CURS 7

Componenţa activului bilanţier

Un activ este o resursã controlatã de întreprindere ca rezultat al unor evenimente

trecute şi de la care se aşteaptã sã genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere.
Astfel, elementele de activ se structureazã dupã cum urmeazã :
I. Activele imobilizate sau fixe (active pe termen lung) reprezintă totalitatea valorilor
economice de investiţie a căror durată de utilizare este mai mare de un an.

Structura activelor imobilizate :

1. Imoblizări necorporale
2. Imobilizări corporale
3. Imobilizări financiare
1. Imobilizările necorporale sunt active imobilizate ce nu îmbracă o formă fizică de
bunuri materiale . Se mai numesc active intangibile. Acestea la rândul lor cuprind:

- cheltuieli de constituire;
- cheltuieli de dezvoltare;
- concesiuni, brevete, licenţe şi alte drepturi similare;
- fondul comercial;
- alte imobilizări necorporale.
O imobilizare necorporală este un activ identificabil , nemonetar, fără suport material
ṣi deţinut pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru
a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri administrative. Valoarea amortizabilă a activelor
necorporale trebuie alocată sistematic pe durata de viaţă utilă a acestora.
Cheltuielile de constituire reprezintă cheltuielile generate de înfiinţarea, dezvoltarea
sau fuziunea entităţii (ex.: taxe ṣi alte cheltuieli de înregistrare ṣi înmatriculare, cheltuieli
privind emiterea ṣi vânzarea de acţiuni ṣi obligaţiuni, cheltuieli de prospectare a pieţei ṣi de
publicitate), numai când reglementările permit imobilizarea acestora. Aceste cheltuieli se
amortizează pe o perioadă de cel mult 5 ani.
Cheltuielile de dezvoltare sunt reprezentate de costurile efectuate pentru realizarea
unor obiective strict individualizate, a căror fezabilitate tehnologică a fost demonstrată ṣi care
vor fi utilizate în entitate sau comercializate. Amortizarea se face sistematic pe durata de
utilizare.
 Concesiunile, brevetele, licențele, mărcile comerciale, drepturile şi activele
similarereprezentând aport, achiziționate sau dobândite pe alte căi, se înregistrează în
conturile de imobilizărinecorporale la costul de achiziție sau valoarea de aport, după caz. În
această situație valoarea de aport seasimilează valorii juste.Concesiunea se derulează pe baza
unui contract de concesiune prin care o parte denumită concedent cedează unei alte părţi
numită concesionar dreptul de folosinţă al unui bun pe o perioadă de timp determinată ṣi
contra unei sume de bani numită redevenţă. Concesiunile primite se reflectă ca imobilizări
necorporale atunci când contractul deconcesiune stabileşte o durată şi o valoare determinate
pentru concesiune. Amortizarea valorii concesiuniiurmează a fi înregistrată pe durata de
folosire a acesteia, stabilită potrivit contractului. În cazul în carecontractul prevede plata
periodică a unei redevențe/chirii, şi nu o valoare amortizabilă, în contabilitateaentității care
primeşte concesiunea, se reflectă cheltuiala reprezentând redevența/chiria, fărărecunoaşterea
unei imobilizări necorporale.
Brevetele, licențele, mărcile comerciale, drepturile şi alte active similare se
amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către entitatea care le deține.
Fondul comercial este recunoscut ca activ necorporal când rezultă din achiziţia unei
alte entităţi al cărei cost de achiziţie este superior valorii de piaţă a activelor nete dobândite
(activele dobândite mai puţin datoriile preluate). Existenţa fondului comercial este cauzată de
prezenţa unor elemente necorporale generate de entitate care nu sunt recunoscute distinct în
contabilitate (reputaţia, vadul comercial, clientela). Această imobilizare este supusă unei
amortizări sistematice, de regulă, într-o perioadă de maxim 5 ani. Totuşi, în cazurile
excepționale în care durata de utilizare a fondului comercial nu poate fi estimată în mod
credibil, entitățile pot să amortizeze fondul comercial în mod sistematic într‐o perioadă de
peste 5 ani, cu condiția ca această perioadă să nu depăşească 10 ani. În notele explicative la
situațiile financiare trebuie furnizate explicații privind perioada de amortizare a fondului
comercial.
Avansurile ṣi alte imobilizări necorporale, evidenţiază sumele de bani achitate
furnizorilor de imobilizări în contul activelor necorporale, programele informatice create de
unitate sau achiziţionate de la terţi pentru necesităţile proprii de utilizare, precum ṣi reţete,
formule, modele, proiecte ṣi prototipuri. Programele informatice precum ṣi celelalte
imobilizări necorporale se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către
