Artrologie

Articulațiile sunt constituite din totalitatea elementelor prin care oasele se

unesc între ele.

Artrogeneza.
Reprezintă procesul de formare a articulațiilor.
Astfel în procesul de osificare și condrificare a oaselor , între oase se găsesc
plăci de mezenchim care mai apoi se dezvoltă într-un anumit tip de articulație.
Mezenchimul reprezintă țesutul nediferențiat din care se dezvoltă toate
țesuturile corpului.
Aceste plăci mezenchimatice se pot transforma în țesut fibros alcătuind
articulațiile fibroase care sunt imobile/fixe.
Alteori se pot transforma în cartilaj, alcătuind astfel articulațiile cartilaginoase
care sunt puțin mai mobile ca cele fibroase, prezintă mișcări mai reduse.
Al treilea tip de articulații – articulațiile sinoviale; în timpul formării acestor
articulații, plăcile mezenchimatice se resorb și în locul lor se formează o
membrană umedă – membrana sinovială; astfel acest tip de articulații au o
mobilitate mai mare.

Clasificarea articulațiilor.
Articulațiile se împart în trei categorii : articulații fibroase, articulații
cartilaginoase, articulații sinoviale.
 Articulațiile Fibroase/Sinartrozele
Sunt articulații în care oasele sunt strâns unite între ele prin țesut fibros dens (membrane sau ligamente).
Aceste articulații nu permit mișcări, chiar dacă există sunt foarte reduse.
Sindesmozele Suturile Gomfoza
Sunt articulații în care suprafețele Reprezintă articulațiile care Este numită și articulația dento-
osoase sunt unite prin țesut fibros sunt întâlnite numai la oasele alveolară, unește rădăcina dintelui
(ca exmplu ligamentul craniului; sunt alcătuite dintr- cu alveola dentară.
coracoacromial, stilohioidian, un strat subțire de țesut fibros
ligamentul dintre lamelele care se continuă la exterior cu
vertebrale. periostul exocranian iar la
interior cu stratul fibros al
durei-mater.

Articulațiile Cartilaginoase/Amfiartrozele
La aceste articulații legătura se face prin cartilaj hialin sau fibrocartilaj; pericondrul se continuă cu
periostul.

Sincondrozele
Sunt articulații în care suprafețele articulare sunt
unite prin cartilaj hialin care adera la aceste suprafețe.
Simfizele
Țesutul de legătură este fibrocartilaginos; are
de obicei formă de disc; ca exemplu
articulațiile dintre corpurile vertebrale sau
dintre oasele pubiene.

Articulațiile Sinoviale/Diartrozele
 Clasificare după forma suprafețelor articulare

Sunt cele mai numeroase; reprezintă articulații complexe ce permit mișcări multiple și variate; aceste
articulații sunt alcătuite din următoarele elemente : suprafața articulară, cartilaj articular, mijloace de
unire ( capsula articulară, ligamente) , formațiuni ce asigură legătura articulației (fibrocartilaje de
mărire, discuri, meniscuri).
Sferoidale Elipsoidale/ Trohleană Plane Trohoide Bicondiliene În șa
Condiliene
O suprafață Una din Sunt Au Au Pe un os se Suprafața
articulară suprafețe articulații la suprafețele suprafețele observă două articulară a
este articulare care articulare formate suprafețe unui os este
prezentată are forma suprafața plane; dintr-un articulare concavă iar
de un cap ce unui unui os are permit cilindru osos rotunjite care suprafața
pătrunde elipsoid, iar forma unei numai conținut într- sunt primite în articulară a
într-o cealaltă de trohlee iar mișcări de un inel două depresiuni celuilalt os
cavitate în forma unei suprafața alunecare; osteofibros; corespunzătoare este convexă;
formă de depresiuni celuilalt os ex: permite doar ca exemplu
cupă; ex: caorespunză o creastă ce articulațiile mișcări de ale celuilalt os; articulația
articulațiile toare; ex : corespunde carpienelor rotație; ca exemplu carpo-
umărului și articulația acestei și cilindrul articulația metacarpiană.
șoldului. metacarpo- trohlee; metatarsien osos se genunchiului.
falangiană. permite elor. răsucește în
mișcări de jurul inelului
flexie, osteofibros.
extensie și
mișcări
reduse de
lateralitate.
 Articulațiile Sinoviale/Diartrozele
Clasificare după numărul axelor în jurul cărora se execută mișcările
Articulațiile uniaxiale Articulațiile biaxiale Articulațiile triaxiale
Permit mișcări într-un singur Sunt perpendiculare unul pe Permit mișcări în toate
plan, ca: flexia-extensia, rotația. altul, articulațiile elipsoidale, în planurile. Ca exemplu
șa. articulațiile sferoidale.
 1. Articulațiile Membrului Superior
Articulațiile membrului superior pot fi grupate în 2 categorii : articulațiile
centurii scapulare și articulațiile membrului liber.

