Sunteți pe pagina 1din 147

CURS NR 13-14

Epidemiologia bolilor netransmisibile

dr. Voidăzan Septimiu


Medic Primar Epidemiolog
Profesor universitar
Disciplina de Epidemiologie
UMFST “George Emil Palade” Tîrgu-Mureş
CONȚINUT
Epidemiologia unor boli netransmisibile I:
(boli maligne, boli de metabolism: DZ tip 1 și 2, obezitate)
Elemente de epidemiologie descriptivă, indicatori de morbiditate/mortalitate,
cauzalitatea și evaluarea riscului.
Structura procesului epidemiologic, prevenție și combatere.

Epidemiologia unor boli netransmisibile II:


(boli cardiovasculare, boli respiratorii, boli digestive, boli neuro-psihice)
Elemente de epidemiologie descriptivă, indicatori de morbiditate/mortalitate,
cauzalitatea și evaluarea riscului.
Structura procesului epidemiologic, prevenție și combatere.
Boli netransmisibile:

boli “ale civilizaţiei“

duc la îmbătrânirea populaţiei

etiologie: intricarea cauzelor neinfecţioase

risc generat de stilul de viaţă

BCV, diabet, cancer, boli mentale, etc.


CONTROLUL BOLILOR NEINFECŢIOASE:

 Cunoaşterea potenţialului BNT (procesul epidemiologic)

 Asigurarea măsurilor de prevenţie (treptele prevenţiei)

 Asigurarea monitorizării stării de sănătate (dispensarizarea)

 Identificarea şi neutralizarea riscurilor (studii


epidemiologice; screening, supraveghere)

Planificarea şi evaluarea acţiunilor de sănătate comunitară


(programe de sănătate: internaţionale, naţionale, regionale)
OBIECTIVELE ŞI COMPARTIMENTELE
EPIDEMIOLOGIEI BOLILOR
NETRANSMISIBILE
OBIECTIVE
1. Promovarea sănătăţii populaţionale prin:

- evitarea fenomenelor morbide cu tendinţă de răspândire


- acţiuni programate de prevenţie sau combatere
- cunoaşterea şi neutralizarea FR
- protecţia prin dispensarizare a grupurilor cu risc.

2. Realizarea acţiunilor tip screening, pentru evaluarea la nivel


populaţional a factorilor sanogeni (promovare) şi nesanogeni
(neutralizare).

3. Organizarea cercetărilor pentru cunoaşterea modificărilor înregistrate la


nivelul ecosistemului uman şi înţelegerea efectelor acestora asupra
sănătăţii.
4. Urmărirea istoriei naturale şi a evoluţiei manifestărilor clinice
ale BNT prin evaluări specifice.

5. Elaborarea programelor prevenţionale cu impact pe termen lung


asupra stării de sănătate la nivel individual şi a comunităţii.

6. Elaborarea şi adaptarea programelor de supraveghere


epidemiologică a BNT la schimbările medicale şi socio-economice
ale societăţii.

7. Evaluarea necesarului de asistenţă prevenţională, a costurilor,


eficienţei prestaţiilor şi programelor pentru promovarea sănătăţii,
dar şi a serviciilor de sănătate în general (managementul serviciilor
medicale).
Caracteristici epidemiologice ale bolilor
netransmisibile:
- Bolile netransmisibile reprezintă o problemă importantă de
sănătate publică, fiind principala cauză de mortalitate şi de
morbiditate la nivel mondial.
-Aceste afecţiuni au câteva caracteristici epidemiologice comune,
după cum urmează:
nu au o etiologie cunoscută;
perioada de latenţă este mare;
debutul este greu de reperat în timp;
necesită un management susţinut, pe o perioadă de mai mulţi
ani, chiar decenii.
Caracteristici epidemiologice ale bolilor netransmisibile:

Apar atât în statele bogate, cât şi in cele sărace, ceea ce reflectă


modificarea comportamentului alimentar, scăderea nivelului de
activitate fizică şi creşterea consumului produselor din tutun le
nivel mondial, ca rezultat al urbanizării, industrializării,
dezvoltării economice şi globalizării pieţei alimentare.
Totuşi, cea mai mare parte a deceselor prin boli cronice provine
din ţările sărace, aceste boli având un impact mult mai mare în
populaţiile sărace sau marginalizate.
Există mai mulţi factori de risc implicaţi în apariţia bolilor
cronice.
Au caracter plurifactorial, între care pot exista relaţii aditive,
antagonice sau, cel mai frecvent, multiplicative. Astfel, asocierea
DZcu HTA creşte de 19 ori riscul de accident vascular cerebral.
Caracteristici epidemiologice ale bolilor netransmisibile:

Factorii de risc au efecte diferite, în raport cu diferiţi


bolnavi.
Cea mai mare parte a poverii acestor boli în populaţie
este determinată de un număr relativ redus de factori de
risc (fumatul, consumul de alcool, comportamentul
alimentar, inactivitatea fizică şi carcinogenii din mediu),
care acţionează independent sau adesea combinaţi.
Modificarea comportamentului alimentar, creşterea
nivelului de activitate fizică şi controlul consumului de
tutun ar putea avea un impact major în reducerea
incidenţei bolilor cronice într-un interval de timp relativ
scurt.
Caracteristici epidemiologice ale bolilor netransmisibile:

 Sunt o consecinţă explicabilă a tranziţiei demografice,


caracterizată prin creşterea prevalenţei populaţiei vârstnice
şi a speranţei de viaţă a populaţiei, având ca urmare
creşterea expunerii la factori de risc şi deci creşterea
prevalenţei bolilor cronice.
 Necesită intervenţii susţinute la nivel internaţional şi
naţional, pentru a fi prevenite şi controlate, deoarece
determină costuri uriaşe atât pentru pacienţi, cât şi pentru
societate, putând deveni un obstacol serios în calea
dezvoltării socio-economice.
Rata mortalităţii generale a populaţiei este influenţată
semnificativ de o multitudine de factori:

• de structura pe vârstă a populaţiei: cu cât populaţia este mai tânară, cu


atât mortalitatea generală este mai redusă;

• de tipul de morbiditate înregistrat în populaţia respectivă: prevalenţa


ridicată a bolilor cronice degenerative predispune la un nivel mai ridicat
al mortalității generale;

• de nivelul de dezvoltare socio-economică şi de nivelul de trai: ţările


dezvoltate au o mortalitate generală mai redusă, în ciuda ponderii
importante a populației vârstnice;

• de gradul de dezvoltare a serviciilor medicale şi, în special, asistenţa


de urgenţă şi îngrijirile la domiciliu;

• de nivelul de educaţie şi instruire a populaţiei.


Procesul epidemiologic în BNT:
Procesul epidemiologic în BNT:
 Este necesar ca la un moment dat – moment critic – să se
întrunească 3 factori numiți factori determinanți:
Sursele generatoare de factori de risc
Căile de transmitere
Vulnerabilitatea organismului la factorii de risc
Factorii dinamizatori favorizanț:
Factori naturali
(activitățile solare, oscilațiile presiunii atmosferice, umiditatea
aerului, etc)
Factori sociali
(locuința, nutriția, calitatea și cantitatea apei, etc.)
SURSELE GENERATOARE DE FACTORI DE RISC

Cele mai importante surse producătoare de agenţi de agresiune


pentru sănătatea populaţională sunt:
o Tehnologiile industriale generatoare de: zgomot, trepidaţii,
gaze, pulberi.
o Chimizarea. Cele câteva milioane de compuşi chimici de
natură organică sau anorganică şi care provin din surse naturale
sau industriale, crează numeroase riscuri pentru sănătatea umană.
o Aglomeraţiile urbane
o Structurile demografice
o Exploatarea neraţională a naturii
o Sistemele energetice
o Brasajul populaţional s-a transformat într-o sursă
importantă de factori de agresiune care produc: stres, eşecuri
adaptative, boli psihice.
o Explozia informaţională
o Consumul abuziv de droguri
o Stilul de viaţă nesanogen
CĂILE DE TRANSMITERE A FACTORILOR DE RISC
 Factorii de risc pot fi transmişi direct, în cazul contactului
direct al omului cu aceştia cum se întâmplă în condiţii ocupaţionale,
sau pot fi transmişi în mod indirect prin aer
Transmiterea indirectă a factorilor de risc se mai poate realiza prin
intermediul apei
 Modificările unor microelemente din apă pot influenţa de
asemenea inducerea unor boli cronice, spre exemplu carenţa în iod
- guşa endemic
 Solul poate transmite astfel: pesticide, insecticide,
fungicide, reziduuri petroliere, reziduuri provenite din extracţiile de
cărbune, substanţe radioactive, etc.
 Alimentele pot conţine conservanţi, coloranţi, pesticide,
fier, cupru, zinc, hidrocarburi aromatice, detergenţi, substanţe
radioactive, produse medicamentoase antibacteriene şi
antiparazitare.
 Abaterile nutriţionale
 În circumstanţe speciale obiectele şi mâna pot realiza
transmiteri ale unor factori de risc cum sunt: substanţele
radioactive sau diverse metale.
2.4 VULNERABILITATEA ORGANISMULUI LA ACŢIUNEA FACTORILOR
DE RISC
 Vulnerabilitatea este starea sau tendinţa organismului de a
reacţiona neadecvat la agresiunea mediului ambiental. Rezistenţa
este starea opusă vulnerabilităţii.
 Adaptabilitatea tinde să reducă sau să înlăture
vulnerabilitatea.
 La om adaptabilitatea depinde de caracteristicile biologice,
fiziologice şi mentale şi are importante particularităţi individuale.
 Organismul uman tinde să menţină constantele mediului
intern în anumite limite, această capacitate de a menţine constante
structurile şi funcţiile proprii, indiferent de variaţiile din exterior, se
numeşte homeostazie. Cu cât homeostazia este mai bună cu atât
omul va fi mai apt de a face faţă factorilor de agresiune externă.
2.5 FACTORI DINAMIZATORI FAVORIZANŢI
 A. Factori naturali:
 Oscilaţiile presiunii atmosferice- Creşterea presiunii
atmosferice produce poliurie, hipoglicemie, se măreşte riscul de
tromboze, embolii, accidente vasculare.
 Temperatura atmosferică scăzută - schimbările bruşte de
temperatură se însoţesc de variaţii de ritm cardiac,
 Umiditatea aerului - declanşează crizele de astm bronşic,
reumatism, alergii.
 Schimbările atmosferice - sindromului de meteoropatie
primară
 B. Factori sociali proveniţi din componenta socială a
ecosistemului în care locuinţa, nutriţia, calitatea şi cantitatea apei,
asistenţa medicală, educaţia, gradul de cultură, structurile
demografice, aglomeraţiile, problemele familiale, relaţiile
interumane, se pot constitui în cauze ale unor comportamente
sau obiceiuri de viaţă care produc dezechilibre homeostatice şi în
final boala.
Tendințe pe plan mondial
Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că bolile
cronice determină 71% din toate decesele din întreaga
lume, într-un număr de 41 de millioane de decese/an.
Aproape trei sferturi din toate decesele BNT apar în
țările cu venituri mici și mijlocii.
În fiecare an, 15 milioane de oameni mor din cauza
unei BNT cu vârsta cuprinsă între 30 și 69 de ani; peste
85% din aceste decese „premature” apar în țările cu
venituri mici și medii.
Misiunea OMS: detectarea, screeningul și tratamentul
BNT, precum și îngrijirea paliativă, fiind componente
cheie ale răspunsului la povara globală a BNT.
- În Europa, creşterea marcată a prevalenței acestui tip
de afecţiuni este responsabilă de scăderea duratei medii
a vieţii, de creşterea nivelului de mortalitate şi de
scăderea calităţii vieţii.

