Sunteți pe pagina 1din 75

CURS NR 3

dr. Voidăzan Septimiu


Medic Primar Epidemiolog
Profesor universitar
Disciplina de Epidemiologie
Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie,
George Emil Palade, Tîrgu-Mureş
Cuprins:
 Procesul epidemiologic al bolilor transmisibile şi
netransmisibile II.
 Receptivitatea, rezistența, imunitatea, vulnerabilitatea,
capacitatea de adaptare.
 Factori favorizanţi ai procesului epidemiologic.
 Formele de manifestare ale procesului epidemiologic.
 CURS TBL 1-partea generală
Receptivitatea
Receptivitatea = susceptibilitatea organismului uman faţă de
anumiţi germeni sau produse ale acestora (toxine, etc.), stare
care permite supravieţuirea şi ulterior multiplicarea
germenilor, având ca şi consecinţă apariţia bolii infecţioase.
RECEPTIVITATEA

Receptivitatea la nivel populaţional poate fi:

completă (absolută)

incompletă (scăzută, parţială)

condiţionată
Populaţia receptivă
Populaţia receptivă faţă de boala transmisibilă = masa de
persoane aflate în condiţii de mediu ambiental propice pentru
transmiterea agenţilor patogeni şi care în urma agresiunii
acestora fac boala transmisibilă
REZISTENȚA
Rezistenţa faţă de infecţie = capacitatea organismului de a nu
permite pătrunderea sau multiplicarea agenţilor infecţioşi şi
producerea bolii infecţioase.
REZISTENȚA

Rezistenţa faţă de infecţii:

rezistenţă nespecifică

rezistenţă specifică
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Mijloace de apărare nespecifică:
bariere mecanice (tegumente, mucoase)
bariera cito-tisulară (reacţia febrilă, inflamaţia, fagocitoza)
activarea complementului
properdina
adezinele
factori chemotactici
factori legaţi de organismul gazdă (vârsta, starea de nutriţie,
factori endocrini, integritatea SNC, etc.)
factori de mediu ambiental
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Factori de rezistenţă nespecifică
Tegumentele
barieră mecanică
 integritate
 descuamare
acţiune autosterilizantă
 secreţii (sudoripare, sebacee)
 pH
 flora normală
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Factori de rezistenţă nespecifică
Mucoasele
barieră mecanică
prezenţă cili
secreţie de mucus
secreţie de lizozim
prezenţa IgA secretorii şi antitripsinei
pH
flora normală (cavitatea bucală, intestin, vagin)
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Factori de rezistenţă nespecifică
Fagocitoza = proces prin care germenii sunt distruşi de către
granulocite
Etape:
activare granulocite
aderare la endoteliu şi traversarea acestuia
migrare către ţesuturi
degranulare parţială
opsonizare
ingerarea microorganismelor din celule
distrugerea microorganismelor/celulelor infectate
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Factori de rezistenţă nespecifică
Inflamaţia
asociată fagocitozei
determină manifestări locale, în focarul de infecţie (căldură
locală, tumefiere, durere, roşeaţă, impotenţă funcţională)
etape
celule implicate
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Factori de rezistenţă nespecifică
Reacţia febrilă
frânează iniţial multiplicarea bacteriană (în prima oră scade
exponenţial multiplicarea microbiană)
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Factori de rezistenţă nespecifică
Sistemul complement
- complex de proteine plasmatice produse în ficat
- activare:
clasică
 formare complex ag-ac
 intervin componentele C1-C9
alternativă
 nu necesită formarea complexului ag-ac
 intervine prin complexul de atac membranar
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Interleukinele
acţiuni metabolice
acţiuni vasculare
intervin în producerea febrei
intervin în producerea proteinelor de fază acută
acţiune antitumorală
intervin în reacţia imună umorală T-dependentă
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Interferonii

acţiune antivirală
acţiune antiproliferativă
induc antigene de histocompatibilitate
activează macrofagele
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Factorul de necroză tumorală alfa (caşectina)
responsabil de şocul toxic
intervine în caşexie, demineralizarea din neoplazii
acţiune antivirală
Factorul de necroză tumorală beta (limfotoxina)
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Lizozim
apare în diferite lichide biologice (în salivă în cantitate
semnificativă)
împiedică popularea (colonizarea) unor cavităţi naturale cu
floră patogenă
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Complexul de histocompatibilitate HLA
Genele HLA
localizate pe braţul scurt al cromozomului 6
codifică glicoproteinele situate pe suprafaţa celulelor care
participă la diferenţierea dintre self şi nonself şi în producerea
de anticorpi
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Vârsta
influenţează capacitatea de apărare nespecifică a organismului
faţă de bolile infecto-contagioase
vârstele extreme (nou-născuţii, sugarii, vârstnicii) au o
rezizenţă mai slabă faţă de acţiunea agenţilor infecţioşi, sunt
mai susceptibile faţă de boală
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Factorii endocrini
stări fiziologice (modificări hormonale, etc.) -pot predispune
la îmbolnăvire:
 faze ale ciclului menstrual
 sarcină
 lăuzie
 menopauză
tulburări endocrine – pot determina scăderea rezistenţei faţă
de BT
REZISTENȚA NESPECIFICĂ