1.1 Articulațiile Centurii Scapulare

La acest nivel putem descrie 3 articulații : articulația sternoclaviculară;
articulația acromioclaviculară; articulația coracoclaviculară.
Pe lângă aceste articulații la nivelul centurii scapulare putem descrie câteva
ligamente care sunt proprii Scapulei, cum ar fi : ligamentul trapezoid;
ligamentul conoid.

1.1.1 Articulația Sternoclaviculară.

Suprafețele Mijloacele de unire Mișcările specifice

articulare
Sunt inegale ca formă și
dimensiune; extremitatea
sternală a claviculei se
articulează cu incizura
claviculară a manubriului
sternal; între aceste două
fețe articulare se găsește
un disc articular care prin
periferia sa aderă la
aparatul ligamentar
periferic.
Sunt prezentate de : o capsulă articulară și Aceasta este o articulație
ligamente. sferoidală, triaxială; Clavicula
Capsula articulară : este formată din 2 îmreună cu membrul superior
straturi, unul extern-fibros și altul intern- se pot mișca pe stern , ea poate
sinovial. Stratul fibros se inseră pe fi dusă înainte, înapoi, în sus și
marginile suprafețelor articulare. în jos; se execută și mișcarea
de circumducție.
Ligamentele ce întăresc capsula sunt :
1) Ligamentul sternoclavicular anterior.
2) Ligamentul sternoclavicular posterior.
3) Ligamentul interclavicular : este alcătuit
din fibre superfeciale ce unesc extremitățile
sternale și fibre profunde care unesc extremitatea
claviculei cu manubriul sternal.
4) Ligamentul costoclavicular.

Sinoviala este stratul intern al capsulei

subdivizat de discul fibrocartilaginos într-o
porțiune medială și alta laterală.
1.1.1 Articulația Acromioclaviculară.

Este o articulație plană.

Suprafețele Mijloacele de unire Mișcările

articulare
Pe extremitatea Sunt prezentate de o capsulă În această articulație se
acromială a claviculei se articulară care este întărită de un produc mișcări de
află o față articulară ligament acromioclavicular alunecare. Scapula urmează
ovalară, ușor convexă, superior. mișcările claviculei.
iar pe extremitatea Capsula este alcătuită din strat
acromionului se află o extern-fibros și cel intern-sinovial.
față articulară de același Între cele 2 suprafețe se găsește un
tip numai că ușor disc fibrocartilaginos.
concavă. 1) Disc fibrocartilaginos.
2) Capsula articulară.
3) Ligament acromioclavicular.
1.1.3 Articulația/Sindesmoza Coracoclaviculară.
Clavicula este unită cu procesul coracoid prin ligamentul coracoclavicular
care este format din două porțiuni : ligamentul trapezoid și ligamentul conoid.

Ligamentul Trapezoid Ligamentul Conoid

Este o lamă fibroasă de formă Este de o formă triungiulară; baza
patrulateră; se unește cu partea ligamentului se inseră pe tuberculul
superioară a procesului coracoid și cu conoid al claviculei iar vărful pe baza
partea antero-inferioară a claviculei. procesului coracoid.
1.1.4 Ligamentele Proprii ale Scapulei.

Sunt prezentate de 3 formațiuni fibroase care se inseră pe scapulă.

Ligamentul coraco- Ligamentul transvers Ligamentul transvers

acromial
Este o formațiune fibroasă
care se prinde pe vârful
acromionului, iar prin bază
pe toată marginea laterală a
procesului coracoid.
superior al scapulei
Acest ligament unește marginea
superioară a scapulei cu
procesul coracoid; trece peste
incizura suprascapulară
formând un orificiu; prin acest
orificiu trece nervul
suprascapular, pe când artera
scapulară superioară trece
deasupra lui.
inferior al scapulei
Reprezintă un fascicul subțire
care trece peste scobitura care
se găsește între marginea
laterală a spinei scapulei și
marginea posterioară a
cavității glenoide.
1.2 Aritulațiile Membrului Superior Liber.
La acest nivel putem descrie următoarele articulații :
1) Articulația ScapuloHumerală.
2) Articulația Cotului.
3) Articulația Radio-Ulnară.
4) Articulația Mâinii.

1.2.1 Articulația Umărului sau ScapuloHumerală.

Această articulație unește capul humeral și cavitatea glenoidă a scapulei,
articulație de tip sferoidală.

