Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
pag 2
V N
N N V
V
1
2
1 – Suprafaţa topografică;
2 – Suprafaţa Geoidului;
3 – Suprafaţa elipsoidului de referinţă.
O
1
O
1
E E'
O
1 O
pag 4
P
r O'
A
Primul
vertical
E a E'
i
Elipsa meridian O B Elips
o idulu
rorul
Ecua
b B'
P'
a = OE = OE | - semiaxa mare;
EE ' - diametrul ecuatorului;
PP ' - axa de rotaţie;
b = OP = OP | - semiaxa mică;
r − O ' C - raza unui cerc mic;
AB = M - Raza meridianului (raza mică de curbură);
AB ' = N - raza primului vertical (raza mare de curbură);
a −b
α= = turtirea;
a
a 2 − b 2 ⋅ E = excentricitatea liniară;
E 2 = e 2 - prima excentricitate;
a
2
E 2 = e | - a doua excentricitate;
b
2
C=a - raza de curbură polară.
b
Diferitele poziţii ale elipsei în rotaţie se numesc elipse meridian, sau
simplu meridiane.
Raza de curbură a elipsei meridian într-un punct oarecare A se notează
cu M. Un plan perpendicular pe elipsa meridian, într-un punct A, poartă
numele de prim vertical (conţine verticala locului) şi va intersecta suprafaţa
elipsoidului după o curbă de rază N – raza de curbură a primului vertical.
Cercul mare (ecuatorial) este de rază a şi cercurile mici (paralele) sunt de rază
r.
pag 5
1.3. SISTEME DE COORDONATE PENTRU ELIPSOIDUL
PĂMÂNTESC UTILIZAT ÎN GEODEZIE.
In Geodezie sunt folosite ca sisteme de referinţă, sistemele globale de
coordonate şi sisteme locale de coordonate.
Din prima categorie fac parte sistemele de coordonate spaţial
carteziene (rectangular rectiliniu) şi sisteme de coordonate geografice
elipsoidice.
z
P
P0
z H
O
x B y
E P0'' P0' E'
G L
x
P'
Fig. 1.4. Sistemul de coordonate.
pag 6
Este un sistem global de referinţă, cu ajutorul căruia poziţia unui punct
oarecare P0 este determinată în raport cu planul meridianului origine ( PGP | )
şi planul ecuatorial ( EGE | ) , (fig. 1.4).
B = latitudinea punctului P0 , adică unghiul dintre normala P0O la suprafaţa
elipsoidului de referinţă şi proiecţia ei în planul ecuatorului: ia valori de la 0o la
90o şi poate fi nordică şi sudică.
L = longitudinea punctului P0, adică unghiul diedru dintre planul meridianului
origine Greenwich şi planul meridianului punctului P0, ia valori de la 0o la
± 180 şi poate fi estică sau vestică.
H = înălţimea punctului P0 deasupra suprafeţei de referinţă dată de planul
ecuatorului.
Pentru elipsoidul pământesc, sistemul de coordonate geografice
elipsoidice BLH prezintă o serie de avantaje foarte importante:
- este un sistem unitar de coordonate pentru întreg elipsoidul şi
permite o serie de simplificări în rezolvarea problemelor
geodezice;
- liniile de coordonate B = const. şi L = const. pe suprafaţa
elipsoidului, sunt chiar liniile cele mai simple şi importante,
adică meridiane şi paralele;
- se defineşte cu ajutorul normalelor la suprafaţa elipsoidului de
referinţă adoptat, ceea ce este important pentru determinarea
deviaţiilor verticalelor geoidului faţă de normalele
corespunzătoare elipsoidice.
Coordonatele geografice elipsoidale (B,L) se deosebesc de
coordonatele utilizate în astronomie (ϕ, λ) , deoarece acestea din urmă se
referă la suprafaţa geoidului.
E O s P0
E'
P'0 P0(u, )
E O u
E'
P'
Fig. 1.6. Sistemul de coordonate geodezice ortogonale.
ales.
Punctul O poate fi situat şi în planul ecuatorului ( O ≡ G ) .
pag 8
Considerând această elipsă ca fiind elipsa meridiană terestră se va
reprezenta raportată la un sistem de axe de coordonate carteziene xoz, în care
axa oz, coincide cu axa polilor PP | şi axa ox este în planul ecuatorial.
z
P
b
zB
O a
x
E E'
xB
P'
Fig. 1.7. Elipsa meridian.
pag 9
a −b
α= (1.6)
a
Între parametrii de bază ai elipsoidului de referinţă se pot stabili o serie
de relaţii de legătură.
a) Relaţii de legătură între cele două excentricităţi:
a2 − b2 b2 b2
e2 = = 1 − sau − e 2
+ 1 = (1.7)
a2 a2 a2
a2 − b2 a2 b2 1
e |2 = = − 1 sau 2
= |2 (1.8)
b 2
b 2
a e +1
2
1 e|
⇒ −e 2 + 1 = adică e = 2
(1.9)
e +1
| 2
e| + 1
1
Din expresia 1 − e =
2
2 , se poate determina excentricitatea a doua
1 + e|
funcţie de prima excentricitate:
2 1 1 1 + e2 −1 e2
1 − e| = sau e |2
= − 1 = =
− e2 +1 − e2 +1 1 − e2 1 − e2
(1.10)
b) între prima excentricitate e şi turtirea α se poate scrie:
2
a −b b b b
α= = 1 − sau α −1 = − sau 1 − α =
a a a a
(1.11)
2
dar: (1 − α ) 2 = b 2 = 1 − e 2 sau α 2 − 2α + 1 = 1 − e 2
a
(1.12)
Deoarece α este mic, ridicat la pătrat va fi şi mai mic, adică tinde spre
zero:
e2
α= sau e 2 = 2α (1.13)
2
Pentru elipsoidul Krasovski, utilizat la noi în ţară ca elipsoid de referinţă,
plecând de la valorile parametrilor trecuţi în tabelul nr. 1, pot fi determinate
valorile aproximative pentru cele două excentricităţi şi pentru raza de curbură
2
polară c = a .
