Guta

Guta este o forma dureroasa de artrita caracterizata de dureri articulare

foarte mari si cauzata de prezenta unei cantitati prea mari de acid uric in sange si
in tesuturi. In trecut era considerata boala oamenilor bogati, pentru ca acestia
consumau foarte multa carne de vanat, bogata in purine. In zilele noastre, boala
afecteaza mai ales barbatii (in randul segmentului de varsta 40-50 de ani riscul
este de trei-patru ori mai mare decat in cazul femeilor), fiind asociata
preponderent cu regimul alimentar al unei persoane (persoana respectiva face
exces de carne, fructe de mare, alcool etc.).
Desi guta e o boala cu o istorie lunga, fiind descrisa prima data de vechii
egipteni si mai apoi de Hipocrate, relatia dintre aceasta boala si acidul uric a fost
demonstrata abia in secolul al XIX-lea de medicul britanic Alfred Baring Garrod.
Acidul uric este rezultatul metabolizarii alimentelor consumate si a
degradarii celulare, rezultat in urma descompunerii unor substante numite purine,
iar cand aceasta cantitate de acid uric depaseste limitele normale, se formeaza
mici cristale care patrund in articulatii si care provoaca durere articulara.
In cele ce urmeaza detaliem cauzele aparitiei gutei, simptomele care te pot
ajuta sa o recunosti, modurile in care poate fi tratata, dar si ce poti sa faci pentru
a preveni aparitia bolii.
 Cauzele aparitiei gutei
 Care sunt simptomele pe care trebuie sa le remarci
 Cum evolueaza boala
 Alimente care trebuie evitate
 Alimente care sunt permise
Cauzele aparitiei gutei
 Hiperuricemia
Hiperuricemia este principala cauza a aparitiei gutei. Poate aparea din mai
multe motive, printre care si alimentatia, excretia redusa a uratilor, sarurile
acidului uric, dar si predispozitia genetica. Aproape 10% dintre persoanele cu
hiperuricemie pot suferi de guta la un moment dat. Riscul e, totusi, variabil si
depinde de gradul de hiperuricemie.
  Obezitatea si alimentatia bogata in carne
Potrivit informatiilor din Encylopedia of Human Nutrition, regimul
alimentar pentru persoanele cu guta nu se mai concentreaza in zilele noastre
exclusiv pe evitarea alimentelor care contin o cantitate mare de purine, ci pe
tratarea tulburarilor metabolice care sunt asociate, de regula, cu guta: obezitatea,
insulinorezistenta sau dislipidemia (nivel crescut al lipidelor in sange). In ceea ce
priveste obezitatea, studiile au aratat ca un indice al masei corporale mai mare
sau egal cu 35 sporeste de aproximativ trei ori riscul de a face guta. Un rol
important in preventia gutei il joaca reducerea consumului de alimente cu continut
mare de purine - acestea sunt cele care au in compozitie drojdie, unele tipuri de
peste (includem aici si fructele de mare) si carnea rosie. Trebuie retinut ca
alimentatia saraca in purine reuseste sa scada nivelul de acid uric seric cu
aproximativ 1mg/dl. Prin urmare, modificarea dietei poate preveni atacurile, insa
de multe ori nu este suficienta, fiind nevoie si de tratament medicamentos.
 Alcoolul
Consumul in exces de alcool poate inhiba eliminarea acidului uric, cauzand
astfel acumularea acestuia la nivelul organismului. Berea, de exemplu, are un
continut ridicat in purine (guanozina din bere e metabolizata ulterior in acid uric)
si poate fi considerata mult mai nociva decat alte tipuri de alcool.
 Unele medicamente si tratamente
Printre substantele care cresc riscul declansarii atacurilor de guta se
numara si diureticele tiazidice (medicamente folosite pentru eliminarea apei din
organism, care sunt administrate, de regula, pentru tratarea hipertensiunii),
aspirina, niacina, imunosupresoarele (acele medicamente care ii sunt administrate
unei persoane dupa un transplant, precum imunosupresoare ciclosporina si
tacrolimus, primul devenind in mod special un factor declansator atunci cand e
utilizat impreuna cu hidroclorotiazida) si medicamentele folosite in chimioterapie.
