Sunteți pe pagina 1din 4

UNIVERSITATEA BABES – BOLYAI, FACULTATEA DE

DREPT

NEDISCRIMINAREA SI EGALITATEA IN FATA LEGII

Nita Andreea Iulia,


ID, Prelungire
Prof. Sergiu Deleanu

Cluj Napoca
2018
Drepturile omului sunt drepturi inerente şi inalienabileale fiecărei persoane, care
definesc condiţia umană într-o societate civilizată. Instituţia drepturilor omului a
cunoscut un laborios şi îndelungat proces de cristalizare, înfăţişându-se în prezent ca o
instituţie deosebit de complexă, ce ţine atât de ordinea juridică internă a fiecarui stat
membru cât şi de cea generala a Uniunii Europene.

Curtea de Justitie a Uniunii Europene, in domeniul liberei circulatii a serviciilor in


U.E. “s-a pronuntat in mod net, in sensul ca egalitatea de tratament”[1] conform art. 20 din
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene presupune ca “toate persoanele sunt
egale in fata legii” precum si potrivit art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene al. (1) “ Se interzice descriminarea de orice fel, bazata pe motive precum
sexul, rasa, culoarea, originea etnica sau sociala, caracteristicile genetice, limba, religia
sau convingerile, opiniile politice sau de orice alta natura, apartenenta la o minoritate
nationala, averea, nasterea, un handicap, varsta sau orientarea sexuala.” ; al. (2) “ In
domeniul de aplicare al tratatelor si fara a aducere atingere dispozitiilor speciale ale
acestora, se interzice orice descriminare pe motiv de cetatenie.”
Egalitatea înseamnă, în primul rând, oferirea de șanse egale tuturor cetățenilor si in al
doilea rand, egalitatea înseamna nediscriminare. Egalitatea pur formală poate fi numită și
nediscriminare. A discrimina înseamnă a separa, ierarhizând pe diverse criterii. Rezultatul
unei discriminari este reprezentat de suprimarea egalității de tratament. Dreptul la
egalitate este dreptul tuturor cetatenilor Uniunii Europene de a fi egali în demnitate, de a
fi tratati cu respect şi consideraţie şi de a participa în condiţii de egalitate la orice aspect
al liberei circulatii a serviciilor in cadrul Uniunii Eropene. Toate persoanele necesită şi
trebuie să se bucure de un tratament egal. Uniunea Europeana
si Consiliul Europei promoveaza drepturile fundamentale, nediscriminarea si egalitatea
de şanse pentru toţi. Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene cer ca statele sa
întreprinda masuri in această direcţie în vederea asigurării unei participări depline a
fiecarei persoane la viaţa politica, economica şi sociala.
Tratatele ulterioare constituirii
Comunitatii Europene i-au consacrat noi atributii, fiind adoptate un şir de directive în
domeniu: Directiva 76/207/CE privind aplicarea
principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în privinţa accesului la angajare,
formare profesională şi promovare, precum şi în ceea ce priveşte condiţiile de munca.
Directiva 78/2000/ CE privind egalitatea
de tratamente în domeniul ocupării forţei de munca şi condiţiile de muncă, unde s-a

1
Sergiu Deleanu, Dreptul European al afacerilor - Piata interna a Uniunii Europene, Universul Juridic, Bucuresti,
2013, p 182
A se vedea, C.J.C.E., 18 iulie 2013, cauza c-234/12, Sky Italia impotriva AGCOM, parag. 15.
hotarat ca lucratorii salariati au dreptul sa ocupe un loc de munca in conditiile prevazute
pentru nationalii tarii de primire, astfel ca potrivit art. 45 TFUE al. (2)” Libera circulație
implică eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetățenie între lucrătorii statelor
membre, în ceea ce privește încadrarea în muncă, remunerarea și celelalte condiții de
muncă.”

Astfel spus, mai sus am clarificat notiunea de egalitate precum si cea de


discriminare care impreuna formeaza o notiune cu intelesuri identice dar care in practica
pot sa primeasca conotatii diferite.
In art. 56 TFUE se prevede ca “ in conformitate cu dispozițiile ce urmează, sunt
interzise restricțiile privind libera prestare a serviciilor in cadrul Uniunii cu privire la
resortisanții statelor membre stabiliți într-un alt stat membru decât cel al beneficiarului
serviciilor. Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura
legislativă ordinară, pot extinde beneficiul dispozițiilor prezentului capitol la prestatorii
de servicii care sunt resortisanți ai unui stat terț și sunt stabiliți în cadrul Uniunii.” prin
dispozitii legale europene sunt interzise atat discriminarile care sunt fundamentale pe
criteriul cetateniei ci si cele disimulate. “Discriminarile disimulate sau indirecte apar in
cazul unor masuri care se aplica, fara distinctie, cetatenilor straini si nationalilor tarii de
primire, dar care tind sa-i afecteze mai ales pe cetatenii straini” [2]

