Nietzsche este un gânditor nihilist. Nihilismul său înseamnă devalorizarea valorilor.

Gânditorul german se dorea a fi un reformator în Germania acelor vremuri (1844-1900). Astfel, a

vrut să răstoarne întreaga tablă de valori existente până atunci. Ceea ce propune Nietzsche este
reevaluarea tuturor valorilor. Conceptul cheie al gândirii sale este voința de putere, care este
esența vieții, ce se manifestă diferit; ideea de bază a eticii sale este cea a inegalității. Astfel,
politica diferenței este în consonanță cu teza sa celebră despre libertate: ”Eu sunt liber, celălalt
trebuie să se supună”. Această politică poate fi instiuită numai de un supraom, care, prin voința
sa superioară de putere legiuiește în acestă direcție pentru întreaga umanitate. În consecință,
filosoful german cheamă la o regândire și o reevaluare a identității și a opoziției. Mai important,
trebuie să apreciem în mod critic valoarea identității, fie ea personală, religioasă, națională sau de
alt fel. El critică aspectele culturii moderne, ale filozofiei oficiale universitare, neagă ideile de
civilizaţie şi de credinţă. Tot Supraomul este produsul omului de geniu, ce are rolul de a
reformula lumea prin artă, a cărui creaţie artistică are rangul de activitate primordială metafizică
a vieţii. Nietzcshe are două viziuni de bază asupra lumii: voinţa-de-putere şi eterna reîntoacere.
Vointa-de-putere- atât ca viziune asupra lumii, atât ca explicaţie a dorinţei de a merge dincolo
de cunoastere inseşi, susţine că cunoaşterea e doar o activitate dezinteresată, separată de valori
specifice, iar cunoaşterea e doar un mijloc de a susţine anumite valori.Eterna reîntoacere - se
bazează pe ideea că lumea este infinnită în timp, dar finită în spaţiu sau energie, şi prin urmare
stările sale sunt obligate, după un timp suficient de lung, să se repete. Aşa dar această lume este
eternitatea noastră.