9.6) este
slab δ -conservativă dacă
T

A − CF δ ≤ 0 . ♦ (9.9)
30
Se consideră un vector pozitiv d ∈ ℝ n , d > 0 . Dacă matricea F ∈ ℝ n×n satisface

restricția (9.8) atunci rețeaua TCPN fără sincronizări controlată prin feedback-ul (9.6) este
d-superior mărginită dacă

A − CF d ≤ 0 . ♦ (9.10)
Pentru cazul modelele TCPN cu topologii generale descrise de:

mɺ (τ ) = Ak m (τ ), m (τ ) ∈ Rk , k = 1,..., κ , (9.11)
pentru fiecare configurație Ck (sau, echivalent, pentru fiecare regiune poliedrală Rk din
spațiul marcajelor) căreia îi corespunde matricea Ak = C ΛΠ k , considerăm o lege de control
de forma
u(τ ) = Fk m (τ ), m (τ ) ∈ Rk , k = 1,… , κ . (9.12)
Datorită pozitivității marcajului și a fluxului prin tranzițiile rețelei Petri, ca și în cazul

topologiilor fără sincronizări, fiecare matrice de feedback trebuie să satisfacă restricția
Fk ≤ ΛΠ k , k = 1,… , κ . (9.13)
Modelul TCPN controlat prin feedback-ul (9.12) este modelat de un set de ecuații
liniare diferențiale cu comutații după stare:
mɺ (τ ) = ( Ak − CFk )m (τ ), m (τ ) ∈ Rk . (9.14)
Aplicând procedura din demonstrația Teoremei 9.1 pentru fiecare din sub-modelele
din (9.14) se ajunge la următoarele rezultate.
Se consideră un vector pozitiv δ ∈ ℝ n , δ > 0 . Dacă matricele Fk ∈ ℝ n×n , k = 1,… , κ ,

satisfac restricțiile (9.13), atunci rețeaua TCPN cu sincronizări controlată prin feedback-ul
(9.12) este slab δ -conservativă dacă
T

Ak − CFk δ ≤ 0 , k = 1,… , κ . ♦ (9.15)
Se consideră un vector pozitiv d ∈ ℝ n , d > 0 . Dacă matricele Fk ∈ ℝ n×n , k = 1,… , κ ,

satisfac restricțiile (9.13), atunci rețeaua TCPN cu sincronizări controlată prin feedback-ul
(9.12) este d - superior mărginită dacă

Ak − CFk d ≤ 0 , k = 1,… , κ . ♦ (9.16)
Teoremele 9.1 și 9.2 pot fi obținute din Teorema 9.3, respectiv 9.4, pentru cazul
particular când κ = 1 , R1 = ℝ n+ , Π1 = Π , și A1 = C ΛΠ . De asemenea se observă că
31
Teoremele 9.4 și 9.5 pot fi aplicate pentru topologiile cu sincronizări și atunci când feedback-
ul după marcaj este de forma (9.6) folosind doar o singură matrice de feedback,
F = F1 = ... = Fκ .
9.2. Tractabilitate numerică

În secțiunea precedentă s-a pornit de la ideea că matricele de feedback sunt cunoscute.
Următorul pas este de a determina asemenea matrice astfel încât rețeaua Petri controlată prin
feedback să fie slab δ -conservativă sau d-superior mărginită cu parametri impuși.
În continuare, pentru o matrice pătratică M ∈ ℝ n×n se notează cu ( M )off matricea

care are pe diagonala principală toate elementele egale cu zero, iar elementele extradiagonale
sunt aceleași ca ale matricei M .
Se consideră doi vectori cu elemente pozitive d , δ ∈ ℝ n , d , δ > 0 .
(i) Dacă matricele Fk ∈ ℝ n×n , k = 1,… , κ satisfac restricțiile (9.13) și
−CFk − Gk ≤ − Ak ,
(CFk − Gk )off ≤ ( Ak )off , (9.17)
GkT δ ≤ 0, k = 1,… , κ ,
atunci rețeaua Petri temporizată cu marcaj continuu fără sincronizări controlată prin feedback
este slab δ -conservativă.
(ii) Dacă matricele Fk ∈ ℝ n×n , k = 1,… , κ satisfac restricțiile (9.13) și
−CFk − Gk ≤ − Ak ,
(CFk − Gk )off ≤ ( Ak )off , (9.18)
Gk d ≤ 0, k = 1,… , κ ,
este d-superior mărginită. ♦
Ca și în capitolul precedent, se poate observa că inegalitățile din Teorema 9.5 se pot
soluționa prin rezolvarea unor probleme de programare liniară care vizează minimizarea
funcției obiectiv constante J (v ) = 1 (8.11) cu restricțiile impuse prin inegalitățile (9.13) și
((9.17) sau (9.18)). Aceste probleme pot fi rezolvate numeric cu ajutorul mediului MATLAB .
Din Teorema 5.7 se obține următorul corolar.
Corolarul 9.1
Se consideră doi vectori cu elemente pozitive d , δ ∈ ℝ n , d , δ > 0 .