Factori neuropsihici care influenţează apărarea nespecifică:

integritatea SNC

afecţiuni neuropsihice
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Factori nutriţionali:
carenţe alimentare
avitaminoze
aport insuficient de minerale
aport caloric insuficient
REZISTENȚA NESPECIFICĂ

Factori de mediu:
poluare
condiţii meteoclimatice
perturbări climatice
REZISTENȚA SPECIFICĂ

Rezistenţa specifică (imunitatea)


este procesul biologic prin care organismul îşi păstrează
propria identitate, recunoscând ceea ce îi este propriu, de ceea
ce este străin (diferenţiază „selful”-ul de „non-self”, atacând
apoi elementele „non-self”).
REZISTENȚA SPECIFICĂ

Apărarea specifică antiinfecţioasă:

imunitate umorală

imunitate celulară
IMUNITATEA
Imunitatea umorală
asigurată de limfocitele B
limfocite B → plasmocite → secreţie de anticorpi
clase anticorpi (imunoglobuline - Ig):
 Ig M
 Ig G
 Ig A
 Ig E
 Ig D
IMUNITATEA UMORALĂ
IgM
anticorpi de fază acută
denotă infecţie acută, prezentă, în derulare
catabolizaţi rapid
nu traversează placenta
IMUNITATEA UMORALĂ
IgG

denotă infecţie anterioară (în antecedente), imunitate sau


persistă în infecţii cronice
traversează placenta
IMUNITATEA UMORALĂ
IgA

apar în ser sau alte lichide biologice (IgA secretorii)


asigură protecţie la nivelul mucoaselor
intervin şi în apărarea nespecifică
IMUNITATEA UMORALĂ

IgE

implicate în anafilaxie
cresc semnificativ în parazitoze
IMUNITATEA UMORALĂ

IgD

intervin în fenomenul de incompatibilitate mamă-făt


(eritroblastoza fetală)
IMUNITATEA

Imunitate celulară

limfocitele T
monocite
macrofage
Imunitatea celulară
Limfocitele T (LT)
maturarea la nivelul timusului
subpopulaţii
 LT4 (helper) – celule efectoare ale sistemului imunitar
 LT8 (supresoare) – limitează răspunsul imun, rol în toleranţa
imunologică, protejează elemente „self”
 LT8m (cu memorie) – importante pentru vaccinare,
păstrează amprenta antigenică
 LTc (citotoxice) – acţiune citotoxică – distrug celule infectate
sau celule tumorale
 LNK (ucigaşe) – distrugere agenţi patogeni, celule tumorale
IMUNITATEA
Imunitatea:
naturală
 activă (postinfecţie naturală)
 pasivă (mamă-copil)
artificială
 activă (vaccinare)
 pasivă (seruri imune, imunoglobuline)
Imunitatea naturală activă

se obţine în urma infecţiei naturale

protejează în cazul contactului ulterior cu acelaşi agent


patogen
Imunitatea naturală activă
Imunitatea post boală (variante):
de lungă durată, puternică, integrală – nu mai apare
reînbolnăvirea în urma unui contact ulterior cu acelaşi agent
patogen (rujeolă)
fermă, integrală, de scurtă durată (limitată în timp)
 varicelă – permite persistenţa virusului în organism, cu
reactivare (zona zoster) în momentul când apare
imunosupresie
 tifos exantematic – permite recăderi
Imunitatea naturală activă
Imunitatea post boală (variante):
de scurtă durată (luni) – permite reîmbolnăvire ulterioară
(adenovirusuri)
tardivă – se instalează târziu, permite recidive sau
cronicizarea infecţiei (malarie, bruceloză)
specifică de tip, incompletă – reîmbolnăviri cu alte tipuri,
serotipuri (poliomielită, adenoviroze)
disociată – în difterie:
 imunitate antitoxică – solidă - reinfecţia cu bacil difteric nu se
soldează cu manifestări clinice de difterie
 imunitate antibacteriană - mai puţin solidă, de scurtă durată -
în caz de reinfecţie permite instalarea portajului de bacili
difterici (tulpini tox + sau tox -)
Imunitatea naturală pasivă
 apare în urma transferului pasiv de anticorpi de la mamă la
copil:
 transplacentar (mamă - făt)
 postnatal, prin colostru şi laptele matern

