10 aspecte privind disciplina muncii și aplicarea sancțiunilor disciplinare

În cadrul raportului de muncă, deși ne aflăm în prezența unui contract care dă naștere
unor drepturi și obligații în sarcina ambelor părți, relația de subordonare a salariatului față de
angajator nu poate fi ignorată. Iar aplicarea unor sancțiuni disciplinare este o parte din această
perspectivă asupra raportului de muncă. Totuși, angajatorul nu poate fi discreționar în
aplicarea acestora.
Regulile concrete privind disciplina muncii sunt stabilite de angajator, cu consultarea
sindicatului sau a reprezentanților salariaților și vor fi prevăzute în cadrul regulamentului
intern, salariații având obligația de a le respecta.
Disciplina muncii poate fi definită ca fiind ansamblul de reguli prin care se asigură buna
desfășurare a relației de muncă, fiind recunoscut angajatorului dreptul de a stabili și
sancțiunile aplicabile în situația în care salariații  nu-și respectă obligația prevăzută la art. 39
alin (2) lit. b) din Codul muncii, încălcând normele legale, ale regulamentului intern,
contractului individual de muncă sau contractului colectiv de muncă aplicabil, ordinele și
dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Legiuitorul a lăsat astfel la latitudinea angajatorului atât instituirea normelor de disciplină a
muncii, cu consultarea organizației sindicale sau a reprezentanților salariaților, după caz, cât și
stabilirea sancțiunilor corespondente. Pentru a fi aplicate, nu este suficientă consultarea
sindicatului ori a reprezentanților salariaților anterior întocmirii sau modificării
regulamentului intern, fiind necesară și aducerea la cunoștința salariaților a conținutului său. 
Salariații pot fi sancționați disciplinar în următoarele condiții:
1. Au încălcat normele sau obligațiile stabilite prin acte normative

În funcție de specificul activității sau de forma de organizare a angajatorului, prin acte

normative cu caracter special pot fi stabilite atât norme privind desfășurarea unor activități,
cât și sancțiunile aplicabile în situația nerespectării acestora. În acest sens, alin (2) al art. 248
din Codul muncii prevede că „În cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin lege
specială, se stabilește un alt regim sancționator, va fi aplicat acesta.”
2. Au încălcat ori nu au respectat dispozițiile regulamentului intern

Arătam că întocmirea regulamentului intern este, deopotrivă, un drept și o obligație a

angajatorului. 
Este un drept, legea recunoscându-i angajatorului dreptul de a stabili organizarea și
funcționarea unității, dar este și o obligație prevăzută în cadrul art. 241 din Codul muncii –
„Regulamentul intern se întocmește de către angajator, cu consultarea sindicatului sau a
reprezentanților salariaților, după caz.”
În exercitarea dreptului de a stabili organizarea și funcționarea unității, angajatorul trebuie să-
și respecte și obligația de a întocmi regulamentul intern, iar în cuprinsul acestuia trebuie să
precizeze atât regulile concrete privind disciplina muncii, cât și abaterile disciplinare și
sancțiunile aplicabile.
Se poate observa că, deși nu avem o limitare în ceea ce privește dreptul angajatorului de a
stabili regulile concrete privind disciplina muncii, abaterile disciplinare și sancțiunile
aplicabile, Codul muncii stabilește indirect o legătură de cauzalitate între aceste trei elemente
obligatorii ale regulamentului intern.
3. Au încălcat ori nu au respectat întocmai dispozițiile contractului individual de muncă