 Boli cronice grave
Potrivit Mayo Clinic (SUA), guta poate fi declansata si de anumite
afectiuni, printre care si hipertensiunea netratata, dar si alte boli cronice precum
diabetul, hiperlipidemia (nivel ridicat de grasimi in sange) sau arterioscleroza
(ingrosarea peretilor arterelor). Guta mai poate fi provocata si de boli sau
traumatisme severe sau survenite brusc, cu imobilizare la pat, dar si de boli
renale. Tinta bolii este, de regula, degetul mare de la picior, acest lucru
intamplandu-se din cauza temperaturii scazute la nivelul articulatiei, dar si a
circulatiei deficitare. Ambii factori contribuie la acumularea acidului uric.
  Cauze genetice
Aparitia gutei poate avea si cauze genetice, care produc aproximativ 60%
din variabilitatea nivelurilor de acid uric. Studiile au aratat ca trei gene
(numite sLC2a9, sLC22a12 si aBCG2) apar frecvent in asociere cu guta, iar
variatiile lor pot amplifica riscul de aparitie de aproximativ doua ori. De
asemenea, persoanele cu sindrom Kelley-Seegmiller sau sindrom Lesch-Nyhan
(caracterizate de un deficit partial sau uneori complet al enzimei care mentine
echilibrul adecvat al acidului uric) sunt mai predispuse sa dezvolte guta.
Care sunt simptomele pe care trebuie sa le remarci
Trebuie mentionat ca boala propriu-zisa apare dupa ani in care cristalele
de acid uric s-au tot depus la nivelul articulatiilor si tesuturilor invecinate. Printre
simptomele gutei se regasesc cele din lista de mai jos:
 Cresterea temperaturii locale, edem, durere si sensibilitate crescuta
la nivelul articulatiei (de obicei, articulatia degetului mare de la picior);
 Prurit tegumentar (mancarime a pielii);
 Disconfort care se intensifica pe parcursul noptii si care apoi cedeaza
in intensitate pe parcursul urmatoarelor zile (de regula 2-7 zile);
 Dureri nocturne intense, care te pot trezi din somn;
 Exfolierea pielii aparute dupa remiterea atacului de guta;
 Febra si frisoane;
 Tegumentul din regiunea articulatiei afectate capata o culoare rosie-
vinetie;
 Limitarea miscarilor normale ale articulatiei.
In alte cazuri simptomele pot varia, astfel incat:
 Acestea pot reaparea dupa o interventie chirurgicala sau dupa o alta
boala care apare in acelasi timp;
 Unele persoane nu prezinta atacuri recurente de guta, dar pot
dezvolta o forma cronica a bolii. Guta cronica este o forma mai putin dureroasa si
poate fi confundata, uneori, cu alte forme de artrita;
 Primele simptome ale gutei pot fi nodulii (tofii gutosi), localizati la
nivelul mainilor, coatelor sau urechilor. Acestia nu sunt, insa, caracteristici
atacului de guta. Aparitia lor inaintea atacului ar trebui sa ridice suspiciuni de
hemopatii maligne, aici intervenind medicul, singurul care poate examina si
exclude posibilitatea unei gute paraneoplazice (asociata cu o forma de cancer).
De regula degetul mare de la picior este primul afectat, insa pot fi afectate
si alte articulatii, precum cele ale piciorului, mainii, genunchiului, coatelor sau
degetelor. De asemenea, poate sa apara inflamatia lichidului articular (bursita),
aceasta aparand cel mai adesea la nivelul cotului sau al genunchiului.
E bine sa retii ca exista multe alte afectiuni care au simptome asemanatoare
cu guta si ca acesta este si motivul pentru care trebuie sa te prezinti imediat la
medic.
Cum evolueaza boala
Exista patru stadii evolutive ale bolii, dupa cum urmeaza:
 Stadiul 1: hiperuricemia asimptomatica
Acest stadiu este caracterizat de niveluri serice crescute de acid uric, dar
fara existenta simptomelor caracteristice gutei. Hiperuricemia poate sa ramana
asimptomatica pe tot parcursul vietii pacientului, iar riscul progresiei catre un
atac de guta propriu-zis e direct proportional cu valoarea acidului uric din sange.