Suprafețele articulare Mijloacele de unire Mișcările

Suprafața articulară a
humerusului este
prezentată de capul
humeral care este acoperit
de cartilaj hialin, iar de
partea scapulei găsim
cavitatea glenoidă care are
la pereferia sa un inel
fibrocartilaginos numit și
cadrul glenoidian;
La menținerea în contact a Mișcările articulației
suprafețelor articulare contribuie scapulohumerale sunt
capsula, o serie de ligamente și următoarele : flexia, extensia,
mușchii periarticulari. abducția, circumducția, rotația
1)Capsula articulară : are forma internă și externă.
unui cilindru cu capetele
deschise; este formată din strat
extern-fibros și cel intern-
sinovial.
2) Ligamentul CoracoHumeral :
acest ligament se inseră pe
marginea externă a procesului
coracoid și se fixează pe
tuberculul mare al humerusului
și pe capsula articulară.
3) Ligamentele GlenoHumerale
: format din trei fascicule
fibroase care întăresc capsula;
prezintă o porțiune superioară,
mijlocie și inferioară;
4) Ligamentul Humeral
Transvers : transformă șanțul
intertubercular într-un canal, pe
unde trece tendonul bicepsului
brahial lung.
1.2.2 Articulația Cotului.
La formarea articulației cotului participă trei oase : humerusul, ulna și radius.
Astfel la acest nivel putem descrie:
1) Articulația Humerusului cu Ulna și Radius.
Articulația Humerusului cu Ulna și Radius.
Suprafețele articulare
Sunt prezentate de epifiza
distală a humerusului și
epifizele proximale ale
ulnei și radiusului.
De partea humerusului
avem : trohleea, capitulul
humeral.
Epifiza proximală a ulnei
prezintă incizura trohleară
iar epifiza proximală a
radiusului prezintă capul
radial.
Suprafețe articulare sunt
acoperite de un cartilaj
hialin.
Mijloacele de unire Mișcările
Sunt reprezentate de o capsulă La nivelul cotului putem descrie
întărită de ligamente. mișcarea de flexie și cea de
extensie.
1) Capsula articulară :
constituită din două membrane
una externă-fibroasă și una
internă-sinovială.
2) Ligamentul Colateral Ulnar :
se desprinde de pe epicondilul
medial și radiază spre fața
antero-medială a epifizei
proximale a ulnei. Este format
din 3 fascicule : fascicul anterior
( humero-coronoidian);
fascicul posterior ( humero-
olecranian);
fascicul transvers ( se inseră de
pe partea posterioară a
olecranului pe procesul
coronoid).
3) Ligamentul Colateral Radial :
pornește de la epicondilul lateral
și se împarte în 2 fascicule
divergente, unu anterior și altul
posterior care se fixează pe
capul radial.
4) Ligamentul posterior : este
constituit din 2 fascicule;
fascicului humero-humeral și cel
humero-olecarnian.
5) Ligamentul inelar : unește
extremitatea anterioară și cea
posterioară a incizurii radiale;
înconjoară capul radial.
6) Ligamentul pătrat : are forma
patrulateră; unește marginea
inferioară a incizurii radiale cu
fața medială a colului radial.
7) Ligament anterior.
1.2.3 Articulația Radio-Ulnară Proximală și Distală.
Radius șu Ulna sunt unite la nivelul epifizelor proximale și a celor distale prin
două articulații trohoide; diafizele lor sunt unite printr-o sindesmoză.