b
1
e 2 ≈ 2α = = 6.69 ⋅10 −3 (1.14)
149 .15
|2 e2
e = = 6.74 ⋅ 10 −3 (1.15)
1− e 2
c ≈ 6399 km (1.16)
pag 10
Valorile riguroase ale parametrilor elipsoidului Krasovski, care se
întrebuinţează în calcule de precizie sunt următoarele:
a = 6378245 m
b = 6356863 m
α = 0.003352
e 2 = 0.06693
(1.17)
2
e | = 0.006738
c = 6399698 .902 m
z V
Tm
P
E1 O2 E1'
r Tp
G' S M0 S'
O O'1
a y
E G a E'
O1
M0'
x
P'
pag 11
Vectorii V şi Tm determină un plan care intersectează suprafaţa elipsoidului
după o curbă care are centrul de curbură în punctul O1| şi este chiar curba
meridianului ce trece prin punctul M0. Raza acestei curbe se notează cu M.
Vectorii Tp şi V determină un alt plan care intersectează suprafaţa
elipsoidului după curba SM 0 S | , normală la curba meridianului punctului M0,
cu centrul de curbură în punctul O1, raza acestei curbe este N. Poziţia
punctului M0 poate fi definită atât prin coordonate rectangulare rectilinii
M 0 ( x, y , z ) , cât şi prin coordonate geografice elipsoidale ϕ, λ( B, L ) .
Pentru uşurinţă se vor utiliza ϕ şi λ .
Expresiile ecuaţiilor parametrice ale elipsoidului de referinţă pământesc, în
funcţie de coordonatele geografice ϕ şi λ for fi de forma:
x = f1 ( ϕ , λ )
y = f2 (ϕ ,λ ) (1.18)
z = f (ϕ ,λ )
3
Se va considera elipsa meridiană ce trece prin punctul M0 şi deoarece M0
este un punct curent pe elipsa meridiană va avea coordonatele curente r şi z,
care verifică ecuaţia:
r2 z2
+ − 1 = 0 (1.19)
a2 b2
Considerând pe elipsa meridiană un alt punct M 0| , situat la distanţa
elementară d s faţă de punctul M0 (fig. 1.9).
z
P
M0'
ds
r dz M0
O2
M0'' dr
d
O
y
E E'
O1
P'
r +
2 (
r 2 1 − e2 ) 2
= tg 2ϕ = a 2 (1.28)
1 − e2
r 2 + r 2 (1 − e 2 ) ⋅ tg 2ϕ = a 2 sau
r 2 ( cos 2 ϕ + sin 2 ϕ ) − r 2 ⋅ e 2 ⋅ sin 2 ϕ = a 2 ⋅ cos 2 ϕ (1.29)
r 2 (1 − e 2 − sin 2 ϕ ) = a 2 ⋅ cos 2 ϕ (1.30)
pag 13
a ⋅ cos ϕ
r= (1.31)
1 − a 2 sin 2 ϕ
a ⋅ cos ϕ
Înlocuind expresia r = în relaţia lui z se obţine:
1 − e 2 sin 2 ϕ
a ⋅ cos ϕ ϕ
z= (1 − e 2 )tg ϕ = a ⋅ sin (1 − e 2 ) (1.32)
1 − e sin ϕ
2 2
1 − e sin ϕ
2 2
w w
Din reprezentarea grafică a elipsoidului de rotaţie în sistem de
coordonate xyz se observă că se pot scrie relaţiile:
x = r ⋅ cos λ şi y = r ⋅ sin λ (1.34)
Înlocuind în aceste relaţii expresia lui r determinată mai sus pot fi
scrise relaţiile parametrice ale elipsoidului:
a ⋅ c o sϕ
x = w c o sλ
a ⋅ c o sϕ
y= s inλ (1.35)
w
a (1 − e 2 )
z = s inϕ
w
Ecuaţiile parametrice se pot exprima şi sub o altă formă
2 2
e| 1 + e | cos 2 ϕ v2
Stim că: w 2 = 1 − e 2 sin ϕ = 1 − 2
sin =
2
2
= 2
1 + e| 1 + e| 1 + e|
(1.36)
|2
e
e2 = 2
(1.37)
1 + e|
2
S-a notat: v 2 = 1 + e | cos 2 ϕ (1.38)
pag 14
1 b2 b2 2 1 a2 1
Dar: =1 − e2 = 2 , deci: w 2
= ⋅ v sau = ⋅ 2 /⋅ a 2
|2 2 2 2
1+ e a a w b v
(1.39)
a2 a4 c2 a c a2
Scriind: 2 = 2 2 = 2 sau = ; c= - raza de curbură polară.
w b ⋅v v w v b
(1.40)
Înlocuind în ecuaţiile parametrice se obţine:
c
x = v ⋅ c o sϕ c o sλ
c
y = ⋅ c o sϕ s inλ (1.41)
v
c
( )
z = v ⋅ 1 − e s inϕ
2
1.6. RAZELE DE CURBURĂ ALE ELIPSEI MERIDIAN ŞI ALE
PRIMULUI VERTICAL.
1.6.1.RAZA DE CURBURA A ELIPSEI MERIDIANE.
Se consideră elipsa meridiană, având raza de curbură notată cu M, într-
un punct al său de latitudine ϕ (fig. 1.10).
P
B'
dS
B d
d M
O
y
E E'
O1
P'
x=
a ⋅ cos φ (
a 1 − e 2 sin φ )
şi z = (1.46)
1 − e ⋅ sin ϕ
2 2
1 − e ⋅ sin 2 ϕ 2
, dar (1 − e 2
sin 2 ϕ) =W (1.48)
dϕ dϕ 1 − e 2 sin 2 ϕ ( ) 3
M =
(
a 1 − e2 ) a c 1
= şi 2 =
1
W 3
, şi deoarece:
w v w (1 − e 2 )v 2 (1.49)
c c
M= =
ϑ3
(1 + e '2
⋅ cos ϕ ) 3
2
(1.50)
pag 16
B r C
W
E O
E'
T
S
D
pag 17
1.6.3. EXPRESIA RAZEI DE CURBURĂ DUPĂ O DIRECŢIE
OARECARE Rα .