În privința contractului individual de muncă, acesta fiind chiar baza relației de muncă, putem
identifica atât drepturile, cât obligațiile părților care au făcut atât obiectul informării
prealabile, cât și al negocierii individuale. Printre obligațiile pe care le regăsim în cadrul
contractului individual de muncă, în funcție de specificul activității, regăsim:
1. obligația de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuțiile ce îi
revin conform fișei postului;
2. obligația de a respecta programul de lucru;
3. obligația de fidelitate față de angajator în executarea atribuțiilor de serviciu;
4. obligația de a respecta măsurile de securitate și sănătate a muncii în unitate;
5. obligația de a respecta secretul de serviciu.
Aminteam că simpla enumerare a obligațiilor nu conferă angajatorului dreptul nelimitat de a
aplica sancțiuni disciplinare, acestea fiind stabilite fie prin regulamentul intern, fie negociate
cu ocazia încheierii contractului colectiv de muncă.
4. Au încălcat ori nu au respectat dispozițiile contractului colectiv de muncă

Atât normele de disciplină a muncii, cât și abaterile disciplinare și sancțiunile aplicabile pot fi
negociate și în cuprinsul contractului colectiv de muncă, iar la nivel de unitate acestea sunt
aplicabile tuturor salariaților, în conformitate cu dispozițiile art. 133 alin (1) lit. a) din Legea
62/2011 – Legea dialogului social.
Observăm că  legiuitorul a instituit o excepție în privința încheierii unui act adițional în
situația în care elementele care fac obiectul informării sunt modificate prin contractul colectiv
de muncă, însă acest aspect nu este de natură să elimine aducerea la cunoștința salariaților a
modificărilor intervenite. 
De asemenea, deși alin (5) al art. 17 din Codul muncii face trimitere cu caracter general la
toate elementele prevăzute la alin (3) al aceluiași articol, atunci când modificarea vizează unul
dintre elementele esențiale, este necesar acordul părților.
Includerea regulilor concrete privind disciplina muncii, a abaterilor disciplinare și a
sancțiunilor aplicabile în cuprinsul contractului colectiv de muncă nu echivalează cu
îndeplinirea obligației pe care angajatorul o are în ceea ce privește întocmirea regulamentului
intern.
În situația în care sunt negociate aceste aspecte în cadrul contractului colectiv de muncă,
dispozițiile regulamentului intern vor fi modificate astfel încât să corespundă cu cele ale
contractului colectiv, pe perioada de valabilitate a acestuia.
Modificarea regulamentului intern va fi comunicată salariaților, aceștia având dreptul de a
sesiza angajatorul și ulterior instanța competentă cu privire la dispozițiile regulamentului
intern, în măsura în care face dovada încălcării unui drept al său.
5. Sancțiunile sunt prevăzute în regulamentul intern, contractul colectiv sau individual
de muncă

Conform art. 242 lit. f), regulamentul intern va cuprinde inclusiv abaterile disciplinare, cât și
sancțiunile aplicabile. Pe lângă regulile cu privire la disciplina muncii, angajatorul are atât
dreptul, cât și obligația de a stabili sancțiunile pe care le poate dispune pentru încălcarea
normelor privind disciplina muncii, adică faptele pe care le consideră a fi abateri disciplinare.
Aminteam că nu există o sancțiune directă în ceea ce privește neîndeplinirea acestei obligații,
însă ne aflăm în fața unei sancțiuni indirecte, respectiv îngreunarea procedurii disciplinare.
Tot în cuprinsul regulamentului intern vor fi cuprinse și regulile concrete privind procedura
disciplinară, dar și cea de soluționare pe cale amiabilă a conflictelor individuale de muncă, a
cererilor sau a reclamațiilor individuale ale salariaților.
6. Sancțiunile sunt prevăzute de acte normative

Pentru anumite profesii, ocupații sau funcții, prin acte normative cu caracter special sunt
prevăzute sancțiuni specifice în situația în care sunt încălcate dispozițiile legale, acestea fiind
aplicabile chiar dacă ele nu sunt precizate în regulamentul intern sau în contractul
individual/colectiv de muncă.
În aceste situații vor fi aplicate sancțiunile conform art. 248 alin (2) din Codul muncii, cu
respectarea dispozițiilor privind cercetarea disciplinară prealabilă.
7. A fost respectată procedura cercetării prealabile, cu excepția sancțiunii prevăzute la
art. 248 alin (1) lit. a) din Codul muncii (avertismentul scris)