Articulația Radio-Ulnară Proximală

Suprafețele articulare
Ulna prezintă incizura radială iar Radius prezintă
jumătatea medială a circumferinței capului;
suprafețele articulare sunt acoperite cu cartilaj
hialin; incizura ulnară preintă un sfert din
circumferința radială, de aceea ea este completată
Mijloacele de unire
Această articulație este integrată anatomic în
articulația cotului, de aceea capsula
articulară este formată de capsula articulară
a cotului.
1) Ligamentul inelar : unește extremitatea
de ligamentul inelar. anterioară și cea posterioară a incizurii
radiale; înconjoară capul radial.
2) Ligamentul pătrat : are forma patrulateră;
unește marginea inferioară a incizurii radiale
cu fața medială a colului radial.
 Articulația Radio-Ulnară Distală
Suprafețele articulare
Partea laterală a capului ulnar
se articulează cu incizura
ulnară a radiusului;
suprafețele articulare sunt
acoperite cu cartilaj hialin;
suprafața articulară ulnară se
articulează cu un disc
articular care are vârful
inserat pe baza procesului
stiloid iar baza discului se
prinde pe marginea inferioară
a incizurii ulnare.
Mijloacele de unire Mișcările
1) Capsula articulară : se inseră pe Mișcările specifice sunt
marginile superioare ale mișcările de pronație și
suprafețelor articulare radiale și supinație.
ulnare pâna la discul articular.
Capsula este întărită de 2
ligamente : anterior și posterior.
2) Ligament radio-ulnar anterior.
3) Ligament radio-ulnar posterior.
4) Membrana interosoasă : este o
formațiune fibroasă ce se inseră pe
marginile interosoase ale diafizelor
ulnare și radiale; prezintă câteva
orificii pentru ramurile vasculare.
5) Coarda oblică : fascicul fibros cu
direcție oblică; superior se inseră pe
baza procesului coronoid al ulnei,
iar inferior pe fața anterioară a
radiusului.
Coarda oblică + Membrana
interosoasă = sindesmoza radio-
ulnară.
Membrana sinovială : depășește
suprafețele articulare și trimite o
prelungire către spațiul interosos
numită recesul saciform.
1.2.4 Articulațiile Mâinii.
Articulațiile mâinii sunt următoarele :
1) articulația radio-carpiană.
2) articulația carpului.
3) articulațiile carpo-metacarpiene.
4) articulațiile intermetacarpiene.
5) articulațiile degetelor.
Articulația radio-carpiană.
(Articulație elipsoidală)
Suprafețele articulare
Suprafața articulară a radiusului este
prezentată de fața inferioară a epifizei distale
radiale care este numită fața articulară
carpiană; fața articulară carpiană și discul
articular se articulează cu osul scafoid,
semilunar și piramidal.
Mijloacele de unire
1) Capsula articulară : stratul fibros se inseră în
sus la periferia suprafeței articulare radiale și a
discului articular; Capsula este întărită de 5
ligamente.
2) Ligamentul radio-carpian palmar : se inseră pe
marginea antero-superioară a suprafeței articulare
radiale și a procesului stiloid radial, iar în partea
inferioară se inseră pe semilunar, piramidal și
capitat.
3) Ligamentul ulno-carpian palmar : se inseră pe
marginea anterioară a discului articular și pe
foseta stiloidă ulnară, de unde se întinde până la
semilunar, piramidal, capitat.
4) Ligamentul radio-carpian dorsal : se inseră pe
marginea postero-superioară a suprafeței articulare
radiale și se extinde pe fața osului piramidal.
5) Ligamentul colateral radial al carpului : se
inseră pe procesul stiloid radial și pe scafoid.
6) Ligamentul colateral ulnar al carpului : se
inseră pe procesul stiloid al ulnei și pe osul
piramidal și cel pisiform.
 Articulațiile Carpului
Articulații intercarpiene (articulații Articulații mediocarpiene
plane)
Articulațiile Articulațiile rândului Suprafețele articulare Mijlacele de unire
rândului întâi al doilea (distal)
(proximal)
Suprafețele Trapez-trapezoid, Rândul proximal Cele două rânduri sunt
articulare se află trapezoid-capitat, și prezintă medial o unite printr-o capsulă
între scafoid- capitat-osul cu cârlig cavitate glenoidă laxă care este întărită de
semilunar și între se articulează prin 3 formată de piramidal, ligamente.
semilunar- articulații plane; semilunar și fața 1) Ligamentul radiat al
piramidal; ligamentele sunt : medială a scafoidului; carpului : acest ligament
La acest nivel 3 ligamente rândul distal prezintă are 2 ramuri care se
avem 2 ligamente interosoase, 3 medial un condil inseră pe scafoid și
interosoase, 2 ligamente palmare, 3 format din osul capitat piramidal.
ligamente ligamente dorsale. și de osul cu cârlig; 2) Ligamentul dorsal :
palmare, 2 condilul pătrunde în pornește de pe fața
ligamente dorsale. cavitatea glenoidă posterioară a
arândului precedent. piramidalului și se
extinde pe scafoid,
trapez, trapezoid.
3) Ligamentul lateral
extern : între scafoid și
trapez.
4) Ligamentul lateral
intern : între piramidal și
osul cu cârlig.
 Articulațiile CarpoMetacarpiene
Suprafețele articulare
1) Articulația carpometacarpiană a policelui :
este o articulație în șa; se articulează
suprafața articulară a trapezului cu primul
metacarpian.
2) Articulațiile carpometacarpiene ale
celorlalte degete : reprezintă articulații plane;
metacarpianul II se artticulează cu trapeul,
trapezoidul și capitatul;
metacarpianul III se articulează cu osul
capitat;
metacarpianul IV cu osul capiat și cel cu
cârlig;
metacarpianul V cu osul cu cârlig.
Mijloacele de unire
1) Articulația carpometacarpiană a policelui :
există o capsulă articulară care este întărită de 3
ligamente ( lateral, dorsal, palmar).
2) Articulațiile carpometacarpiene ale celorlalte
degete : capsula articulară și cavitatea articulară
sunt unice pentru toate cele 4 articulații;
Capsula este întărită de un ligament interosos și
mai multe ligamente palmae și dorsale.
2.1) Ligamentul interosos : se inseră pe capitat,
osul cu cârlig și pe extremitatea proximală a
metacarpianului III.
2.2) Ligamentele carpometacarpiene palmare :
sunt în număr de 5 ligamente.
2.3) Ligamentele carpometacarpiene dorsale : sunt
mai numeroase și mai neregulate, cca. 13
ligamente.
 Articulațiile InterMetacarpiene
(cu excepția primului metacarpian cele 4 metacarpiene sunt unite între extremitățile lor proximale
prin articulații, iar la extremitățile lor distale printr-un ligament.)
Unirea extremităților proximale Unirea extremităților distale
Sunt articulații plane; Sunt unite prin ligamentul transvers profund.
Capsula articulară este întărită de trei
ligamente :
3 ligamente palmare;
3 ligamente dorsale;
3 ligamente interosoase;