- OMS estimează că creșterea BNT a fost determinată


în primul rând de 4 factori de risc majori:
consumul de tutun,
inactivitatea fizică,
consumul nociv de alcool și
dietele nesănătoase.
Tendinţe pe plan naţional:
În România modelele de morbiditate şi mortalitate au
suferit modificări importante în ultimele decenii:
- în sensul creşterii prevalenţei bolilor cronice şi a
mortalităţii de această cauză,
- în contextul creşterii ponderii populaţiei vârstnice,
asociată cu acţiunea multiplă a factorilor de risc biologici,
de mediu, comportamentali şi cu influenţa condiţiilor
socio-economice şi a serviciilor de sănătate.
Mortalitatea pe cauze în ultimii ani a relevat că cele
mai importante cauze de deces în România sunt bolile
aparatului cardiovascular, urmate de tumori, boli
digestive, bolile aparatului respirator și accidente.
- Valorile înregistrate pentru România sunt mari în comparație cu
țările dezvoltate din Europa.
- Se poate spune că, dacă asupra natalității se poate interveni mai greu,
fenomenul fiind dependent și de voința de a mai naște copii, asupra
mortalității există o posibilitate mai mare de acțiune, ea fiind
determinată de o multitudine de factori ce pot fi influențați de o
politică corespunzătoare în domeniul sănătății populației:
 creșterea nivelului de trai;
 creșterea calității asistenței medicale;
 creșterea gradului de cunoștințe medicale ale întregii
populații;
 scăderea poluării mediului ambient;
 conștientizarea necesității medicinei preventive.
- De asemenea, tendința evidentă de îmbătrânire a populației impune
atât măsuri coerente de control și prevenție a bolilor specifice vârstei
a treia, dar mai ales stimularea (prin diverse facilități) a creșterii
natalității.
1. BOLI CANCEROASE
Cancerul este de așteptat să fie principala cauză de deces și cea mai
importantă barieră pentru creșterea speranței de viață în fiecare țară a
lumii în secolul XXI.
La nivel global, aproximativ 1 din 6 decese se datorează cancerului.
Aproximativ 70% din decesele cauzate de cancer au loc în țările cu
venituri mici și mijlocii.
Există o distribuţie diferenţiată a ratei de incidenţă a cancerului. De ex.
cancerul pulmonar este frecvent în ţări dezvoltate economic cum sunt
SUA, Canada, China, Franța, ocupând locul 1 ca frecvenţă mondială.
Europa reprezintă 23,4% din totalul cazurilor de cancer și 20,3% din
totalul de decese prin cancer (deși reprezintă doar 9% din totalul global
populație), urmată de cele 21% din incidența Americii și 14,4% din
mortalitate la nivel mondial.
Abordarea epidemiologică a neoplaziilor include în
general:

◦ aprecierea gradului de afectare a populaţiei (ratele de incidenţă,


incidenţă cumulativă, prevalenţă), a trendului de evoluţie a
afecţiunilor, distribuţia geografică;
◦ identificarea factorilor de risc, aprecierea magnitudinii lor;
documentarea cauzalităţii; a relaţiei factor/factori de risc-boală, prin
cuantificarea riscurilor (riscul relativ, odss ratio, riscul atribuibil, riscul
atribuibil populaţiei);
◦ delimitarea grupelor populaţionale la risc, detectarea precoce prin
screening a bolii oligosimptomatice;
◦ aprecierea ratei de mortalitate (inclusiv mortalitatea standardizată) şi a
perioadei de supravieţuire la 5 ani de la diagnostic;
◦ strategiile de control, combatere, prevenţie.
Pentru aprecierea cauzalităţii se poate recurge la următoarele
studii epidemiologice:

◦ corelaţionale, în care unităţile de analiză sunt populaţii sau grupuri


de persoane, compararea între loturi făcându-se între populaţii din
zone geografice diferite la acelaşi moment în timp sau compararea
datelor aceluiaşi grup populaţional la intervale diferite de timp
(exemplu: corelaţia dintre consumul de grăsimi şi rata mortalităţii
prin cancer colorectal);
◦ caz-martor, în care se compară frecvenţa expunerii la cazuri cu
cancer şi la grupul de control. Se estimează şansele cazurilor cu boală
şi fără boală de a fi expuse, apreciindu-se raportul şanselor denumit
încă şi odss ratio (OR), (exemplu relaţia fumat cancer pulmonar;
relaţia între consumul de grăsimi saturate şi cancerul colorectal;
dintre infecţia cronică cu VHB şi carcinomul hepato-celular);
Pentru aprecierea cauzalităţii se poate recurge la următoarele
studii epidemiologice:

◦ de cohortă în care sunt comparate două grupuri ale aceleaşi cohorte,


grupul „expus” şi „neexpus”, urmărindu-se în timp rezultatul
expunerii, apariţia bolii (exemplu: relaţia dintre cancerigene
industriale şi cancerele ocupaţionale).
◦ Studiile de cohortă retrospective (cohortă istorică) sunt folosite
pentru documentarea carcinogenităţii, spre exemplu relaţia dintre o
expunere accidentală la radiaţii şi apariţia leucemiilor sau a cancerului
tiroidian, grupul de control fiind aceeaşi cohortă dar înainte de
accident.
◦ Nivelul asocierii între expunere şi efect se apreciază prin riscul relativ
şi riscul atribuibil (RR, RA);
Pentru aprecierea cauzalităţii se poate recurge la
următoarele studii epidemiologice:

◦ trialuri clinice randomizate şi controlate, sunt cele mai riguroase


studii din punct de vedere ştiinţific, urmăresc evaluarea eficacităţii
unui medicament, a unei proceduri terapeutice sau profilactice.
◦ Cele două grupuri, grupul „tratat” care primeşte medicamentul luat în
studiu şi grupul de „control” care primeşte placebo sunt selectate prin
randomizare, la finalul studiului se compară rezultatele.
◦ Menţinerea comparabilităţii între loturi se face prin metoda simplu sau
dublu „mascat”, adică de necunoaştere de către participanţii la studiu
sau/şi de cercetător a modului de alocare a factorului de intervenţie
(exemplu: testarea tamoxifenului în prevenţia cancerului de sân;
testarea unor microconstituienţi din alimente, cum sunt vitaminele, în
prevenirea cancerului colorectal; vaccinarea anti-hepatită B extinsă la
întreaga populaţie infantilă a unei ţări şi prevenirea carcinomului
hepatocelular).
PROCESUL EPIDEMIOLOGIC ÎN CANCER
FACTORII STRUCTURALI, MANIFESTAREA POPULAŢIONALĂ

Procesul epidemiologic al „cancerului” este foarte complex


incluzând în structura sa:
◦ numeroase surse generatoare de factori cancerigeni;
◦ căi variate de diseminare a factorilor de agresiune;
◦ o vulnerabilitate diferenţiată a organismului uman la acţiunea
factorilor de risc, la care se mai adaugă şi intervenţia factorilor
socio-economici.
Procesul epidemiologic – factorii de risc

Primul factor de risc încriminat în apariția cancerelor


este tutunul (responsabil de 22% din decesele prin
cancer), iar al doilea este dieta, care determină circa
30% din tumori în țările dezvoltate și 20% în țările în
curs de dezvoltare.
În ultimii ani numeroase studii au evidenţiat legătura
între supragreutate/obezitate şi numeroase tipuri de
cancer (esofag, colon, sân, endometru, rinichi), în timp
de activitatea fizică regulată pare să constituie un factor
de protecţie faţă de apariţia cancerului de colon și de
sân.
Se consideră ca factorii comportamentali (fumatul,
dieta, patternul activităţii fizice) și de mediu (fizic şi
ocupaţional) joacă un rol major în apariţia cancerului,
mai important decât factorii genetici.
Importanţa cancerelor ca şi cauză de deces este în
creştere, iar incidenţa unor tipuri de cancer
(bronhopulmonar, colon şi rect, sân, prostată) creşte
paralel cu nivelul de dezvoltare economică.
În general cancerul se asociază cu statusul socio-
economic, expunerea la principalii factori de risc fiind
mai mare in populaţiile cu nivel educativ scăzut.
Adiţional, pacienții cu un nivel socio-economic mai
scăzut au şi rate mai mici de supravieţuire.
Procesul epidemiologic – sursele generatoare de
factori de risc