Tot în cuprinsul regulamentului intern vor fi cuprinse și regulile concrete privind procedura
disciplinară, dar și cea de soluționare pe cale amiabilă a conflictelor individuale de muncă, a
cererilor sau a reclamațiilor individuale ale salariaților.
Regăsim în cuprinsul art. 251 din Codul muncii atât cadrul general privind cercetarea
disciplinară, cât și drepturile și obligațiile angajatorului și ale salariaților.
8. Au fost respectate termenele imperative privind aplicarea sancțiunii disciplinare

Stabilirea normelor privind disciplina muncii, a faptelor care constituie abateri disciplinare și
a sancțiunilor aplicabile este un drept al angajatorului, acesta nefiind obligat să se adreseze
unei instanțe sau unei instituții pentru a sancționa încălcarea obligațiilor de către salariați.
În aceste condiții, legiuitorul a limitat perioada de timp în interiorul căreia angajatorul are
posibilitatea de a sancționa abaterile disciplinare.
Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în
termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii
disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Observăm că legiuitorul face referire atât la două termene, cât și la două momente diferite.
Termenul de 30 de zile începe să curgă din momentul luării la cunoștință de abaterea
săvârșită, iar cel de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Astfel, neaplicarea sancțiunii în interiorul celor două termene va face imposibilă sancționarea
salariatului sau, în cazul în care nu a respectat unul dintre cele două termene, la solicitarea
salariatului, instanța competentă va anula decizia de sancționare.
9. Salariații au luat cunoștință de dispozițiile regulamentului intern sau ale contractului
colectiv de muncă

Pentru a produce efecte, dispozițiile regulamentului intern sau ale contractului colectiv de
muncă vor fi aduse la cunoștința salariaților. În privința regulamentului intern, Codul muncii
precizează în mod expres acest lucru, însă  fiind în discuție atât obligații pe care salariații
trebuie să le respecte, cât și sancțiunile aplicabile, procedura aducerii la cunoștință se aplică în
mod similar și în cazul contractelor colective de muncă.
Totodată, salariații pot solicita atât angajatorului, cât și organizației sindicale sau
reprezentanților salariaților care au negociat și încheiat contractul colectiv de muncă să le fie
comunicat un exemplar, astfel încât să cunoască procedura disciplinară, abaterile și
sancțiunile aplicabile.
Cu toate prin contractul colectiv de muncă poate fi negociată și stabilită procedura
disciplinară, abaterile și sancțiunile, acestea se vor regăsi și în regulamentul intern. 
Regulamentul intern se aduce la cunoștința salariaților prin grija angajatorului și își produce
efectele față de salariați din momentul încunoștințării acestora.
10. Fapta, acțiunea sau inacțiunea care este considerată a fi abatere disciplinară are
legătură cu munca salariatului și/sau a fost săvârșită în timpul programului de lucru ori
în exercitarea atribuțiilor de serviciu

Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau
inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale,
regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă
aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Identificăm, deci, următoarele condiții cumulative:
 Fapta are legătura cu munca:
- neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor și sarcinilor de serviciu conform
funcției pe care o ocupă salariatul;
- este săvârșită în timpul programului de lucru stabilit conform contractului
individual/colectiv de muncă sau regulamentului intern;
- este săvârșită în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, conform dispozițiilor legale ale
conducătorilor ierarhici.

 Este urmarea unei acțiuni sau a unei inacțiuni/omisiuni.

 Este săvârșită cu vinovăție (intenție sau culpă).
 Încalcă normele legale, ale regulamentului intern sau  ale contractului colectiv de
muncă.
Altfel spus, nu este suficientă stabilirea normelor de disciplină și a sancțiunilor
corespondente, ci este obligatorie și comunicarea acestora. Pentru încălcarea regulilor
privind disciplina muncii, salariații pot fi sancționați numai în măsura în care, anterior
săvârșirii unei abateri disciplinare, au luat cunoștință de conținutul regulamentului intern.