Ecaterina a II-a: limitele reformismului

luminist

Dragomir Maria Alexandra

Secția Istorie, anul II

Rusia a fost condusă secole la rând de Dinastia Romanovilor, dar acest lucru s-a
schimbat odată cu venirea la tron a reginei Ecaterina cea Mare. Născută, Sophie de Anhalt-
Zerbst, în micul principat german Stettin, la 21 aprilie 1729, prințesa, a reușit să demonstreze
lumii întregi puterea care zăcea în ea. Curtea de la Anhalt- Zerbst, precum majoritatea curților
europene de secol XVIII, era îmbibată în aerul de cultură occidentală, unde scena importantă
a educației era preluată de filosofi, precum Diderot.
Viitoarea regină a Rusiei, s-a căsătorit cu moștenitorul împărătesei Elisabeta I, fiul
surorii sale, Anna, în 1744. Mica prințesă a fost chemată la curtea reginei Elisabeta I, alături
de mama sa, pentru a se oficia căsnicia. Conform regulilor monastice rusești, Ecaterina a fost
nevoită să treacă la ortodoxism, primind numele de Ecaterina Alekseevna1.
Avântul pe care îl manifesta viitoarea regină a fost spulberat de imaginea înfiorătoare
pe care o afișa noul Imperiu Țarist, dar și de personalitatea deviantă a soțului ei. Tot în această
perioadă, mama Ecaterinei a fost nevoită să plece din Rusia, datorită spionajului făcut în
slujba lui Frederick cel Mare2. Dorința de a se adapta la climatul rusesc s-a putut observa în
studierea limbii și literaturii ruse, dar și acumularea cunoștințelor despre acest tărâm.
Lipsa de afecțiune din partea soțului ei, a determinat-o să își caute aprecierea în brațele
altor bărbați. Unul dintre aceștia fiind Serghei Saltikov, începând cu anul 1752. În lucrarea sa,
”Memorii”, Ecaterina dezvăluie că Serghei ar fi tatăl fiului ei, Pavel, născut la 20 septembrie
1754. Alături de polonezul Stanislaw Poniatovski a avut o fiică ce a trăit 15 luni, în 1758, iar
cu Grigori Orlov a avut un băiat, care a supraviețuit adolescenței, ”deși nu a ajuns la
maturitate emoțională”3.
Punctul culminant din viața Elisabetei a fost lovitura de stat dată soțului ei, de către
Grigori Orlov, amantul ei, la data de 28 iunie 1762. Ulterior, acesta a fost asasinat, iar la tron
este adusă Ecaterina a II-a, la vârsta de 33 de ani. Pe 7 iulie, aceasta a făcut un manifest în
care spunea că răposatul a murit din cauza unei boli hemoroidale. La data de 22 septembrie
1762, la Moscova, are loc ceremonialul de încoronare. Titlul ”cea Mare” atribuit Ecaterinei a
fost dat, pentru prima dată, de către Adunarea pe care a convocat-o în 1767.
Secolul al XVIII-lea, a reprezentat o perioadă interesantă pentru Rusia. Acest teritoriu
a început să înflorească, datorită lui Petru cel Mare, prin cucerirea pământurilor Suediei.
Totuși, pe plan intern, Rusia nu se modernizase, economia fiind încă înapoiată, iar marea
majoritate a populației, alcătuită din șerbi, era legată de glie și forțată să muncească fără plată
pentru boieri.4 Șerbii au fost folosiți pentru construirea orașului St. Petersburg5.
Un termen des folosit în istoriografie este ”ancien regime”. Această grupare de cuvinte
descrie vechiul sistem de guvernare din Franța de dinainte de 1789, anul începerii Revoluției
Franceze, care aduce cu ea, ideea de stat modern, naționalist. Această perioadă este descrisă
ca fiind idilică, evocând imaginea regilor și reginelor care trăiau în palate luxoase, alături de
nobilime, ignorând adevăratele probleme ale statului, precum: înglobarea în datorii a șerbilor.
Totuși, în anii de dinaintea Revoluției, au existat și monarhi cu inițiative de reforme radicale,
fiind numiți despoți iluminați. Printre ei numărându-se și Ecaterina cea Mare. Așa cum afirma

