Sunteți pe pagina 1din 2

Delincvenţa juvenilă este o componentă a criminalităţii.

Ea este un fenomen de devianţă, manifestat


prin incapacitatea unor minori/adolescenți de a se adapta la normele de conduită din societate.
Această incapacitate este datorată unor cauze de ordin bio-psiho-social.
În ţara noastră, există unii tineri şi minori care participă destul de activ la săvârşirea unor fapte penale.
Ei participă şi săvârşesc îndeosebi infracţiuni cum ar fi: furturi, violuri, vătămări corporale, infracţiuni de
lovituri cauzatoare de moarte, omor şi tentativă de omor.
Criminalitatea în rândul minorilor are multe cauze diferite de cele ale criminalităţii adulţilor. Analizând
acest fenomen, pe genuri de infracţiuni s-au desprins următoarele:
Cauzele specifice ale apariției delicvenței juvenile sunt:
- creşterea situaţiilor de abandon şcolar a unor elevi cunoscuţi cu comportament deviant sau
preocupări antisociale, lipsa unei activităţi utile;
- lipsa de supraveghere permanentă de către părinţi, supraveghetori, tutori etc.;
- familiile dezorganizate din rândul cărora provin unii minori infractori ai căror părinţi sunt cunoscuţi cu
antecedente penale;
- Intermitență în educaţia minorilor de către şcoală, unităţi de ocrotire (case de copii, şcoli de
reeducare, şcoli speciale) alte instituţii cu atribuţii în acest sens;
- necunoaşterea din timp a anturajului, a locurilor şi mediilor frecventate de minori;
- lipsa unei legături permanente între familie şi şcoală;
- influenţa unor infractori majori aflaţi în anturajul minorilor prin determinarea acestora de a comite
fapte antisociale;
- consumul de către unii minori de substanţe halucinogene şi alcool pentru creşterea unei stări
euforice.
Principala cauză însă, a apariţiei atitudinilor antisociale o constituie influenţa mediului social şi
proceselor psihice la nivelul conştiinţei individului. Un rol important îl au şi împrejurările concrete de
viaţă ale individului. În acest context actul infracţional nu trebuie examinat ca o simplă reacţie la
factorii extern, deoarece situaţia concretă de viaţă dă naştere prin ea însăşi la un act de voinţă, ci
numai când se corelează cu personalitatea unui individ, când trece prin interesele, obiceiurile,
mentalităţile, particularităţile psihice ale individualităţii sale. Deci, pentru a găsi cauzele şi condiţiile
care favorizează delincvenţa juvenilă, trebuie să pornim de la analiza structurii interne ale individului şi
a factorilor externi, care pot fi cauze ale acestui fenomen negativ sau condiţii care influenţează şi
alimentează manifestările de acest gen.
Este bine cunoscut faptul că delicvența juvenilă, nu în ultimul rând, este însoțită de frecvente
fenomene ale absenteismului și abandonului școlar. Din totalul de minori care au comis infracțiuni în
2010, 85,7% sunt persoane neîncadrate în sistemul de educație. Cu referire la statului social al
minorilor implicați în săvârșirea infracțiunilor, conform datelor prezentate de organele de ordine, se
stabilește că pentru anul 2010: 40,2% fac parte din familii vulnerabile; circa 22% provin din familii
monoparentale; 8% din familii cu mulți copii; circa 26% sunt din categoria celor rămași fără îngrijirea
unui sau a ambilor părinți, ca urmare a plecării acestora la muncă peste hotare; 4,2% sunt beneficiari
ai instituțiilor rezidențiale.
O caracteristică specifică a delicvenței minorilor este gradul mare de latență pe care îl posedă (nu sunt
descoperite și înregistrate toate delictele acestei categorii de vârstă). Din această cauză, experții din
domeniu apreciază că nivelul real al criminalității minorilor este de 2-3 ori mai mare decât cel
înregistrat. Considerăm că imposibilitatea stabilirii situației reale a delicvenței juvenile este completată
și de inexactitatea parametrilor demografici ai populației, ținându-se cont de faptul că un număr mare
de cetățeni sunt emigrați peste hotarele republicii. Se constată că delicvența minorilor și a tinerilor este
cu mult mai „sensibilă” la metodele de luptă cu ea, la intensitatea controlului din partea familiei,
instituțiilor educaționale, serviciilor sociale, a societății decât criminalitatea adulților, circa 80% din
infracțiuni se comit în apropierea locului de trai și de studii.
Conchidem astfel, că potențialul pericolului pe care îl prezintă un minor sau un tânăr, este în funcție de
mai multe componente, între care vom găsi atât personalitatea, cât și situația în care se află, atât
problemele trecutului lui, cât și cele din prezent, atât aspectele ce țin de individ, cât și cele care aparțin
grupului în care s-a încadrat sau în care trăiește în prezent. Delicvența juvenilă constituie o problemă
socială complexă, a cărei cunoaștere și explicație trebuie să stea la baza măsurilor de politică socială
și penală. Actualmente, problemele educării, adaptării și, în special, ale promovării generației tinere
devin extrem de presante și dificile, nerezolvarea lor conducând la consecințe ireversibile pentru
conduita copiilor și tinerilor. Diminuarea cauzelor și a condițiilor, care generează sau favorizează
manifestările antisociale în rândul minorilor și tinerilor, solicită elaborarea unor modele etiologice
predictive. În acest sens, toate măsurile întreprinse trebuie să se raporteze cel puțin la trei niveluri:
macrosocial, microsocial și individual.

