Principalele modificări intervenite în materia

infracțiunilor contra libertății sexuale a minorilor

Profesor: Student:

2021
 Principalele modificări intervenite în materia infracțiunilor
contra libertății sexuale a minorilor

Introducere
Considerăm absolut necesară întărită reglementărilor cu privire la abuzurile sexuale
asupra minorilor și traficul de minori. Reamintim că ultimele modificări la Codul penal în
domeniul infracțiunilor sexuale au fost făcute în noiembrie anul trecut, când s-au majorat
pedepsele legale. Acum, prin Legea nr. 186/2021 se aduc trei noi modificări la Codul penal.
Ele au intrat în vigoare luni, 5 iulie 2021.
Nedenunțarea: Până acum, era infracțiune dacă cineva nu înștiința imediat autoritățile
când a văzut sau a auzit de comiterea unei fapte contra vieții (art. 188-192) ori a unei fapte
care a avut ca urmare moartea unei persoane. Pedeapsa era închisoare de la 6 luni la 2 ani sau
amendă, iar noua lege crește pedeapsa la 1-3 ani închisoare. De asemenea, noua lege prevede
o nouă infracțiune: dacă cineva vede, aude sau află pe orice altă cale că se comite asupra unui
minor o faptă de trafic și exploatare a persoanelor vulnerabile (art. 209-217) ori contra
libertății și integrității sexuale (art. 218-223), pedeapsa este închisoare de la 6 luni la 2 ani.
Prescripția: Conform modificărilor din anul 2020, prescripția răspunderii penale
începe să curgă de la data când victima devine majoră numai pentru infracțiunile contra
libertății și integrității sexuale (cele din art. 218-223) și pentru infracțiunea de pornografie
infantilă (art. 374), săvârșite față de un minor. Potrivit noii legi, acest lucru este valabil de
acum și pentru infracțiunile de trafic și exploatare a persoanelor vulnerabile (art. 209-217) –
aceasta include și traficul de minori, prin expunerea de motive justificându-se situația din
dosarul „Țăndărei”, unde din cauza lungimii procesului o mare parte dintre infracțiuni nu au
mai fost cercetate, fiindcă se prescriseseră.
Reamintim că, din anul 2020, infracțiunea de viol și cea de act sexual cu un minor sunt
imprescriptibile.
Infracțiunile contra libertății și integrității sexuale sunt: violul, agresiunea sexuală,
actul sexual cu un minor, coruperea sexuală a minorilor, racolarea minorilor în scopuri
sexuale, hărțuirea sexuală.

1
 Infracțiunea de corupere sexuală a minorilor reprezintă o infracțiune de pericol al cărei
obiect juridic special îl au “relațiile sociale referitoare la libertatea sexuală a minorului,
precum și cele referitoare la normala dezvoltare a personalității și sexualității minorului 1”.
De aceasta se observă că legiuitorul și-a propus printr-o astfel de normă să protejeze inclusiv
modalitatea în care se dezvoltă sexualitatea minorului, aspect ce poate include și asimilarea
unor cunoștințe despre educația sexuală, proporționale cu vârsta și cu gradul de înțelegere al
copilului.
De asemenea, literatura de specialitate2 a abordat tangențial această problemă, în
sensul în care a fost analizată situația în care activitățile de educație sexuală sunt desfășurate
de părinți pentru copiii lor. Aici concluzia a fost aceea că se poate reține existența unei cauze
justificative – aceea a exercitării unui drept. Într-o altă opinie 3 s-a susținut că acele explicații
legate de viața sexuală se circumscriu infracțiunii de corupere sexuală a minorilor doar din
perspectiva tipicității, nu și a antijuridicității.
Diferit de aceste două opinii exprimate, consider că ar fi bine să fie analizată și ipoteza
în care acele materiale ce vizează educația sexuală, nu sunt prezentate și explicate în cadrul
familiei, ci sunt prezentate și explic ate într-o instituție de învățământ, iar cel care oferă
explicațiile este un cadru didactic (potențial subiect activ calificat).
Din acest punct de vedere ar putea fi aplicabile prevederile art. 221 alin. (4) C.pen.,
variantă agravată pentru care legiuitorul nu a făcut nicio distincție cu privire la calitatea
subiectului activ așa cum a stabilit în cuprinsul art. 221 alin. (2 1) lit. b) C.pen. Această
variantă “împrumută unele elemente de la infracțiunile prevăzute […] în Legea nr. 196/2003
privind prevenirea și combaterea pornografiei 4”, fără să afirm că s-ar atrage răspunderea
penală pentru vreuna dintre infracțiunile prevăzute de legea specială.
Expunerea materialelor cu conținut dedicat cursurilor de educație sexuală, nu atrage
răspunderea penală a celui care le prezintă, nici în situația în care aceste informații sunt
transmise într-un cadru informal (în cadrul familiei), nici dacă acestea sunt prezentate într-un
cadru formal (în cadrul instituției de învățământ).
Revenind la norma de incriminare, acele “reprezentații în cadrul cărora se comit acte
sexuale de orice natură” pot fi deținute inclusiv în planșe fotografice sau materiale video în