Sursele generatoare de factori de risc se regăsesc în însăşi mediul de viaţă al omului


contemporan, 80-90% din cancere fiind datorate factorilor de mediu generaţi de procesele de
tehnologizare, urbanizare, chimizare, respectiv de stilul nesanogen de viaţă.
Sursele care pot genera factori de risc cancerigeni:
◦ industria de distilare a cărbunelui şi ţiţeiului (produşi de distilare, gaze toxice, compuşi
aromatici, tar de cărbune)
◦ industria de prelucrare a fierului şi oţelului (hidrocarburi aromate, siliciu, formaldehidă)
◦ industria de încălţăminte (benzen, uleiuri, vopsele)
◦ industria cauciucului (amine aromate, solvenţi)
◦ industria textilă (coloranţi, solvenţi, formaldehidă)
◦ sudura (siliciu, asbest, crom, nichel, beriliu, benzpiren)
◦ industria alimentară (aditivi alimentari, conservanţi, antioxidanţi, aflatoxina, nitrozamine)
◦ industria generatoare de radiaţii sau de câmpuri electromagnetice
◦ stilul de viaţă nesanogen (consum excesiv de alcool, de grăsimi saturate, NaCl, fumatul
cronic, promiscuitatea sexuală, BTS, consumul exagerat de medicamente).
Există o paletă extrem de largă de factori de risc
potenţial cancerigeni, care pot fi clasificaţi în:

ocupaţionali, în marea lor majoritate de natură


chimică (Tabelul I)
biologici, mai ales virali (Tabelul II)
factori legaţi de stilul de viaţă (Tabelul III)
factori genetici (tabelul IV)
Ocupaţionali, în marea lor majoritate de natură
chimică (Tabelul I)
Localizarea cancerului
Factorul de risc
Asbest stomac, intestin, pleură, peritoneu, plămân, laringe
Amine aromate prostata, vezica urinară, ţesut hematopoetic
Benzen ţesut hematopoetic
Cauciuc vezică urinară, ţesut hematopoetic, prostată
Cărbune plămân
Câmpuri eletromagnetice ţesut hematopoetic
Etilen oxid ţesut hematopoetic
Fier plămân
Formaldehidă cavitatea nasală, faringe
Nichel cavitatea nasală, sinusuri
Pesticide non-arsenice plămân, ţesut hematopoetic (limfoame non-Hodgkins)
Poliuretan vezică urinară
Produse petroliere piele, ţesut hematopoetic
Praf de lemn cavitatea nasală
Radon plămân
Radiaţii (ionizante, solare) ţesut hematopoetic, piele
Siliciu plămân
Biologici, mai ales virali
(Tabelul II)
Tipul de cancer
Factorul de risc

Virusul Epstein-Barr carcinom nasofaringean, afecţiuni


limfoproliferative
Virusul hepatitic B carcinom hepatocelular
Virusul hepatitic C carcinom hepatocelular
Helicobacter pylori cancer gastric
Virusul herpetic sarcom Kaposi
HLTV1 leucemie cu celule T
HTLV2 leucemie cu celule păroase
HIV1 limfom non-Hodkins, sarcom Kaposi, cancer
anal
Virusul papiloma cancer de col uterin, cancer anal
Opisthorchis viverrini şi Clonorchis colangiocarcinom
sinensis
Schisostoma hematobium cancer de vezică urinară
Factori legaţi de stilul de viaţă
(Tabelul III)
Factori ai stilului de viaţă Localizări ale cancerului

Fumatul plămân, vezică urinară, esofag, cavitatea bucală,


laringe
Fumatul pasiv plămân
Alcoolul esofag, laringe, cavitatea bucală, faringe, ficat,
sân
Frunze de betel (mestecat) cavitatea bucală
Raze ultraviolete piele, buze
Grăsimi saturate (carne) colon, prostată, rect, sân
Compuşi N-nitroso ficat
Aflatoxina ficat, colon, rect, stomac
Coloranţi, aditivi alimentari colon, stomac
Alimentaţia săracă în vegetale sau fibre colon
Alimentaţia bogată în NaCl stomac, esofag, cavitate bucală
Alimantaţie săracă în β-caroten şi vitamina C cavitatea bucală
Consum excesiv de cafea vezica urinară
Factori genetici
(Tabelul IV)

Factori genetici Tipul de cancer

Activarea unor c-myc, v-erh, N-ras-A şi gena cancer hepatic


cooncogene: acidului 19 retinoic de
către VHB
Brca1, Brca2, p53, AT şi cancer de sân, ovar, posibil de colon
RAD1
Modificări ale cromozomului 23 tumori ale sistemului nervos

Boala Down leucemii


Unele produse medicamentoase sau proceduri medicale de diagnostic:
medicamente imunosupresive, preparate hormonale folosite în terapia
estrogenică de substituţie, radioterapia, tehnici radioimune, etc. pot
costitui factori cancerigeni.
Contraceptivele orale au acţiuni diferenţiate, cresc riscul pentru cancerul
de sân, dar scad riscul pentru cel ovarian.
Medicamente ca rezerpina, plegomazin, clordelazin cresc secreţia de
prolactină care măreşte riscul de cancer mamar.
Factori endocrini endogeni, excesul de estrogeni şi prolactină sau deficitul
progesteronic favorizează apariţia cancerului mamar.
Factorii de reproducţie au de asemenea importanţă în inducerea
cancerului mamar, ovarian, endometrial. Astfel, multiparitatea, menarha
timpurie, sarcinile la vârste peste 40 de ani, ciclul menstrual precoce,
obezitatea post-menopauză influenţează simţitor riscul cancerigen.
Estimarea riscului atribuibil populaţiei sugerează
importanţa unor factori de risc.
Astfel, fumatul, 85-87% din cancerele pulmonare sunt atribuite
acestui factor de risc, 13-14% expunerilor la asbest, hidrocarburi
policiclice, radon.
Peste jumătate din cancerele colorectale sunt legate de dietă (15-
25% sunt datorate consumului de grăsimi, 25% deficitului de
vegetale din alimentaţie).
Aproximativ 30% din cancerele de col uterin sunt atribuite
promiscuităţii sexuale, fumatului, infecţiilor genitale;
12% din cancerele mamare sunt datorate obezităţii
postmenopauză, 7% primei sarcini peste 40 ani;
23% din cancerele de vezică urinară sunt atribuite expunerilor
ocupaţionale preponderent la amine aromate, poliuretan,
hidrocarburi.
Căile şi modalităţile de transmitere a
factorilor de risc

- Transmiterea factorilor de risc se realizează indirect prin


intermediul unor suporturi materiale din mediul
ambiental:
◦ aer (monoxid de carbon, substanţe radioactive, radon),
◦ apă (hidrocarburi aromate, pesticide, insecticide);
◦ alimente (compuşii N-nitroso, coloranţi, antioxidanţi,
aditivi alimentari, grăsimi saturate),
◦ obiecte-mână (plumb, mercur, siliciu, uleiuri minerale),
◦ diverse instrumente sau dispozitive medicale.
Vulnerabilitatea organismului faţă de
acţiunea FR este generală, depinde însă de:
◦ natura factorilor de risc;
◦ cantitatea, cumularea dozelor precum şi posibilitatea de asociere a mai
multor factori de risc, cu apariţia mixturilor agresive, cresc riscul;
◦ durata de acţiune a factorilor de risc;
◦ vârsta/sexul persoanelor supuse factorilor de risc;
◦ comportamentul individului;
◦ profesiunea (cancerele ocupaţionale);
◦ gradul de cultură sanitară;
◦ existenţa unor boli asociate: colita ulceroasă, boala Crohn pentru cancerul
colorectal; tuberculoza şi astmul pentru cancerul pulmonar; boli transmise
sexual pentru cancerul de col uterin; polipoză pentru cancerul gastric,
colon, rect; gastrita atrofică, hipoaciditatea gastrică pentru cancerul gastric;
mastoza chistică pentru cancerul de sân; keratoza senilă, leucoplazia pentru
cancerul tegumentar, etc.;
Incidența cancerului în general la nivel
mondial
Incidența cancerului în general la nivel
mondial
 S - A U E S T I M AT 1 9 , 3 M I L I O A N E D E
CAZURI NOI DE CANCER ȘI 10
M I L I O A N E D E D E C E S E C A U Z AT E D E
CANCER LA NIVEL MONDIAL ÎN 2020
( TA B E L U L 1 ) .
 E U R O PA R E P R E Z I N TĂ 22,8% DIN
T O TA L U L C A Z U R I L O R D E C A N C E R Ș I
19,6% DIN T O TA L U L D ECES ELOR
P R O V O C AT E DE CANCER, DEȘI
R E P R E Z I N TĂ NUMAI 9,7% DIN
P O P U L AȚ I A G L O B A L Ă , U R M ATĂ D E
A M E R I C A C U O R ATĂ D E 2 0 , 9 % D I N
T O TA L U L C A Z U R I L O R D E C A N C E R Ș I
14,2% DIN T O TA L U L D ECES ELOR
P R O V O C AT E D E C A N C E R .
 Î N C O N T R A S T C U A LT E R E G I U N I ,
P O N D E R E A D E C E S E L O R P R O V O C AT E D E
CANCER ÎN ASIA (58,3%) ȘI AFRICA
(7,2%) SUNT MAI MARI D E C ÂT
P O N D E R E A R AT E L O R D E I N C I D E N ȚĂ
(49,3%, RESPECTIV 5,7%) DIN CAUZA
DISTRIBUȚIEI DIFERITE A TIPURILOR
D E C A N C E R Ș I R AT E I FATA L I TĂȚ I I M A I
MARI ÎN ACESTE REGIUNI.
MANIFESTAREA EPIDEMIOLOGICĂ A BOLILOR CANCEROASE

Decesele prin cancer reprezintă aproximativ 15% din


totalul deceselor în fiecare an, cele mai frecvente
fiind:
◦ cancerul pulmonar (aproape 1,76 milioane de decese),
◦ cancerul gastric (768.000 decese)
◦ cancerul hepatic (830.000 decese),
◦ cancerul de sân (685.000 decese)
◦ cancerul colorectal (862.000 decese)
◦ mai mult de jumătate din cazuri apar în ţările în curs de
dezvoltare
Frecvența cancerelor în funcţie de sex
la nivel mondial
Bărbaţi Femei
% %
pulmonar 14.5 sân 24.2
prostată 13.5 colorectal 9.5
colorectal 10.9 pulmonar 8.4
vezica biliară 7.8 stomac 6.6
stomac 7.2 col uterin 6.6
esofag 4.2 ovar 4.4

pancreas 2.6 pancreas 2.5


Frecvenţa deceselor prin cancer în
funcţie de sex la nivel mondial
Bărbaţi Femei
% %

pulmonar 21.5 sân 15.5


ficat 10.4 pulmonar 13.7
colorectal 9.3 colorectal 9.5
stomac 9.1 col uterin 7.7
prostată 6.8 stomac 6
esofag 6.8 ficat 5.7
pancreas 4.5 pancreas 4.9
Bolile canceroase în România

