10.2.

Analogie economică ca metodă de cercetare economică

Pentru a realiza o analiză cât mai temeinică a fenomenului investigat se
construiește modelul care asigură cea mai bună reprezentare a realității (pe cât
posibil fără distorsiuni) și care reflectă cât mai corect esența mecanismelor de
funcționare și evaluție a fenomenului supus cercetării și realizeazăcea mai bună
cunoaștere a interdependențelor acestuia cu alte procese și fenomene.
În practica managerială, calitatea procesului decizional este condiționată de
utilizarea pe scară largă a metodelor și modelelor specifice cercetărilor
operaționale, matematicii și statisticii. Riscul asumării unei decizii manageriale
eronate este mult diminuat prin formulizarea matematică a acestui proces și
alegerea variantei optime de decizie (cea care presupune un maximum de
consecințe pozitive și un minimum de risc).
În rândul metodelor decizionale, un loc aparte îl ocupă modelele bazate pe
teoria matematică a jocurilor strategice. Formulată de J. Von Neuman și O.
Morgenstern (Theory of Games and Economic Behavior), teoria jocurilor
strategice servește la alegerea unor modalități de acțiune optimă într-un anumit
domeniu, luând în considerare comportamentul posibil al celorlalți participanți,
în anumite condiții date și ținând seama de anumite restricții. Concret, în
practica managerială se pleacă de la premisa că managerul acționează în
împrejurări aleatoare, într-un mediu nesigur în ceea ce privește contextul în care
se va produce efectul deciziei. Managerul va putea recurge la o abordare
optimistă (operând cu criterii de genul maximax) sau una pesimistă (criterii
maximin sau criterii maximax).
Principalele etape ale procesului de modelare în cercetarea managerială pot
fi redate astfel:
 în prima etapă, formulizarea informațiilor manageriale, obținute în urma
investigării în teren, oferă posibilitatea conceperii modelului;
 în două etapă se realizează dezvoltarea matimatică a modelului conceput;
sunt fundamentate predicții asupra evoluției fenomenului supus analizei;
predicțiile concrete și verificabile susțin valoarea științifică a ipotezelor
formulate;
 în cea de-a treia etapă are loc confruntrea predicțiilor modelului
matematic cu informțiile obținute, ceea ce permite valorificarea concretă a
metodei aplicate în cercetarea științifică a fenomenului managerial;
 în cea de-a patra etapă se urmărește modul în caré concluziile rezultate în
urma cercetării reușesc să orienteze investigația științifică într-o direcție nouă,
de interes pentru teoria și practica managerială.
Utilizarea pe scară tot mai largă a metodelor statistico-matematice, a
modelului și modelării în cercetarea științifică managerială oferă, în mod
evident, posibilități extinse de cunoaștere și explicare a fenomenulor
investigate, favorizând progresul cunoașterii științifice în acest domeniu. În
ciuda acestei realități incontestabile, există multe voci, îndeosebi din rândul
practicienilor, care reproșează matematizarea și abstractizarea excesivă a științei
manageriale și îndepărtarea cercetătorilor, în studiile lor, de realitatea observată
în practică. Ceea ce diminuează utilitatea modelelor matematice este faptul că,
uneori, construcția acestora nu reflectă cu fidelitate realitatea comportamentelor
și faptelor din viața managerială, având un caracter mult prea formalizat. Este
reproșată, de asemenea, absolutizarea, de către unii cercetători în studiile lor, a
contribuției metodelor statistico-matematice și a modelării la cunoașterea
științifică profundă a fenomenelor manageriale. Realitatea managerială este atât
de complexă încât cunoașterea temeinică a fenomenelor manageriale nu poate fi
redusă doar la măsurarea științifică a acestora prin utilizarea procedeelor
statistico-matematice. Fără cunoașterea aspectelor calitative ale fenomenului
investigat, a structurii și trăsăturilor sale esențiale, înțelegerea și explicarea
acestuia nu se poate finaliza și concretiza.
Utilizarea instrumentelor și metodelor matimatice în cercetarea științifică
managerială este cu adevărat utilă doar atunci când există suficiente date pentru
generalizare, iar modelul ține seama de realitatea care prevalează în practica
managerială.