Sunteți pe pagina 1din 89

DR.

 VOIDĂZAN SEPTIMIU
MEDIC PRIMAR EPIDEMIOLOG
PROFESOR UNIVERSITAR
DISCIPLINA DE EPIDEMIOLOGIE
UMFSTGEP TÎRGU-MUREŞ

CURS NR 7
A. Epidemiologia HIV-SIDA. 
A.1. Caracteristicile agenţilor patogeni.
A.2. Structura procesului epidemiologic, prevenție și combatere.
B. Epidemiologia bolilor cu transmitere sexuală.
B.1. Caracteristicile agenţilor patogeni.
B.2. Structura procesului epidemiologic, prevenție și combatere.
INFECŢIA HIV/SIDA
  DEFINIŢIE
 
  Infecţia cu virusurile imunodeficienţei umane (HIV 1 şi 2),  se
caracterizează printr-o evoluţie stadială, îndelungată, cu manifestări
clinice iniţiale de boală acută benignă, urmate de o lungă perioadă de
sănătate aparentă şi în final de reexprimarea clinică, cu evoluţie
progresivă spre sfârşit letal.
DATE STATISTICE

  HIV/SIDA LA NIVEL MONDIAL
Număr de persoane (de toate vârstele) care trăiesc cu HIV.
Estimare pe regiuni OMS, iulie 2017

q În 2017, 36.9 milioane persoane trăiau cu HIV, dintre care:
q 35.1 milioane adulți (15 ani și peste);
q 1.8 milioane copii (<15 ani).
q În 2017, 75% dintre persoanele infectate știau că au HIV.
q Cele mai multe persoane care trăiesc cu HIV au fost înregistrate în Africa 
(25.700.000 cazuri, prevalență 4,1%), iar cele mai puține în Regiunea Est-
Mediteraneană (350.000 cazuri, prevalență 0,1%).
Număr de infecții noi HIV, în
regiunile OMS, iulie 2017

Cazuri noi în fiecare zi–anul 2017:
qîn anul 2017, au fost înregistrate în medie 5.000 de noi infecții HIV în fiecare zi;
q66% din noile infecții au fost înregistrate în Africa Subsahariană;
q180.000 de cazuri noi au fost înregistrate la copii sub 15 ani
qîn Africa Subsahariană, trei din patru infecții noi se produc la tinerele cu vârste cuprinse între 15 
şi 19 ani.
HIV/SIDA ÎN EUROPA

q În această regiune există aproximativ 2,4 milioane de persoane care trăiesc cu HIV.
q Regiunea Europeană a OMS este singura din întreaga lume în care numărul cazurilor 
noi de infecții cu HIV are o evoluție ascendentă.
q În Regiunea Europeană a OMS, în 2016, din totalul de 160.453 cazuri noi de HIV, 
17% s-au înregistrat în Europa de Vest (incidență de 6,2%000), 4% în Europa 
Centrală (incidență de 2,9%000) și 80% în Europa de Est (incidență de 50,2%000).
HIV/SIDA în ROMÂNIA

q Conform OMS, în România, în iulie 2018, existau 16.000 persoane infectate cu HIV 
(prevalență 0,1%). 
q Au fost înregistrate 660 de noi infecții HIV (incidență 0,03‰00). 
q Numărul cazurilor de coinfecție HIV-TBC a fost de 370 (cu o incidență de 1,9‰oo), iar 
numărul persoanelor infectate care primesc ART a fost de 12.400 (acoperire de 76%. 
q Mai puțin de 200 de decese au fost cauzate de HIV/SIDA.
Distribuția pe sexe și grupe de vârste a
cazurilor HIV, în perioada 1992-2017
Evoluția modalităților de transmitere HIV/SIDA,
în România, în perioada 2007-2017
HIV/SIDA: Natura impactului
populațional
  1. Demografic
q afectează grupurile de vârstă activă
q valorile morbidității infantile și juvenile, în creștere
q speranța de viață redusă cât toate BT
q zone geografice cu perturbări grave ale piramidei grupurilor de vârstă (ex. Țările 
sub-sahariene).
  2. Economic
q toate operațiunile de prevenție și terapie sunt costisitoare (ex. mondial, anul 
prevenția și cercetarea necesită aprox 20 mld dolari)
q SUA: anual/pacient=2700 dolari-3 ARV; 16000 dolari-peste 4 ARV
q România: anual/bolnav=peste 20000 de dolari, 3 ARV/pacient/lună=450.8 dolari)
HIV/SIDA: Natura impactului
populațional
  3. Psiho-social.
  - stigmatizarea și discriminarea: școlară, ocupațională, medicală.
  - condiționarea asigurărilor pentru sănătate, a împrumuturilor bancare, adopția
  - anxietatea ocupațională (medicală) față de riscurile infecției cu HIV.
HIV – etiologie, particularităţi