entitatea care le deţine. În cazul programelor informatice achiziționate împreună cu licențele
de utilizare, dacă se poate efectua o separare între cele două active, acestea sunt contabilizate
şi amortizate separat.
2. Imobilizările corporale sunt activele ce îmbracă o formă fizică de bunuri concrete cu durată
de utilizare mai mare de un an (active tangibile, imobilizări materiale). Imobilizările corporale
reprezintă active care:
a) sunt deținute de o entitate pentru a fi utilizate în producerea sau furnizarea de bunuri
ori servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; şi
b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.
Terenurile şi clădirile sunt active separabile şi sunt contabilizate separat, chiar atunci
când sunt achiziționate împreună. O creştere a valorii terenului pe care se află o clădire nu
afectează determinarea valorii amortizabile a clădirii.
Contabilitatea terenurilor se ține pe două categorii: terenuri şi amenajări de terenuri. În
contabilitatea analitică, terenurile pot fi evidențiate pe următoarele subcategorii: terenuri
agricole, terenuri silvice, terenuri fără construcții, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu
construcții şi altele.
În categoria imobilizărilor corporale se urmăresc distinct: investițiile imobiliare,
activele biologice productive, precum şi activele corporale de explorare şi evaluare a
resurselor minerale. Pentru acestea se aplică regulile generale de evaluare, aplicabile
imobilizărilor corporale.
Investiția imobiliară este proprietatea (un teren sau o clădire ‐ ori o parte a unei clădiri
‐sau ambele) deținută (de proprietar sau de locatar în baza unui contract de leasing financiar)
mai degrabă pentru a obține venituri din chirii sau pentru creşterea valorii capitalului, ori
ambele, decât pentru:
a) a fi utilizată în producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii ori în scopuri
administrative;
sau
b) a fi vândută pe parcursul desfăşurării normale a activității.
Pentru a stabili dacă o proprietate imobiliară constituie o investiție imobiliară este
nevoie de raționament profesional. Entitățile trebuie să elaboreze criterii astfel încât să îşi
poată exercita în mod consecvent raționamentul, în conformitate cu definiția investiției
imobiliare.
Activele biologice productive sunt orice active, altele decât activele biologice de
natura stocurilor; de exemplu, animalele de lapte, vița‐de‐vie, pomii fructiferi şi copacii din
care se obține lemn de foc, dar care nu sunt tăiați. Activele biologice productive nu sunt
produse agricole ci, mai degrabă, sunt active autoregeneratoare.
Un activ biologic este un animal viu sau o plantă vie. O entitate recunoaşte un activ biologic
dacă şi numai dacă:
a) entitatea controlează activul ca rezultat al evenimentelor trecute;
b) este probabil ca beneficiile economice viitoare asociate activului să revină entității;
şi
c) valoarea justă sau costul activului poate fi evaluat(ă) în mod credibil.
Instalaţiile tehnice ṣi maṣinile sunt imobilizări reprezentate de echipamente
tehnologice(maṣini, utilaje ṣi instalaţii de lucru), aparate ṣi instalaţii de măsurare, control ṣi
reglare, mijloace de transport etc.
Alte instalaţii, utilaje ṣi mobilier inclus active nenominalizate în grupele menţionate
cum ar fi: mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane ṣi materiale
ṣi alte active corporale.
Avansuri ṣi imobilizări în curs de execuţie cuprind sumele acordate furnizorilor de
imobilizări corporale precum ṣi imobilizările cu nu au fost terminate încă pentru nevoile
proprii efectuate de unitate sau de terţi.
3. Imobilizările financiare sunt acele active financiare sau de portofoliu reprezentate
de titluri de participare, titluri şi creanţe imobilizate achiziţionate de întreprindere fie pentru
exercitarea unui control asupra societăţii emitente, fie pentru realizarea unui venit financiar
sub formă de dividende sau dobânzi.
La alte creanțe imobilizate se cuprind garanțiile, depozitele şi cauțiunile depuse de
entitate la terți.
În conturile de creanțe imobilizate reprezentând împrumuturi acordate se înregistrează
sumele acordate terților în baza unor contracte pentru care entitatea percepe dobânzi, potrivit
legii. Entitățile care au evidențiate în contul de creanțe imobilizate creanțe imobilizate cu
scadența mai mare de un an, vor prezenta în bilanț, la imobilizări financiare, numai partea cu
scadența mai mare de 12 luni, diferența urmând a fi reflectată la creanțe.
Imobilizările financiare recunoscute ca activ se evaluează la costul de achiziție.
Imobilizările financiare se prezintă în bilanț la valoarea de intrare mai puțin
ajustărilecumulate pentru pierdere de valoare.

