GENUL LIRIC

Definiție : Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare, în care autorul își
exprimă gândurile, ideile și sentimentele în mod direct, prin intermediul eului
liric și al mijloacelor de expresivitate artistică .

EUL LIRIC este vocea autorului în creațiile aparținând genului liric . Acesta
apare în diferite ipostaze ( îndrăgostitul, creatorul, contemplatorul ) și își
semnalează prezența prin mărci consacrate, precum :

 formele verbale și pronominale de persoana I

 interjecțiile

 enunțurile exclamative

 interogațiile retorice

 construcții în cazul vocativ

MIJLOACELE DE EXPRESIVITATE ARTISTICĂ sunt reprezentate de

figurile de stil și imaginile artistice.

Figurile de stil sunt procedee prin care se modifică înțelesul propriu al unui
cuvânt sau construcția gramaticală uzuală pentru a da mai multă forță unei
imagini sau expuneri.

Imaginile artistice sunt metode prin care i se induc cititorului senzatii olfactive ,
gustative , vizuale , auditive , dinamice .

FIGURI DE STIL :

 Aliterația : constă în repetarea consoanelor sau silabelor inițiale

( ” Prin vulturi vântul viu vuia ” )
 Asonanța : constă în repetarea unor vocale cu efect sonor. ( ”
Toate păsările dorm, / Numai una n-are somn. ” )
 Repetiția : constă în repetarea unui cuvânt sau a unei expresii în
diferite poziții ale enunțului. ( ” vine, vine, vine … ” )
 Enumerația : constă în prezentarea succesivă a unor fapte sau
aspecte. Relația ce se stabilește între termenii enumerării este una
de coordonare. ( ” Dediţei şi viorele, brebenei şi toporaşi ” )
 Inversiunea : constă în răsturnarea cuvintelor în propoziție, pentru
a pune în evidență un anumit termen ( ” cumplita iarnă ” )
 Comparația : constă în alăturarea a doi sau mai mulți termeni cu
scopul evidențierii primului termen, dar nu se poate scrie decât
sub forma epitetului personificator pentru a se alătura figurii de
stil. ( „Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri“ )
 Metafora : este figura de stil prin care se trece de la sensul
obișnuit al unui cuvânt la alt sens, prin intermediul unei
comparații subînțelese. ( ” Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii
boltă luneci. ” )
 Epitetul : este figura de stil constând în determinarea unui
substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb etc., menit să
exprime acele însușiri ale obiectului care înfățișează imaginea lui
așa cum se reflectă în simțirea și fantezia scriitorului. ( ” durerea
noastră surdă și amară ” )
 Personificarea : este figura de stil prin care lucrurilor, obiectelor
li se atribuie însușiri umane . ( de exemplu : norii plâng; soarele
râde; stelele clipesc; păsărelele șoptesc; vântul aleargă etc. )
 Hiperbola : este un procedeu artistic prin care se exagerează
intenționat, mărind sau micșorând, trăsăturile unei ființe, ale unui
lucru, fenomen, sau eveniment, pentru a-i impresiona pe cititori.
( ” Sălbatecul vodă e-n zale și fier / Și zalele-i zuruie crunte /
Gigantică poart-o cupolă pe frunte / Iar vorba-i e tunet, răsufletul
ger / Și barda din stânga-i junge la cer / Și vodă-i un munte ” )
 Antiteza : este o figură de stil care constă în opoziția dintre două
cuvinte, fapte, personaje, idei, situații. ( ” Ea un înger ce se roagă
– El un demon ce visează ” , ” Noi îi urâm, noi îi iubim ” )
 Oximoronul : constă în alăturarea a doi termeni contradictorii ( ”
tăriile plevei ” , ” suferință dureros de dulce ” )
IMAGINI ARTISTICE

 auditive : ” Clopotul vechi împle cu glasul lui sara ” ; ” Umplând

cu larma de talange drumul ” .
 vizuale : ” Lângă lacul cel albastru / Încârcat cu flori de nufăr ” ;
” Sub lumina blândei lune ” .
 olfactive : ” Miresme dulci de flori mă-mbată ” ; ” Un miros
blînd, cum nu-e altul, pătrunde-atît de cald și dulce ” .
 dinamice : ” Turmele tremură; corbii zbor vârtej, răpiți de vânt ”
;

Într-o creație lirică, apar ca moduri de expunere următoarele :

 descrierea, cu rol în conturarea unui tablou de natura sau a unui

chip omenesc ; aceasta se realizează cu ajutorul substantivelor și
al adjectivelor și se remarcă grupul nominal
 monologul liric de tip confesiv ( la persoana I ) / adresativ ( la
persoana a II-a )

Punctuația dobândește și ea valențe expresive.

Textul liric are o structură specifică, fiind scris în versuri, organizate de obicei, în
strofe, ce pot fi formate din :

 un singur vers, iar atunci strofa se numește MONOSTIH

 două versuri, iar atunci strofa se numește DISTIH
 trei versuri, iar atunci strofa se numește TERȚINĂ
 patru versuri, iar atunci strofa se numește CATREN
 cinci versuri, strofa numindu-se CVINTET

 șase versuri – SEXTINĂ

Muzicalitatea versurilor este rezultatul elementelor de prozodie / versificație :

rimă, ritm, măsură
Rima reprezintă potrivirea armonioasă ,din punct de vedere acustic, a silabelor de
la sfârșitul versurilor. Aceasta poate fi :

 rimă împerecheată ( versurile rimează două câte două : aabb )

 rimă îmbrățișată ( primul vers rimează cu al patrulea, iar al
doilea cu al treilea : abba )
 rimă încrucișată ( primul vers rimeză cu al treilea, iar al doilea
rimează cu al patrulea : abab )
 monorimă ( toate versurile rimează : aaaa )
Ritmul reprezintă succesiunea regulată a unor silabe accentuate și neaccentuate .
Acesta poate fi :

 ritm trohaic – alcătuit din două silabe, din care prima este
accentuată, iar a doua este neaccentuată
 ritm iambic – alcătuit din două silabe, din care prima este
neaccentuată, iar a doua este accentuată

Măsura reprezintă numărul silabelor dintr-un vers.

În funcție de sentimentele transmise și de discursul liric, există mai multe specii

literare lirice :

 doina
 pastelul
 idila
 elegia
 imnul
 psalmul
 arta poetica etc