  - virusul imunodeficienţei umane dobândite (HIV), de tip


ARN, familia Retroviridae, subclasa Lentivirinae.
1. afectarea sistemului imunitar
2. afectare SNC
3. acţiune oncogenă
4. variabilitate genetică mare
Structura HIV
qHIV este format din 2 lanţuri scurte de ARN, compuse din
9200 nucleotide precum şi enzime virale, clasificate astfel:
qproteine structurale/enzime virale. Produşii genelor gag,
pol, env: revers-transcriptaza, proteaza, ribonucleaza şi
integraza, toate încapsulate într-o anvelopă lipidică, care
conţine antigenul Gp120 cu rol foarte important în legarea
de CD4 a genomului HIV.
qproteine reglatoare Tat şi Rev (HIV) şi Tax/Rex (HTLV)
modulează transcripţia şi sunt esenţiale pentru propagarea
virusului.
qproteine auxiliare: Vif, Vpr, Vpu, Vpx, Nef, unele cu rol încă
neelucidat.
Caracteristici HIV

qrezistenţă mică la condiţii de mediu extern


qdistrus de substanţele dezinfectante uzuale (clorigene, aldehide,
alcooli, etc.)
qdistrus: 56 grade C (30 min), fierbere, autoclav.
qrezistent la RUV
Diagnosticul infecţiei HIV

qtestare Ac anti-HIV (depistare EIA, confirmare Western-Blot)