În România, ultimele date monitorizau peste 500.000 de bolnavi, iar în


medie, anual, sunt diagnosticate alte 83.461 de cazuri, din care puţin mai
mult de jumătate sunt persoane de sex masculin (45.022).
Riscul de a face un cancer până la vârsta de 75 de ani este de 28,0% la
sexul masculin şi de 19,1% la sexul feminin.
În medie mor anual 50.902 bolnavi diagnosticaţi cu cancer din care mai
mult de jumătate sunt persoane de sex masculin (29.929).
Riscul de deces datorat cancerului până la vârsta de 75 de ani este de
19,1% la bărbați şi de 9,8% la femei.
Un calcul simplu spune că la fiecare 7 minute este diagnosticată o
persoană cu cancer şi la fiecare 11 minute moare o persoană de cancer.
Fiecare al patrulea deces în România este al unei persoane care a murit
de cancer.
Bolile canceroase în România
Incidenţa şi mortalitatea în primele cinci tipuri
de cancer la bărbaţi

Tip de cancer Incidenţă Incidenţă Mortalitate Mortalitate


(nr. cazuri) (%000) (nr.cazuri) (%000)
Pulmonar 8579 50.7 7868 45.7
Colo-rectal 6500 36.3 3702 19,2
Prostată 6029 30.5 2479 10.8
Vezică 3051 16.9 2003 11,3
urinară/hepatic
Gastric 2295 12.6 1981 10.6

După datele din tabel, la aproximativ o oră este diagnosticat un bărbat cu


cancer pulmonar şi la o oră şi 10 minute are loc un deces din cauza aceluiaşi
tip de cancer.
Incidenţa şi mortalitatea în primele cinci tipuri de
cancer la femei

Tip de cancer Incidenţă Incidenţă Mortalitate Mortalitate


(nr. cazuri) (%000) (nr.cazuri) (%000)
Mamar 9629 51,6 3378 14.6
Colo-rectal 4576 19.3 2617 9,5
Col 3308 19.5 2439 10.8
uterin/Pulmonar
Pulmonar/Col 2761 12.7 1743 8.9
uterin
Uterin/pancreas 2470 12,1 1375 5.3

După un calcul simplu din tabel, la o oră şi patru minute este diagnosticată o
femeie cu cancer mamar şi la două ore şi 50 de minute o femeie moare din
cauza aceleaşi boli.
Rata de supraviețuire
S-a îmbunătățit în ultimii 70 de ani în țările dezvoltate economic, de la
20% în 1930 la 33% în 1960, 40% în 1980 și la 50% în 2000.
La copii rata de supraviețuire este și mai mare, astăzi 75% dintre copii
diagnosticați cu cancer supraviețuiesc 5 sau chiar mai mult de 5 ani.

Localizare Supraviețuirea la 5 ani (%)


Pulmonar 13%
Leucemii 37%
Bucal 50%
Limfoame non-Hodgkin 51%
Colon și rect 58%
Col uterin 66%
Prostată 76%
Boala Hodgkin 77%
Mamar, vezică urinară 78%
Tegumentar, corp uterin 83%
Prevenţia bolilor canceroase

Ca pentru orice boală netransmisibilă, prevenția clasică a


cancerelor constă în patru trepte:

◦ P. Primordială
Scopul prevenţiei primordiale constă în a împiedica apariţia şi
stabilirea unor modele sociale, economice şi culturale despre
care se ştie că pot contribui la creşterea riscului de boală.
Campaniile anti-fumat, anti-droguri, de alimentaţie corectă
sunt câteva din acţiunile acestui nivel de prevenţie;
Prevenția primară

rămâne dezideratul major având scopul de a limita incidenţa bolii prin


controlul cauzelor, a factorilor de risc şi constă în:
◦ depistarea factorilor cu risc cancerigen
◦ reducerea concentraţiei factorilor de risc: NaCl, grăsimi saturate,
aditivi alimentari din alimente; factori ocupaţionali (asbest, benzen,
cadmiu, formaldehidă, etc.) la nivelul unităţilor industriale;
◦ reducerea prevalenţei de expunere: suprimarea fumatului sau limitarea
numărului de persoane care fumează, crearea de zone libere de fumat
pentru protecţia nefumătorilor, prudenţă în utilizarea estrogenilor
după menopauză;
◦ creşterea rezistenţei specifice a organismului prin vaccinare, exemplu
vaccinarea antihepatită B previne cancerul primar hepatic; vaccinul
obţinut din virusul Epstein-Barr induce imunitate faţă de infecţiile
cauzate de acest virus şi implicit protecţie faţă de limfomul Burkitt şi
cancerul nazofaringian.
Prevenția secundară

radioscopie, radiografie, examenul citologic al sputei


pentru cancerul pulmonar;
autoexaminarea sânilor, examen clinic, mamografie
pentru cancerul de sân;
examen rectal, decelarea sângelui ocult în materiile
fecale, sigmoidoscopie pentru cancerul prostatic;
frotiul Papanicolau, testarea HPV-DNA, colposcopie
pentru cancerul cervical.
Prevenția terţiară

are scopul de a reduce suferinţa determinată de boală,


incapacitatea şi sechelele; de a promova adaptarea
pacienţilor la condiţiile acestei boli incurabile.
2. BOLILE CARDIO-CEREBRO-VASCULARE
2. BOLILE CARDIO-CEREBRO-VASCULARE

oBolile cardio şi cerebro-vasculare reprezintă principala cauză de


deces la nivel mondial şi nu au graniţe geografice, economice sau
sociale.
oPrin ponderea pe care o au în cadrul morbidităţii generale, prin
invaliditatea şi mortalitatea indusă, BCV reprezintă una din cele
mai importante probleme de sănătate publică pe plan mondial.
oSe estimează că 17,9 milioane de persoane au murit din cauza
BCV în 2016, reprezentând 31% din totalul deceselor la nivel
mondial. Dintre aceste decese, 85% se datorează infarctului și
accidentului vascular cerebral. Peste trei sferturi din decesele
provocate de BCV au loc în țările cu venituri mici și medii.
În Europa, bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de
deces, determinând anual circa 4 milioane de decese.
BCV reprezintă 45% din toate decesele din Europa și 37% din
toate decesele din UE.
Ratele de deces cauzate atât de cardiopatia ischemică, cât și de
accidentul vascular cerebral sunt în general mai mari în Europa
Centrală ș i de Est decâ t ı̂n Europa de Nord, de Sud ș i de Vest.
În 2015, peste 85 de milioane de oameni din Europa trăiau cu
BCV și aproape 49 de milioane de persoane trăiau cu BCV în UE.
În ultimii 25 de ani, numărul absolut de cazuri de BCV a crescut
în Europa și în UE, cu creșteri ale numărului de cazuri noi de BCV
constatate în majoritatea țărilor.
Din această categorie de boli, cele mai importante
pentru România sunt:

hipertensiunea arterială;

cardiopatia ischemică;

bolile cerebrovasculare.
2.1. Hipertensiunea arterială

Hipertensiunea arterială reprezintă afecţiunea


cardiovasculară cea mai răspândită în populaţie şi una
dintre cele mai importante probleme de sănătate
publică.
Se defineşte ca o creştere persistentă a tensiunii
arteriale sistolice şi distolice peste valorile de 140/90
mmHg.
Hipertensiunea arterială esenţială reprezintă
aproximativ 85% din cazurile de hipertensiune şi este
recunoscută ca fiind un factor de risc major pentru
ateroscleroza cu localizare în special coronariană,
cerebrală şi renală.
Se estimează că 1,13 miliarde de oameni din întreaga
lume au hipertensiune, majoritatea (două treimi) trăind
în țări cu venituri mici și mijlocii.
În 2015, 1 din 4 bărbați și 1 din 5 femei aveau
hipertensiune.
Mai puțin de 1 din 5 persoane cu hipertensiune au
problema sub control.
Hipertensiunea este o cauză majoră de deces prematur
la nivel mondial.
Unul dintre obiectivele globale pentru bolile
netransmisibile este reducerea prevalenței
hipertensiunii arteriale cu 25% până în 2025 (linia de
bază 2010).
Prevalenţa ei este mult mai mare în statele europene, respectiv
55% în Germania, 49% în Finlanda, 47% în Spania, 42% în
Marea Britanie şi 38% în Suedia şi Italia. În ţările din America
latină prevalenţa hipertensiunii arteriale se estimează intre 8 şi
30%.
La nivel mondial hipertensiunea arterială este responsabilă de
circa 5 milioane de decese (peste 9% din numărul total al
deceselor), de 4 milioane de decese premature, de 49% din
cazurile de infarct miocardic şi de 62% din accidentele vasculare
cerebrale.
Boala hipertensivă cardiacă este în România de 18 ori mai
mare decât în Olanda, de 15 ori mai mare decât în Marea
Britanie, de 4 ori mai mare decât în Germania, de 5 ori mai mare
decât în Polonia și cu circa 75% mai mare decât în Bulgaria;
• HTA determină cele mai multe decese (peste 62%) prin boli
cardiovasculare în România și Europa.

• 7,4 milioane de români suferă de hipertensiune arterială. 20%


dintre aceștia nu știu că au HTA și în consecință nu se tratează
și se expun riscului de moarte premature

• Mortalitatea prin complicațiile hipertensiunii arteriale a


crescut în România cu 71% în ultimii 15 ani.