1
M. Udroiu – Sinteze de Drept penal. Partea specială, vol. I, ed. a 2-a revizuită și adăugită, Ed. C.H. Beck,
București, 2021, p. 334;
2
Idem, p. 339;
3
S. Bogdan, D.A. Șerban – Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei și contra înfăptuirii
justitiției, ed. a II-a revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2020, p. 355.
4
V. Cioclei – Drept penal. Partea specială I. Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului,
ed. 6-a revizuită și adăugită, Ed. C.H.Beck, București, 2021, p. 222.

1
care se încearcă explicarea unor acte sexuale de orice natură. Consider că materialele
menționate anterior pot intra în categoria “reprezentațiilor”, deoarece legiuitorul nu ne oferă o
definiție a acestora, iar literatura de specialitate 5 analizează doar conceptul de “spectacol
pornografic”, ipoteză care nu corespunde prezentei analize.
Unul dintre argumentele pe care le putem prezenta în favoarea ipotezei că acele
materiale nu pot conduce la atragerea răspunderii penale pentru infracțiunea de corupere
sexuală a minorilor, vizează faptul că astfel se asigură dreptul la educație al copilului. În cazul
unui copil ce nu a împlinit vârsta de 14 ani, părintele, tutorele, precum și orice alt reprezentant
ia pentru acesta toate deciziile și îi asigură inclusiv accesul la educație, atât timp cât este
prezumat de lege ca fiind fără discernământ6.
Exercitarea acestui drept ce va include și dreptul la educație sexuală poate fi privit ca o
cauză justificativă ce conduce la imposibilitatea atragerii răspunderii penale, deoarece fapta
nu constituie infracțiune.
Cu toate acestea, organele de urmărire penală ar trebui să analizeze în concret
conținutul fiecărui material care conduce la suspiciunea comiterii unei astfel de infracțiuni.
Nu poate fi stabilit în mod unanim că materialele utilizate în vederea desfășurării cursurilor de
educație sexuală nu pot conduce în nicio situație la atragerea răspunderii penale pentru
infracțiunea de corupere sexuală a minorilor, afirmație prin care nu contest rolul pe care l-ar
putea avea o astfel de disciplină în procesul de dezvoltare a copiilor și a tinerilor.
La art. 211 C.pen. – Traficul de minori 7, Ordonanța introduce trei noi ipoteze ce
atrag varianta agravată, respectiv cele de la literele: c) d) și e). În privința acestor ipoteze, am
serioase rezerve în legătură cu utilitatea lor. Astfel, ipoteza de la litera c), când „fapta a pus în
pericol viața minorului”, era (și este) practic acoperită prin existența concursului de infracțiuni
cu, după caz, o eventuală tentativă la omor, vătămare corporală, vătămare corporală din culpă
sau lipsire de libertate în variantă agravată. O astfel de ipoteză nu a fost reținută în textul de
origine al Codului, tocmai pentru a opera regulile concursului de infracțiuni.
Ipotezele de la literele d), când „fapta a fost săvârșită de un membru de familie al minorului”,
și e), când „fapta a fost săvârșită de către o persoană în a cărei îngrijire, ocrotire, educare,
5
M. Udroiu – Sinteze de drept penal. Partea specială, Ed. C.H.Beck, București, 2020, p. 275.
6
Art. 43 alin. (1) lit. a) C.civ.
7
Art. 211. Traficul de minori (1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în
scopul exploatării acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi atunci când: a) fapta a fost
săvârşită în condiţiile 210 alin. (1); b) fapta a fost săvârşită de către un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor
de serviciu; c) fapta a pus în pericol viaţa minorului; d) fapta a fost săvârşită de un membru de familie al
minorului; e) fapta a fost săvârşită de către o persoană în a cărei îngrijire, ocrotire, educare, pază sau tratament se
afla minorul ori de o persoană care a abuzat de poziţia sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra
minorului. (3) Consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.