Articulațiile Degetelor
Articulațiile metacarpofalangiene Articulațiile interfalangiene
Sunt articulații condiliene; Sunt articulații trohleene.
Capsula articulră unește extremitățile oaselor Articulația se realizează între baza și capul
și este întărită de ligamentele : falangelor.
Ligamentele palmare. Fiecare capsulă este întărită de :
Ligamentele colaterale. 2 ligamente colaterale.
Ligamentul metacarpian transvers profund. 2 ligamente palmare.
 2. Articulațiile Coloanei Vertebrale.
Se deosebesc articulațiile vertebrelor adevărate și vertebrelor false.
2.1 Articulațiile Vertebrelor Adevărate.
Vertebrele adevărate se articulează între ele prin corpurile lor și prin procesele
articulare. În același timp se articulează la distanță prin procesele spinoase,
lamele vertebrale și procesele transverse.
Articulațiile vertebrelor adevărate sunt :
1. Articulațiile corpurilor vertebrale
2. Articulațiile proceselor articulare
3. Unirea lamelor vertebrale
4. Unirea proceselor spinoase
5. Unirea proceselor transverse.
2.1.1 Articulațiile corpurilor vertebrale.
Aceste articulații fac parte din grupul articulațiilor - simfize.
Articulațiile corpurilor vertebrale
Suprafețele articulare Mijloacele de unire
Sunt reprezentate de fețele superioare și Sunt prezentate de : discurile intervertebrale
inferioare a corpurilor vertebrale, care sunt și ligamentele longitudionale(anterioar;
acoperite de cartilaj hialin. posterior).
1.Discurile intervertebrale : au forma unor
lentile biconvexe; în regiunea cervicală și
cea lombară sunt mai înalte în partea
anterioară, iar în cea toracică în partea
posterioară;
sunt formate din 2 porțiuni : una
periferică(inel fibros) și alta centrală(nucleu
pulpos);
Inelul fibros : este format din fibre
conjunctive încrucișate care în timpul
mișcării se întind, asigură stabilitate
coloanei și protejează măduva.
Nucleul pulpos : este elastic, se deplasează
în direcția opusă mișcării coloanei; până la
adolescență conține vase sangvine iar la
adult acestea regresează.

2. Ligamentul vertebral longitudinal

anterior : este o panglică lungă
fibroconjunctivă, se întinde de la nivelul
porțiunii bazilare a occipitalului până la
vertebra II-2 sacrată; este alcătuit din fibre :
superficiale, mijlocii, profunde.
3. Ligamentul vertebral longitudinal
posterior : formațiune fibroconjunctivă, se
află în canalul rahidian și se întinde de la
axis până la baza coccigelui.
2.1.2 Articulațiile Proceselor Articulare.
La nivelul regiunii cervicale și toracice aceste articulații sunt plane.
La nivelul regiunii lombare aceste articulații sunt trohoide.
Suprafețele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin.
Mijloacele de unire : membrană fibroasă care este tapetată pe partea interioară
de un strat sinovial.

2.1.3 Unirea Lamelor Vertebrale.

Se realizează cu ajutorul unor ligamente numite – ligamente galbene; aceste
ligamente închid în partea posterioară canalul vertebral;
Aceste ligamente au rolul :
1)contribuie la readucerea coloanei în poziția normală.
2)împiedică flexia exagerată a coloanei.
3)contribiue la menținerea coloanei în poziția verticală.
2.1.4 Unirea Proceselor Spinoase.
Unirea Proceselor Spinoase
Ligamentele interspinoase
Reprezintă lame sagitale care se
găsesc între două procese spinoase;
Ligamentul Supraspinos
Reprezintă un cordon fibros care se întinde în
toată regiunea coloanei vertebrale și unește
vârful proceselor spinoase.
La nivelul cervical acest ligament este numit
ligamentul nuchal care pornește de la nivelul
protuberanței occipitale și se inseră pe procesele
spinoase cervicale.
2.1.5 Unirea Proceselor Transverse.
Reprezintă o serie de formațiuni fibroase numite ligamente intertransversare
care unesc procesele transverse a vertebrelor. În regiunea lombară ele au un
aspect membranos și ajung la o dezvoltare mai mare decât în regiunea toracică
și cervicală.