qdeterminare antigenemie p 24 (EIA, imunocaptare)
qdetectare genom HIV (PCR, hibridizare in situ)
qcultivare HIV (culturi de limfocite – cercetare)
Diagnosticul infecţiei HIV
qPerioada de incubaţie (din momentul infectant până la apariţia primelor semne de boală) este în medie 
de 2-6 săptămâni, cu limite cuprinse între 5 şi 150 de zile. Durata acestui interval este dependentă de calea 
de transmitere (transfuzie, tratament parenteral, contact sexual), de doza infectantă, de virulenţa tulpinii 
implicate.
qStadiul A sau primoinfecţia este clinic manifestă doar la puţini pacienţi, marea majoritate a persoanelor 
infectate  rămânând  asimptomatice  ani  de  zile.  Primoinfecţia  se  poate  obiectiva  prin  sindrom 
mononucleozic caracterizat prin: febră, cefalee, anorexie, greţuri, angină eritematoasă de tip viral, erupţie 
congestivă maculoasă de tip rubeoliform sau urticarian, adenopatie generalizată, hepato-splenomegalie. Se 
poate  asocia  meningită,  meningoencefalită,  paralizii  craniene  sau  neuropatii  periferice,  miopatie. 
Simptomatologia durează 8-14 zile şi este corelată cu prezenţa viremiei.
qÎn  cursul  primoinfecţiei,  anticorpii  anti-HIV  sunt  nedetectabili  (bolnavi  sero-negativi).  În  cazurile  de 
suspiciune ridicată (contact infectant cunoscut) diagnosticul infecţiei poate fi stabilit prin evidenţierea ARN 
viral prin tehnică PCR (polymerase chain reaction) şi/sau evidenţierea antigenului p24.
qÎn cursul infecţiei primare se dezvoltă un răspuns imun celular şi umoral puternic dar insuficient pentru a 
determina  debarasarea  de  virus,  ceea  ce  determină  persistenţa  infecţiei  cu  replicarea  activă  a  HIV.  O 
explicaţie a cronicizării infecţiei ar fi dispariţia celulelor T-CD8 citolitice, cu înaltă afinitate faţă de HIV, după 
ce, în cursul primoinfecţiei au suferit o expansiune clonală.
qDupă  primoinfecţie  urmează  o  perioadă  variabilă  (între  câteva  luni  şi  peste  10  ani)  în  care  persoanele 
infectate sunt asimptomatice dar sunt sursă de infecţie. Testele serologice (ELISA şi Western Blot) efectuate 
în această perioadă sunt pozitive.
Diagnosticul infecţiei HIV
qStadiul  B sau infecţia  HIV  simptomatică se referă la bolnavi
care prezintă febră persistentă, transpiraţii nocturne, moderată
scădere ponderală, adenopatie în mai mult de două grupe
ganglionare extrainghinale cu ganglioni măriţi peste 1 cm, pe
durată mai lungă de 3 luni. Se poate asocia diareea cronică,
candidoză buco-faringiană, herpes Zoster, leucoplakia păroasă,
simptome care indică progresia infecţiei spre SIDA. În acest
stadiu testele serologice sunt pozitive, prin ELISA şi Western blot
putându-se identifica anticorpi anti proteine codate de gag, env şi
pol.
qAceastă perioadă de latenţă clinică este dublată, însă, de o activă
replicare virală care duce, în timp, la creşterea încărcăturii virale
plasmatice, infecţia macrofagelor şi a altor sanctuare .
Diagnosticul infecţiei HIV
qStadiul  C sau SIDA. Starea generală se agravează evident şi progresiv, apar
infecţii oportuniste, cancere, encefalopatie HIV, wasting syndrome (scădere
ponderală marcată, fatigabilitate extremă). Limfocitele CD4 scad sub 200/mm3.
qInfecţiile  oportuniste mai frecvent întâlnite la aceşti bolnavi sunt cele
determinate de Pneumocystis carinii, micobacterii, fungi, Toxoplasma gondii;
sunt de asemenea frecvente infecţiile diseminate cu CMV (citomegalovirus) şi
HSV (herpes simplex virus).
qInfecţiile  severe sunt determinate de salmonella, stafilococ, pneumococ, care
pot determina septicemii, meningite, meningo-encefalite.
qCancerele care apar în cursul SIDA sunt limfoame B, limfosarcoame, sarcom
Kaposi. Sarcomul Kaposi este evocator pentru infecţie HIV şi reprezintă un
cancer endotelial şi al stromei mezenchimale, în a cărui patogenie este implicat
HSV-8.
qEncefalopatia  HIV survine frecvent în stadiul final al infecţiei şi se manifestă
prin convulsii, tulburări de vorbire şi de orientare temporo-spaţială, alterarea
