9.Definiti notiunile generale despre perm-ceptie in psihologie.

Prezentati caracteristica particularitatilor

fundamentale ale perceptiei?

Percepția este un proces psihic senzorial cu ajutorul căruia recunoaștem un obiect sau fenomen .
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de prelucrare și integrare a informației
despre lumea externă și despre propriul nostru "eu". Superioritatea percepției constă în realizarea unei
imagini sintetice, unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra organelor
analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în individualitatea lor specifică.

Particularitatile:

 Obiectualitatea rezida în raportarea perceptiei la obiectele lumii reale si nu la organele receptoare sau la

structurile cerebrale care participa la descifrarea si prelucrarea informatiei perceptive. Fara o asemenea
raportare, perceptia nu-si poate îndeplini functia orientativa si reglatoare în activitatea practica a omului.
Obiectualitatea perceptiei nu este o calitate înnascuta.

  Integralitatea perceptiei trebuie înteleasa în sensul ca noi percepem orice obiect si cu atât mai mult orice
situatie obiectuala spatiala ca un întreg sistemic stabil, chiar daca unele parti componente ale acestui
întreg nu pot fi percepute nemijlocit în momentul respectiv. spre deosebire de senzatii, care reflecta
diferitele însusiri ale unui obiect, în momentul în care ele actioneaza asupra receptorilor, perceptia
este imaginea integrala a obiectului dat, care include si elementele inaccesibile perceperii într-un anumit
context.

 Constanta perceptiei se manifesta în relativa stabilitate a însusirilor percepute ale obiectelor, în cadrul

unui registru destul de larg de modificare a conditiilor în care are loc perceperea.

            În mod obisnuit, noi nu remarcam prezenta fenomenului de constanta a perceptiei, deoarece
arareori obiectul perceptiei îl formeaza însusirile separate ale obiectelor: marimea, forma, culoarea,
pozitia spatiala si o serie de alte însusiri în care se manifesta constanta perceptiei.

        Inteligibilitatea (categorialitatea) este o alta însusire importanta a perceptiei. Desi apar ca rezultat al

actiunii nemijlocite a stimulilor asupra receptorilor, imaginile perceptive au întotdeauna o anumita
semnificatie semantica. La om perceptia este strâns legata de gândire, de întelegerea esentei obiectului
sau fenomenului respectiv.

Aperceptia trebuie înteleasa ca dependenta a perceptiei de continutul vietii psihice a omului, de drumul de

viata pe care l-a parcurs, de particularitatîle personalitatii sale (termenul a fost introdus de Leibnitz). Într-
adevar, percepe nu un ochi, o ureche sau chiar mai multi analizatori, ci un om viu, concret: de aceea în
perceptie se rasfrâng întotdeauna într-o masura mai mare sau mai mica atitudinea lui fata de ceea ce
percepe, trebuintele, interesele, nazuintele, dorintele si sentimentele sale, experienta sa anterioara.

10.Analizati felurile perceptiei?

Exista mai multe criterii de clasificare a perceptiilor. In dependenta de analizator distingem:

.  perceptie vizuala - contemplarea unui tablou;

.  perceptie auditiva ~ audierea unei melodii, unei povestiri;

.  perceptie tactila - cunoasterea unui obiect dupa pipait, în dependenta de
obiectul implicat în perceptie cunoastem:
.   perceptie spatiului - în procesul perceptiei spatiului distingem perceptia marimii, formei si
îndepartarii obiectelor, pozitia unor obiecte fata de alte obiecte, care îi livreaza omului repere
 necesare pentru formarea abilitatilor de orientare, evaluare, alegere de comportamente adecvate
conditiilor.
.   perceptia timpului este reflectarea duratei si succesiunii fenomenelor sau evenimentelor.
Intervalele temporale sunt determinate de procesele ritmice ce au loc în organismul omului.
Perceptia duratei timpului depinde de continutul activitatii omului. Timpul, plin de ocupatii
interesante, semnificative, trece repede. Daca, însa, evenimentele sunt neinteresante, putin
importante, timpul se scurge încet.
Perceperea timpului depinde de un sir de factori: omul foloseste trei sisteme de referinta:
-    sistemul biologic, ce depinde de succesiunea functiilor organismului, permitându-i individului
uman sa aprecieze ora mesei, timpul somnului, trezirii etc.;
-   sistemul sociocultural, constituit pe parcursul activitatii umane, care ofera repere
cronologice - divizarea timpului în secunde, minute, ore, luni, ani etc.
-  perceptia miscarii este reflectarea directiei si vitezei existentei spatiale a obiectelor. Ea
da posibilitate oamenilor sa se orienteze în schimbarile relative ale raporturilor si pozitiei
reciproce ale obiectelor mediului înconjurator. Cunostintele despre deplasarea obiectelor
omul le capata percepând nemijlocit miscarea. La perceptia miscarii contribuie conceperea
schimbarilor în mediulînconjurator pe baza experientei individuale si cunostintelor de care
dispune personalitatea.

11. Caracterizati observarea si spiritul de observatie?

Observatia este: intentionata; orientata catre un anumit scop; mijlocita de cunostinte;

organizata si sistematizata; condusa constient si voluntar.
Spiritul de observatie - reprezinta aptitudinea de a sesiza cu rapiditate si precizie
aspecte mai ascunse dar importante pentru scopurile stabilite.
Iluziile perceptive – reprezinta o percepere deformata a realitatii. Se datoreaza in special
elementelor de camp perceptiv (absentei reperelor determina aceasta iluzie).
Exista iluzii optico-geometrice, tactilo-chinestezice, de miscare, optico-chinestezice (de
greutate)

14. Analizati memorarea ca proces al memoriei?