1
Prenumele mamei împărătesei Elisabeta.
2
Motivul fiind Războiul de Șapte ani, conflict grupat în două tabere: Marea Britania și Prusia împotriva Austriei,
Franței, Spaniei, Suediei și Rusiei (sursă: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/razboiul-de-sapte-
ani-si-ascensiunea-prusiei) .
3
Dixon, Simon, Ecaterina cea Mare, Editura Artemis, București, 2004, pg.12.
4
Șerbii plăteau o taxă pe cap de locuitor, care l-a ajutat pe Petru să continue războaiele.
5
Noua capitală a Rusiei, fost teritoriu suedez.
și Derek Beales ”un regim în care domnitorul posedă sau își asumă dreptul de a pune în operă
legislația fără accept, care exercită acest drept exclusiv și în aceasta este influențat de ideile
Iluminismului”6.
Monarhia absolutistă a reprezentat un sistem de guvernare, unde biserica avea aportul
cel mai mare în influențarea societății, datorită credinței oamenilor în Divinitate. Biserica își
făcea simțită prezența și în ceremonialul de încoronare, întărind natura semidivină a
monarhiei. Puterea monarhului era prea mare pentru a fi subjugată, singura alternativă fiind
un război civil sau o guvernare exercitată de nobilime. Rousseau afirma că ”despotismul e
corupt și despoții egoiști au nevoie de supunere oarbă, tratând legea după bunul plac” 7. Cele
patru schimbări care au dus la modernizarea Europei au fost:” influența marilor descoperiri
geografice, efectele războaielor religioase din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, revoluția
științifică din secolul al XVII-lea, dar și impactul ”glorioasei revoluții” din Anglia, din
1688”8.
În perioada de tranziție dintre Petru cel Mare și Ecaterina, Rusia a decăzut, prin
prisma măsurilor luate de țari și țarine, care au îmbunătățit doar viața de la palat, prin diverse
intrigi și comploturi, fără a le păsa de traiul mizer din restul țării. Totuși, nu e nevoie de o
expunere negativă a acestei perioade, deoarece au existat și părți bune. Petru al III-lea a
desființat poliția secretă, alături de serviciul de stat obligatoriu în cadrul guvernului sau
forțelor militare, dar a micșorat și dările țăranilor.
Atmosfera s-a schimbat odată cu venirea Ecaterinei la putere. Aceasta avea o viziune
iluministă și dorea să aducă Rusia pe linia europeană. Inspirația sa a venit din operele marilor
filosofi, Voltaire, Montesquieu, Locke, citite în copilărie. Un prim pas făcut de Ecaterina a
fost înființarea unei mari adunări, o Zemstvo, care să reprezinte toate categoriile sociale din
Rusia, din care, ulterior, deputații să pregătească noile legi. Se crede că țarina dorea să își
justifice postura prin acordul populației. O problemă în acest proiect a fost lipsa unui
reprezentant al șerbilor.
Prezența unei nemțoaice pe tronul Rusiei nu a le-a surâs nobililor, mai exact Nikitei
Panin, șeful Colegiului pentru Afaceri Externe, care a completat pentru a-i limita puterea prin
intermediul unui Consiliu Imperial. Impulsionată de aceste negativități din jurul ei, a vrut să
demonstreze în continuare că Rusia nu era ”despotismul temperat prin asasinate din
vechime”9. Zemstvo s-a întrunit pentru prima dată în anul 1767, pentru a discuta propunerile
legislative ale Ecaterinei. Tot prin același decret, ea a anunțat și propunerile pe care le avea în
privința Rusiei, care ulterior, au alcătuit vestitul Nakaz, unde în anul 1767, au fost publicate
cele mai importante secțiuni. Nakaz-ul cuprindea 526 de articole 10, ce conțineau mai degrabă
idei în privința principiilor care se urmăreau a sta la baza legilor rusești. Aceste idei l-au
intrigat pe Voltaire, care a început să o îndrăgească pe regină, aducându-i servicii toată viața.
Contrar a ce se crede, el nu a vizitat niciodată Rusia, inspirându-se doar din scrisorile primite