Pe suprafaţa elipsoidului de referinţă se trasează o curbă oarecare, de
orientare geografică α . Raza de curbură a acesteia va fi notată cu Rα (fig.
1.12.a).
Pentru a stabili expresia care defineşte raza de curbură după o direcţie
oarecare se secţionează suprafaţa elipsoidului cu un plan perpendicular pe
verticala punctului M0, la distanţa ∆z de acest punct (fig. 1.12.b).
P V
M0
E O R
E'
O'
a)
M0
A Z
B
M0'
M M
O1
b)
pag 18
M0
m s
O
n n
m2
m 2 = 2 M∆Z sau ∆Z = (1.56)
2M
În mod similar, considerând elementele geometrice din planul curbei
normale la meridian şi din planul curbei de direcţie α se obţine:
n 2 = 2 N ⋅ ∆Z şi S 2 = 2 Rα ⋅ ∆Z , adică: (1.57)
m2 n2 S2
∆Z = = = (1.58)
2 M 2 N 2 Rα
Dacă se raportează elipsa de secţiune la un sistem particular de axe ηξ
, atunci coordonatele punctului M0, trebuie să verifice ecuaţia elipsei:
η2 ξ 2
+ −1 = 0 (1.59)
m2 n2
dar η = s ⋅ cosα şi ξ = sin α (1.60)
s cos α s 2 sin 2 α
2 2
+ − 1 = 0 , înlocuind (1.61)
m2 n2
Rα Rα
⋅ cos 2 α + ⋅ sin 2 α − 1 = 0 (1.62)
M N
Rα cos α sin α 1 M ⋅N
= + = 1 ⇒ Rα = =
MN M N cos 2 α sin 2 α N cos 2 α + M sin 2 α
+
M N
(1.63)
pag 19
M ⋅N
Rα = (1.64)
N cos α + M sin 2 α
2
Rα = f (ϕ, α) (1.65)
Deci raza de curbură a unei curbe de orientare geografică α , este în
funcţie de latitudinea punctului ce se determină şi de orientarea geografică.
2
1
2
n
P
∑ Ri ∑ Ri
Rn = i =1
= i =1
(1.66)
n 2Π R
∆α
dacă ∆ α → 0 ⇒ n → ∞
Aşadar Raza medie de curbură într-un punct oarecare pe suprafaţa
elipsoidului de referinţă, se poate determina ca medie aritmetică a razelor de
curbură R α , corespunzătoare curbelor ce trec prin acel punct.
1 n
Rm = ∑ Rα , pentru n → ∞ (1.67)
n i =1
pag 20
Presupunând că între două curbe vecine există un unghi elementar Dα
, se poate scrie:
2ΠR 2Π
n= , iar dacă vom considera R = 1 → n = (1.68)
∆α ∆α
În condiţiile în care numărul direcţiilor n → ∞, ∆ α → dα şi se poate
integra expresia razei medii (se trece de la sumă la integrală).
2Π
1
Rm =
2Π ∫ Rαdα
0
(1.69)
2 2 Π
Rm = M ⋅ N | arctgt | ∞0 = MN ⋅ = MN (1.74)
Π Π 2
C C
ţinând cont că: M = 3 şi N = , se va obţine
V V
C
Rm = 2 (1.75)
V
Rezultă că Rm este funcţie de latitudinea punctului în care se
determină.
P'
Se poate scrie:
B
S A −B = ∫ ds , dar ds = M ⋅ dϕ şi M =
(
a 1 − e2 ) (1.76)
A w3
ϕ2 ϕ2
S A− B = ∫ Mdϕ = a 1 − e 2 ( ) ∫ (1 − e 2
sin 2 ϕ ) −3
2
dϕ (1.77)
ϕ1 ϕ1
pag 22
(1 − e sin 2 ϕ )
3 45 4 3 15
−3
2 2
= 1 + e 2 + e + ... − e 2 + e 4 + ... cos 2 ϕ +
4 64 4 16
15
+ e 4 + ... cos 4 ϕ...
64
(1.82)
Se notează:
3 2 45 4
A =1 + e + e + ...
4 64
3 2 15 4
B= e + e + ... (1.83)
4 16
15 4
C= e + ...
64
Relaţia devine:
(1 − e 2
sin2 ϕ ) −3
2
= A − B cos2ϕ + C ⋅ cos4 ϕ + ... (1.84)
Introducând relaţia în expresia lungimii arcului de meridian se obţine:
ϕ2
S AB = a (1 − e 2 ) ∫ ( A − B cos 2ϕ + C ⋅ cos 4ϕ − ... ) dϕ (1.85)
ϕ1
∣ϕ1 =0
∣ϕ 2= ϕ
A- este situat pe ecuator;
Ţinând cont de aceste precizări se determină lungimea arcului de
meridian de la Ecuator la un punct oarecare situat pe meridian.
ϕc B
S AB = a (1 − e 2 ) A ⋅ c − ( sin 2ϕ ) + sin 4ϕ − ... (1.88)
C
ρ 2 4
pag 23
1.6.6. CALCULUL LUNGIMII ARCULUI DE PARALEL.
Deoarece pe elipsoidul de rotaţie terestru paralelul este un cerc,
calculul arcului de paralel se face pentru un arc de cerc, cunoscând unghiul la
centru egal cu diferenţa de longitudine dλ , a extremitaţilor ce delimitează
arcul. Se ştie că raza paralelului variază în funcţie de latitudine şi este dată de
relaţia:
a a ⋅ cosϕ
r = N ⋅ cosϕ = ⋅ cosϕ = (1.89)
w (1 − e 2 sin2 ϕ ) 12
Dar lungimea arcului de paralel dl este:
dl = r ⋅ dλ (1.90)
dl = N ⋅ cos ϕdλ
r
A dl B
E O
E'
N
d O'
l = ∫ N cosϕdλ = N ⋅ cosϕ ( λ 2 − λ1 )
π1
=ct
S2(x+dx y+dy)
dsp
(z+dz +d +d )
dsm
s =ct
S1(x,y,z)
pag 25
∂x∂x ∂y∂y ∂z∂z
F = + +
∂ϕ∂λ ∂ϕ∂λ ∂ϕ∂λ
Relaţia poartă numele de prima formă fundamentală pătratică a
suprafeţei S, iar E, G şi F sunt coeficienţii ei.