progresivă a stării de conştienţă, pierderea reflexelor de masticaţie şi deglutiţie,
pareze, paralizii.
qFiecare din stadiile A, B, C este subîmpărţit în trei substadii 1,2 şi 3, în funcţie de
numărul limfocitelor CD4/ml
qSe consideră că pacientul cu infecţie HIV are SIDA când numărul
limfocitelor CD4 este  200 celule/ml, chiar dacă
simptomatologia clinică este minoră sau medie şi permite
încadrarea în stadiul A sau B. Stadiul C întruneşte criteriile clinice
pentru încadrare în boala SIDA.
qLa supravieţuitorii de lungă durată (long term survivors) şi la
cei cu infecţie HIV non-progresivă pe termen lung (long term non
-progressors), infecţia HIV evoluează spre instalarea SIDA în
aproximativ 10 ani. Persoanele care supravieţuiesc 10-15 ani de
la infecţia iniţială sunt denumite long term survivors şi
reprezintă 13% din cei infectaţi HIV. Mulţi dintre aceştia au
deficite de apărare semnificative, unii prezintă infecţii
oportuniste supraadăugate. Supravieţuirea lor este corelată cu
efectul favorabil al terapiei antiretrovirale.
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
A.Teste hematologice orientative
qleucopenie sub 4000/mmc;
qlimfopenie sub 1500/mmc;
qneutropenie;
qanemie;
qtrombocitopenie;
qanomalii morfologice ale elementelor circulante
(monocite vacuolizate, poichilocitoză, celule
limfoplasmocitoide).
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
B.Teste care pun în evidenţă perturbări majore în sistemul de reacţie
imună
q În infecţia HIV, mai ales în stadiul de boală SIDA, sunt descrise multiple
modificări imunologice caracteristice:
qdeficite cantitative şi calitative ale limfocitelor T-CD4 care determină
deficite marcate ale imunităţii mediate celular; ca o consecinţă a deficitului
imun celular, testele intradermice (IDR la tuberculină) sunt negative, chiar în
prezenţa infecţiei cu bacil Koch;
qactivare policlonală a limfocitelor B cu sinteză crescută de imunoglobuline,
ineficiente ca funcţie anticorpică; aceasta se obiectivează prin
hipergamaglobulinemie;
qcreşterea secreţiei de citokine proinflamatorii;
qcreşterea nivelului seric de 2-microglobulină şi de neopterină;
qcreşterea secreţiei de interferon şi de receptori solubili pentru IL-2;
qprezenţa unor fenomene autoimune (anticorpi anti-limfocitari, anti-
trombocitari, antineutrofile, anti-cardiolipinici, anti-CD4, anti-IL-2.
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
C. Teste de diagnostic specific
  1.  Metode  de  detectare  în  ser a  anticorpilor  specifici anti-HIV 1+2 (IgG) prin
tehnică ELISA. Un rezultat ELISA pozitiv (persoană serologic reactivă ) trebuie repetat
prin efectuarea unui alt test ELISA, folosind truse cu antigene virale diferite. În cazul
în care şi al doilea test ELISA este pozitiv este necesară confirmarea infecţiei prin
efectuarea testului Western-blot.
  2.Tehnicile  de  depistare  a  virusului  ca  atare  sau  a  componentelor  virale
(proteice sau genomice) în sângele pacientului, sunt utile pentru depistarea infecţiei
în timpul perioadei, aşa zisă, fereastră imunologică , când anticorpii specifici anti-HIV
1+2 nu sunt prezenţi în ser, şi la nou-născuţii din mame seropozitive, la care prezenţa
anticorpilor materni determină reacţii ELISA fals pozitive.
  tehnici de cultivare în vitro a virusului pe culturi celulare umane;
  detectarea antigenelor p24 ( HIV1) şi p 25 (HIV2) prin metode ELISA sandwich;
  depistarea proteinei nef;
  tehnici de amplificare enzimatică a unor gene virale sau a întregului ARN sau ADN
proviral, prin hibridizare in situ sau prin PCR ( polymerase chain reaction ).
Conduita practică de diagnostic:
qTestarea se face în următoarele condiţii:
q1. Cu consimţământul  pacientului (prevăzut în baza reglementărilor internaţionale privind
respectarea drepturilor omului):
q la cererea a pacientului;
q în baza unor elemente de suspiciune clinico-epidemiologică;
q transfuzii efectuate în perioada amintită de risc.