1
pază sau tratament se afla minorul, ori de o persoană care a abuzat de poziția sa recunoscută
de încredere sau de autoritate asupra minorului”, sunt parțial redundante între ele și, în plus,
ambele sunt redundante prin raportare la  ipoteza de la litera a), care face trimitere la art. 210
alin. (1), deci și la litera a) a acestui din urmă articol care, în teza finală, se referă la fapta
comisă prin „ abuz de autoritate ”. Altfel spus, practic, toate persoanele enumerate la lit. d) și
e) au autoritate asupra minorului și din această perspectivă faptele lor se încadrează la art. 211
alin. (2) lit. a), prin raportare la art. 210 alin. (1) lit. a) teza finală.
Art. 2161 C.pen. – Folosirea prostituției infantile 8 este nou introdus prin
Ordonanță, după cum rezultă și din numărul „ indexat” al articolului. Totuși, infracțiunea are
un precedent, parțial, într-un text asemănător din vechiul Cod penal, respectiv o variantă
agravată a infracțiunii de act sexual cu un minor (art. 198 alin. 3 C.pen. din 1968) care avea
următorul conținut: „Dacă actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de
acelaşi sex, care nu a împlinit vârsta de 18 ani, a fost determinat de oferirea sau darea de
bani ori alte foloase de către făptuitor, direct sau indirect, victimei, pedeapsa este
închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi ”
Am criticat la vremea respectivă  varianta agravată a actului sexual cu un minor din
vechiul Cod penal (redată mai sus), arătând următoarele: „ În cazul unui act sexual cu un
minor cu vârsta mai mare de 15 ani, care practică prostituţia, prin această variantă agravată, în
realitate, este incriminat „beneficiarul” de servicii sexuale (clientul), incriminare ce nu există
în multe legislaţii penale şi care reprezintă o problemă controversată. Chiar dacă, de principiu,
o astfel de incriminare este admisibilă, este greu de admis faptul că actul sexual plătit cu o
minoră de 17 ani, spre exemplu, care practică prostituţia, este mai aspru pedepsit, conform
variantei agravate, decât actul sexual „gratuit” cu o minoră care nu a împlinit vârsta de 15 ani,
încadrabil în varianta tip. Trebuie remarcat, în acelaşi timp, că, totuşi, este ciudat ca actul
sexual gratuit cu o minoră de 17 ani să nu reprezinte infracţiune, în ipoteza în care nu ne
încadrăm la alin. (2), iar actul sexual „plătit” cu aceeaşi minoră, să fie considerat
infracţiune” 9.
Aceeași ciudățenie criticabilă este valabilă și pentru noua incriminare : Actul sexual
(în sensul art. 220 C.pen., adică raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum și orice
penetrare vaginală sau anală) cu un minor cu vârsta cuprinsă între 15 și 18 ani ( care nu se află
în vreuna din ipotezele art. 220 alin. 3 sau 4) nu va reprezenta infracțiune, dacă se realizează
8
Art. 2161. Folosirea prostituției infantile. Întreținerea oricărui act de natură sexuală cu un minor care practică
prostituția se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o  infracțiune
mai gravă.
9
V. Cioclei, Drept penal partea specială. Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului, Ed.
C.H. Beck, 2013, p. 188.