II. Activele circulante – sunt acele elemente patrimoniale care, luate individual,
datoritã destinaţiei şi naturii lor, nu au vocaţia sã rãmânã durabil în întreprindere. Un activ se
clasifică ca activ circulant atunci când:
 a) se aşteaptă să fie realizat sau este deținut cu intenția de a fi vândut sau consumat în
cursul normal al ciclului de exploatare al entității;
b) este deținut, în principal, în scopul tranzacționării;
c) se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului; sau
d) este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este
restricționată.
Toate celelalte active reprezintă active imobilizate.
Ciclul de exploatare al unei entități reprezintă perioada de timp dintre achiziționarea
activelor care sunt destinate procesării şi finalizarea acestora în numerar sau echivalente de
numerar.
Echivalentele de numerar reprezintă investițiile financiare pe termen scurt, extrem de
lichide, care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui risc nesemnificativ de
schimbare a valorii.
Activele circulante trebuie evaluate la costul de achiziție sau costul de producție, după
caz. Ajustările de valoare se fac pentru activele circulante în vederea prezentării acestora la
cea mai mică valoare de piață sau, în circumstanțe speciale, la o altă valoare minimă
atribuibilă acestora la data bilanțului.
Cuprind :

1.Stocurile

2. Creanţele

3. Investiţiile pe termen scurt

4. Casa şi conturi la bãnci

1. Stocurile sunt active circulante care:

a) deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activității;
b) în curs de producție în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a
activității; sau
c) sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile care urmează să fie
folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.
În cadrul stocurilor se cuprind:
a) mărfurile, şi anume bunurile pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau
produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;
 b) materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în
produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformată;
c) materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru
ambalat, piese de schimb, semințe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale
consumabile), care participă sau ajută la procesul de fabricație sau de exploatare fără a se
regăsi, de regulă, în produsul finit;
d) materialele de natura obiectelor de inventar;
e) produsele, şi anume:
‐ semifabricatele, prin care se înțelege produsele al căror proces tehnologic a fost terminat
într‐o secție (fază de fabricație) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secții
(faze de fabricație) sau se livrează terților;
‐ produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricație
şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entității, putând fi depozitate în vederea
livrării sau expediate direct clienților;
‐ rebuturile, materialele recuperabile şi deşeurile;
‐ produsele agricole;
f) activele biologice de natura stocurilor,
g) ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziționate sau fabricate, destinate
produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terți, cu obligația restituirii în
condițiile prevăzute în contracte;
h) producția în curs de execuție, reprezentând producția care nu a trecut prin toate
fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse
probelor şi recepției tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul producției în curs de
execuție se cuprind, de asemenea, serviciile şi studiile în curs de execuție sau neterminate.

2. Creanţele sau valorile în curs de decontarereprezintă valori economice avansate

temporar de titularul de patrimoniu altor persoane juridice şi pentru care urmează să
primească un echivalent valoric sau o contraprestaţie.
Persoanele care au beneficiat de valorile avansate, urmează să dea echivalentul valoric al
acestor valori sau o contraprestaţie şi sunt denumite generic debitori .

3. Investiţiile financiare pe termen scurt sau titlurile de plasamentsunt acele active

(titluri) achiziţionate de întreprindere în vederea vânzării şi realizării unui câştig pe această
cale în termen scurt (speculative). În categoria investițiilor pe termen scurt sunt cuprinse
acțiunile deținute la entitățile afiliate şi alte investiții pe termen scurt.
La intrarea în entitate, investițiile pe termen scurt se evaluează la costul de achiziție
sau la valoarea stabilită potrivit contractelor. Depozitele bancare pe termen scurt în valută se
înregistrează la constituire la cursul de schimbvalutar comunicat de Banca Națională a
României, de la data operațiunii de constituire.
4.Casa şi conturile la bãnci.Conturile la bănci cuprind: valorile de încasat, cum sunt
cecurile şi efectele comerciale depuse la bănci, disponibilitățile în lei şi valută, cecurile
entității, precum şi dobânzile aferentedisponibilităților şi creditelor acordate de bănci în
conturile curente. Depozitele bancare pe termen de celmult 3 luni pot fi incluse în numerar şi
echivalente de numerar doar în măsura în care acestea sunt deținutecu scopul de a acoperi
nevoia de numerar pe termen scurt, şi nu în scop investițional.Sumele virate sau depuse la
bănci ori prin mandat poştal, pe bază de documente prezentate entității şi neapărute încă în
extrasele de cont, se înregistrează distinct în contabilitate. Contabilitatea disponibilităților
aflate în bănci/casierie şi a mişcării acestora, ca urmare a încasărilor şi plăților efectuate, se
ține distinct în lei şi în valută.

III. Cheltuielile în avans – sunt cheltuieli înregistrate în perioada « N » dar care sunt
transferate asupra rezultatului perioadei « N+1 » ; în aceastã situaţie se aflã chiriile plãtite
anticipat, primele de asigurare plãtite anticipat şi alte cheltuieli efectuate în avans (ex.: plăţi
efectuate anticipat precum abonamente, chirii etc.)