2.2 Articulațiile Vertebrelor False.

Se descriu :
1) Articulația lombosacrată
 2) Articulația sacrococcigiană
3) Articulația mediococcigiană
2.2.1 Articulația lombosacrală.
Unește sacrul cu vertebra L5.
Mijloacele de unire sunt :
1) disc intervertebral
2) ligamentele longitudionale anterioare și posterioare
3) capsula articulară a proceselor articulare
4) ligamentele galbene
5) ligamentele supraspinos și interspinos.
2.2.2 Articulația sacrococcigiană.
Permite mobilizarea pasivă înapoi a vârfului coccigelui în timpul nașterii. Se
osifică după vârsta de 40 de ani.
Mijloacele de unire sunt :
1) ligament interosos
2) ligament sacrococcigian anterior superficial
3) ligament sacrococcigian posterior superficial
4) ligament sacrococcigian posterior profund
5) ligamente sacrococcigiene laterale

2.2.3. Articulația mediococcigiană.

La copil aceste vertebre sunt independente și unite prin disc intervertebral, pe
când la adlut sunt osificate, cu excepția articulației dintre prima și restul
coccigelui.
 3. Articulațiile toracelui.
La nivelul toracelui destingem două grupe de articulații : articulațiile grupului
anterior și celui posterior.
Din grupul anterior fac parte articulațiile : costocondrale; sternocostale;
intercondrale; sternului.
Din grupul posterior deosebim articulațiile : costovertebrale propriu-zise;
costotransversare.

3.1 Articulațiile grupului anterior.

3.1.1 Articulația Sternocostală
Suprafețele articulare
Prima coastă se unește fară cavitatea
articulară printr-o sincondroză; celelalte
coaste adevărate se articulează prin
articulații plane.
Suprafețele articulare ale sternului
prezintă niște incizuri în care pătrund
cartilajele costale.
Mijloacele de unire
Sunt reprezentate de un ligament intra-
articular și două ligamente radiate – unul
anterior și altul posterior.
1) Ligamentul sternocostal intra-articular :
se inseră pe vârful cartilajului costal și pe
incizura sternală.
2) Ligamentul sternocostal radiat anterior :
se inseră pe partea anterioară a cartilajului
costal și continuă pe stern.
3) Ligamentul sternocostal radiat posterior :
are aceeași dispoziție ca cel anterior numai
că pe partea posterioră.
3.1.2Articulația Costocondrală.
Coastele și cartilajele costale se unesc printr-o sincondroză; această unire mai
este completată prin continuarea periostului costal cu pericondrul cartilajului
costal.
3.1.3Articulația Intercondrală.
Cartilajele VIII, IX și X se articuluează prin extremitățile anterioare și formează
arcada costală.
Cartilajele VI, VII, VIII și IX mai sunt unite și prin partea lor mijlocie.
Pericondrul trece de pe un cartilaj și continuă spre altul.
3.1.4 Articulațiile Sternului.
Sincondroza Manubrio-Sternală. Sincondroza Xifo-Sternală.
Unește manubriul sternal cu corpul Se unește corpul sternal cu procesul xifoid;
sternal; Sunt unite prin ligamnet interosos și prin
Suprafețele articulare sunt acoperite periost.
cu cartilaj hialin;
Periostul de pe manubriul sternal se
continuă pe corpul sternal.
3.2 Articulațiile grupului posterior.
3.2.1 Articulația costovertebrală
Suprafețele articulare
Fac parte din articulațiile plane;
De partea coastelor sunt capetele
coastelor, iar de partea vertebrelor
toracale niște cavități pe corpurile
vertebrale;
Suprafețele articulare sunt acoperite de
un strat fibro-cartilaginos.
Mijloacele de unire
Capsula articulară este întărită de 2
ligamente : 1) ligamentul radiat al capulu
coastei și 2) ligamentul intra-articular al
capului coastei/costovertebral.
1) Ligamentul radiat :
se află pe partea anterioară a articulației;
inseră pe capul costal și se continuă pe
vertebrele învecinate.
2) Ligamentul intra-articular :
reprezintă o lamă fibrocartilaginoasă ce s
întinde de la capul costal până la discul
intervertebral.
 3.2.2 Articulația Costotransversară
Suprafețele articulare
Are loc între tuberculul costal și
procesul transvres al vertebrelor
toracale;
Sunt articulații plane;
La coastele XI și XII aceste articulații
lipsesc.
Mijloacele de uinre
Capsula articulară este întărită de 3 ligamente,
însă în partea inferioară apare ligamentul
lombocostal.
1) Ligamentul costotransversar :
se inseră pe partea posterioară a colului costal și
pe partea anterioară a procesului transvers.
2) Ligamentul costotransversar superior.
3) Ligamentul costotransversar lateral.
4) Ligamentul lombocostal :
se inseră pe coasta XII și pe primele vertebre
lombare.
 4. Articulațiile Membrului Inferior
Articulațiile membrului inferior sunt gupate în articulațiile centurii pelviene și
în articulațiile membrului inferior liber.
4.1 Articulațiile Centurii Pelviene.
4.1.1 Articulația Sacro-Iliacă.
4.1.2 Simfiza Pubiană.
4.1.3 Ligamentele Sacro-Sciatice.
4.1.4 Membrana Obturatoare.