SURSA: „Fenomenul delicvenței juvenile în Republica Moldova”. Autori: Igor Dolea, Victor Zaharia,
Valentina Prițcan și Mariana Buciuceanu-Vrabie.

Acest termen desemneaza ansamblul abaterilor si incalcarilor de norme sociale, sanctionate juridic,
savarsite de minorii de pana la 18 ani. INDICATORI privind inclinarea spre delicventa a copiilor:
absente frecvente de la scoala; atitudine indiferenta fata de scoala; atitudine rebela fata de
autoritatile scolare si reprezentantii ordinii; reactii disproportionate fata de diferite situatii si fata de
colegi; tendinta de a se asocia cu elemente depravate; utilizarea precoce a unui limbaj obscen si
violent; minciuni si furturi frecvente chiar inainte de varsta de 9 ani; preocupari sexuale precoce; «
consum » de literatura pornografica; vizionarea foarte frecventa a filmelor cu continut
necorespunzator din punct de vedere educativ. CAUZE CARE CONDUC SPRE DELINCVENTA JUVENILA:
situatia financiara precara a unor familii; deficiente la nivelul familiei (lipsa de supraveghere,
necunoasterea anturajului, lipsa legaturii cu scoala); mediul familial dezorganizat; prezenta modelului
infractional in familie; tentatiile tot mai numeroase pe care societatea le ofera permanent;
influentarea de catre persoanele majore; convingerea gresita ca „daca esti minor nu patesti nimic”;
influenta, de multe ori nefasta, a grupului de prieteni, a „gastii ”; tendinta de bravura, de a fi
„grozav”, „cool”; consumul de alcool (inclusiv in familie); abandonul scolar si lipsa de ocupatie a
minorilor; vulnerabilitatea victimelor (neglijenta, starea de ebrietate, varsta).

Din analiza întreprinsă rezultă că, două stiluri de disciplină oarecum diferite ar putea conduce la un
comportament antisocial, respectiv stilul neglijent, lipsit de constrângeri, şi stilul sever, dar
inconsistent, în care se aplică în mod impredictibil, aleatoriu şi arbitrar sancţiuni copilului [7].
Afecţiunea părintească joacă şi ea un rol important. Astfel, în general inexistenţa afecţiunii părinteşti,
respingerea copiilor de către părinţi sau ignorarea lor, inexistenţa unui timp minim petrecut
împreună (părinţi - copii), sunt considerate toate ca fiind predictive pentru comportamentul
delincvent, atât cel auto-raportat, cât şi cel oficial înregistrat [8]. Acta Universitatis George Bacovia.
Juridica - Volume 4. Issue 2/2015 - http://juridica.ugb.ro/ - Cristinel Ioan MURZEA = ISSN 2285-0171
ISSN-L=2285-0171 Toate cele mai sus arătate, demonstrează importanţa deosebită pe care o are
familia în procesul de formare a deprinderilor comportamentale începând cu perioada copilăriei şi
continuând cu cea a adolescenţei, perioade în care se formează şi atitudinea minorului faţă de
normele de convieţuire socială, cât şi respectul faţă de acestea. Familia monoparentală sau
dezbinată, a făcut obiect de studiu pentru a identifica comportamentul antisocial al copiilor proveniţi
din astfel de medii sociale, şi s-a considerat că această variabilă este un factor favorizant pentru
justificarea fenomenului delincvenţei juvenile. Societatea românească a fost şi este confruntată cu o
problemă extrem de complexă, cum este cea a delincvenţei juvenile, pe care este chemată să o
abordeze dintr-o perspectivă nouă, având în vedere amploarea fenomenului cât şi a diversităţii
formelor ei de manifestare. În acest sens, se impun a fi identificate acele măsuri vizând limitarea şi
contracararea acestui flagel, prin politici publice vizând reformarea legislaţiei în materie, cât şi a
sistemului formativ-educativ, prin care tinerii să fie educaţi în spiritul respectului legii şi al ordinii de
drept.