• În fiecare an, 30.000 de români mor în urma complicațiilor


hipertensiunii arteriale
Studiul SEPHAR III 2016
Prevalență HTA de 45,1% în rândul populaţiei adulte. Raportat la populația
României, înseamnă că în 2016, un estimat de circa 7,4 milioane de
persoane aveau HTA

Studiu PREDATORR 2018


HTA a fost definită ca tensiune arterială sistolică ≥ 140 mmHg și / sau
tensiune arterială diastolică ≥ 90 mmHg și / sau terapie medicamentoasă
antihipertensivă.
Rezultate:Prevalența hipertensiunii arteriale la populația adultă românească
cu vârste cuprinse între 20 și 79 de ani a fost de 47,38% și a fost mai mare la
bărbați: 48,62% decât la femei: 46,23%. Incidența hipertensiunii arteriale a
fost: 10,7% în grupul de vârstă 20 - 39 ani, 43,1% în grupul de vârstă 40 - 59
ani și 75,1% la subiecții cu vârsta ≥ 60 ani.
Concluzii: Prevalența hipertensiunii în România este ridicată, posibilele
explicații pot fi stilul de viață și dieta nesănătoase.
o Reducerea factorilor de risc modificabili
este cel mai bun mod de a preveni HTA!
o Există, de asemenea, factori de risc
nemodificabili, inclusiv antecedente
familiale de hipertensiune, vârsta peste 65
de ani și boli coexistente, cum ar fi diabetul
sau bolile renale. Evitarea factorilor de risc
alimentari și comportamentali este de două
ori importantă pentru cei cu factori de risc
nemodificabili sau ereditari.
o HTA poate fi gestionată prin reducerea și
gestionarea stresului mental, verificarea
regulată a tensiunii arteriale și consultarea
cu profesioniștii din domeniul sănătății,
tratarea tensiunii arteriale crescute și
gestionarea altor afecțiuni medicale.
POLITICI, STRATEGII, PLANURI DE ACȚIUNE
ȘI PROGRAME EXISTENTE LA NIVEL NAȚIONAL

• Programul de prevenţie a bolilor cardiovasculare al Societății Române


de Cardiologie

• Strategia populaţională de promovare a sănătăţii cardiovasculare:


o Măsuri recomandate pentru reducerea fumatului
o Recomandări destinate optimizării dietei
o Măsuri recomandate pentru promovarea activităţii fizice

• Strategia riscului înalt presupune atât screeningul populaţiei generale


pentru identificarea pacienţilor cu risc înalt de a dezvolta BCV cât şi
stabilirea strategiilor preventive recomandate pacienţilor cu risc CV
crescut
2.2. Cardiopatia ischemică
 Ce este ischemia?
Ischemia este o afecțiune în care fluxul sanguin (și, prin urmare,
oxigenul) este restricționat sau redus într-o parte a corpului.
Ischemia cardiacă - scăderea fluxului sanguin și a oxigenului către
mușchiul inimii.

 Ce este boala ischemică a inimii?


Este termenul dat problemelor cardiace cauzate de arterele cardiace
îngustate. Când arterele sunt mai înguste, la mușchiul inimii ajung
cantități mai mici de sânge și oxigen. Aceasta se mai numește boală
coronariană. Acest lucru poate duce în cele din urmă la infarct.

 Ischemia cauzează adesea dureri în piept sau disconfort cunoscut sub


numele de angina pectorală.
2.2. Cardiopatia ischemică

Cardiopatia ischemică reprezintă una dintre cele mai comune


boli cardiovasculare şi se clasifică după OMS în:
 dureroasă (angina pectorală, infarctul miocardic şi angina instabilă);
 nedureroasă (moartea subită coronariană, tulburări de ritm şi de
conducere şi insuficienţa cardiacă de origine ischemică)
Conform datelor furnizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii
şi de Asociaţia Americană a Inimii, infarctul miocardic şi
accidentul vascular cerebral sunt responsabile de un număr de
decese de două ori mai mare decât decesele produse de toate
cancerele la un loc.
2.2. Cardiopatia ischemică

 La nivel global, boala cardiacă ischemică este cea mai


frecventă cauză singulară de deces iar frecvenţă ei în
populaţia generală este în creştere. Cu toate acestea, în
Europa, în ultimele trei decenii, s-a înregistrat o tendinţă
generală de scădere a mortalităţii în urma bolii cardiace
ischemice.
 Boala cardiacă ischemică este responsabilă pentru aproape
1,8 milioane de decese anual sau 20% din totalul deceselor
în Europa, deşi există variaţii mari de la o ţară la alta.
 Cu toate că boala cardiacă ischemică se dezvoltă, în medie,
cu 7-10 ani mai târziu la femei decât la bărbaţi, infarctul
miocardic rămâne una din cazele principale de deces la
femei.
2.2. Cardiopatia ischemică
Bolile ischemice dețin o pondere mare în cadrul cauzelor de deces, la
populația 0-64 ani, în România (36,67%ooo loc.), adică 7.956 persoane,
reprezentând 15,1% din decesele înregistrate în această grupă de boli.
Comparativ cu alte țări și zone putem spune că România are valori de două
ori mai crescute față de media UE (16,08%ooo loc.) și valori puțin mai mici
decât valoarea medie pentru Regiunea Europa.
Față de țările dezvoltate ale Europei se înregistrează valori de aproximativ
patru-cinci ori mai mari.
În anul 2018 au fost înregistrate 183.082 cazuri noi de bolnavi prin boli
ischemice ale inimii reprezentând o rată de incidență de 923,7 %ooo locuitori.
Cazurile noi de boli ischemice ale inimii în anul 2018, au avut o pondere de
19,4% din numărul total de bolnavi înregistrați cu boli ale aparatului circulator
(942.760).
Boala cardiacă ischemică, cea mai frecventă cauză de DALY în majoritatea
țărilor este de 2-3 ori mai mare în România decât în țările din vestul Europei,
cu circa 10% mai mare decât în Polonia și cu circa 50% mai mică decât în
Bulgaria;
2.3. Bolile cerebrovasculare
Bolile cerebrovasculare reprezintă o cauza importantă de
morbiditate şi mortalitate şi au drept cauze principale
ateroscleroza și hipertensiunea arterială.
În studiul Framingham s-a constatat că incidenţa accidentului
vascular cerebral a fost de 5 ori mai mare la persoanele
hipertensive.
Se admite că pentru creşterea tensiunii arteriale cu 10 mmHg,
riscul producerii unui accident vascular creşte cu 10%.
De asemenea, diabetul zaharat creşte de 10 ori riscul de
accident vascular, iar asocierea cu hipertensiunea arterială
multiplică acest risc de 19 ori.
Alţi factori de risc pentru producerea accidentului vascuIar
cerebral sunt obezitatea, alcoolismul, sedentarismul şi pattern-
ul comportamental.
Letalitatea prin accidente vasculare cerebrale este de 11 %
pentru femei şi 8,4% pentru bărbaţi.
2.3. Bolile cerebrovasculare
La populația 0-64 ani, România a înregistrat o valoare a mortalității prin boli
cerebro-vasculare (21,77%ooo loc.) de trei ori mai mare decât în UE (7,21%ooo
loc.) și puțin mai mare decât în Regiunea Europa (18,09%ooo loc.).
Accidentul vascular cerebral, a doua cauză ca frecvență în țările din estul
Europei este de 3-4 ori mai mare în România decât în țările din vestul Europei, cu
circa 30% mai mare decât în Polonia și cu circa 60% mai mic decât în Bulgaria;
În anul 2018 au decedat 44.306 persoane prin boli cerebro-vasculare
(199,04%ooo locuitori), reprezentând aproximativ o treime din decesele
înregistrate prin boli ale aparatului circulator.
Toate aceste decese au o amprentă negativă asupra sistemului sanitar
românesc, iar distribuția geografică a lor ne poate ghida în a trage unele concluzii
privind managementul de sănătate în zonele respective.
În anul 2015 au fost înregistrate 87.017 cazuri noi de bolnavi cu afecțiuni
cerebro-vasculare care au determinat o incidență prin BCV de 439,0%ooo
locuitori, acestea reprezentând 9,1% din numărul total de bolnavi înregistrați cu
boli ale aparatului circulator (942.760).
Procesul epidemiologic
Surse generatoare de factori de risc
Factorii de risc cardiovasculari se clasifică în:
Factori cerți ireversibili
Vârsta,
Sexul masculin
Predispoziția genetică
Factori cerți reversibili
Colesterolemia, un colesterol total peste 240 mg/dl, sau LDL colesterol peste 160
mg/dl,
Hipertensiunea arterială
Diabet zaharat
Obezitatea
Fumatul
Sedentarismul
Factori posibili
Factori biologici, virusuri (citomegalovirus), bacterii (streptococi, bacili gram
negativi, etc)
Medicamente (contraceptive)
Modificarea balanței minerale
Hipersplenismul
Procesul epidemiologic
Surse generatoare de factori de risc
O altă clasificare a factorilor cu risc cardiovascular îi imparte în:
Factori predispozanți
Diabetul zaharat
Fumatul
Hipertensiunea arterială
Obezitatea
Colesterolemia
Factori ai bolii deja atestată
Infarctul miocardic acut atestat ECG
Cardiopatia ischemică cronucă atestată ECG, și sau prin coronarografie
Istoric de accident vascular cerebral sau atac ischemic tranzitor
Arteriopatia documentată arteriografic sau ECHO-Doppler
Factori de risc care influențează apariția și prognosticul
BCV
Relația dintre expunere la factorii de risc și BCV
Rolul asocierii factorilor de risc în inducerea HTA
Procesul epidemiologic
Căile de transmitere sunt:

Exogene
(transmiterea factorilor de risc prin aer,
alimente sau apă)

Endogene
(hipercolesterolemia, obezitatea, DZ, etc)
Procesul epidemiologic
Vulnerabilitatea - capacitatea de adaptare
Factori endofamiliali:
o Agregări familiale de HTA la rudele de gradul I
o Agregări familiale de ateroscleroză, obezitate
o Apariția ATS la gemeni
o Tensiuni sistolice asemănătoare la monozigoți
Factori legați de organism:
o Vârsta
o Sexul
o Grupa sanguină AII, contribuie la inducerea HTA
o Tipul constituțional A predispune la BCV
o Defecte congenitale (prolapsuri valvulare, alte malformații)
Factori naturali:
o exploziile solare conduc la intensificarea coagulării, creşterea
adezivităţii plachetare şi apariţia IM
o creşterea presiunii atmosferice predispune la accidente cerebro-
vasculare, embolii, tromboze
o modificările bruşte de temperatură conduc la IM
Procesul epidemiologic