1
cu un minor care nu practică prostituția, dar va constitui infracțiune, dacă minorul se
prostituează! Mai mult, cum noua incriminare se referă la „ orice act de natură sexuală”, pe
lângă actele sexuale propriu zise, menționate anterior, fapta se poate realiza și în ipoteza unor
acte ce au doar conotație sexuală, ca în cazul coruperii sexuale a minorului. Se ajunge astfel la
situația absolut paradoxală (dacă nu aberantă) în care, spre exemplu, un act obscen comis
împotriva unui minor în vârstă de 13 ani și o lună, care nu și-a început viața sexuală, nu are
nicio semnificație penală, în timp ce, același act, comis cu un minor în vârstă de 17 ani și 11
luni, care practică prostituția, va constitui infracțiune!!! Oare despre ce protecție este (sau
nu ) vorba în astfel de situații?
La art. 220 C.pen. – Actul sexual cu un minor , principalele modificări aduse prin
Ordonanță constau în introducerea unor ipoteze „originale” la varianta asimilată  de la alin.
(3), care se referă la fapta comisă de un major cu un minor cu vârsta între 15 și 18 ani.
a) Prima ipoteză este aceea în care minorul este membru de familie. Prin introducerea
acestei ipoteze s-a dorit, probabil, a se lărgi sfera de aplicabilitate a variantei agravate
prevăzută la alin. (4) lit. a) din textul originar al noului Cod (minorul este rudă în linie directă,
frate sau soră). Constatăm însă că o astfel de lărgire este fie inutilă, fie absurdă. Este inutilă
deoarece pe lângă „ascendenți descendenți, frați și surori” (adică „rudă în linie directă, frate
sau soră” din textul inițial), restul persoanelor care intră în sfera noțiunii de membru de
familie, prevăzute la art. 177 lit. a) și c) se află oricum într-o poziție „recunoscută de încredere
sau de autoritate asupra minorului” și ar intra sub incidența agravantei de la lit. b). Este
absurdă prin raportare la persoana soțului care face parte din categoria ,, membru de familie’’
(art. 177 lit. b.). Conform art. 272 alin. 2 din Codul civil, în anumite condiții, minorul care a
împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători. „Legiuitorul delegat” a ignorat oare textul din
Codul civil, ori l-a avut în vedere ca fapt justificativ? Sau poate, a dorit să „condamne la
abstinență” cuplurile astfel formate? Dincolo de glumă, ipoteza inițială (minorul este rudă în
linie directă, frate sau soră) era corectă și suficientă. În plus, deoarece aceasta prelua întocmai
formula de la incest, era clar că în cazul unui raport sexual, acea variantă agravată a actului
sexual cu un minor absoarbe incestul. Prin noua formulare, teoretic, teza absorbției dispare și,
în cazul în care este vorba despre un raport sexual între rude în linie directă ori frați și surori
va trebui să se rețină un concurs de infracțiuni, între actul sexual cu un minor și incest, dacă
nu cumva se va isca aceeași controversă ce a existat sub incidența vechiului Cod în legătură
cu violul comis asupra unui membru de familie 10.