Dacă elementul de arc ds s-ar afla pe una din axele de coordonate atunci se
obţin următoarele relaţii:
- pentru ϕ = ct → dϕ = 0 - puncte pe aceeaşi paralelă
ds 2p = G ⋅ dλ2 sau ds = G dλ (1.97)
- pentru λ = ct → dλ = 0 - puncte pe acelaşi meridian
ds m2 = Ed ϕ 2 sau ds = E dϕ (1.98)
În cazul particular, când suprafaţa S este chiar elipsoidul de rotaţie
terestru, meridianul cu M, raza de curbură, rezultă pentru elementul de arc
corespunzător:
dSm = Md ϕ (1.99)
Analog pentru un cerc paralel de rază r, rezultă:
dSp = r ⋅ dr (1.100)
Paralelele şi meridianele fiind curbe perpendiculare situate pe suprafaţa
elipsoidului de rotaţie obţinem:
dS 2 = dS m2 + dS p2 = M 2 dϕ + P 2 dλ . (1.101)
Comparând expresiile elementului liniar pentru o suprafaţă oarecare şi pentru
elipsoid rezultă valorile coeficienţilor E, F şi G
E = M 2 , G = r 2 şi F = 0 (1.102)
Aşadar pentru orice suprafaţă de revoluţie, atunci când sistemul de
coordonate este ortogonal, este satisfăcută relaţia
F=0 (1.103)
=ct
t( )
t( )
S2(x+dx ,y+dy,z+dz)
( +d +d )
A=
t( )
=ct
S1(x,y,z)
pag 26
Fig. 1.18. Calculul unghiului dintre liniile de coordonate.
Se ştie că un vector a este un segment de dreaptă orientat, caracterizat
prin:
- modul, notat a, caracterizat prin direcţie şi sens, punct de aplicaţie.
Proiecţiile vectorului pe cele trei axe de coordonate vor fi:
a x = a ⋅ cos ( a , x ) , cos ( a , x ) = α a
a y = a ⋅ cos ( a , y ) , cos ( a , y ) = β a (1.104)
a z = a ⋅ cos ( a , z ) , cos ( a , z ) = γ a
αa , β a , γ a - cosinuşii directori ai unghiurilor dintre vectori şi axele de
coordonate.
Deci un vectur poate fi scris fie în funcţie de proiecţiile pe axe
a ( a x , a y , a z ) , fie în funcţie de cosinuşii directori a (α a , β a , γ a ) .
Cosinuşii directori ai tangentei t (α, β, ϕ) , la o curbă oarecare
S1, S2 sunt:
dx dy dz
α= ; β= ;γ= (1.105)
ds ds ds
ds = elementul de arc
Ţinând cont de expresiile lui dx, dy şi dz se poate scrie:
∂x dϕ ∂x dλ ∂x dϕ ∂x dλ ∂z dϕ ∂z dλ
α= ⋅ + ⋅ ; α= ⋅ + ⋅ ; γ = ⋅ + ⋅
∂ϕ ds ∂λ ds ∂ϕ ds ∂λ ds ∂ϕ ds ∂λ ds
(1.106)
Pentru cazurile particulare ϕ = ct şi λ = ct , se scrie:
t (αϕ , βϕ , γ ϕ )
1 ∂x 1 ∂y 1 ∂z
ϕ = ct → αϕ = ⋅ ; βϕ = ⋅ ; γϕ = ⋅ (1.107)
G ∂λ G ∂λ G ∂λ
t (α λ , β λ , γ λ )
1 ∂x 1 ∂y 1 ∂z
λ = ct → α λ = ⋅ ; βλ = ⋅ ; γλ = ⋅ (1.108)
E ∂ϕ E ∂ϕ E ∂ϕ
Notând cu ω unghiul dintre liniile de coordonate generale ϕ = ct şi
λ = ct , se poate scrie:
cos ω = αϕ ⋅ α λ + βϕ ⋅ β λ + γ ϕ ⋅ γ λ (1.109)
Înlocuind expresiile cosinuşilor directori se obţine:
1 ∂x ∂x ∂y ∂y ∂z ∂z F
cos ω =
∂ϕ ⋅ ∂λ + ∂ϕ ⋅ ∂λ + ∂ϕ ⋅ ∂λ
= ; sin ω = 1 − cos 2 ω
EG EG
(1.110)
Condiţia necesară şi suficientă ca liniile de coordonate să fie
ortogonale, adică să se intersecteze sub unghi drept, este dată de F=0, adică:
cos ω = 0 sau sin ω = 1
pag 27
EG − F 2
sin ω = (1.111)
EG
=ct
S2(x+dx ,y+dy,z+dz)
dsp ( +d +d )
=ct
S1(x,y,z)
pag 28
∆ϕ || ⋅ ∆π ||
∆S = R 2 ⋅ cos ϕ (1.117)
ρ2
Aria unui element de 1|| x1|| , diferenţă de longitudine şi latitudine este funcţie
de latitudinea la care se află acea suprafaţă pe elipsoid.
44 o → 687669 m 2 ; 48 o → 640270 m 2 ; 90 o → 955526 m 2
1.7.4. AZIMUTUL UNEI CURBE.
Azimutul unei curbe pe suprafaţa terestră generală S, se notează cu A
(α) şi este unghiul pe care-l face elementul de arc dS al curbei cu direcţia
pozitivă a liniei de coordonate λ = ct , sau unghiul format de curbă cu direcţia
nord a meridianului (fig. 1.17).