Factori favorizanți

Condiții socio-economice:
o Locuință insalubră
o Alimentație insuficiență
o Tabagismul cronic, alcoolismul
Prevenția
Primordială:
o Constă în înlăturarea condiţiilor care ar putea genera
apariţia FR, conştientizarea riscului pe care unii factori îi
au asupra sănătăţii populaţiei.
o O bună educaţie pentru sănătate se realizează prin
recomandări privind:
- scăderea excesului ponderal;
- practicarea exerciţiilor fizice;
- aportul de vitamine, Na, K, Ca, Mg;
- asigurarea de mese școlare sănătoase copiilor,
- abandonul fumatului şi al alcoolului în exces.
o Conştientizarea de către populaţie a necesităţii unor
controale preventive şi a cunoaşterii valorile normale ale
tensiunii arteriale, colesterolului sunt de asemenea acţiuni
ale primei trepte a prevenţiei.
Prevenția
Primară
o Constă în depistarea şi neutralizarea FR cardiovascular. În acest
sens, s-a încercat cu bune rezultate o standardizare a metodelor
de supravegherea a principalilor factori de risc: TA, fumat,
colesterol.
o Alegerea unui calculator de risc.
o Delimitarea grupurilor cu risc mărit ca şi instituirea unor
strategii destinate să modifice unele caracteristici ale modului
de viaţă nesanogen, mai ales alimentaţia, factori stresanţi,
factori sociali, sunt alte acţiuni ale prevenţiei primare
o Prevenţia primară a endocarditelor şi endarteritelor infecţioase
se realizează aplicând corect asepsia şi antisepsia în
procedurile exploratorii şi terapeutice, iar pentru grupele cu
risc se pot administra profilactic antibiotice.
Prevenția
Secundară
o Constă în depistarea precoce a bolii, instituirea tratamentului şi
îngrijirea corectă a bolnavului, însoţite de acţiuni de
dispensarizare.
o Au rolul de a preîntâmpina apariţia complicaţiilor, cronicizării
și invalidităţii.
o Screening-ul cardiovascular are scopul de a identifica atât riscul
individual cât și de colectivitate, precum şi de a contribui la
depistarea bolii oligosimptomatice.
o Acest screening trebuie să aibă un caracter holistic şi trebuie să
vizeze controlul TA, greutatea corporală, ECG, colesterolul
(HDL, trigliceride, lipemia).
Prevenția

Terțiară
o Constă în recuperarea şi reabilitarea bolnavului prin tratament
recuperator (antrenament fizic dozat în funcţie de toleranţa la
efort, regim igieno-dietetic), tratament medicamentos de
întreţinere şi dispensarizare de recuperare.
3. BOLI DE METABOLISM ŞI NUTRIŢIE
3.1. Diabetul zaharat

Diabetul zaharat este denumirea sub care e reunit


un grup de afecţiuni caracterizate prin
incapacitatea organismului de a produce sau de a
utiliza în mod adecvat insulina, hormon necesar
pentru convertirea glucozei în energie.
Iniţial, diabetul a fost considerat ca o singură
entitate, dar acum se ştie clar că sunt mai multe
cauze care pot conduce în final la hiperglicemie. La
ora actuală, diabetul zaharat cuprinde un grup de
tulburări metabolice soldate cu apariţia
hiperglicemiei.
3.1. Diabetul zaharat
Diabet zaharat de tip 2 (numit anterior non-
insulino-dependent sau cu debut la adulți) rezultă
din utilizarea ineficientă a insulinei de către
organism.
Majoritatea persoanelor cu diabet zaharat au diabet
de tip 2. Acest tip de diabet este în mare parte
rezultatul excesului de greutate corporală și al
inactivității fizice.
Simptomele pot fi similare cu cele ale diabetului de
tip 1, dar sunt adesea mai puțin marcate. Ca urmare,
boala poate fi diagnosticată la câțiva ani de la debut,
după apariția complicațiilor.
Până de curând, acest tip de diabet a fost văzut doar
la adulți, dar acum apare și tot mai frecvent la copii.
3.1. Diabetul zaharat

Diabetul zaharat de tip 1 (cunoscut anterior ca


insulino-dependent, juvenil sau debut în copilărie) se
caracterizează printr-o producție deficitară de insulină
și necesită administrarea zilnică de insulină.
Nici cauza diabetului de tip 1, nici mijloacele de
prevenire nu sunt cunoscute.
Simptomele includ excreția excesivă de urină
(poliurie), sete (polidipsie), foamea constantă,
pierderea în greutate, modificările vederii și oboseala.
Aceste simptome pot apărea brusc.
3.1. Diabetul zaharat

Diabetul gestațional este hiperglicemie cu valori ale


glicemiei peste normal, dar sub cele diagnosticate in DZ. Apare
în timpul sarcinii.
Femeile cu diabet gestațional prezintă un risc crescut de
complicații în timpul sarcinii și la naștere. Aceste femei și,
eventual, copiii lor prezintă, de asemenea, un risc crescut de
DZ2 în viitor.
Diabetul gestațional este diagnosticat prin screening prenatal,
mai degrabă decât prin simptome raportate.
Toleranță scăzută la glucoză și afectarea glicemiei a jeun
(prediabet) sunt condiții intermediare în tranziția dintre
normalitate și diabet. Aceste persoane prezintă un risc ridicat
de a progresa la DZ2, deși acest lucru nu este inevitabil.
Factori de risc pentru diabet

Diabetul de tip 1
•vârsta:copil sau adolescent
•un părinte sau un frate cu DZ sau anumite gene care sunt
legate de boală

Diabetul de tip 2
•supraponderali
•≥45 de ani
•un părinte sau un frate cu DZ
•neactivitate fizică
•diabet gestațional in antecedente
•Prediabet
•TA crescută, Chol ridicat sau TRG mari
•afro-americani, hispanici sau latino-americani, nativi din
Alaska, indieni americani.
Factori de risc pentru diabet

Diabet gestațional
•Supraponderal
•> 25 de ani
•diabet gestațional în timpul unei sarcini anterior
•un copil cu o greutate la nastere > 9 kg
•antecedente familiale DZ2
•sdr. ovarului polichistic
Prediabet
•Supraponderal
•≥45 de ani sau mai mult
•un părinte, un frate/o soră cu DZ2
•activi fizic de mai puțin de 3 ori pe săptămână
•DG in antecedente sau un copil cu GN>9 kg
•afro-americani, hispanici / latino-americani, indieni americani sau
nativi din Alaska
3.1. Diabetul zaharat
DZ devine o problemă de sănătate publică din ce in ce mai importantă
la nivel mondial, prin costurile directe și indirecte pe care le determină,
prin prevalenţa şi complicaţiile asociate, fiind o cauză majoră de
mortalitate prematură, de accidente vasculare cerebrale, boli cardiace,
suferinţe vasculare periferice, malformaţii congenitale, de incapacitate
pe termen lung şi de scădere a calităţii vieţii.
Numărul persoanelor cu diabet a crescut de la 108 milioane în 1980 la
422 milioane în 2014.
Prevalența globală a diabetului în rândul adulților cu vârsta peste 18
ani a crescut de la 4,7% în 1980 la 8,5% în 2014
Între 2000 și 2016, a existat o creștere cu 5% a mortalității premature
cauzate de diabet.
Mortalitatea specifică diabetului este subevaluată datorită completării
incorecte a certificatelor de deces.
3,8 milioane de decese se datorează DZ și hiperglicemiei (2012),
respectiv 1,6 milioane de decese sunt cauzate de direct de DZ. Multe
dintre aceste decese (43%) au loc sub vârsta de 70 de ani.
Datorită complicaţiilor şi a dependenţei de tratament, în ciuda
progreselor înregistrate, calitatea vieţii persoanelor cu diabet este scăzută,
comparativ cu populaţia generală.
Adiţional, se constată că dacă în ţările dezvoltate, marea majoritate a
diabeticilor sunt peste vârsta de pensionare, în ţările in curs de dezvoltare
diabetul afectează persoane de vârstă medie (35-64 de ani), aflate in cea
mai productivă perioadă a vieţii.
Diabetul creşte de 2 - 4 ori riscul de boli cardiovasculare şi de accident
vascular cerebral, determinand 50% din amputaţii şi este cauza a 50% din
cazurile de insuficienţă renală terminală, iar după 15 ani de boala se
estimează că circa 2% din diabetici orbesc şi 10% au handicap vizual.
Costurile directe determinate de diabet variază intre 2,5 şi 15% din
bugetele naţionale alocate pentru sănătate, in funcţie de prevalenţa bolii şi
de complexitatea tratamentului, dar se estimează că cele indirecte,
determinate de afectarea productivităţii, sunt cam de 5 ori mai mari.
Diabetul impune o povară economică mare sistemului global de îngrijire a
sănătății și economiei globale mai largi. Această povară poate fi măsurată
prin costuri medicale directe, costuri indirecte asociate cu pierderea
productivității, mortalitatea prematură și impactul negativ al diabetului
asupra produsului intern brut al națiunilor.
Numărul bolnavilor de diabet nou depistaţi la nivelul cabinetelor de nutriție și
boli metabolice în perioada 2006-2015 a crescut de la 57338 la 73740,
determinând o incidență prin DZ de 270,5%ooo locuitori în 2006 și de
372,1%ooo locuitori în 2015
Numărul bolnavilor rămaşi în evidenţa cabinetelor de diabet, nutriţie şi boli
metabolice creşte an de an, de la 516.033 (prevalență de 2434,8 la 100000
locuitori) în 2006 la un număr de 999.191 (5041,5 la 100000 locuitori) în 2015.
Cele mai multe cazuri au fost în mediul urban și la sexul masculin în anul 2015.

Datele din România relevă: creşterea ratei mortalităţii la populaţia cu DZ (35,9


la mie), populaţia generală (11,5 la mie), si 76,4% din cauzele de deces la
persoanele cu DZ sunt reprezentate de bolile cardiovasculare, faţă de 64,4% în
populaţia generală.
Prevenția primară

Absenţa studiilor randomizate privind prevenţia primară a


diabetului limitează cunoştinţele privind metode eficiente de
prevenţie primară a bolii.
Se poate apela la două moduri de abordare esenţiale pentru
prevenţia primară:
•abordarea populaţională (eliminarea sau limitarea intervenţiei
factorilor de risc recunoscuţi ca diabetogeni, factori de risc
comportamentali sau ambientali)
•abordare pentru grupuri cu risc crescut (indivizii cu
antecedente familiale de diabet, şi care combină şi alţi factori de
risc metabolici, comportamentali sau ambientali, pentru diabet)
Prevenția primară

Posibile abordări ale prevenţiei DZ1 pot fi bazate pe


următoarele elemente:
•identificarea unor markeri genetici mai specifici pentru
depistarea vulnerabilităţii fată de DZ1;
•identificarea unei defecienţe imunologice specifice;
•identificarea unor factori de risc ambientali pentru DZ1.
În prezent nici una din aceste abordări nu e fezabilă.
Prevenția primară

DZ2 se pretează mai uşor la proceduri de prevenţie primară,


datorită patogenezei cu componente clar definite, pentru
markerii genetici sau familiali şi pentru componentele legate de
stilul de viaţă.
Măsurile de prevenţie primară pentru aceste persoane ar
trebui să includă recomandări pentru;
•dietă nutritivă, dar cu aport scăzut de lipide;
•controlul greutăţii corporale;
•activitate fizică regulată.
Obiectivele prevenirii diabetului includ:
•prevenirea sau întârzierea apariției diabetului
•păstrarea funcției celulei beta
•prevenirea sau întârzierea complicațiilor microvasculare și
cardiovasculare
•reducerea costurilor îngrijirii diabetului.
Prevenţia secundară

