1

Asamblari nituite
Asamblarea nituită permite obținerea unei legături de încastrare
nedemontabilă a unui ansamblu de piese prin refularea sau
expansiunea de material a unui element maleabil ( aluminiu, cupru,
alamă, oțel moale, oțel inoxidabil, aliaj de zinc etc.).
Îmbinările nituite sunt folosite la:
 asamblări supuse la sarcini vibratorii;
 asamblarea metalelor greu sudabile;
 asamblări de profile pentru construcții metalice;
 asamblări de piese confecționate din materiale diferite.
În acest capitol vor fi prezentate nituirea propriu zisă, asamblarea
prin sertizare și asablarea prin ștanțarea la rece (clinching).

FF Fig 1- Tehnologia de nituire

Fig. 1 – Tehnologia de nituire

Forme constructive de nituri

 2

Fig. 2 – Forme simple de nituri

Fig 3. Nituri speciale

Fig. 4 Pop-nit
 3

Fig 4. Clesti pentru nituri

pop

Fig. 5 – Nituri deformate prin explozie

Fig. 6- Nituri “mama/tata”

 4

Niturile tubulare sau semitubulare se utilizează pentru îmbinarea

pieselor supuse la solicitări relativ mici, a pieselor executate din tablă cu
grosimea 0,2 - 0,5 mm, precum şi a pieselor realizate din materiale
nemetalice. Niturile tubulare sunt folosite în construcţia de avioane şi la
fabricarea caroseriilor de autoturisme.
Niturile tubulare, la care capul de închidere se formează prin deformarea
tijei cu ajutorul unor şuruburi (Fig.3. a, b, c, d, e), tije (Fig.3.i, j) sau
ştifturi (Fig.3. k, l) şi niturile semitubulare (explozibile), la care capul de
închidere se formează ca urmare a deformării produse de explozia ce
are loc în urma încălzirii materialului explozibil la cca. 130°C (Fig.5),
servesc la îmbinarea pieselor la care zona de dispunere a capului de
închidere este greu accesibilă. Niturile cu formele (Fig. 3.f,g,h) sunt
cunoscute sub de POP-nituri. Corpul nitului este din aliaje de aluminiu,
tija prin din otel. Aceasta are o crestatura circular, aproape de capul
sferic, ce constituie un concentrator de efort. Prin tragere, la un moment
dat tija se rupe exact din zona cu concentratorul de effort. Astfel capul
tijei ramane in corpul nitului. Niturile explozive (Fig. 5) au in interior o
cantitate de praf exploziv. Prin atingere cu flacara sau prin batere prin
explozie, tija se va deforma. Acest nit se utilizeaza pentru fixari provizorii
sau definitive, acolo unde ar fi dficil ca deformarea sa se faca prin
batere, clasic.

Procesul de îmbinare prin ștanțare este o metodă de îmbinare a tablelor

sau extrudarea lor prin deformarea locală la rece a
materialelor.
.

Fig. 7 - Nituire prin stantare

 5

Rezultatul este un suprafață de fricțiune, formată prin interblocarea a

două sau a mai multor straturi de materiale, formată de
către un perforator într-o matriță specială.
Pot fi îmbinate table cu suprafața complet finisată fără ca acestea să fie
deteriorate în
urma procesului de îmbinare. Cu ajutorul combinației poanson /matriță
se produce o îmbinare extrem de rezistentă .În procesul de îmbinare
RIVCLINCH® materialele care urmează a fi îmbinate sunt forțate într-o
matriță de către un poanson.

Din momentul în care materialul atinge fundul matriței acesta începe să

curgă în directive laterală.
Acesta cauzează ca secțiunile mobile ale matriței să fie împinse în afară
și să permit curgerea materialului pentru a forma un buton. Apoi
poansonul se retrage.

Materiale pentru confectionarea niturilor

In mod curent se foloseşte oţelul carbon obişnuit OL 34, OL 37; în cazuri
speciale (solicitări mari) se recomandă şi folosirea oţelului carbon de
calitate sau chiar a oţelului aliat. Se mai folosesc nituri executate din
metale neferoase: cupru, alamă, aluminiu. Dacă îmbinarea este supusă
coroziunii, materialul nitului trebuie să fie identic cu cel al pieselor de
îmbinat pentru a se evita formarea curenţilor galvanici locali ce
favorizează coroziunea. Nituirea se face la rece, în cazul niturilor din
metale neferoase cu orice diametru şi pentru nituri din oţel cu diametrul
sub 12 mm. Diametrul nitului se determina prin calculi de rezistenta
mecanica. Pentru nituri din oţel cu diametrul peste 12 mm, nituirea se
face la cald. Diametrul găurilor în care se introduc niturile va fi mai mare
decât cel al niturilor.
Capul de închidere al nitului cu secţiune plină se realizează prin
ciocănire manuală (deformare plastica), sau cu ciocan automat. In acest
scop tija nitului va fi mai lungă decât grosimea pieselor de îmbinat cu
(l,25 - 1,5)d, pentru capul de închidere semirotund, şi cu (0,8-l)d pentru
capul semiînecat.
În cazul nituirilor la cald, niturile se încălzesc la temperaturi de 1000 –
1100oC, iar formarea capului se termină la 400 - 500°C pentru ca, prin
răcirea nitului, tablele să fie strânse puternic.
 6

O nituire corectă cere ca în procesul de formare a capului de închidere

nitul să umple complet gaura tablei, iar capul să fie coaxial cu tija.

Asamblari nituite (forme)

Fig. 8- Asamblari nituite : a - pe un rand, b- pe 2 randuri paralele, c -

pe 2 randuri paralele, dar in zig-zag

Fig. 9- Asamblari nituite : a – cu o eclisa, b- cu 2 eclise

 7

Eforturi intr-o asamblare nituita

Fig. 10

Fig. 11 – Nituire corecta – forta de solicitare F este mai mica de forta de

frecare Ff = μN
 8

Fig. 12 – Nituire insuficient de bine “pasuita” (incorecta) Ff ≥ μN

- determinarea diametrului nitului “d”

 9

Tija nitului este solicitata simultan datorita actiunii fortei F , la

forfecare (δ) cat si la strivire (σg) – Fig.12a

( )

Egaland cele 2 relatii se determina diametrul “d”

Se pune conditia la limita : σg = (σg)a
(echivalent cu limita la contact efectiva este egala cu limita la
contact, admisibila).
In ipoteza ca: σg = (σg)a = (1.5…2) δ
Rezulta urmatoarea dependent dintre grosimea tablelor (s) si a
diametrului nitului (d): s=(0.425….0.525)d.
Se admite ca:
- pentru o sectiune de forfecare d=2s;
- pentru 2 sectiuni de forfecare d=1.5s
- determinarea distantei dintre marginea tablei si axa
nitului - e
Din Fig. 12b se constata ca in cazul unui nit avem 2 solicitari:
-solicitarea la strivire a tijei nitului;
-solicitarea la forfecare a marginii tablei - 2 sectiuni de forfecare
cu aria S=(s)×(e-d/2)
Impunand conditia de egala rezistenta la strivire a tijei nitului si
de forfecare a marginii tablei rezulta:
 10

Pentru σg = 2×δ result e1.5×d

- determinarea pasului nituirii “t”

Pasul nituirii (Fig. 12-c) sau distanta dintre 2 nituri consecutive
se obtine din conditia de egala rezistenta la solicitarea de
tractiune a tablelor (σs) si la forfecare a nitului (δ).
F = σs×(t-d) ×s = nf×[(π×d2)/4] × δ

Ptr. s = d/2; δ = σs si nf = 1 rezulta t=2.57× d