(i) Dacă matricele Fk ∈ ℝ n×n , k = 1,… , κ sunt soluții pentru problema de programare liniară
32
minimize J
subject to
− CFk − Gk ≤ − Ak ,
(9.20)
(CFk − Gk )off ≤ ( Ak )off ,
Fk ≤ ΛΠ k ,
Gk d ≤ 0, k = 1,… , κ ,
atunci rețeaua Petri temporizată cu marcaj continuu fără sincronizări controlată după feedback
este slab δ conservativă.
(ii) Dacă matricele Fk ∈ ℝ n×n , k = 1,… , κ sunt soluții pentru problema de programare liniară
minimize J
subject to
− CFk − Gk ≤ − Ak ,
(9.19)
(CFk − Gk )off ≤ ( Ak )off ,
Fk ≤ ΛΠ k ,
Gk d ≤ 0, k = 1,… , κ ,
este d - superior mărginită. ♦
Capitolul 10. Concluzii finale

10.1. Rezultate și dezvoltări semnificative prezentate în teză
Rezultatele și dezvoltările (contribuțiile) semnificative prezentate în teză se referă la
două clase importante de rețele utilizate în construcția de modele, analiză și sinteză. Acestea
sunt rețelele S3PR (System of Simple Sequential Processes with Resources) și rețelele
temporizate cu marcaj continuu (Timed Continuous Petri Nets – cu abreviere TCPN).
Conform organizării de mai jos, sunt avute în vedere şase contribuții esențiale, numerotate
C1 – C6, care precizează localizarea în textul tezei (capitol şi secţiune) a fiecărei contribuţii,
precum şi publicaţia / publicaţiile aferente conform numerotării din secțiunea următoare (10.2.
Diseminarea rezultatelor).
C1. Pentru structurile S3PR se elaborează un cadru de factură teoretică, capabil să servească
următoarelor obiective: (i) delimitarea, în termeni matematici, a unei rețele S3PR faţă de
alte tipuri de reţele Petri (secțiunea 3.2) (ii) manipularea riguroasă a facilităților de
modelare S3PR (secțiunea 3.2), (iii) analiza posibilităților de extindere a capacității de
modelare S3PR prin orientarea pe clase de probleme (secțiunea 3.3), (iv) tratarea unitară a
metodelor de prevenire a stărilor de blocaj în sisteme S3PR (secțiunile 4.1, 4.2).
C2. Pentru modelele S3PR, se propun două strategii noi de prevenire a stărilor de blocaj,
prezentând următoarele elemente caracteristice (i) prima strategie vizează cazul
sistemelor cu resurse replicabile (secțiunea 5.3, publicațiile P3 și P6), (ii) a doua strategie
vizează cazul sistemelor cu resurse nereplicabile (secțiunea 5.4, publicațiile P4 și P6), (iii)
33
fiecare strategie gestionează evoluția paralelă a unui algoritm cu operare pe rețeaua Petri
şi a unui algoritm cu operare pe Pruning Graph-ul asociat rețelei Petri (secțiunile 5.2 - 5.4,
publicațiile P3, P4 și P6), (iv) pentru ambele strategii este garantată parcurgerea completă
într-un număr finit de pași, prin utilizarea unor proprietăți noi, demonstrate pentru
configurațiile topologice de tip sifon (secțiunile 5.1 - 5.4), (v) aplicabilitatea strategiilor
este ilustrată prin trei studii de caz dezvoltate pe sisteme reale, modelate S3PR (secțiunea
5.5), (vi) unul dintre studiile de caz abordează o analiză comparativă (prin experimente de
simulare) cu referire la performanțele dependente de timp care se obţin pentru mai multe
strategii de prevenire a blocajelor (subsecțiunea 5.5.3, publicația P5).
C3. Pentru modelele de tip rețea Petri temporizată cu marcaj continuu (TCPN), prin utilizarea
unor rezultate din teoria calitativă a ecuațiilor diferențiale, sunt investigate următoarele
particularități de dinamică (i) pozitivitatea marcajului (pe care literatura o tratează drept o
convenție apriorică de operare) (secțiunea 6.3), (ii) existența unor clase de mulțimi
