9.1. Căile de dezvoltare a metodelor matematice în cercetările economice.
Allături de analiza calitativă, observarea științifică și metodele de analiză logică,
cunoașterea temeinică și aprofundată a fenomenelor manageriale nu poate fi realizată fără măsurarea științifică, prin metode statistico-matematice. Măsurarea științifică permite analiza numerică și determinarea dimensiunilor fenomenelor supuse cercetării, depășindu-se, astfel faza investigării empirice, descriptive a acestora. Atribuirea unei expresii numerice unei categorii de fenomene, pe baza unor reguli de corespondență dintre acestea, este notă definitorie a măsurării științifice. Această caracteristică se regăsește în majoritatea definițiilor date măsurării științifice. Una dintre cele mai reprezentative este cea propusă de Bertrand Russel, care definea măsurarea ca ”orice metodă de stabilire a unei corespondențe unice și reciproce între toate sau unele mărimi ale unei clase în toate sau unele numere integrale, raționale sau reale”. Măsurarea științifică a fenomenelor prin procedee cantitative este un proces sistematic, obiectiv și precis. Spre deosebire de metodele de cercetare calitativă, care au o tendință inductivă, generând teorii, cercetarea cantitativă are un caracter deductiv, verificând teorii. În cadrul procesului de cercetare managerială, măsurarea științifică are o contribuție esențială în consolidarea cunoașterii fenomenelor investigate, cu rol determinant în formularea și verificarea ipotezelor științifice, precum și în fundamentarea concluziilor cercetării. Dificultatea procesului de măsurarea științifică a fenomenelor manageriale rezidă din natura extrem de complexă a acestora. Fenomenul managerial, la toate nivelurile sale de manifestare (la nivel de firmă, de ramură, teritorial, nivel național etc.), are atât o dimensiune cantitativă, numerică, cât și una calitatvă. Din aceste considerente, în practica măsurării statistico-matematice s-a impus un sistem variat de indicatori (indicatori fizici, natural-convenționali, indicatori valorici), de procedee și instrumente statistico-matematice care să suprindă și să reflecte ambele laturi. Cu toate acestea, în anumite cazuri, sistemul de indicatori construit poate pierde din vedere aspecte calitative importante, specifice pentru fenomenul investigat. Se apelează, în aceste situații, la folosirea unor modalități complementare de analiză (tehnici de scalare, tehnici de vizualizare), precum și la utilizarea unor indicatori exprimați și în alte unități de măsură (mărimi relative, mărimi medii, coeficienți de elasticitate, de variație, coeficienți de regresie și de corelație etc.), care să reflecte asența fenomenului investigat (mărimea și structura sa internă, dinamica de evoluție, factorii care îi determină dezvoltarea, relațiile de intercondiționare cu structurile sale interne, dar și cu alte fenomene etc.). Rolul procedeelor statistico-matematice în explicarea științifică a fenomenelor manageriale este pus în evidență pe întreg parcursul metodologic al cercetării: de la observarea științifică a fenomenului investigat, prin indicarea modalităților de interpretare a datelor rezultate și dirijarea procesului de grupare, ordnare și selectivitate a acestora în urma observației, la formularea ipotezelor, prin sintetizarea și clasificarea datelor culese și sugerarea ipotezelor plauzibile, precum și în etapa verificării ipotezelor,prin utilizarea instrumentarului modern de calcul și analiză. Metodologia statistică, utilizată în cercetarea științifică, poate fi delimitată, în mod convențional, astfel: statistica descriptivă, care are drept scop gruparea datelor obținute prin observare științifică, sistematizarea lor sub forma distribuțiilor de frecvențe, descrierea însușirilor fenomenului investigat cu ajutorul valorilor medii, dispersiei, corelației și altor indicatori statistici; analiza statistico-matematice, prin care se realizează procesul de valorificare a datelor, de verificare a ipotezelor științifice și se desăvârșește formularea concluziilor științifice; conceperea modelelor pentru reprezentarea și explicarea corectă a fenomenului cercetat; reflectarea prin procedee statistico-matematice a corelațiilor dintre factorii care explică fenomenul investigat cu alte procese și fenomene manageriale.