Screeningul și detectarea precoce a bolii


•pentru DZ1 nu e recomandat
•beneficiile unui diagnostic precoce al DZ2 nu sunt clar
definite, dar controlul precoce al hiperglicemiei în evoluţia
diabetului poate preveni sau întârzia apariţia complicaţiilor
•testarea în masă, neselectivă, pentru DZ2 nu este cost-
eficientă
•Un program de screening de succes va include şi
chestionare pentru identificarea factorilor de risc pentru
diabet.
•Screeningul realizat prin măsurarea glicemiei „a jeun” se
recomandă să fie efectuat la intervale de trei ani în cazul
persoanelor cu vârsta >45 de ani sau la persoane mai tinere
cu factori de risc suplimentari
Prevenţia terţiară

Tratament, reabilitare sau recuperare


•necesită tratament toată viaţa
•tratamentul eficient ar trebui furnizat de o echipă
incluzând: un medic, un educator, un dietetician şi alţi
specialişti în funcţie de problemele apărute
•majoritatea îngrijirilor pentru diabet sunt
autoadministrate de către pacienţi
•tratamentul ar trebui să includă nu numai o evaluare
iniţială, stabilirea obiectivelor tratamentului, elaborarea
unui plan de management, reducerea factorilor de risc
cardiovascular, recunoaşterea şi rezolvarea
complicaţiilor, dar şi educarea pacientului şi susţinere
permanentă.
3.2. Obezitatea
3.2. Obezitatea
Obezitatea la nivel mondial aproape s-a triplat din 1975.
În 2016, peste 1,9 miliarde de adulți, cu vârsta de 18 ani și peste,
erau supraponderali. Dintre acestea, peste 650 de milioane erau
obezi.
39% dintre adulții cu vârsta de 18 ani și peste erau
supraponderali în 2016, iar 13% erau obezi.
Cea mai mare parte a populației lumii trăiește în țări în care
supraponderalitatea și obezitatea ucid mai mulți oameni decât
subponderalitatea.
38 de milioane de copii cu vârsta sub 5 ani erau supraponderali
sau obezi în 2019.
Peste 340 de milioane de copii și adolescenți cu vârste cuprinse
între 5 și 19 ani erau supraponderali sau obezi în 2016.
Obezitatea poate fi prevenită.
În Europa obezitatea şi supraponderabilitatea sunt relativ
comune mai ales in rândul femeilor şi in ţările sud-est Europene.
În ultimii 10 ani prevalenţa obezităţii a crescut cu 10-40% in
majoritatea ţărilor Europene.
O problemă majoră de sănătate publică, intr-o ascensiune
rapidă este şi obezitatea la copii şi tineri.
Obezitatea determină o creştere a mortalităţii, estimându-se o
cifră de 300000 de decese anual in Uniunea Europeană (7,7% din
totalul deceselor, unul din 13 decese înregistrate anual fiind
determinat de obezitate), riscul de deces crescând proporţional
cu greutatea corporală.
În România nu există o evaluare a fenomenului. Totuşi unele
studii realizate indică o prevalenţă peste normal a greutăţii mari
pentru vârstă.
Preventie si control

Multe dintre cauzele supraponderalității și obezității sunt


prevenibile și reversibile. Cu toate acestea, nici o țară nu a reusit
încă să inverseze creșterea acestei epidemii
Deși sunt implicați și alți factori, cauza fundamentală a
obezității este dezechilibrul caloriilor consumate și al caloriilor
consumate. Pe măsură ce dietele globale s-au schimbat în ultimele
decenii, a existat o creștere a consumului de alimente bogate în
energie, bogate în grăsimi și zaharuri libere.
Preventie si control

A existat, de asemenea, o scădere a activității fizice din cauza


schimbării naturii multor tipuri de muncă, a unui acces mai mare
la transport și a urbanizării sporite.
Reducerea riscului include reducerea numărului de calorii
consumate din grăsimi și zaharuri, creșterea porției de aport
zilnic de fructe, legume, leguminoase, cereale integrale și nuci și
implicarea în activitate fizică regulată (60 de minute pe zi pentru
copii și 150 de minute pe săptămână pentru adulți).
La copii, studiile au arătat că alăptarea exclusivă de la naștere
până la vârsta de 6 luni reduce riscul ca sugarii să devină
supraponderali sau obezi.
4. BOLILE PSIHICE
4. BOLILE PSIHICE
Bolile psihice reprezintă o problema actuală de sănătate publică, deoarece
incidenţă şi prevalenţă lor sunt in continuă expansiune.
OMS estimează că 700 de milioane de cazuri de tulburări mentale și
neurologice sunt raportate anual - reprezentând 13% din povara globală a
bolilor. Din acest număr, 150 de milioane de persoane trăiesc cu depresie, 25
de milioane trăiesc cu schizofrenie, 38 de milioane trăiesc cu epilepsie și 90
de milioane trăiesc cu o tulburare de abuz de substanțe.
Se estimează, de asemenea, că 25% din indivizi dezvoltă cel puţin o
tulburare mentală sau de comportament într-una din etapele vieţii.
Bolile psihice au o mare putere invalidantă, o evoluţie îndelungată, iar
recuperarea necesită eforturi considerabile şi timp indelungat.
Ele afectează atât individul, cât și familia și comunitatea.
O familie din patru are cel puţin un membru care suferă de o boală psihică,
impactul asupra acestor familii fiind atât de natură economică cât şi
emoţională.
Impactul asupra societăţii este, de asemenea, de natură economică, dar şi
de natură juridică şi medicală
În afară de povara estimată a cestor boli, există o povară nedefinită:
oinclude scăderea productivităţii prin suicid, care echivalează sau
depaşeşte accidentele rutiere in unele ţări,
oprin incapacitate de muncă pe termen variabil, prin implicarea in
ingrijirea persoanei bolnave a altor membrii ai familiei,
ocostul susţinerii sociale a acestor persoane,
ocosturile suportate de familii,
odezvoltarea cognitivă precară a copiilor proveniţi din părinţi cu
astfel de afecţiuni etc)
oși o povară ascunsă:
oconstând în marginalizare, stigmatizare și încălcarea drepturilor
omului.
Mortalitatea datorată bolilor psihice este greu de evaluat. Se cunoaşte
faptul că peste 870.000 de persoane se sinucid anual, în condiţiile în
care unele studii arată faptul că numai 15-20% din totalul cazurilor de
suicid au o cauză absolut patologică, restul având la bază conflicte
psihologice sau sociale.
În România
Analizând incidenţa bolnavilor cu tulburări mentale şi de
comportament, înregistrată în cabinetele medicilor de familie pe
perioada 2006–2015, se constată o creştere de la 802,8%ooo
locuitori în 2006 la 1159,8%ooo locuitori în 2015
Prevalenţa în perioada 2006-2015 a crescut de la 1081,4%ooo
locuitori în 2006 la 2124,0%ooo locuitori în 2015
Clasificare a bolilor psihice
Simptomatice și organice: infecțioase,
toxice, endocrino-metabolice, traumatice.
Psihozele
Oligofrenia
Schizofrenia
Paranoia
Sinuciderile
Gerontopatiile
Procesul epidemiologic
Factorii de risc
Factori infecțioși
- Virusuri:
- Rujeolic – scleroză multiplă
- Epstein-Barr- sindrom Guillain Barre
- HIV – encefalopatie, demență
- Citomegalovirus - sindrom Guillain Barre
- Bacterii:
- Gram pozitive sau negative – meningite,
encefalite-epilepsie
- Campylobacter jejuni - sindrom Guillain Barre
- Prioni:
- Boala Creutzfeld – Jacob
- Sindromul Gerstman – Straussler
- Boala kuru
- Insomnia fatală.
Procesul epidemiologic
Factorii de risc
o Factori toxici
 alcoolul:
• Epilepsie
• Halucinații
• Agresivitate
• Suicid
 chimici:
• Ierbicide - Boala Parkinson
• Aluminiu- Boala Alzheimer
 droguri:
• Heroina - Boala Parkinson
• Cannabis - Depresia
Procesul epidemiologic
 Factorii de risc
o Factori genetici
 Boala Parkinson (mutația citocromului P450)
 Boala Alzheimer (trisomia 21)
 Scleroza multiplă (sistemul HLA DRB1, etc)
o Factori autoimuni
 Scleroza multiplă (diabet, artrita reumatoidă, tiroidita
autoimună)
o Traumatisme craniene
 Boala Alzheimer
 Epilepsie
 Demența pugilistică
 Scleroza amiotrofică laterală
o Proceduri medicale
o Factori hormonali
 Psihoze endocrine
 Migrene
Procesul epidemiologic
 Vulnerabilitatea
 Sexul:
o boala ALZHEIMER și sindromul Guillain Barre predomină la
femei,
o scleroza amiotrofică laterală se identifică mai frecvent la bărbați
o Bolile psihice predomină la femei
 Vârsta
o favorizant peste 50 de ani pentru afecțiuni ca boala ALZHEIMER,
boala Parkinson
o Scleroza amiotrofică laterală, scleroza multiplă, sdr Guillain
Barre debutează la vârste tinere
 Rasa - boala ALZHEIMER, scleroza amiotrofică laterală predomnă la
caucazieni
 Statul marital, suicidul, psihozele predomină la persoanele singure
sau divorțate
 Nivelul cultural și educațional, -bolile neurospihice sunt mai
frecvente la populații cu nivel socio-cultural și educațional deficitar
 Stressul ocupațional/stresul social-depresie, suicid, nevroze
Prevenția
Primară
 Rol limitat, pe motiv că în unele boli neuropsihice, factorii de risc
cauzatori nu sunt cunoscuți în totalitate sau nu pot fi înfluențați
 Măsuri:
o Determinări biochimice, determinări ale unor markeri
genetici
o Consult prenatal, evitarea expunerii gravidei la substanțe
toxice, evitarea traumatismelor cranio-cerebrale
o Evitarea carențelor afective în copilărie
o Depistarea factorilor de risc ocupaționali
o Evitarea suprasolicitărilor la locul de muncă
o Creșterea adresabilității la consulatții de specialitate
o Utilizarea centrelor medico-psihologice de ghidare familială
și școlară
o Campanii de informare-educare-efectele negative ale
fumatului/alcoolului/droguri
Prevenția
Secundară
Screeningul include:
o Markeri genetici
o Antigene și anticorpi virali sau microbieni (anticorpii
antirujeolici, antiVEB, anti-HIV)
o Rezonanță magnetică
o Determinări biochimice (citocromul P450 pentru
boala Parkinson)
PS include:
o Creșterea utilizării spitalelor de specialitate
o Școlarizarea copiilor cu boli psihice în școli speciale
o Instituirea unor remedii pshihoterapeutice pentru
bolnavii cu tulburări comportamentale
o Măsuri de sprijinire a fumătorilor pentru
abandonarea fumatului
Prevenția
Terțiară
PT include:
o Limitării dezadaptării și dependenței
bolnavilor
o Cure de dezalcoolizare, dezintoxicare pentru
narcomani, recuperarea acestora
o Reabilitatrea, readaptarea în boala
Parkinson, scleroză multiplă, boli psihice.
5. BOLILE RESPIRATORII
5.1 BRONHOPATIILE CRONICE OBSTRUCTIVE (BPOC)
 Definiţia GOLD pentru BPOC este: boli caracterizate prin
limitarea fluxului de aer prin căile respiratorii care nu este
complet reversibilă. Limitarea fluxului de aer este progresivă
şi însoţită de un răspuns inflamator anormal al plămânului
faţă de particule străine sau gaze. Se compune din trei
afecţiuni distincte: bronşita cronică, emfizemul pulmonar şi
astmul bronşic.
Bronşita cronică
Bronşită cronică obstructivă
Emfizemul pulmonar
Astmul bronșic
Bronşiectazia
Alveolite alergice
Obstrucţia cronică aeriană
Pneumoconioze
5.1 BRONHOPATIILE CRONICE OBSTRUCTIVE (BPOC)
Factori de risc