qSe recomandă efectuarea în scop de depistare în următoarele situaţii: prenupţial, recruţi, personal
medico-sanitar (chirurgi, stomatologi, personal de îngrijire a bolnavilor cu HIV, laboratoare de analize,
morgă), cât şi pentru supravegherea epidemiologică a copiilor instituţionalizaţi sau de tip santinelă în
grupe mai mari populaţionale.
q2. Screening obligatoriu în următoarele situaţii:
q gravide,
q bolnavi cu boli transmisibile sexual,
q persoane cu parteneri sexuali multipli,
q donatori de sânge,
q persoane din grupe speciale de risc: homosexuali, toxicomani i.v., deţinuţi, politransfuzaţi.

q3. Pacienţii cu teste de depistare pozitive vor fi supuşi la a doua testare în vederea confirmării
infecţiei. Medicul are obligativitatea informării pacientului asupra rezultatului definitiv, alături de
consilierea acestuia despre perspectiva evolutivă, a riscului de transmitere la alte persoane, a situaţiei
familiale, asupra drepturilor sociale.
q4. Toate cazurile seropozitive se bucură de confidenţialitate.
Forme de manifestare ale procesului 
epidemiologic

qevoluţie pandemică (datorită răspândirii geografice


extinse)
qmodele epidemiologice:
q model I
q model II
q model III
q model IV
INFECŢIA HIV/SIDA

Modelul I – SUA, Canada, Europa de Vest, Australia, Noua Zeelandă


qpredomină homosexualitatea, administrarea de droguri iv.
qdebutul epidemiei în anii 80
qapogeul epidemiei în anii 90
qla ora actuală situația epidemiologică stabilizată
qepidemia a afectat inițial grupele cu risc (homosexuali, prostituate)
INFECŢIA HIV/SIDA

Modelul II – Africa, America de Sud, zona Caraibelor


qzona cea mai afectată – zona subsahariană
qepidemia a debutat în anii 80 (dovezi şi pentru cazuri din
anii 70)
qinfecţia nu s-a limitat la grupe cu risc
qafectare predilectă a femeilor tinere (20-25 ani)
qmodalitatea de transmitere preponderentă – transmitere
perinatală
INFECŢIA HIV/SIDA

Modelul III – Asia


qprevalenţă relativ mică a infecţiei (raportată la populaţie)
qtransmitere sexuală şi destul de frecvent transmitere între
narcomani (parenteral)
INFECŢIA HIV/SIDA

Modelul IV – Europa de Est şi parţial Europa Centrală


qepidemie cu debut la sfârşitul anilor 80 şi începutul anilor 90
qepidemie în derulare, număr de cazuri în creştere
qla începutul epidemiei au predominat cazurile pediatrice
qcreşte numărul de adulţi afectaţi
qpredomină heterosexualitatea
Incidența HIVdupă modul de
transmitere și țară, în UE/EEA, în anul
2016
INFECŢIA HIV/SIDA