 Stadiul 2: artrita gutoasa acuta
In acest stadiu evolutiv al bolii, cristalele de acid uric incep sa se acumuleze
la nivelul lichidului articular, de regula la nivelul articulatiei degetului mare de la
picior. Tot acum apare si un raspuns inflamator generalizat al organismului:
atacul gutos se manifesta, de obicei, la articulatia degetului mare de la picior in
primul rand, insa poate aparea si la nivelul altor articulatii (degete, genunchi,
incheietura mainii). Odata ce atacul gutos se incheie, simptomele articulare se
remit in decurs de cateva zile, dar este bine sa stii ca pot reaparea pana la un
interval de aproximativ doi ani de la atacul initial.

 Stadiul 3: intervalul gutos asimptomatic
In majoritatea cazurilor, pacientii care au suferit un atac initial au
probabilitatea mare sa aiba atacuri recurente, produse la anumite intervale de
timp. intervalele dintre aceste atacuri sunt cel mai adesea asimptomatice. De
asemenea, persoanele care au atacuri dese prezinta si intensificarea simptomelor
articulare, care in acest stadiu devin mai severe si sunt insotite de inflamatie
persistenta, febra si modificari radiologice de artroza.
 Stadiul 4: guta tofica cronica
 Daca evolutia bolii este caracterizata de intervale asimptomatice si
recidive, care insa cedeaza fara tratament si care se repeta intr-un interval mai
mare de zece ani, atunci este posibil ca guta sa devina o afectiune cronica si sa
afecteze mai multe articulatii. In acest stadiu al bolii perioadele asimptomatice pot
sa se scurteze, iar boala poate fi confundata cu alte tipuri de artrite, precum
osteoartrita. Tot in acest stadiu, acidul uric formeaza noduli duri, calcarosi sau
nisiposi (tofii gutosi). Daca boala nu este tratata, tofii pot aparea inclusiv la
nivelul pavilionului urechii, precum si la nivelul articulatiilor si tesuturilor
adiacente (ligamente, tendoane, burse). Cu toate astea, daca pacientul incepe
tratamentul impotriva gutei intr-un stadiu incipient, atunci nu exista
probabilitatea sa ajunga in acest stadiu evolutiv al bolii.
Tratament
Scopul tratamentului in cazul gutei este reducerea rapida a durerii si a
disconfortului, dar si profilaxia recidivelor atacurilor si a complicatiilor care ar
putea aparea. Tratamentul are, de regula, mai multe etape:
 Tratamentul initial
Tratamentul are la baza medicamente cu rolul de a atenua simptomele si de
a elimina, pe cat posibil, cauzele bolii. Este bine de stiut ca tratamentul specific
depinde de stadiul bolii, pentru ca, de exemplu, tratamentul pentru profilaxia
recidivelor este diferit de cel pentru atacul de guta. Pentru diminuarea durerii, a
edemului si a inflamatiilor medicul va recomanda, de regula, antiinflamatorii
nesteroidiene (precum ibuprofen, naproxen sau indometacin), colchicina (aceasta
are un raspuns foarte bun la administrare, insa poate avea si efecte adverse
precum diaree, varsaturi, slabiciune musculara, iar la persoanele cu insuficienta
renala va fi administrata cu precautie) si corticosteroizi.
Pentru prevenirea atacurilor recurente se pot administra medicamente care
scad concentratia acidului uric din sange, precum: agenti care grabesc eliminarea
renala a acidului uric, allopurinol (care scade productia acidului uric endogen,
dar a carui administrare nu se va face concomitent cu diureticele tiazidice si
anticoagulante) si colchicina (prescrisa de multe ori pentru a preveni recurentele
in primele 30 de zile de tratament). Atacurile recurente pot fi prevenite si printr-o
dieta riguroasa, care sa duca la scaderea in greutate (in cazul persoanelor
supraponderale) si mentinerea unei greutati normale, prin evitarea consumului de
alcool, evitarea carnii si a produselor bogate in purine, prin exercitii fizice si
evitarea sedentarismului, dar si printr-o hidratare si o alimentatie
corespunzatoare.