invariante în raport cu evoluţia marcajului (dacă marcajul inițial aparține unei atare
mulțimi, atunci marcajul va continua să aparțină mulțimii respective la orice moment
ulterior) (secțiunile 7.2 și 7.3, publicațiile P1 și P2). Tratarea matematică este distinctă
pentru modelele TCPN fără sincronizări, respectiv cu sincronizări, deoarece diferă modul
de descriere a dinamicii marcajului prin ecuații diferențiale.
C4. Pentru modelele TCPN, prin raportare la proprietățile structurale standard din teoria
rețelelor Petri discrete, se definesc trei proprietăți structurale rafinate, si anume:
mărginirea superioara a marcajului de un vector pozitiv dat, mărginirea inferioară a
marcajului de un vector pozitiv dat, conservativitatea slabă a marcajului prin ponderare cu
un vector pozitiv dat (secțiunea 8.1, publicațiile P1 și P2).
C5. Pentru modelele TCPN se propun tehnici de analiză care permit testarea proprietăților
structurale rafinate. Se consideră modele TCPN fără și cu sincronizări, precum și o
generalizare a celor două, care include incertitudini. (i) Pentru toate cele trei tipuri de
modele TCPN considerate se prezintă condiții analitice, urmate de studierea tractabilității
numerice (secțiunile 8.2 – 8.4). (ii) Pentru modelele fără sincronizări, condițiile analitice
sunt de tip necesar si suficient (secțiunea 8.2, publicația P1), (iii) pentru modelele cu
sincronizări si cu incertitudini, condițiile analitice sunt de tip suficient (secțiunile 8.3 și
8.4, publicația P2). (iv) Pentru modelele TCPN considerate se demonstrează existența
unor conexiuni între proprietățile structurale rafinate și proprietățile structurale standard
ale unei rețele Petri discrete având aceeași topologie ca și modelul TCPN (secțiunile 8.2 –
8.4, publicația P1). (v) sunt elaborate instrumente software în mediul Matlab cu ajutorul
cărora se testează proprietățile structurale rafinate ale modelului TCPN construit pentru
un sistem de fabricație (secțiunea 8.5).
C6. Pentru modelele TCPN se propune o tehnică de sinteză prin feedback după marcaj care
asigură satisfacerea proprietăților structurale rafinate. (i) Se prezintă condiția analitică
(secțiunea 9.1) şi se studiază tractabilitatea numerică (secțiunea 9.2, publicația P7). (ii)
Sunt elaborate instrumente software în mediul Matlab care permit proiectarea
feedbackului după marcaj și se utilizează acest software pentru două sisteme TCPN, unul
fără sincronizări și unul cu sincronizări (secțiunea 9.3, publicația P7).
34
10.2. Diseminarea rezultatelor
Rezultatele cercetărilor din cadrul studiilor doctorale au fost prezentate în următoarele
articole publicate sau în curs de publicare.
Conferințe internaționale:
P1. Asaftei, T. & Matcovschi, M., 2011. On the boundedness of timed continuous Petri
nets. 15th International Conference on System Theory, Control, and Computing (IEEE
ICSTCC), Sinaia, Romania – indexată IEEEXplore.
P2. Asaftei, T. & Matcovschi, M., 2012a. Boundedness properties of timed continuous Petri
Nets with interval firing rates. 16th International Conference on System Theory,
Control, and Computing (IEEE ICSTCC), Sinaia, Romania – indexată IEEEXplore.
P3. Asaftei, T. & Colom, J., 2013a. Enforcing liveness in S3PR nets by specialization of
resources. 2nd International Conference on Operations Research and Enterprise
Systems (ICORES). Barcelona, Spain. (acceptată) – indexată ISI, INSPEC, DBLP