 asigură apărarea antiinfecţioasă a nou-născutului şi


sugarului (primele 3-6 luni de viaţă)
Imunitatea artificială activă

se obţine în urma vaccinării


umorală şi celulară
de lungă durată
nu se instalează imediat (aproximativ două săptămâni după
administrarea vaccinului)
Imunitate artificială pasivă

prin tranfer pasiv de anticorpi preformaţi


administrare de:
 seruri imune
 imunoglobuline
de scurtă durată
se instalează rapid
VULNERABILITATE
Vulnerabilitatea organismului faţă de acţiunea factorilor
de risc
tendinţa organismului uman de reacţiona neadecvat la
acţiunea factorilor de risc
crează condiţii pentru declanşarea BNT în urma acţiunii
factorilor de risc
ADAPTARE
Adaptarea organismului la acţiunea factorilor de risc
ansamblul eforturilor (de natură fizică, psihică,
comportamentală) prin care organismul uman înlătură efectul
factorilor de risc
îmbolnăvirea apare atunci adaptarea este eronată sau
capacitatea de adaptare este depăşită
Factori favorizanţi ai procesului
epidemiologic
Factori favorizanţi ai procesului
epidemiologic
 nu pot genera procesul epidemiologic în lipsa factorilor
determinanţi
 pot interveni în evoluţia unui proces epidemiologic deja
constituit
 pot amplifica sau pot determina restrângerea procesului
epidemiologic declanşat de factorii determinanţi
Factori favorizanţi ai procesului
epidemiologic

 Factori naturali

 Factori economico-sociali
Factori favorizanţi ai procesului
epidemiologic
Factorii naturali:
fenomene meteo-climatice
aşezarea geografică
factori telurici (cutremure)
factori cosmici (radiaţii cosmice, etc.)
Factori favorizanţi ai procesului
epidemiologic
Factori naturali:
fenomene meteo-climatice
 precipitaţii
 modificări ale temperaturii
 scăderea temperaturii afectează rezistenţa la nivelul aparatului
respirator (infecţii respiratorii)
 sezonul cald favorizează răspândirea afecţiunilor cu poartă de intrare
digestivă
 modificări ale presiunii atmosferice
 determină modificări ale coagulabilităţii sângelui (BCV)
 inundaţii – condiţii de răspândire accelerată a anumitor
îmbolnăviri (dizenterie, febră tifoidă, hepatită A, etc)
Factori favorizanţi ai procesului
epidemiologic
Factorii economico-sociali:
condiţii de locuit
alimentaţie
aprovizionarea cu apă potabilă
gradul de cultură sanitară
profesia (boli profesionale – BT şi BNT)
dereglări economico-sociale (conflicte armate, perioade de
recesiune economică, etc.)
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
 forme clasice de manifestare populațională:
 forma sporadică (sporadicitatea)
 forma endemică (endemia)
 forma epidemică (epidemia)
 forma pandemică (pandemia)
 forme particulare de manifestare (BT):
 sezonalitatea
 periodicitatea
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic

Forma sporadică:
 număr redus de îmbolnăviri
 cazuri fără legături epidemiologice între ele (fără filiaţie)
 cazurile intervin la intervale neregulate de timp
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Cauzele manifestării sporadice pentru BI:
 existenţa unei populaţii refractare la boală (rezistenţă
naturală faţă de boală sau imunitate)
 aplicarea promtă şi corectă a măsurilor de intervenţie
(măsuri profilactice şi de combatere)
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Boli transmisibile cu manifestare sporadică:
 boli pentru care receptivitatea naturală este redusă –
tetanos, meningita meningococică
 boli care apar accidental la om – rabie, bruceloză, antrax
 boli aflate în fază de eliminare sau în curs de eradicare –
tetanos la nou-născut, poliomielită, difterie
 boli pentru care există măsuri eficiente de profilaxie şi
combatere – febra tifoidă
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic

Boli netransmisibile cu manifestare sporadică:

 majoritatea bolilor netransmisibile la vârste mici (sugari,


copii, adolescenţi – excluzând bolile congenitale)
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Forma endemică (endemia):
 cantitativ nu diferă mult de forma sporadică
 număr mic sau relativ mic de cazuri
 cazurile apar constant într-un anumit teritoriu sau la o
anumită populaţie
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Cauzele manifestării endemice:
 existenţa unor surse de infecţie necunoscute (purtători
nedepistaţi)
 agenţi patogeni cu agresivitate redusă
 posibilităţi de transmitere limitate
 măsuri epidemiologice cu eficienţă redusă
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Grade (nivele) de endemie:
 endemie scăzută (hipoendemie) – dizenterie, tuse
convulsivă
 endemie medie (mezoendemie) - hepatita B în România
 endemie înaltă (hiperendemie) – hepatita B în ţări asiatice
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic

Endemia se poate asocia cu alte forme de manifestare


populaţională:
 formă endemo-sporadică (febra tifoidă)
 formă endemo-epidemică (dizenteria)
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic

Manifestare endemică pentru BNT:


 boli de metabolism si nutriţie (guşa endemică)
 boli cardiovasculare (stil de viaţă, obiceiuri, particularităţi
geografice, etc)
 cancer
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Forma epidemică (epidemia):
 aspect cantitativ – apariţia unui număr de evenimente epidemiologice cu
frecvenţă superioară celei aşteptate
 număr mare de îmbolnăviri, cu filiaţie epidemiologică, survenite într
-o perioadă scurtă de timp
 număr mare de îmbolnăviri – cel puţin de 10 ori mai multe decât
numărul aşteptat
 aspect calitativ – număr variabil, chiar mic de îmbolnăviri, dar o boală
neobişnuită pentru locul, momentul sau populaţia respectivă
 boală nouă
 manifestări clinice neobişnuite, neîntâlnite anterior
 agent etiologic nou
 variante antigenice noi ale agenţilor etiologici cunoscuţi
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Boli infecţioase cu manifestare epidemică:
 gripa (modificări antigenice minore)
 pneumoniile cu Pneumocystis carini la persoanele infectate
cu HIV, în SUA, la începutul epidemiei HIV⁄SIDA
 SARS
 SARI
 boli prionice
 holeră
 boli cu evoluţie epidemică în trecut (ciuma, poliomielita,
dizenteria, holera, malaria, etc.)
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Cauzele epidemiilor (BT):
 receptivitate mare a populaţiei
 populaţie receptivă numeroasă
 contagiozitate mare
 circulaţia intensă a unor tulpini agresive
 apariţia de variante antigenice noi (mutante cu caracteristici
mult diferite față de variantele anterioare)
 ignorarea măsurilor antiepidemice (imunizări, carantină,
supraveghere epidemiologică, etc.)
 brasaj populaţional
 mijloace rapide de transport
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Clasificarea epidemiilor
I. după mecanismul de producere:
 epidemii din sursă comună
 epidemii transmise în lanţ
 epidemii cu transmitere combinată
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Clasificarea epidemiilor
II. După durata de evoluţie
 epidemii de scurtă durată TIA
 epidemii de lungă durată (trenante)
 valuri epidemice – eventual cu periodicitate
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Clasificarea epidemiilor
III. După căile şi modalităţile de transmitere
 hidrice
 alimentare
 aerogene
 de contact
 de coabitare
 prin vectori
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Pentru BNT manifestarea epidemică poate fi produsă de:

 expuneri accidentale la factori de risc profesionali


 accidente ecologice
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Forma pandemică (pandemia)
 număr foarte mare de îmbolnăviri (de peste 100 de ori mai
multe cazuri faţă de numărul aşteptat)
 afectarea unor areale geografice foarte extinse (ţări,
continente)
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Cauzele manifestării pandemice pentru BT:
 receptivitate mare a populaţiei
 populaţie receptivă numeroasă
 contagiozitate mare
 circulaţia intensă a unor tulpini agresive
 apariţia de variante antigenice noi (mutante cu caracteristici
mult diferite de variantele anterioare)
 ignorarea măsurilor antiepidemice (imunizări, carantină,
supraveghere epidemiologică, etc.)
 brasaj populaţional
 mijloace rapide de transport
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Manifestare pandemică BT:
 gripa (modificări antigenice majore)
 infecţia HIV⁄SIDA
 boli cu evoluţie pandemică în trecut (variola, ciuma,
poliomielita, etc.)
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
BNT cu extindere pandemică sau tendinţă de evoluţia
pandemică:
 boli cardiovasculare
 boli psihice
 cancer
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic

Forme particulare de manifestare populaţională (BT):

 sezonalitatea

 periodicitatea
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Sezonalitatea
 creşterea semnificativă a incidenţei bolii în anumite perioade
ale anului
 sezonalitate de anotimp rece (boli cu poartă de intrare
respiratorie)
 sezonalitate de anotimp cald (boli cu poartă de intrare
diestivă)
 condiţionată de:
 particularităţi ale agentului patogen
 particularităţi ale vectorului specific
 particularităţi ale organismului uman (scăderea rezistenţei la
poarta de intrare, obiceiuri legate de sezon, etc.)
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Periodicitatea:
 creşterea numărului de îmbolnăviri la intervale fixe de timp
 datorată:
 acumulării periodice a contingentului de persoane receptive
(varicelă, rujeolă, scarlatină, rubeolă, etc.)
 periodicităţii apariţiei variantelor genetice noi ale agentului
patogen (gripa)