Potrivit hotararii Curtii de Justitie, cetatenii Uniunii Europene sunt liberi sa


presteze servicii pe teritoriul uniunii si in scopul inlaturarii obstacolelor din domeniul
liberei prestari de servicii, Consiliul a adoptat in anul 1961 doua programe generale prin
care au fost enumerate unele dintre aceste obstacole: “interdictiile pentru cetatenii altor
state membre de a desfasura anumite activitati in tara de primire, necesitatea obtinerii de
catre acestia a unei autorizatii specific, sarcini fiscal specifice, stabilirea unor conditii mai
dificile, in scopul eliberarii unei autorizatii pentru resortisantii straini sau a unui stagiu
prealabil.”[3] Programele mentionate mai sus au caracter de orientare in privinta activitatii
organelor de jurisdictie, ele neavand un caracter normative.

O alta hotarare a Curtii Europene prevede ca “statele membre pot sa organizeze


pentru cetatenii straini, in tara de primire, scoli profesionale, de dezvoltare a capacitatilor
cetatenilor apartinatori ai altor state membre precum si desfasurarea la domiciuliul
persoanelor interesate, activitati care sunt in legatura cu procesul de invatatmant” [4]. Pe
langa faptul ca resortisantii statelor membre pot sa presteze servicii in baza liberei
2
Sergiu Deleanu, Dreptul European al afacerilor - Piata interna a Uniunii Europene, Universul Juridic,
Bucuresti, 2013, p 183
3
Sergiu Deleanu, Dreptul European al afacerilor - Piata interna a Uniunii Europene, Universul Juridic,
Bucuresti, 2013, p 185
4
Idem
circulatii a persoanelor si serviciilor in cadrul Uniunii Europene, acestia pot sa se bucure
de orie serviciu oferit nationalilor tarii de primire chiar daca sunt destinati doar unor
anumite servicii.
Potrivit Directivei nr. 2006/123 privind serviciile in cazul liberei circulatii a
serviciilor , sunt aratate o serie de cerinte care, in mod obisnuit, nu pot sa fie impuse
prestatorilor de servicii stabiliti in alte state membre, nici beneficiarilor serviciilor.
Cerintele la care se refera Directiva nr. 2006/123 inseamna orice obligatie, interdictie,
conditie sau limita prevazuta in actele cu putere de lege sau actele administrative ale
statelor membre sau care rezulta din jurisprudenta, practice administrative, normele
ordinelor profesionale sau normele collective ale asociatiilor profesionale sau ale altor
organizatii profesionale adoptate in exercitarea autonomiei lor juridice [art.4 pct,(7) din
directiva].
Statele membre nu au dreptul de a introduce noi cerinte in vederea liberei circulatii a
serviciilor, orice tip de restrictie ilegala in vderea prestarii de servicii de catre resortisantii
statelor membre pe teritoriul tarii de primire sunt interzise in masura in care aceste
restrictii se aplica doar cetatenilor straini, ulterior creandu-se discriminarea si neegalitatea
de drepturi pe teritoriul Uniunii Europene.
Egalitatea in dreptul de a presta servicii liber in Uniunea Europena si
nediscriminarea sunt doua elemente care stau la baza bunei desfasurari a comunitatii
Uniunii. In lipsa acestor doua elemente s-ar produce o instabilitate fundamentala care ar
afecta dezvoltarea Uniunii in conceptul ei de comunitate. Totodata conform celor doua
notiuni si potrivit art. 16 alin. (2) din directive, statele membre nu pot sa restranga
libertatea de a presta servicii in cazul prestatorului stabilit intr-un al stat membru
impunandu-se cerinte, precum : obligatia acestuia de a fi stabilit pe teritoriul tarii de
primire la momentul desfasurarii activitatii, obligatia prestatorului de a se inscrie intr-un
registru sau intr-un ordin sau asociatie profesionala pe teritoriul lor, cu exceptia situatiilor
prevazute de dreptul European, o alta interdictie este cea pentru prestator de a se dota cu
o anumita forma sau tip de infrastructura pe teritoriul tarii de primire fapt ce include si
un birou sau un cabinet de care are nevoie prestatorul pentru a oferi serviciul, aplicarea
regimului contractual special intre prestator si beneficiar care impiedica sau
restrictioneaza libertatea de a desfasura activitatea de prestare de servicii in mod
independent precum si multe altele.
Acestea fiind spuse, hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene de a integra
egalitatea si nediscriminarea in desfasurarea liberei circulatii a serviciilor pe teritoriul
Uniunii era esentiala pentru dezvoltarea partii economice si sociale a Uniunii Europene.