Situaţia infecţiei HIV/SIDA în România


 evoluţie bimodală
◦ iniţial afectare predilectă a copiilor
◦ ulterior creşte gradul de afectare al adulţilor
 primul vârf epidemic
◦ la copii
◦ transmitere preponderent nosocomială („neglijenţă în
activitatea medicală”)
 al doilea val
◦ afectare adulţi
◦ creşte numărul adolescenţilor şi al gravidelor infectate
◦ tendinţă de egalizare a raportului bărbaţi: femei
MĂSURI DE PREVENȚIE
În acest sens, la nivel european există
preocupări în trei domenii principale:
  1.acordarea de prioritate măsurilor de prevenire, cum ar fi: promovarea 
sexului protejat prin  folosirea prezervativelor, terapia de  substituție  cu 
opioide  și  programele  privind  utilizarea  seringilor  de  unică  folosință 
pentru  consumatorii  de  droguri  injectabile,  profilaxia  pre-expunere 
pentru HIV;
  2.furnizarea  de  servicii  de  consiliere  și  testare  HIV, inclusiv  servicii  de 
diagnostic rapid, testare HIV în comunitate (contacți etc.) și auto-testare 
HIV; 
  3.asigurarea  accesului  rapid  la  tratament  și  îngrijire  de  calitate  pentru 
cei diagnosticați
Preocuparea OMS în ceea ce privește intervențiile
de sănătate pentru prevenirea HIV în rândul
populațiilor vulnerabile se concretizează în
următoarele:
  1.Se  recomandă  utilizarea  corectă  a  prezervativelor  pentru  prevenirea 
transmiterii sexuale a infecției HIV și a infecțiilor cu transmitere sexuală 
(ITS).
  2.Profilaxia  pre-expunere  (PrEP)  cu  tenofovir  disproxil  fumerat  (TDF) 
este utilizată în prevenirea HIV, după expunere. 
  3.Pentru  prevenirea  infecției  HIV  există chiar  și  recomandarea  de  a  se 
face o circumcizie voluntară medicală masculină în special în zonele cu 
epidemii HIV hiperendemice și generalizate. 
  4.Persoanele  care  își  injectează  droguri  trebuie  să  aibă  acces  la 
echipamente sterile de injectare.
  5.Persoanele dependente de opiacee trebuie să aibă acces la terapia de 
substituție cu opioide, în conformitate cu recomandările OMS.
Preocuparea OMS în ceea ce privește intervențiile
de sănătate pentru prevenirea HIV în rândul
populațiilor vulnerabile se concretizează în
următoarele:
  6.Consumatorii  de  alcool  sau  alte  substanțe  de  abuz  ar  trebui  să  aibă 
acces la intervenții psihosociale specifice.
  7.Testarea și consilierea voluntară a HIV ar trebui să fie disponibile atât 
în  mediul  clinic,  cât și  în  comunitate, ca  o  componentă a  serviciilor  de 
prevenire, tratament și îngrijire.
  8.Populațiile  vulnerabile  care  trăiesc  cu  HIV  trebuie  să  aibă  acces  la 
terapia antiretrovirală (ART).
  9.  Toate  femeile  gravidele  din  populațiile  vulnerabile  ar  trebui  să  aibă 
același  acces  la  servicii  pe  perioada  sarcinii,  pentru  prevenirea 
transmiterii HIV de la mamă la făt.
Măsuri de combatere

qinternări în funcţie de patologie


qclarificare diagnostic
qdeclarare nominală
qdecontaminarea
qancheta epidemiologică
qsupraveghere contacţi (clinic, serologic)
qprotejare contacţi
qeducaţie pentru sănătate (protejare contacţi, evitarea
transmiterii infecţiei)
qconsiliere 
Combatere

1. Măsuri faţă de izvorul de infecţie
qdepistare precoce: epidemiologic, clinic, prin
examene de laborator
qizolarea cazurilor, nu este obligatorie, numai în
cazul în care survine boala cu complicaţiile ei
(infecţii intercurente)
qdeclarare, nominală, supravegherea făcându-se de
către Comisia Naţională de supraveghere a SIDA.
qpartenerii sexuali, se recomandă a fi investigaţi
serologic
Combatere
2. Măsuri faţă de căile de transmitere
qrespectarea tehnicii aseptice, pentru orice manevră săngerândă
qrespecterea precauţiunilor universale
Combatere
3. Măsuri faţă de receptivi
qÎn caz de accident profesional prin înţepare sau stropire, nu se indică
favorizarea sângerării, spălare abundentă cu apă, minim 500ml, aplicare
de dezinfectante, timp de 5 minute sub formă de comprese sau în ploaie,
cu clorhexidină 0,05%, alcool etilic 70%, iodofori 10%, glutaraldehidă
2%, apă oxigenată 3% şi administrare de chimioprofilaxie, imediat după
expunere (triplă asociere cu Zidovudină, Lamivudină şi Indinavir), este
indicată şi supravegherea serologică.
qLa gravidele pozitive care refuză întreruperea sarcinii, se recomandă
administrarea de antiretrovirale Zidovudină sau Nevirapine, naşterea
prin cezariană, alimentaţia artificială a nou-născutului, măsuri care scad
cu mult riscul infecţiei acestuia.; este necesară începerea tratamentului
cu antiretrovirale la nou-născut imediat după naştere.
qEducaţia  sexuală privind folosirea prezervativului, mai ales în cazul
relaţiilor ocazionale
EPIDEMIOLOGIA BOLILOR CU
TRANSMITERE SEXUALĂ (BTS)
Date generale
qBTS se referă la peste 35 de organisme infecțioase care sunt transmise 
în principal prin activitatea sexuală. 
qPrevenirea  BTS  este  o  strategie esențială  de  îngrijire  primară,  pentru 
îmbunătățirea sănătății reproductive.
qCele  cauzate  de  bacterii  și  protozoare  pot  fi  vindecate,  adesea  cu 
tratament cu o singură doză, în timp ce infecțiile virale, herpesul genital 
și HIV, sunt infecții pe viață, incurabile.
q Alte  BTS,  în  special  cele  care  provoacă  ulcerații  genitale,  facilitează 
transmiterea sexuală a HIV. 
qÎntrucât o  proporție  ridicată  de  BTS sunt  asimptomatice,  în  special  la 
femei, controlul lor depinde de screening și tratamentul populațiilor cu 
risc,  precum  și  de  furnizarea  unui  tratament  eficient  pentru  cei  cu 
simptome. 
Date generale
  BTS provoacă multe complicații clinice nocive, adesea ireversibile și 
costisitoare, cum ar fi:
qProbleme a funcției reproductive
qProbleme de sănătate fetală și perinatală
qCancer
qFacilitarea transmiterii sexuale a infecției cu HIV
Agent etiologic
  Unii dintre cei mai frecvenți agenți patogeni cu transmitere sexuală pot 
fi împărțiți în bacterii, viruși și paraziți.
  Bacteriile comune
qNeisseria gonorrhoeae (provoacă gonoree sau infecție gonococică)
qChlamydia trachomatis (cauzează infecții cu Chlamydia)
qTreponema pallidum (provoacă sifilis)
qHaemophilus ducreyi (cauzează cancroid)
qKlebsiella granulomatis (cunoscută anterior ca Calymmatobacterium 
granulomatis, determină granulom inghinal sau donovanosis)
Agent etiologic
  Virușii comuni
qHIV (provoacă SIDA)
qHerpes simplex virus tip 2 (cauzează herpes genital)
qPapilomavirusul uman sau HPV (determină condiloame genitale și 
anumite subtipuri, care ulterior duc la cancer de col uterin la femei)
qVirusul hepatitei B (cauzează hepatită și cazurile cronice pot duce la 
cancer hepatic)
qCitomegalovirus (provoacă inflamații în mai multe organe, inclusiv la 
nivelul creierului, ochiului și intestinului)
Agent etiologic
  Paraziţii
qTrichomonas vaginalis (provoacă trichomoniaza vaginală)
qCandida albicans (provoacă vulvovaginită la femei și inflamația 
penisului glandelor și a prepuțului la bărbați)
Proces epidemiologic
  