Valoarea azimutului poate fi calculată cu ajutorul relaţiei care dă
cosinusul unghiului dintre liniile de coordonate, în care se consideră o curbă
oarecare şi un ϕ=constant.
cos A = α ⋅ α λ + β ⋅ β λ + γ ⋅ γ λ (1.118)
α, β, γ şi αλ , βλ , γ λ - sunt coşinişii directori ai tangentei la
curba oarecare, respectiv ai tangentei la curba 1=ct
∂x dϕ ∂x d λ ∂x dϕ ∂x dλ
α= ⋅ + ⋅ ; α = ∂ϕ ⋅ ds + ∂λ ⋅ ds ;
∂ϕ ds ∂ λ ds
∂z dϕ ∂z d λ
γ = ⋅ + ⋅ (1.119)
∂ϕ ds ∂ λ ds
1 ∂x 1 ∂y 1 ∂z
αλ = ⋅ ; βλ = ⋅ ; γλ = ⋅ ; ds = E ⋅ dϕ
E ∂ϕ E ∂ϕ E ∂ϕ
Înlocuind în relaţia cosA şi ţinând cont de expresiile coeficienţilor E, F
şi G se va obţine:
Ed ϕ + Fd λ
cos A = ds 2 = Ed ϕ 2 + 2 Fd ϕdλ + Gd λ2 (1.120)
E ⋅ ds
Ştiind că sin 2 A = 1 − cos 2 A , se poate deduce:
E 2 dϕ 2 + 2 E ⋅ F ⋅ dϕ ⋅ dλ + F 2 dλ2 EG − F 2 dλ
sin 2 A = 1 − ⇒ sin A = ⋅
E ⋅ ds 2 E ds
(1.121)
Pentru un elipsoid de rotaţie relaţia se poate scrie sub forma:
dϕ dϕ dλ dλ
cos A = E ⋅ =M şi sin A = r = G (1.122)
ds ds ds ds
Atunci când se consideră un domeniu infinit mic, lungimea unui arc de
meridian şi de paralel se determină cu relaţiile:
dS m = M ⋅ dϕ şi dS p = r ⋅ dλ rezultă că:
dS dS p
cos A = m şi sin A = (1.123)
dS ds
Se poate determina şi valoarea tangentei la curba dată:
pag 29
G dϕ r dϕ
tan A = ⋅ = ⋅ (1.124)
E dN M dλ
Din relaţia tangentei rezultă o relaţie foarte importantă pentru teorema
dr r
lui Clairaut. dϕ = M ⋅ cot A
Într-un punct dat de pe suprafaţa elipsoidului de rotaţie, raza
paralelului r şi raza de curbură a elipsei meridiane M, sunt constante, deci şi
raportul lor din relaţia de mai sus este constant. Valoarea raportului dλ / dϕ
este proporţională cu panta tangentei la curbură.
b B
A a
E O
E'
O1
O2
P'
pag 30
Secţiunea normală BbA pe elipsoid, poartă numele de secţiune inversă
faţă de secţiunea AaB, pentru un observator aflat în A.
În concluzie putem spune că între două puncte A şi B, pe elipsoidul de
rotaţie, trec două secţiuni normale:
- secţiunea AaB, care este secţiune normală directă pentru observatorul
din A şi secţiune normală inversă pentru cele din B.
- Secţiunea BbA, care va fi secţiune normală directă pentru observatorul
din B şi inversă pentru observatorul din A.
Cele două secţiuni normale, directă şi inversă, între două puncte pe
elipsoid, formează grupul celor două secţiuni normale reciproce.
Dacă în punctul A este pus în staţie un teodolit, axa lui principală
(VV), coincide cu normala AO1. Vizând către punctul B, planul vertical de
vizare este determinat de normala A O1 şi punctul B, deci se confundă cu
planul secţiuni normale directe din A spre B şi intersecţia lui cu suprafaţa
elipsoidului ne va da chiar secţiunea normală directă AaB.
Atunci când observaţia cu teodolitul se face în punctul B, în mod
analog planul vertical de viză va intersecta suprafaţa elipsoidului după curba
BbA.
pag 31
B
b
a c b
A
a
C
c
Fig. 1.21. Triunghi geodezic pe elipsoid.
pag 32
porţiuni, suprafaţa de referinţă se consideră plană, linia geodezică este chiar
linia dreaptă.
Poziţia liniei geodezice în raport cu secţiunile normale reciproce este
bine definită. Linia geodezică este mai apropiată de secţiunea normală directă
şi mai depărtată de secţiunea normală inversă.
L.G
2
2 =
3
1 =
3
A
Fig. 1.22. Linia geodezică.
pag 33
De aceea înainte de a fi utilizate în calcule, marimile măsurate, trebuie
aduse (reduse) la nivelul suprafeţei elipsoidului de referinţă.
Se vor trata în continuare doar observaţiile unghiulare, asupra cărora se
vor aplica următoarele corecţii:
- corecţia de reducere la linia geodezică;
- corecţia datorată înălţimii punctului vizat;
- corecţia datorată abaterii de la verticala locului.
B
AC
Am
Ecuator
pag 34
Corecţia de reducere la linia geodezică trebuie luată în considerare la
calcule efectuate pentru triangulaţii de ordinul I, când lungimile laturilor sunt
între 20 ÷ 60 km.
B P
H
AC B2
Am
A B1
O
E E'
OA
OB
P'
A B
S
C
O
C'
B' A'
pag 36
ε = A + B + C − 200 g (1.130)
Se consideră triunghiul elipsoidic mic ABC (fig. 1.25), adică un
triunghi a cărui laturi nu depăşesc 60 km, cu unghiurile neafectate de erori. Se
pot calcula din figură suprafeţele fusurilor sferice AA | , BB | şi CC | , ţinând
cont de suprafaţa S a triunghiului sferic considerat.
( AA ) = S + S
|
A| BC
( BB ) = S + S
|
AB|C
(1.131)
( CC ) = S + S
|
= S + S A| B | C
ABC|
Prin adunarea suprafeţelor celor trei fusuri, din punct de vedere
geometric se va obţine suprafaţa emisferei din faţa desenului, plus de două ori
suprafaţa S a triunghiului sferic ABC.