P4. Asaftei, T. & Colom, J., 2013b. A new approach to prevent deadlock in S3PR nets with
unreplicalbe. 2nd International Conference on Operations Research and Enterprise
Systems. Barcelona, Spain (ICORES). (acceptată) – indexată ISI, INSPEC, DBLP
Reviste:
P5. Mahulea, C., Asaftei, T. & Matcovschi, M., 2009. Manufacturing systems analysis and
design. Qualitative versus quantitative techniques in a Petri net setting. Buletinul
Institutului Politehnic din Iasi, LV(4), pp.35-46 – categoria B+.
P6. Asaftei, T., 2012. A new deadlock prevention method for a Petri net modeling the
functionality of a hospital, Buletinul Institutului Politehnic din Iasi, tomul LVIII (LXII),
fasc. 2, pp. 89-111 – categoria B+.
P7. Asaftei, T. & Matcovschi, M., 2012b. Control ensuring boundedness for timed
continuous Petri nets. Journal of Control Engineering and Applied Informatics (în curs
de recenzie) – cotată ISI.
35
Bibliografie selectivă
1. Asaftei, T., 2012. A New Deadlock prevention method for a Petri net modeling the
functionality of a hospital. Buletinul Institutului Politehnic din Iasi, tom LVIII (LXII),
fasc. 2, pp. 89-111.
2. Asaftei, T. & Colom, J., 2013a. Enforcing liveness in S3PR nets by specialization of
resources. 2nd International Conference on Operations Research and Enterprise
Systems.
3. Asaftei, T. & Colom, J., 2013b. A new approach to prevent deadlock in S3PR nets
with unreplicable resources. 2nd International Conference on Operations Research
and Enterprise Systems.
4. Asaftei, T. & Matcovschi, M., 2011. On the boundedness of timed continuous Petri
nets. 15th International Conference on System Theory, Control, and Computing (IEEE
ICSTCC).
5. Asaftei, T. & Matcovschi, M., 2012a. Boundedness properties of timed continuous
Petri nets with interval firing rates. 16th International Conference on System Theory,
Control, and Computing (IEEE ICSTCC).
6. Asaftei , T. & Matcovschi, M., 2012b. Control ensuring boundedness for timed
continuous Petri nets. Journal of Control Engineering and Applied Informatics.
7. Cano, E., Rovetto, C. & Colom, J., 2010. On the computation of the minimal siphons
of S4PR nets from a generating family of siphons. 2010 IEEE Conference on
Emerging Technologies and Factory Automation (ETFA), pp. 1-8.
8. Cano, E., Rovetto, C. & Colom, J., 2012. An algorithm to compute the minimal
siphons in S4PR nets. Discrete Event Dynamic Systems, vol. 22, no. 4, pp. 403-428.
9. Chao, D., 2011. Enumeration of lost states of a suboptimal control model of a well-
known S3PR. IET Journals & Magazines, vol. 5, pp. 1277-1286.
10. Chao, D., Chen, H. & Yu, F., 2012. Enumeration of reachable and other states of
simple version of systems of simple sequential processes with resources (S3PR). IEEE
International Symposium on Industrial Electronics (ISIE), pp. 1369-1374.
11. Coffman, E. G., Elphick, M., & Shoshani, A. 1971. System deadlocks. ACM
Computing Surveys (CSUR), vol. 3, pp. 67–78.
12. Colom, J., 2003. The resource allocation problem in flexible manufacturing systems.
Application and Theory of Petri Nets, pp. 23-35.
13. David, R. & Alla, H., 1987. Continuous Petri nets. 8th European Workshop on
Application and Theory of Petri nets.
14. David, R. & Alla, H., 2010. Discrete, Continuous and Hybrid Petri Nets. Springer-
Verlag, Berlin Heidelberg.
15. Elia, E., Rovetto, C. & Colom, J., 2010. On the computation of the minimal siphons of