Endogeni
•Genele
•Hiperreactivitatea bronşică
•Creşterea plămânului
Exogeni (expuneri)
•Fumatul
•Expuneri profesionale
•Poluare casnică şi industrial
•Infecţiile
•Statusul socio-economic
•Nutriţia
Fumatul
Numeroase studii epidemiologice indică faptul că fumatul este
dăunător și cel mai important factor de risc pentru BPOC. De
exemplu, un studiu de cohortă (n=8045) a constatat că subiecții
care au fumat pe parcursul unei perioade de observație de 25 de
ani au fost mai predispuși decât nefumătorii să dezvolte BPOC
(36 versus 8%).
Fumatul din narghilea este de asemenea, asociat cu un risc
crescut de BPOC comparativ cu “nefumătorii” (OR ajustat, 10,61;
95% CI, 6,89-16,34), contestând faptul că filtrarea fumului de
tutun prin apă este cu efect protector.
Influențele genetice pot spori susceptibilitatea unui individ la
efectele dăunătoare ale fumului de țigară.
Fumatul atât de tutun, cât și de marijuana crește sinergic riscul
de BPOC și simptomele respiratorii.
Fumatul
Reprezintă până la 8 din 10 decese legate de BPOC și 38%, din
cei aproape 16 milioane de adulți americani, diagnosticați cu
BPOC raportează fumatul curent.
Fumatul și expunerea la fumatul pasiv în timpul copilăriei și
adolescenței pot încetini creșterea și dezvoltarea pulmonară.
Acest lucru poate crește riscul de a dezvolta BPOC la vârsta
adultă.
Impactul fumatului este subevaluat şi subdiagnosticat: deşi se
afirmă că 15-30% dintre fumători fac BPOC, studii longitudinale
au demonstrat că 50% au sau vor dezvolta BPOC.
Un alt element care influenţează depistarea fumătorilor cu
BPOC este faptul că aceştia consideră tusea şi expectoraţia
matinală normale.
Fumatul

Studiul GBD 2015 de prevalență (Global Burden of Disease,


Injuries, and Risk Factors Study), a efectuat o analiză sistematică
pe durata a 25 de ani a fumatului în 195 de țări, și a determinat
că prevalența standardizată în funcție de vârstă a fumatului
zilnic la nivel mondial a fost de 25% în rândul bărbaților și 5,4%
în rândul femeilor.
Fumatul ucide până la jumătate din consumatorii săi. Fumatul
ucide mai mult de 8 milioane de oameni în fiecare an. Peste 7
milioane dintre aceste decese sunt rezultatul consumului direct
de tutun, în timp ce aproximativ 1,2 milioane sunt rezultatul
expunerii nefumătorilor la fumatul pasiv.
Manifestare populationala
Prevenţia primară
Aproximativ 90% din BPOC sunt datorate fumatului. Eliminarea
fumatului este cea mai importantă activitate de prevenţie a BPOC.

Prevenţia secundară
Principalul mod de a diagnostica precoce BPOC este măsurarea
volumelor expiratorii şi mai ales VEMS, pentru detectarea
obstrucţiei căilor aeriene. Altă posibilitate este o radiografie
pulmonară pentru detectarea unor afecţiuni asociate.
Diagnosticarea precoce a afecţiunii permite şi implică intervenţii
eficiente. Deşi aceste afecţiuni nu sunt în general reversibile, se pot
elimina expuneri nocive ca fumatul, scăzând astfel viteza de
evoluţie a bolii.
Prevenţia terţiară

Cât timp acest grup de afecţiuni nu are un tratament


curativ, şi la acest nivel se indică evitarea expunerilor nocive
(fum de ţigară, poluanţi industriali), prin eliminarea
fumatului sau schimbarea locului de muncă.
Exerciţiile de mecanică respiratorie pot aduce
îmbunătăţiri a stării de sănătate.
Toate aceste măsuri duc la îmbunătăţirea calităţii vieţii şi
la o reintegrare socială mai bună.
5.2 Astm bronșic
Astmul este una dintre principalele BNT.
Este o boală cronică a pasajelor aeriene ale plămânilor care le
inflamează și le îngustează.
S-a estimat că peste 339 de milioane de persoane au avut astm
la nivel global în 2016.
Este o boală frecventă în rândul copiilor.
Cele mai multe decese legate de astm apar în țările cu venituri
mici și medii mici.
Cei mai puternici factori de risc pentru apariția astmului sunt
substanțele și particulele inhalate care pot provoca reacții
alergice sau irita căile respiratorii.
Medicamentele pot controla astmul.
Evitarea declanșatorilor astmului poate reduce, de asemenea,
severitatea astmului.
Gestionarea adecvată a astmului poate permite oamenilor să
se bucure de o bună calitate a vieții.
5.2 Astm bronșic

În România, prevalenţa astmul bronşic este de circa 7% din


populaţie
Numărul bolnavilor a crescut de 2-3 ori în ultimii 10 ani.
Fenomenul poate fi explicat prin modificările ambientale extra
şi intradomiciliare, accentuarea poluării, stressul socio-
economic.
Studiile multicentrice privind abordarea diagnostică şi strategia
terapeutică, au arătat o subdiagnosticare şi o atitudine
terapeutică diferită, ce necesită o reconsiderare la nivel modern
a bolii la toate nivelele de asistență medicală.
Conform celor mai recente date ale OMS publicate în 2018,
decesele prin astm în România au a0,11% din totalul deceselor.
Rata de deces ajustată în funcție de vârstă este de 0,60 la
100.000 de populație clasează România pe locul 167 în lume.
5.2 Astm bronșic

Prevenţia primară
 Factorii de risc care por fi influenţaţi în vederea prevenirii
astmului bronşic la copii includ alergenii de origine animală
şi praful de casă cu toate componentele sale
 Acarienii din lenjerie pot fi îndepărtaţi prin măsuri riguroase
de igienă
 Păstrarea curăţeniei aerului, cu evitarea fumatului în spaţii
publice şi mai ales în prejma copiilor mici, este esenţială
pentru prevenirea apariţiei astmului.
 Alergenii din mediul înconjurător (smog, fum, etc.) trebuie
evitaţi prin rămânerea în spaţii inchise cu aer condiţionat.
5.2 Astm bronșic
Prevenţia secundară
Progresia astmului bronşic nu poate fi oprită şi nici factorii
declanşatori nu pot fi de cele mai multe ori evitaţi, dar un
screening eficient poate surprinde boala într-o fază incipientă.
Dacă cazurile sunt depistate timpuriu devine posibilă
minimizarea frecvenţei şi severităţii episoadelor de
bronhoconstricţie, îmbunătăţind calitatea vieţii, prin scăderea
timpului petrecut în spital şi reducerea progresului bolii.
Monitorizarea prin spirometrie, testele cu metacolină sau
histamină pot folosi ca test dacă diagnosticul clinic este nesigur.
Sunt necesare programe de educaţie pentru sănătate, care să
includă şi calificarea personalului din instituţii pentru copii în
recunoaşterea astmului bronşic.
Prevenţia terţiară
Include tratamentul, reabilitarea şi reinserţia socială a
bolnavilor de astm.
5.3 BOLILE PULMONARE OCUPAŢIONALE. PNEUMOCONIOZELE.
 Pneumoconiozele sunt un grup de boli pulmonare interstițiale
cauzate de inhalarea anumitor prafuri și de reacția țesutului
pulmonar la praf.
 Principala cauză a pneumoconiozelor este expunerea la locul de
muncă; expunerile la mediu rareori au dat naștere acestor boli.
 Pneumoconiozele primare sunt:
• azbestoza
• silicoza
• antracoza
 De obicei, aceste trei boli durează mulți ani pentru a se dezvolta și
a se manifesta, deși în unele cazuri - silicoza, în special - pot
apărea forme rapid progresive după doar scurte perioade de
expunere intensă. Când sunt severe, bolile duc adesea la afectarea
pulmonară, dizabilitate și moarte prematură.
 Din punct de vedere al sănătății publice, aceste condiții sunt în
întregime provocate de om și pot fi evitate printr-un control
adecvat al prafului.
Ca surse de date s-au utilizat:

• Baze de date naționale - Institutul Național de Statistică;


• Baze de date naţionale - Institutul Naţional de Sănătate;
Publică – CNSISP;
• Baza de date ale Uniunii Europene – Eurostat;
• Baza de date ale Uniunii Europene – DG sănătate si
siguranță alimentară indicatori de sănătate în Europa
(ECHI);
• Baza de date HFA.