( AA| ) + ( BB | ) + (CC | ) = 3S + 2ΠR 2 − S = 2S + 2ΠR 2 (1.132)
Suprafeţele fusurilor sferice AA | , BB | şi CC | , se obţin cu ajutorul
relaţiilor în care intră mărimea unghiurilor A, B, C:
( AA ) = 400 ( BB ) = 400 (CC ) = 400
g g g
A B C
|
⋅ 4ΠR 2
; |
⋅ 4ΠR 2
; |
⋅ 4ΠR 2
(1.133)
ΠR
( AA ) + ( BB ) + (CC ) = 4400
2
| |
( A + B + C)
|
pag 37
ρ cc
Termenul , se poate nota cu f, care este dependent numai de latitudine
2R 2
(R = MN ) , şi nu depinde de triunghiul geodezic considerat.
ε cc = f cc ⋅ a |b | sin C | = f cc a |c | sin B | = f cc b |c | sin A| (1.138)
A A
c c'
b b'
B B
a'
a C C
pag 38
a
sin
sin A sin aˆ R
= = (1.140)
sin B ˆ
sin b b
sin
R
a a a3 a5
sin = − +
R R 6 R 3 120 R 5
b b b3 b5 (1.141)
sin = − +
R R 6 R 3 120 R 5
a b
Dezvoltând în serie sin şi sin , se obţine:
R R
a3
a−
sin A 6R 2
= (1.142)
sin B b3
b−
6R 2
Aplicând teorema sinusurilor şi în triunghiul plan obţinem:
a| b| sin A a |
= sau = (1.143)
sin A sin B sin B b |
Comparând cele două relaţii, este evident că vom avea egalităţile:
a3 b3
a| = a − ; b| = b − (1.144)
6R 2 6R 2
sau în general:
S3
S| = S − = S − AS (1.145)
6R 2
Mărimea As se numeşte aditamentul liniar al laturii S, de unde derivă şi
denumirea metodei de rezolvare.
Etapele care trebuie parcurse la rezolvarea triunghiurilor elipsoidice
mici prin metoda Soldner (aditamentelor), constau în efectuarea, în ordine, a
următoarelor calcule:
- calculul excesului sferic;
- compensarea unghiurilor în triunghiul elipsoidic mic prin calcularea
neânchiderii şi repartizarea ei în mod egal, celorlalte unghiuri:
W = ( A x B x C x ) − ( 200 g + ε ) (1.146)
w w w
A = Ax ± ; B = Bx ± ; C =Cx ± (1.147)
3 3 3
A x , B x , C x - unghiuri reduse pe suprafaţa elipsoidului de referinţă.
- calculul aditamentului liniar Aa, al laturii a şi apoi a valorii laturii a | în
triunghiul plan;
pag 39
- calculul celorlalte două laturi ale triunghiului plan;
- cu aceste valori calculate se determină aditamentele liniare ale
celorlalte două laturi şi apoi mărimea lor în triunghiul elipsoidic mic.
A A'
=c
R
c
=b b
R
B B'
a
C
=a
R
pag 40
Pentru rezolvarea triunghiului elipsoidic mic prin metoda Legendre, se
scrie teorema cosinusului în triunghiul sferic considerat, ţinând cont de
notaţiile din figură:
cos α = cos β ⋅ cos γ + sin β ⋅ sin γ ⋅ cos A (1.151)
cos α − cos β ⋅ cos γ
cos A = (1.152)
sin β ⋅ sin γ
Se vor utiliza relaţiile de dezvoltare în serie a funcţilor trigonometrice
cos şi sin date mai jos:
x2 x4 x6
cos x = 1 − + − + ... (1.153)
2 24 720
x3 x5 x7
sin x = x − + − + ... (1.154)
6 120 5040
Dezvoltând în serie numărătorul relaţiei cosA şi neglijând termenii de
gradul 5 şi mai mari, vom obţine:
α2 α4 β2 β4 γ 2 γ 4
cos α − cos β ⋅ cos γ = 1 − + − 1 − + ⋅ 1 − +
2 24 2 24 2 24
(1.155)
Prin efectuarea calculelor în condiţiile propuse, rezultă:
− α + β 2 + γ 2 α 4 − β 4 − γ 4 − 6β 2γ 2
cos α − cos β ⋅ cos γ = + + ... (1.156)
2 24
Dezvoltând în serie şi numitorul, relaţia devine:
− α 2 + β 2 + γ 2 α 4 − β 4 − γ 4 − 6β 2γ 2
+
cos A = 2 24
β +γ 2 2 (1.157)
β ⋅ γ 1 −
6
Dar putem scrie că:
−1
1 1 β 2 +γ 2 1 β2 +γ 2
= 1 − ≅ 1 + (1.158)
sin β ⋅ sin γ β ⋅ γ 6 β ⋅γ 6
Introducând relaţia în cosA şi efectuând calculele se va obţine:
− α 2 + β 2 + γ 2 α 4 + β 4 + γ 4 − 2α 2 − γ 2 − 2 β 2 ⋅ γ 2
cos A = + (1.159)
2β ⋅ γ 24 β ⋅ γ
Dacă se au în vedere laturile triunghiului sferic exprimate prin valorile
unghiulare, relaţia devine:
− a 2 + b 2 + c 2 a 4 + b 4 + c 4 − 2a 2 ⋅ c 2 − 2b 2 ⋅ c 2
cos A = + (1.160)
2⋅b⋅c 24 ⋅ b ⋅ c ⋅ R 2
Aplicând teorema cosinusului în triunghiul plan corespondent rezultă:
− a2 + b2 + c2
cos A| = (1.161)
2⋅b ⋅c
pag 41
a 4 + b 4 + c 4 − 2 a 2 b 2 − 2 a 2 c 2 − 2b 2 c 2
sin 2 A| = 1 − cos2 A| = − (1.162)
4b 2 ⋅ c 2
Ţinând cont de expresiile lui cos A| şi sin 2 A| , relaţia lui cos A se
modifică după cum urmează:
b⋅c
cos A = cos A| − sin 2 A| ⋅ (1.163)
6⋅ R2
b ⋅ c ⋅ sin 2 A|
cos A − cos A| = − (1.164)
6 ⋅ R2
Considerând: A = A| + ( A − A| ) prin dezvoltări în serie rezultă:
cos A = cos A| − ( A − A| ) ⋅ sin A| + ... (1.165)
sau:
( )
cos A − cos A| = A − A| sin A| = −
bc sin 2 A|
6R 2
(1.166)
b ⋅ c ⋅ sin A| 1 S | b ⋅ c ⋅ sin A|
A − A| = = ⋅ ⋅ ρ cc
; S |
= (1.167)
6R 2 3 R2 2
În mod analog se obţine:
a ⋅ c ⋅ sin B | 1 S |
B−B = |
2
= ⋅ 2 ⋅ ρ cc (1.168)
6R 3 R
a ⋅ b ⋅ sin C 1 S |
|
C−C = |
2
= ⋅ 2 ⋅ ρ cc (1.169)
6R 3 R
Adunând cele trei relaţii şi ţinând cont că A| + B | + C | = 200g ⇒
S | cc S | cc
A + B + C = 200 + 2 ⋅ ρ ⇒ ε = 2 ⋅ ρ
g cc
(1.170)
R R
În acest fel afirmaţia prealabilă (excesul sferic este distribuit în mod
egal celor trei unghiuri) a fost demonstrată.
