Analogie economică ca metodă de cercetare economică
Pentru a realiza o analiză cât mai temeinică a fenomenului investigat se construiește modelul care asigură cea mai bună reprezentare a realității (pe cât posibil fără distorsiuni) și care reflectă cât mai corect esența mecanismelor de funcționare și evaluție a fenomenului supus cercetării și realizeazăcea mai bună cunoaștere a interdependențelor acestuia cu alte procese și fenomene. În practica managerială, calitatea procesului decizional este condiționată de utilizarea pe scară largă a metodelor și modelelor specifice cercetărilor operaționale, matematicii și statisticii. Riscul asumării unei decizii manageriale eronate este mult diminuat prin formulizarea matematică a acestui proces și alegerea variantei optime de decizie (cea care presupune un maximum de consecințe pozitive și un minimum de risc). În rândul metodelor decizionale, un loc aparte îl ocupă modelele bazate pe teoria matematică a jocurilor strategice. Formulată de J. Von Neuman și O. Morgenstern (Theory of Games and Economic Behavior), teoria jocurilor strategice servește la alegerea unor modalități de acțiune optimă într-un anumit domeniu, luând în considerare comportamentul posibil al celorlalți participanți, în anumite condiții date și ținând seama de anumite restricții. Concret, în practica managerială se pleacă de la premisa că managerul acționează în împrejurări aleatoare, într-un mediu nesigur în ceea ce privește contextul în care se va produce efectul deciziei. Managerul va putea recurge la o abordare optimistă (operând cu criterii de genul maximax) sau una pesimistă (criterii maximin sau criterii maximax). Principalele etape ale procesului de modelare în cercetarea managerială pot fi redate astfel: în prima etapă, formulizarea informațiilor manageriale, obținute în urma investigării în teren, oferă posibilitatea conceperii modelului; în două etapă se realizează dezvoltarea matimatică a modelului conceput; sunt fundamentate predicții asupra evoluției fenomenului supus analizei; predicțiile concrete și verificabile susțin valoarea științifică a ipotezelor formulate; în cea de-a treia etapă are loc confruntrea predicțiilor modelului matematic cu informțiile obținute, ceea ce permite valorificarea concretă a metodei aplicate în cercetarea științifică a fenomenului managerial; în cea de-a patra etapă se urmărește modul în caré concluziile rezultate în urma cercetării reușesc să orienteze investigația științifică într-o direcție nouă, de interes pentru teoria și practica managerială. Utilizarea pe scară tot mai largă a metodelor statistico-matematice, a modelului și modelării în cercetarea științifică managerială oferă, în mod evident, posibilități extinse de cunoaștere și explicare a fenomenulor investigate, favorizând progresul cunoașterii științifice în acest domeniu. În ciuda acestei realități incontestabile, există multe voci, îndeosebi din rândul practicienilor, care reproșează matematizarea și abstractizarea excesivă a științei manageriale și îndepărtarea cercetătorilor, în studiile lor, de realitatea observată în practică. Ceea ce diminuează utilitatea modelelor matematice este faptul că, uneori, construcția acestora nu reflectă cu fidelitate realitatea comportamentelor și faptelor din viața managerială, având un caracter mult prea formalizat. Este reproșată, de asemenea, absolutizarea, de către unii cercetători în studiile lor, a contribuției metodelor statistico-matematice și a modelării la cunoașterea științifică profundă a fenomenelor manageriale. Realitatea managerială este atât de complexă încât cunoașterea temeinică a fenomenelor manageriale nu poate fi redusă doar la măsurarea științifică a acestora prin utilizarea procedeelor statistico-matematice. Fără cunoașterea aspectelor calitative ale fenomenului investigat, a structurii și trăsăturilor sale esențiale, înțelegerea și explicarea acestuia nu se poate finaliza și concretiza. Utilizarea instrumentelor și metodelor matimatice în cercetarea științifică managerială este cu adevărat utilă doar atunci când există suficiente date pentru generalizare, iar modelul ține seama de realitatea care prevalează în practica managerială.