10
A se vedea, V. Cioclei op. cit. p. 177.

1
 b) A doua ipoteză este aceea în care minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea,
paza sau tratamentul făptuitorului sau acesta a abuzat de poziția sa recunoscută de încredere
sau de autoritate asupra minorului ori de situația deosebit de vulnerabilă a acestuia, ca
urmare a  unui handicap psihic sau fizic ori ca urmare a unei situații de dependență. Apreciez
că „situația deosebit de vulnerabilă” a minorului, „ ca urmare a unui handicap psihic sau
fizic ori ca urmare a unei situații de dependență” corespunde circumstanței agravante
prevăzută de art. 77 lit. e) C.pen. și putea fi foarte bine suplinită de aceasta. Restul
împrejurărilor prevăzute la această ipoteză sunt redundante, ele putând fi rezumate la formula
din vechiul text al alin. (3), care făcea referire la situația în care majorul „ a abuzat de
autoritatea ori influența sa asupra victimei”.
c) A treia ipoteză se referă la împrejurarea în care fapta a pus în pericol viața
minorului. Am explicat la vremea respectivă 11, rațiunile pentru care legiuitorul nu a mai
preluat din vechiul Cod, printre altele, varianta agravată care se referea la producerea unei
vătămări corporale (vătămarea corporală gravă sub incidența vechiul Cod) și am arătat că dacă
se produce totuși una dintre consecințele art. 194 C.pen. sunt aplicabile dispozițiile
concursului de infracțiuni, între actul sexual cu un minor și vătămarea corporală. Introducerea
ca ipoteză a variantei agravate doar a unei singure consecințe de la vătămarea corporală duce
la o situație absurdă: dacă actul sexual a pus în pericol viața minorului se va reține act sexual
cu un minor în varianta agravată; dacă se produce orice altă consecință de la vătămarea
corporală ( o infirmitate de pildă), se va reține un concurs de infracțiuni!!! (aceleași observații
sunt valabile și pentru varianta agravată similară introdusă prin Ordonanță la infracțiunea de
corupere sexuală a minorilor – art. 221 alin. 2 lit. d).
Având în vedere cele arătate apreciez că toate modificările aduse infracțiunii de act
sexual cu un minor prin Ordonanță sunt nejustificate și pot genera confuzie.
Acestea sunt, în sinteză 12, modificările aduse prin Ordonanță, Codului penal. În esență
ele sunt, în opinia mea, fie inutile, fie chiar nocive. Este o opinie, ea poate fi combătută. Dar
pentru aceasta, problemele semnalate ar trebui dezbătute. Deocamdată, în Ședința Senatului
din 4 octombrie 2016 s-a luat notă de adoptarea tacită a Ordonanței cu pricina, în baza art. 115
alin. (5) teza a III – a din Constituția României republicată 13. După părerea mea, de
nespecialist în drept constituțional, o asemenea adoptare este neconstituțională, deoarece ea
contravine art. 115 alin. (5) teza finală din Constituție, care prevede că „Ordonanța de

11
A se vedea V. Cioclei, în lucrarea colectivă Codul penal, Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, 2014, p. 458.
12
Pentru o tratare mai în detaliu și în contextul celorlalte incriminări, a se vedea V. Cioclei, Drept penal partea
specială I. Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului, Ed. C.H. Beck, 2016.
13
http://www.senat.ro/Legis/Lista.aspx?cod=19886

1
urgență cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la
art. 76 alin. (1)”. La rândul lui, art. 76 alin. (1) prevede că „Legile organice (…) se adoptă cu
votul majorității membrilor fiecărei camere”. Cu alte cuvinte, o ordonanță de urgență ce
privește o lege organică, în speță Codul penal, nu poate fi adoptată tacit, ci cu votul majorității
membrilor Senatului, ca primă cameră sesizată.

BIBLIOGRAFIE

1
1. M. Udroiu – Sinteze de Drept penal. Partea specială, vol. I, ed. a 2-a revizuită și
adăugită, Ed. C.H. Beck, București, 2021;
2. M. Udroiu – Sinteze de drept penal. Partea specială, Ed. C.H.Beck, București, 2020;
3. V. Cioclei – Drept penal. Partea specială I. Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni
contra patrimoniului, ed. 6-a revizuită și adăugită, Ed. C.H.Beck, București, 2021;
4. S. Bogdan, D.A. Șerban – Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei
și contra înfăptuirii justitiției, ed. a II-a revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic,
București, 2020;
5. Art. 43 alin. (1) lit. a) C.civ.
6. Art. 2161. Folosirea prostituției infantile. Întreținerea oricărui act de natură sexuală cu
un minor care practică prostituția se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau
cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.
7. V. Cioclei, Drept penal partea specială. Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni
contra patrimoniului, Ed. C.H. Beck, 2013;
8. A se vedea V. Cioclei, în lucrarea colectivă Codul penal, Comentariu pe articole, Ed.
C.H. Beck, 2014;
9. Pentru o tratare mai în detaliu și în contextul celorlalte incriminări, a se vedea V.
Cioclei, Drept penal partea specială I. Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra
patrimoniului, Ed. C.H. Beck, 2016;
10. http://www.senat.ro/Legis/Lista.aspx?cod=19886.