6
Derek. Beales, Was Joseph II au enlightened despot, în R. Robertson și E. Timms (ed.), Austrian Studies, vol.2:
The Austrian Enlightnement and its Aftermath, Edinburg, 1991, pg. 2.
7
Dixon, Walter, Ecaterina cea Mare, Ed. Artemis, București, 2004, pg. 95.
8
Walter, Oppenheim, Europa și despoții luminați, Ed. All, București, 1998, pg.4.
9
Ibidem referința 8.
10
Din întreg conținutul, 294 de articole s-au bazat pe cartea lui Montesquieu, ”Spiritul legilor”, iar alte 108, au
fost preluate din opera ”Crimă și pedeapsă” a lui Beccaria.
de la Ecaterina. Consiliul se va întâlni pentru ultima oară, în 1768, datorită izbucnirii
războiului cu Turcia.
Ideile iluministe s-au învârtit în jurul abrogării șerbiei. Ecaterina în ciuda denumirii de
despot luminat, nu a încercat să elibereze țăranii, datorită presiunilor burgheziei, dar și a
scăderii economiei care ar fi urmat după acest act. Nakaz-ul se pronunța vag asupra șerbiei,
continuându-se a fi biciuiți oamenii în vârstă care nu puteau munci destul, iar fetele tinere
erau pus la vânzare. În plus, șerbia a fost extinsă și în Ungaria, ultima zonă populată a Rusiei
care avea un număr important de țăranii liberi.
Motivul pentru care nu ar fi ajutat șerbii, se consideră a fi răscoala lui Pugaciov.
Ecaterina a continuat să împartă șerbi pe post de daruri prietenilor săi. Dar cu toate acestea a
instituit și elemente favorabile șerbilor, precum: modalități legale prin care nobilii își puteau
elibera șerbii, dar și înființarea unor școli pe domeniile regale, pentru copiii acestora. Au
existat dovezi prin care se intenționa editarea unei Cărți a țărănimii, prin care li se stabileau
drepturile. În paralel, viața nobilimii a crescut în timpul domniei Ecaterinei.
Pe plan economic, interesul Ecaterinei a fost îndreptat spre creșterea populației țării și
aprovizionări cu materialele necesare războiului, promovând liberul schimb. Aceasta a
încurajat imigrația calificată, prin acordarea de pământuri. A existat o încercare de restrângere
a dărilor țăranilor pe sare și creșterea taxei pe băutură. Dar cu toate acestea, în 1794, Rusia s-a
aflat în fața unei crize financiare. Chiar dacă iluminismul, promova dezvoltarea industriei, în
spațiul rusesc, acest lucru stagnează. Pe plan religios, țarina a favorizat toleranța religioasă și
a susținut reducerea atribuțiilor bisericești11. Educația a reprezentat un alt aspect important. În
1763, s-a fondat primul colegiu de medicină din Rusia, iar în 1764, a fost clădită prima școală
de fete, sub denumirea de Institutul Smolnîi. Iar în 1783, s-a înființat primul colegiu de
pregătire a profesorilor. În urma răscoalei lui Pugaciov, s-au înființat 50 de gubeni, fiecare
având 800.000 de locuitori, ce urmau a fi conduse de un guvernator numit de împărăteasă.
Ultimii ani de domnie ai Ecaterinei cea Mare au fost marcați de teama Revoluției
franceze. Așadar, încercările de punere în practică a ideilor iluministe în Rusia, nu au eșuat
lamentabil, din contră, au dat startul modernizării, țara nefiind încă, în stare să perceapă
ideologia europeană occidentală.

11
Iluminismul promova tăierea atribuțiilor bisericești în spațiul laic.