4.1.1 Articulația Sacro-Iliacă.

Această articulație face parte din articulațiile sinoviale.

Articulația Sacro-Iliacă

Suprafețele articulare Mijloacele de unire Mișcările articulației.

Suprafețele articulare sunt
reprezentate de fețele
auriculare ale osului coxal și
ale osului sacrat.
Suprafețele articulare sunt
acoperite cu cartilaj hialin și
tapetate cu o lamă
fibrocartilaginoasă.
Sacrul are baza mai
voluminoasă cee ce împedică
căderea lui în jos și în același
timp partea lui dorsală este
mai lată decât cea ventrală
ceea ce împiedică proiectarea
Sunt reprezentate de o
capsulă articulară care este
întărită de ligamentele
sacro-iliace anterioare și
posterioare, ligamentele
sacro-iliace interosoase,
ligamentul iliolombar.
1) Ligamentele sacro-iliace
anterioare :
sunt formate din fibre
subțiri care se inseră pe fața
pelviană a osului sacrat și
se fixează pe linia arcuată și
La acest nivel sunt
prezente două tipuri de
mișcări de nutație și
contranutație.
Nutația : baza sacrului se
apleacă înainte și în jos.
Contranutație : baza
sacrului se îndreaptă
înapoi și în sus.
acestuia dinapoi-înainte. fosa osului iliac.
2) Ligamentele sacro-iliace
posterioare :
unesc spina iliacă postero-
superioară cu creasta
sacrată laterală.
3. Ligamentele sacro-iliace
interosoase :
sunt ligamente puternice,
sunt acoperite de
ligamentele sacro-iliace
posterioare.
4. Ligamentul iliolombar :
se inseră pe procesele
transverse a vertebrelor L4
și L5 și se fixează pe
creasta iliacă și fosa iliacă.
4.1.2 Simfiza Pubiană.
Simfiza Pubiană
Suprafețele articulare
Sunt reprezentate de fețele simfizare ale
celor 2 oase pubiene. Suprafețele
articulare sunt acoperite de un strat de
cartilaj hialin.
Mijloacele de unire
La acest nivel putem descrie un disc
fibrocartilaginos și 3 ligamente periferic
1. Discul interpubian :
este un fibrocartilaj situat între cele 2
suprafețe articulare. Este alcătuit dintr-o
porțiune periferică care este mai densă ș
rezistentă și dintr-o portțiune centrală ca
este mai moale.
2. Ligamentul pubian superior :
unește cei doi tuberculi pubieni și contin
în sus cu linia albă abdominală.
3. Ligamentul pubian arcuat :
este situat sub simfiza pubiană.
4. Ligamentul anterior :
se află pe partea anterioară a simfizei.
 4.1.3 Ligamentele Sacro-Sciatice.
Ligamentul Sacro-Tuberal
Pleacă de pe sacru și se inseră pe
tuberozitatea ischiadică.
Ligamentul Sacro-Spinos
Este orientat anterior față de ligamentul
sacro-tuberal, se inferă pe marginile lateral
ale sacrului și coccigelui și ajunge pe spina
ischiadică.
4.1.4 Membrana Obturatoare.
Rerprezintă o formațiune fibroasă ce închide gaura obturată a coxalului, se
inferă pe circumferința găurii obturate.
4.2 Articulațiile Membrului Inferior Liber.
4.2.1 Articulația Coxo-Femurală.
4.2.2 Articulația Genunchiului.
4.2.3 Articulațiile Tibio-Fibulare.
4.2.4 Articulațiile Piciorului.