◦ Sursa de infecție
  
qSursa este persoana infectată cu un factor patogen cauzator de BTS.
qSe transmite de la persoană la persoană.
qBacteriile și virușii care provoacă aceste BTS, pot fi găsiți în spermă, 
secrețiile vaginale şi în sânge, iar zonele cele mai frecvent infectate ale 
corpului uman sunt zonele genitale, anale și zona gâtului.
Proces epidemiologic
◦ Cale de transmisie 
qContaminarea se realizează prin relații sexuale vaginale, anale sau 
orale neprotejate cu cineva care are deja BTS.
qÎn funcție de patogenul implicat în BTS, infecțiile pot fi transmise și 
prin ace de schimb și alăptare.
qMai multe BTS, în special HIV și sifilis, pot fi transmise prin sânge, 
schimb de fluide corporale precum sperma, secreții uretrale sau secreții 
vaginale și de la mamă la copil în timpul sarcinii și nașterii.
qO persoană poate obține unele BTS, cum ar fi herpesul sau negii 
genitali, prin contactul piele pe piele, cu o zonă iritată și infectată.
Proces epidemiologic
◦ Receptivitate 
qOricine este activ sexual este expus posibilității de infecție, în special 
dacă nu se utilizează măsuri preventive adecvate. 
qPersoanele care au fost active sexual în trecut pot prezenta complicații 
din cauza infecțiilor dobândite anterior, care au fost nediagnosticate sau 
netratate.
qTinerii cu vârsta până în 25 de ani fac parte din grupul cel mai expus la 
BTS;
qImunodepresia este, de asemenea, un factor care crește receptivitatea 
organismului în contactarea unei BTS.
Proces epidemiologic
◦ Factori favorizanți 
  Orice  persoană  activă  sexual are un  risc  de  a  fi  expusă,  într-o anumită 
măsură,  la  o  infecție  cu  transmitere  sexuală.  Factorii  care  pot  crește 
acest risc sunt:
•Contact sexual neprotejat. 
• Dacă există penetrare vaginală sau anală, iar partenerul/partenera infectat/ă 
nu folosește prezervativ din latex crește semnificativ riscul de infectie cu ITS
• Folosirea improprie sau nepotrivita a prezervativelor poate, de asemenea, să 
crească riscul. 
• Sexul  oral  poate  fi  mai  puțin  riscant,  însă  infecțiile  pot  fi  transmise  în  lipsa 
unui prezervativ din latex sau a barajului dentar
Proces epidemiologic
◦ Factori favorizanți 
•Contact sexual cu parteneri multipli. Cu cât este mai mare numărul de 
parteneri, cu atât mai crescut este riscul de ITS. Este valabil atât pentru 
partenerii simultani, cât și pentru relațiile monogame consecutive.
•Istoric de ITS. Dacă ai avut o ITS ești la risc să dobândești o altă ITS.
•Raport sexual forțat sau activitate sexuală forțată. Experiența unui viol 
se  dovedeste  traumatizanta.  Oricât  ti-ar  fi  de  greu,  este  important  să 
mergi la specialist în cel mai scurt timp pentru a beneficia de screening, 
tratament și sprijin emoțional.
•Abuz de alcool sau de droguri recreationale. Abuzul de substante poate 
să  inhibe  discernamantul  și,  astfel,  să  predispună  la  comportamente 
riscante.
Proces epidemiologic
◦ Factori favorizanți 
•Droguri  injectabile.  Impărțirea  acelor  determină  răspândirea  multor 
infecții severe, între care HIV, hepatita B și hepatita C.
•Vârsta tânără. Jumătate dintre ITS afectează persoane între 15 si 24 de 
ani.
•Medicamente pentru disfuncție erectilă. Asigură-te că ești la curent cu 
practicile  sexuale  sigure  dacă  soliciți  medicului  unul  dintre  aceste 
medicamente.
Chlamydia
  Chlamydia este o infectie bacteriana a tractului genital. 
  Chlamydia poate fi dificil de depistat deoarece infectia in primele stadii 
este frecvent asimptomatica. 
  Semnele  si  simptomele  apar  dupa  1-3  saptamani  de  la  expunerea  la 
chlamydia. 
  Chiar si atunci cand se produc, manifestarile sunt de cele mai multe ori 
blande  si  trecatoare,  putand  fi  trecute  usor  cu  vederea  –  infectia  cu 
chlamydia mai este denumita “infectie tacuta”.
Gonoree
  Gonoreea este o infectie bacteriana a tractului genital. 
  Se poate dezvolta si la nivelul cavitatii bucale, gatului, ochilor si 
anusului. 
  Primele simptome apar in general in 10 zile de la expunere, dar sunt 
cazuri cand pot trece cateva luni pana la aparitia acestora.
Tricomonaza
  Tricomonaza este o ITS frecventa provocata de un parazit microscopic, 
constituit dintr-o singura celula, numit Trichomonas vaginalis. Acesta se 
raspandeste prin contact sexual cu persoana infectata.
  De obicei, parazitul infecteaza tractul urinar la barbat, insa, in 
majoritatea cazurilor, nu da simptome. 
  La femei, parazitul infecteaza vaginul. 
  Cand provoaca simptome, acestea pot sa apara in 5-28 de zile de la 
expunere si variaza de la iritatie usoara la inflamatie severa.
HIV
  HIV este virusul imunodeficientei umane.
  HIV afecteaza capacitatea organismului de a lupta cu virusurile, 
bacteriile si ciupercile.
  HIV determina SIDA (Sindromul imunodeficientei dobandite), afectiune 
cronica, care iti poate pune viata in pericol.
  In primul stadiu al infectarii este posibil sa nu apara simptome. 
  Unele persoane dezvolta simptome asemanatoare gripei, de obicei la 2-
6 saptamani de la infectare. 
  Testarea este singura modalitate prin care poti afla daca ai fost infectat 
cu HIV.
Herpes genital
  Foarte  contagios,  herpesul  genital  este  provocat de  un  tip  al  virusului 
herpes  simplex  care  intra  in  organism  prin  leziunile  mici  de  la  nivelul 
pielii sau al membranelor mucoase. 
  Majoritatea  celor  infectati nu  afla  niciodata  ca  au  virusul  deoarece  nu 
au  semne  sau  simptome  ori  acestea  sunt  atat  de  usoare  incat  trec 
neobservate.
  Cand  semnele  si  simptomele  sunt  evidente,  primul  episod  este  in 
general cel mai sever. 
  Unele persoane pot sa nu aiba niciodata un al doilea episod, in timp ce 
altele au episoade recurente pe parcursul a cateva zeci de ani.
Infectia cu papilomavirusul uman
(HPV) si negii genitali
  Infectia cu HPV este una dintre cele mai frecvente forme de infectie cu 
transmitere sexuala. Unele tipuri de HPV cresc riscul de cancer de col uterin. 
Alte forme provoaca negi genitali. De obicei, HPV nu da semne sau simptome. 
  Semnele si simptomele negilor genitali pot fi:
• Tumefactiii mici, de culoarea pielii sau gri in zona genitala
• Unii negi se unesc si iau o forma conopidiforma
• Mancarime sau disconfort in zona genitala
• Sangerare la contact sexual