Etapele care trebuie să fie parcurse pentru rezolvarea triunghiurilor
elipsoidice mici prin metoda dezvoltărilor în serie, constau în efectuarea
succesivă a următoarelor calcule:
- calculul excesului sferic cu una din relaţiile determinate la excesul
sferic, calculând nişte valori provizorii pentru laturile triunghiului plan;
- compensarea unghiurilor în triunghiul elipsoidic mic prin calcularea
neînchiderii şi repartizarea ei în mod egal, celor trei unghiuri;
- calculul unghiurilor în triunghiul plan prin corectarea celor de pe
elipsoid cu o treime din excesul sferic;
- calculul celorlalte laturi în triunghiul plan, care conform teoremei sunt
egale cu cele din triunghiul sferic.
pag 42
În reţelele geodezice de ordin I, cu lungimea laturilor cuprinsă între
30 ÷ 60 km, pentru diversele calcule care se fac este nevoie de coordonatele
punctelor pe suprafaţa elipsoidului de referinţă. Pentru a determina aceste
coordonate, în raport cu situaţia specifică, se pun două probleme fundamentale
şi anume:
- problema geodezică directă, apare atunci cănd se cunosc coordonatele
geodezice ale unui punct, lungimea liniei geodezice către alt punct şi
azimutul acestei direcţii şi se cere determinarea coordonatelor
geodezice ale celui de-al doilea punct, precum şi valoarea azimutului
invers;
- problema geodezică inversă, apare atunci când se cunosc coordonatele
geodezice a două puncte şi se cere determinarea lungimii liniei
geodezice dintre cele două puncte şi a azimutelor (direct şi invers).
Cu problema geodezică directă sunt calculate coordonatele geografice
ale punctelor geodezice din reţelele de ordin I, iar cu problema geodezică
inversă sunt calculate elementele geodezice iniţiale (distanţe şi azimute) şi se
verifică în acelaşi timp calculele efectuate la problema geodezică directă.
Datorită scopului pe care-l urmăreşte şi anume determinarea
coordonatelor, problema geodezică directă se întâlneşte în literatura de
specialitate sub numele de problema transportului de coordonate.
Precizia de calcul urmăreşte ca valoarea erorilor de calcul să fie de
circa 10 ori mai mică faţă de erorile medii ale mărimilor măsurate.
La reţelele geodezice de ordinul I, este nevoie ca aproximaţia de calcul
să meargă până la următoarele valori:
- pentru coordonatele ϕ şi λ ± 0 , 0001 (zecimi de miimi de secundă)
||
pag 43
z
A
P
A1+dA
A1 S2
O'
S r
S1 S'2
E O
E'
V'
P'
a)
S'' dA
A1
A2
A1
ds S' S2( 2 )
2
S1( )
b)
Fig. 1.28. Metoda transportului de coordonate.
pag 45
ϕ 2 = ϕ 1 + ( b10 ⋅ u + b20 ⋅ u 2 + b02 ⋅ v 2 + ...)
||
(1.183 )
λ 2 = λ1 + ( l 01 ⋅ v ) + ... (1.184 )
||
(1.185 )
A2 = A1 ± 200g + ( a 01 ⋅ v ) + ...
||
în care:
10 3 η 1 ⋅ v1 ⋅ t1
2 4 2
V13 10 t1V1 1
b10 = 10 5
⋅ ρ , b20 = − 10 ⋅ ⋅
||
2
⋅ ρ 1 , b02 = −10 ⋅ 2 ⋅ ⋅ ρ || ...
||
C 2 c C 2
(1.186)
v
l 01 = 10 5 ⋅ ρ || 1
... (1.187)
c ⋅ cos ϕ 1
v ⋅t
a 01 = 10 5 ⋅ ρ || 1 1 ... (1.188)
C
Precizia rezultatelor depinde de numărul termenilor luaţi în considerare la
dezvoltarea în serie, cu cât intră mai mulţi termeni în calcul cu atât precizia
este mai bună.
P
C
1
°-
90
2
b
°-
90
A1
a
P1 A2
s P2
A
Ecuator
c B
pag 46
A = A1 a = 90 o − ϕ 2
B = 180 o − A2 ; b = 90 o − ϕ1 (1.189)
C = ∆λ c =S
Pentru a uşura rezolvarea se consideră longitudinea punctului P1
λ = 0 , adică ∆λ = λ2 .