4.2.1 Articulația Coxo-Femurală.

Articulația Coxo-Femurală
Este o articulație sferoidală realizată între capul femural și acetabulul coxalului.
Suprafețele articulare Mijloacele de unire
Din partea femurului avem capul 1) Ligamentul Ilio-Femural :
femural + foseta capului femural iar din este cel mai puternic ligament, pornește de
partea osului coxal avem acetabulul la pe spina iliacă antero-inferioară și ajunge
care putem descrie suprafața articulară pe linia intertrohanteriană. Este format din
semilunară și fosa acetabulului. 2 fascicule, unele oblice și altele verticale.
Suprafețele articulare sunt acoperite de 2) Ligamentul Pubo-Femural :
un strat de cartilaj hialin. se inseră pe eminența iliopubiană, creasta
La acest nivel există de partea pectineală, ramura superioară a pubelui și
acetabulului labrul acetabular. Acesta se fixează pe trohanterul mic.
are rolul de a mări adâncimea
acetabulului. Are rolul de a menține 3) Ligamentul Iscio-Femural :
capul femural în acetabul. se inseră pe corpul ischionului, pe lig.
Labrul trece peste incizura acetabului transvers al acetabulului și ajunge pe
transformându-se în ligamentul trohanterul mare.
transversal al acetabuluilui.
4.2.2 Articulația Genunchiului.

Suprafețele articulare Mijloacele de unire

Sunt reprezentate de epifiza
inferioară a femurului ( condilii
femurali) și epifiza superioară a tibiei
(cavitățile glenoide separate de
eminența intercondiliană) și a patelei.
Sunt reprezentate de o capsulă articulară
care este întărită de o serie de ligamente.
1) Capsula articulară :
anterior capsula se inseră pe marginile
patelei. Inserția femurală a capsulei se face
pe laturile condililor femurali până la
epicondili. Inserția tibială urmărețte
condilii tibiali. Caspula articulară aderă de
baza meniscurilor astfel este împărțită în
portțiunea suprameniscală și submeniscală.
2) Ligamentul patelei :
se inseră pe vârful patelei și ajunge pe
partea inferioară a tuberozității tibiale.
3) Ligamentul popliteu oblic (posterior) :
pornește din tendonul mușchiului
semimembranos și se termină pe condilul
lateral.
4) Ligamentul popliteu arcuat (posterior) :
bandă fibroasă ce pleacă de pe condilul
lateral și merge spre fosa intercondiliană.
5) Ligamentul colateral fibular :
se inseră pe condilul lateral al femurului și
ajunge pe capul fibulei.
6) Ligamentul colateral tibial :
pornește de pe epicondilul medial al
femurului și se inseră pe fața medială a
tibiei.
7) Ligamentul încrucișat anterior :
se inseră pe aria intercondiliană anterioară
a tibiei și se fixează pe fața intercondiliană
a condilului lateral femural.
8) Ligamentul încrucișat posterior :
se inseră pe aria intercondiliană
posterioară a tibiei și se fixează pe fața
intercondiliană a condilului medial
femural.
9) Ligament menisco-femural anterior.
10) Ligament menisco-femural posterior.
4.2.3 Articulațiile Tibio-Fibulare.
Tibia și fibula sunt unite superior printr-o sinovială, inferior printr-o
sindesmoză și la nivelul diafizelor prin membrană interosoasă crurală.
4.2.3.1 Articulația Tibio-Fibulară Superioară.
 Suprafețele articulare Mijloacele de unire
La nivelul tibie există o față 1) Capsula articulară :
articulară plană pe partea posterioară este formată din strat extern-fibros și altul
a condilului lateral iar la nivelul intern-sinovial.
fibulei avem capul fibulei care la fel2) Ligamentul anterior al capului fibulei :
reprezintă o față articulară plană. se întinde de la condilul lateral al tibiei
Cele două suprafețe sunt acoperite de până pe partea anterioară a capului fibulei.
cartilaj hialin. 3) Ligamentul posterior al capului fibulei :
pornește de pe partea posterioară a
condilului lateral al tibiei și ajunge pe
partea posterioară a capului fibulei.

4.2.3.2 Articulația Tibio-Fibulară Inferioară.

Suprafețele articulare Mijloacele de unire
Suprafața articulară a tibiei este 1) Ligamentul tibio-fibular anterior :
reprezentată de incizura fibulară, iar pornește de pe marginea anterioară a tibiei
de partea fibulei avem maleola
fibulară cu fosa meleolară.
și ajunge pe partea anterioară a maleolei
fibulare.
2) Ligamentul tibio-fibular posterior :
se inferă pe marginea posterioară a tibiei și
ajunge pe partea posterioară a maleolei
fibulare.
3) Ligamentul interosos.

4.2.3.3 Unirea diafizelor tibio-fibulare.

Această unire se face prin membrana interosoasă crurală. Membrana se inseră
pe marginile interosoase ale tibiei și fibulei.
4.2.4 Articulațiile Piciorului.
La nivelul piciorului putem descrie următoarele articulații :
4.2.4.1 Articulația TaloCrurală
4.2.4.2 Articulațiile InterTarsiene
4.2.4.3 Articulațiile TarsoMetatarsiene
 4.2.4.4 Articulațiile InterMetatarsiene
4.2.4.5 Articulațiile Degetelor
4.2.4.1 Articulația TaloCrurală.