  Deseori, negii genitali nu dau simptome. Negii genitali pot avea diametrul de 
1mm sau se pot multiplica in grupuri mari.
  La femei, negii genital pot creste la nivelul vulvei, peretii vaginului, colului uterin 
si pe zona dintre organele genitale externe si anus. 
  La barbati, negii pot sa apara in varful sau pe axul penisului, pe scrot sau anus. 
Negii genitali pot sa apara la nivelul gurii sau gatului in cazul contactului sexual 
oral cu persoana infectata.
Sifilis
  Sifilisul este o infectie bacteriana. 
  Boala afecteaza organele genitale, pielea si membranele mucoase, dar 
poate afecta si alte zone ale corpului, inclusiv creierul si inima. 
  Semnele si simptomele sifilisului evolueaza in 4 stadii – primar, 
secundar, latent si tertiar. 
  Exista, de asemenea, sifilis congenital – boala este transmisa de la 
femeia gravida infectata la fat. 
  Sifilisul congenital poate fi o boala invalidanta, potential fatala pentru 
nou-nascut, prin urmare, devine important ca gravida infectata sa 
primeasca tratament.
Măsuri de prevenție
q Abstinența - cea mai fiabilă modalitate de a evita infecția este abstinența sexuală (anală, vaginală sau 
orală).
qVaccinurile -  sunt modalități sigure, eficiente și recomandate de a preveni hepatita B și HPV. 
qVaccinarea împotriva HPV este recomandată adolescenților cu vârsta între 11 sau 12 ani (sau poate 
începe la vârsta de 9 ani) și tuturor până la 26 de ani, dacă nu a fost deja vaccinată. 
qVaccinarea nu este recomandată tuturor celor mai mari de 26 de ani. Cu toate acestea, unii adulți cu 
vârste cuprinse  între 27  și  45  de  ani,  care nu  sunt  deja  vaccinați, pot  decide  să  obțină  vaccinul HPV 
după ce au discutat cu medicul lor despre riscurile lor pentru noile infecții cu HPV și despre beneficiile 
posibile ale vaccinării. 
qVaccinarea împotriva  HPV  în  această  categorie  de  vârstă  oferă  mai  puține  beneficii,  deoarece  mai 
multe persoane au fost deja expuse la HPV. De asemenea, ar trebui să vă vaccinați împotriva hepatitei 
B dacă nu ați fost vaccinat când erați mai tânăr.
qReducerea numărului partenerilor sexuali
qMonogamia reciprocă
qUtilizarea prezervativelor (masculine/feminine)
Măsuri de prevenție
qDiafragme cervicale 
qSpermicide şi microbicide topice
qHisterectomia, sterilizarea chirurgicalǎ şi contracepţia
qCircumcizia
qManagementul partenerilor
Indicatii teste de screening pentru infectii cu
transmitere sexuala (ITS) recomandate
•Pacientul /pacienta relateaza orice simptomatologie genitala: usturime, 
scurgere, purit, aparitia oricarei leziuni genito-inghinal, scrotal, perianal
•Examenul clinic obiectiveaza orice leziune genitala sau anala
•Adenopatie inghinala neinflamatorie/inflamatorie
•Contact sexual cu o persoana suspecta de ITS
•Gravida care anterior sarcinii a fost diagnosticata cu sifilis cu/fara 
tratament
Indicatii teste de screening pentru infectii cu
transmitere sexuala (ITS) recomandate
•Screening  pentru  sifilis,  HIV  si  hepatita  B  pentru  toate  gravidele  - 
testarea se efectueaza de 3 ori/durata sarcina (daca nu exista rezultate 
pozitive):  in  trimestrele  1,2  si  3;  screening  la  inceputul  sarcinii  pentru 
chlamydia  si  gonoree  pentru  gravidele  la  risc,  cu  repetarea  testelor  la 
nevoie, pentru a proteja sanatatea mamelor si a nou-nascutilor.
•Orice pacient care a fost diagnosticat cu sifilis cu/fara tratament
•Toate persoanele de 13-64 de ani ar trebui testate pentru HIV cel putin 
1 data
•Screening  anual  pentru  chlamydia  pentru  toate  femeile  sub  25  de  ani 
active sexual, precum si pentru femeile peste 25 de ani cu factori de risc 
- parteneri sexuali multipli sau un singur partener care are o ITS
Indicatii teste de screening pentru infectii cu
transmitere sexuala (ITS) recomandate
•Screening  anual  pentru  gonoree  pentru  toate  femeile  sub  25  de  ani 
active sexual, precum si pentru femeile peste 25 de ani cu factori de risc 
ca parteneri sexuali multipli sau un singur partener care are o ITS.
•Screening  pentru  sifilis,  chlamydia  si  gonoree  cel  putin  1  data  pe  an 
pentru toti barbatii activi sexual – homosexuali, bisexuali si barbati care 
au  relatii  sexuale  cu  alti  barbati.  Daca  au  parteneri  multipli  sau 
ocazionali, ar trebui sa efectueze screening mai frecvent (la interval de 3
-6 luni).
•Barbatii  homosexuali  si  bisexuali  pot  efectua  testarea  pentru  HIV  mai 
frecvent (la interval de 3-6 luni)
•Ar trebui sa se testeze pentru HIV cel putin 1 data pe an persoanele care 
practica  sex  neprotejat  sau  impart  echipamentul  de  injectare  a 
drogurilor
Măsuri de combatere
qTratamentul pentru  BTS constă de  obicei  din  una  dintre următoarele, 
în funcție de infecție:
qAntibiotice. Bolile  cu  transmitere sexuală cauzate de  bacterii  sunt,  în 
general, mai ușor de tratat. În cazul unei femei însărcinate și dacă are o 
afecțiune sexuală, tratamentul poate preveni sau reduce riscul infectării 
copilului.
qMedicamente  antivirale.  În  caz  de  herpes  sau  HIV, se  va  prescrie  un 
medicament antiviral. Vor fi mai puține recurențe, dar cu toate acestea, 
este  încă  posibilă  transmiterea  virusului.  Infecțiile  virale  pot  fi 
gestionate, dar nu întotdeauna vindecate.