S4PR nets from a Generating Family of siphons. IEEE Conference on Emerging
Technologies and Factory Automation (ETFA).
16. Ezpeleta, J., Colom, J. & Martinez, J., 1995. A Petri net based deadlock prevention
policy for flexible manufacturing systems. IEEE Transactions on Robotics and
Automation, vol. 11, no. 2, pp. 173-184.
36
17. Herrero-Perez, D. & Martinez-Barbera, H., 2010. Modelling distributed transportation
systems composed of flexible automated guided vehicles in flexible manufacturing
systems. IEEE Transactions on Industrial Informatics, pp. 166-180.
18. Hou, Y., Liu, D., Li, Z. & Zhao, M., 2010. Deadlock prevention using divide and
conquer strategy for WS3PR. International Conference on Mathematics and
Automation (ICMA), pp. 1635-1640.
19. Júlvez, J., Vázquez, C., Mahulea, C., & Silva, M. 2013. Continuous Petri nets:
controllability and control. Control of Discrete-Event Systems, Lecture Notes in
Control and Information Sciences, vol. 433, Springer, pp. 407-428.
20. Li, Z., Wu, N. & Zhou, M., 2012. Deadlock control of automated manufacturing
systems based on Petri nets - a literature review. IEEE Transactions on Systems, Man,
and Cybernetics, Part C: Applications and Reviews, vol. 42, no. 4, pp.437-462.
21. Mahulea, C., Asaftei, T. & Matcovschi, M., 2009. Manufacturing systems analysis
and design. Qualitative versus quantitative techniques in a Petri net setting. Buletinul
Institutului Politehnic din Iasi, tom LV (LIX), fasc. 4, pp. 35-46.
22. Mahulea, C., Garcia-Soriano, J. & Colom, J., 2012. Modular Petri net modeling of the
spanish health system. 17th IEEE International Conference on Emerging
Technologies and Factory Automation, ETFA 2012.
23. Mahulea C., Matcovschi M.H., & Păstrăvanu O. 2012, Homepage of the Petri Net
Toolbox, http://www.ac.tuiasi.ro/pntool.
24. Murata, T., 1989. Petri nets: properties, analysis and applications. Proceedings of the
IEEE, pp. 541-580.
25. Păstrăvanu, O., 1997. Sisteme cu evenimente discrete - Tehnici calitative bazate pe
formalismul rețelelor Petri. Bucuresti: Matrix Rom.
26. Reveliotis, S., 2007. Implicit siphon control and its role in the liveness-enforcing
supervision sequential resources allocation systems. IEEE Transactions on Systems,
Man and Cybernetics, Part A: Systems and Humans, vol. 37, no. 3, pp. 319-328.
27. Silva, M. & Colom, J., 1987. On the structural computation of synchronic invariants in
P/T nets. 8th European Workshop on Application and Theory of Petri Nets, pp. 237-
258.
28. Silva, M., Julvez, J., Mahulea, C. & Vazquez, C., 2011. On fluidification of discrete
event models: Observation and Control of Continuous Petri Nets. Discrete Event
Dynamic Systems, vol. 21, no. 4, pp. 427-497.
29. Silva, M. & Recalde, L., 2004. On ﬂuidiﬁcation of Petri net models: from discrete to
hybrid and continuous models. Annual Reviews in Control, pp. 253-266.
30. Tricas, F., 2003. Analysis, prevention and avoidance of deadlock in sequential
resource allocation systems. PhD Thesis, Zaragoza, Spain, Departamento de Ingineria
Electrica e Informatica, Univesidad de Zaragoza.
31. Vázquez, C., Ramírez, A., Recalde, L., & Silva, M. 2008. On controllability of timed
continuous Petri nets. Hybrid Systems: Computation and Control, pp. 528-541.
32. ZhiWu, L. & Zhou, M.C., 2009. Deadlock Resolution in Automated Manufacturing
Systems. London, UK: Springer-Verlag.
37