În triunghiul sferic ABC se scriu relaţiile pentru trei elemente alăturate
sub forma:
a B −C b +c A
sin cos = sin sin
2 2 2 2
a B −C b −c A
sin sin = sin cos
2 2 2 2
dar:
a B +C b +c A
cos cos = cos sin
2 2 2 2
a B +C b −c A
cos sin = cos cos
2 2 2 2
B−C A + λ 2 a 90 o − ϕ 2
= 90 o − 2 ; =
2 2 2 2
b − c 90 − ϕ 1 − S A A1
o
= ; = (1.190)
2 2 2 2
B+C A − λ b + c 90 o − ϕ + s
= 90 o − 2 ; =
2 2 2 2
90 o − ϕ 2 A − λ2 90 o − ϕ 1 + S A
sin ⋅ sin 2 = sin ⋅ sin 1 (1.191 )
2 2 2 2
90 o − ϕ 2 A − λ2 90 o − ϕ 1 + S A
sin ⋅ cos 2 = sin ⋅ cos 1 (1.192 )
2 2 2 2
90 o − ϕ 2 A − λ2 90 o − ϕ 1 + S A (1.193 )
cos ⋅ sin 2 = cos ⋅ sin 1
2 2 2 2
90 o − ϕ 2 A − λ2 90 o − ϕ 1 + S A (1.194 )
cos ⋅ cos 2 = cos ⋅ cos 1
2 2 2 2
Prin împărţirea relaţiilor (1.191) cu (1.193), şi (1.192), cu (1.194) se
obţine:
pag 47
9 0o − ϕ 1 + s
A +λ s in
A 2
tg 2 2 = tg 1 ⋅ (1.195 )
2 2 90 − ϕ1 − s
o
s in
2
9 0o − ϕ 1 + s
cos
A2 − λ 2 A1 2 (1.196 )
tg = tg ⋅
2 2 90 − ϕ1 − s
o
cos
2
Rezolvând sistemul de ecuaţii constituit, rezultă necunoscutele λ2 şi
A2 , celelalte elemente fiind cunoscute.
Prin împărţirea relaţiilor (1.191) cu (1.193), şi (1.192), cu (1.194) se
obţine:
A + λ2
sin 2
90 − ϕ 2
o
2 90 o − ϕ 1 + s (1.197 )
tg = ⋅ tg
2 A − λ 2
sin 2 2
2
A + λ2
cos 2
90 o − ϕ 2 2 90 o − ϕ 1 + s
tg = ⋅ tg (1.198 )
2 A − λ2 2
cos 2
2
Cele două relaţii determină aceeaşi mărime şi anume latitudinea ϕ2 a
punctului P2 .
Prin această metodă se obţin aceleaşi rezultate ca şi la metoda
dezvoltărilor în serie, diferenţa constă în valorile parametrilor: a = b (semiaxe
egale) → e | = 0 , η = 0 , V =1 şi N = R (raza medie).
pag 48
P
A
-
1 2 - 1
°
90
2
b
°-
90
A1
c
S1 A2
s S2
C
Ecuator B
a
a B−C b+ c A
sin cos = sin sin
2 2 2 2
a B−C b−c A
sin sin = sin cos
2 2 2 2
sau:
a B+C b+c A
cos cos = cos sin
2 2 2 2
a B+C b−c A
cos sin = sin cos
2 2 2 2
pag 49
S A + A2 ϕ + ϕ2 ∆λ
sin sin 1 = cos 1 ⋅ sin (1.200 )
2 2 2 2
S A + A2 ϕ − ϕ1 ∆λ
sin cos 1 = sin 2 ⋅ cos (1.201 )
2 2 2 2
S A − A1 ϕ + ϕ1 ∆λ
cos sin 2 = sin 2 ⋅ sin (1.202 )
2 2 2 2
S A − A1 ϕ − ϕ1 ∆λ (1.203 )
cos cos 2 = cos 2 ⋅ cos
2 2 2 2
Împărţind egalităţile (1.200) la (1.201) şi (1.202) la (1.203), se va
obţine:
ϕ +ϕ
A1 + A2 ∆ λ cos2 1
= tg ⋅ 2
tg
2 2 ϕ −ϕ
sin 2 1
2
ϕ +ϕ ⇒ (1.205),
s in 2 1
A2 − A1 ∆ λ 2
tg 2 = tg 2 ⋅
ϕ −ϕ
cos2 1
2
pag 50
A2 − A1
s in
s
tg = 2 ⋅ c tgϕ 2 + ϕ 1
2 A2 + A1 2
sin
2
(1.206)
A2 − A1
co s
s ϕ −
2 ⋅ c tg 2 1 ϕ
tg =
2 A +A 2
co s 2 1
2
Din aceste egalităţi rezultă distanţa S în unităţi de arc.
B
B
sA
N
I
A A-B
II
III
A E
C D
Elemente măsurate:
- unghiurile α, β, γ ;
- latura AB, prima latură.
Coordonatele punctului A şi azimutul primei laturi s-au determinat prin
observaţii astronomice.
Pentru determinarea coordonatelor geografice a punctelor B,C,D,E se
parcurg următoarele etape:
a) calculul provizoriu al coordonatelor punctelor geodezice;
pag 51
b) calculul suprafeţei triunghiurilor sferice;
c) calculul excesului sferic;
d) compensarea unghiurilor în reţea;
e) calculul laturilor definitive;
f) calculul coordonatelor.
xA = 0
A
yA = 0
xB = x A + s A B⋅ c oAAs B xC = x A + s A C⋅ c oAAs C
B C
y B = y A + s A B⋅ s i AnA B yC = y A + s A C⋅ s i AnA C (1.207)
pag 52
x A y A1 xB y B 1 xB y B1
1 1 1
SI = xB yB1 SI =I xC yC1 SI I= I xD yD1 (1.209)
2 2 2
xC y C 1 x D y D 1 xE y E 1
c) Calculul excesului sferic
Se determină în secunde împărţind suprafaţa triunghiului la pătratul razei
medii:
S I || S II || S III ||
ε I|| = ρ ; ε II|| = ρ ; ε III
||
= ρ ; (1.210)
R2 R2 R2
d) Compensarea unghiurilor în reţea.
Trebuie făcută deoarece aceste unghiuri au fost măsurate cu aparate care
au introdus erori:
(α 1 ) = α 1 + Vα 1
( β1 ) = β 1 + Vβ 1
( α 1 ) + ( β 1 ) + ( γ 1 ) = 180o ± ε I (1.211)
( γ 1 ) = γ 1 + Vγ 1
pag 53
pag 54