2012 - Asaftei - Timotei - PHD Rez

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2012 - Asaftei - Timotei - PHD Rez

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI Fondul Social European Instrumente Structurale OIPOSDRU UNIVERSITATEA TEHNICĂ

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI POSDRU 2007-2013 2007-2013 “GHEORGHE ASACHI”

FORMALISMUL REȚELELOR PETRI ÎN

Teza de doctorat a fost realizată cu sprijinul financiar al

Proiectul „Burse Doctorale pentru Performanţa în

Proiect finanţat în perioada 2009 - 2012.

Finanţare proiect: 18.943.804,97 RON

Beneficiar: Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din

Partener: Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca

Director proiect: Prof. univ. dr. ing. Mihaela-Luminiţa

Responsabil proiect partener: Prof. univ. dr. ing.

1.1. Organizarea tezei

Pentru o rețea Petri N cu m tranziții și n poziții, matricea de incidență dată de

2.2. Potențial de modelare – configurații topologice tipice

Capitolul 3. Construcția modelelor S3PR

Un Proces Simplu Secvenţial (S2P) este o reţea Petri ordinară N = PS ∪ { p 0 }, T , F în

1. Subreţeaua generată de mulţimea X = PS ∪ { p 0 } ∪ T este de tipul S2P;

încât ( PS1 ∪ P10 ) ∩ ( PS2 ∪ P20 ) = ∅ . Dacă PR1 ∩ PR2 = PC (≠ ∅) și T1 ∩ T2 = ∅ atunci

reţeaua N = PS ∪ P 0 ∪ PR , T , F rezultată în urma compunerii reţelelor N1 și N 2

Mulțimea pozițiilor P 0 din rețeaua S3PR, reprezintă modelarea produsele inițiale

c. PR = {r1 , r2 ,..., rn }, n > 0 .

3. Pentru toți i ∈ I N , subrețeaua N i generată de PSi ∪ { p0i } ∪ Ti este o mașină de stare

Capitolul 4. Utilizarea modelelor S3PR în prevenirea blocajelor –

Aceste subseturi sunt disjuncte, D i ∩ D j = ∅ pentru orice i, j ∈ {0,1,...,| PR |} , i ≠ j .

5.2. Relația de pruning și Pruning Graph-ul asociate unui model S3PR

5.3. Strategii de prevenire a stării de blocaj pentru sisteme S3PR cu resurse

2. Se adaugă în reţeaua de tipul S3PR poziţiile r1 și de r 2 ;

2. Atâta timp cât G (V , E ) conţine cicluri execută:

a. Calculează un set de arce - working set (WS) WS = e j folosind un algoritm

ii. Se modifică N conform Algoritmului 1 aplicat pentru nodul vi ;

iv. Se elimină vi și se înlocuiește cu v1i și vi2 ;

5.4. Strategii de prevenire a stării de blocaj pentru sisteme S3PR

Algoritm 3. Împărţirea unei poziţii resursă replicabile

2. Se adaugă în reţeaua S3PR poziţiile r1 și r 2 ;

Algoritm 4. Eliminarea circuitelor din Pruning Graph.

2. Atâta timp cât G (V , E ) conţine cicluri execută:

a. Calculează un set de arce - working set (WS) WS = e j folosind un algoritm care

iv. Se elimină vi și se înlocuiește cu v1i și vi2 ;

5.5. Studii de caz

Pentru ca spitalul să funcţioneze în condiţii optime, unele protocoale trebuiesc

Figura 5.2 Aplicarea Algoritmului 1 pentru rețeaua din Figura 5.1.b.

Figura 5.3 Evoluţia Pruning Graph-ului.

Capitolul 6. Construcția modelelor TCPN

Gradul de validare al tranziției t j ∈ T pentru marcajul m = [ m1 ... mn ] ∈ ℝ n+ este

numărul real nenegativ definit prin relația:

Scurgerea jetoanelor prin tranziţii se poate face cu o viteză constantă (semantică cu

Ecuaţia de stare care corespunde unei reţele TCPN N ,λ și care modelează

6.2. Ecuaţiile diferenţiale asociate dinamicii marcajului în modelele TCPN

Modele TCPN cu sincronizări

mk j Ck−j j ≤ mi Cij− pentru toţi pi ∈ •t j . (6.8)

pk j se numește poziţie critică a tranziţiei t j pentru marcajul m (poziția pk j dictează fluxul

6.3. Pozitivitatea marcajului pentru modelele TCPN

În consecință, matricea A dată de (6.5) a sistemului liniar (6.4) are proprietatea că

Capitolul 7. Rezultate teoretice noi privind dinamica marcajului

Măsura matriceală corespunzătoare normei matriceale || ⋅ || p este definită prin

Se consideră d = [d1 … d n ]T ∈ ℝ n , d > 0 , un vector cu elemente pozitive și se

Se spune că mulțimea X pd (7.1) este (pozitiv) invariantă în raport cu marcajul unui

7.2. Rezultate generale privind dinamica marcajului unui

în care matricea A = C ΛΠ definită de relaţia (6.5) este esențial nenegativă.

Fie d ∈ ℝ n , d > 0 , D = diag{d } , și 1 ≤ p ≤ ∞ . Următoarele afirmaţii sunt echivalente:

(i) Matricea A a modelului TCPN (7.3) satisface inegalitatea

în care µ p ( i ) este măsura matriceală corespunzătoare normei matriceale || i || p .

Teorema 7.2. (Asaftei & Matcovschi, 2011)