Universul Holografic

Fragment din volumul "Universul holografic" de Michael Talbot, editat de Grafton Books, London 1991:
"Una dintre cele mai uimitoare afirmatii ale lui Bohm este ca realitatea tangibila din viata de zi cu zi
este, de fapt, o iluzie, ca o imagine holografica. Dincolo de aceasta iluzie, exista o ordine mai ascunsa a
existentei, un nivel vast si primordial al realitatii care creeaza toate obiectele si aparentele lumii noastre
fizice". Mai mult, schimbul constant si dinamic dintre cele doua nivele de ordine, explica modul in care
o particula, cum este electronul din cadrul atomului de pozitron, poate sa-si schimbe forma de la o
particula la alta...Asa se explica, de asemenea, si cum de o particula cuantica se poate manifesta in
acelasi timp ca particula si ca unda".

Pentru Pribram, aceasta sinteza l-a facut sa realizeze ca lumea obiectiva nu exista, cel putin nu in
modul in care suntem obisnuiti sa credem. In realitate, tot ceea ce exista in aceasta lume nu este decat
un vast ocean de frecvente si unde, iar aceasta "realitate" noua ne pare concreta, solida si tangibila doar
pentru ca creierul nostru este capabil sa transforme interior aceasta holograma in pietre, betisoare si
alte obiecte familiare care compun lumea noastra.

Asta nu inseamna ca nu exista ceasca de ceai de pe masa sau nisipul de pe plaja. Inseamna doar ca
ceasca de ceai are doua aspecte foarte diferite ale realitatii ei. Cand este filtrata de "lentila" creierului
nostru, ea se manifesta (este perceputa) ca o ceasca. Dar daca am reusi sa scapam de aceasta lentila,
am reusi sa o percepem ca un model de interferenta. Care dintre aceste doua aspecte este real si care
este iluzie? Pentru Pribram, amandoua sunt reale, sau, daca vreti, niciunul nu este real.

Timpul Constient

Timpul este o parte integranta a Continuum-ului Spatio-Temporal.

Ceea ce percepem ca "Miscare a Timpului" este in Realitate o miscare a diverselor procese fizice,
mentale, etc. in acest Spatiu-Timp. Percepem aceasta miscare sub forma unui pendul, ca vibratie a
atomilor dintr-un ceas atomic cu Cesiu, in miscarile planetare sau in dinamica impulsurilor nervoase
din cadrul complexelor procese care au loc in creierul nostru.

In acest fel se creeaza notiunea sau iluzia noastra despre "Curgerea Timpului". Alexis Carrel, laureat al
premiului nobel, scria in cartea sa "Omul, necunoscutul" ca exista mai multe feluri de timp: fizic,
interior, intrinsec, fiziologic si psihologic.

Desigur, nu timpul este cel care sufera transformari, ci cursul evenimentelor ce se deruleaza in spatiu-
timp. Acest fenomen este dramatic in experientele numite "din preajma mortii", asa cum au fost
descrise de medicii Kubler-Ross, Moody si Ring, ca sa numim doar cativa dintre cei mai cunoscuti. in
starea de moarte clinica, multi pacienti isi reamintesc complet intreaga viata intr-o clipa. Exact, o viata
intreaga este re-vazuta intr-o clipa.

Trecut si Viitor, simultan in Prezent

Kenneth Ring descrie in lucrarea sa "Viata in preajma mortii - o investigatie stiintifica a experientelor
NDE" ca "in aceasta stare (de moarte clinica) pacientul percepe Trecutul, Prezentul si Viitorul ca si

1
cand ar fi un singur prezent. Pentru mine este clar ca s-a schimbat doar dinamica proceselor constiente
ale pacientului, nu si Timpul in Sine.

Astfel, in Continuumul Spatio-Temporal ne miscam prin Timp asa cum ne miscam prin Spatiu, dar
mereu in aceeasi directie. Trecutul deja nu mai exista pentru noi, este mort. Viitorul poate sa aiba loc
sau nu. Iar Prezentul, aceasta clipa este tranzitia, intalnirea intre Trecut si Viitor (ambele inexistente
de-facto).

Prezentul are un obicei uluitor: de indata ce spunem "Acum", clipa aceasta deja a disparut, pierduta
definitiv in trecut. Practic, ceea ce incercam noi sa "prindem" ca Prezent, dispare continuu in Trecut.
Trecutul nu mai este, Viitorul nu suntem siguri ca va veni...Doar Prezentul ramane. De aceea el este cel
mai important.

Iata cateva idei spirituale despre timp si spatiu, despre continuumul spatio-temporal si in viziunea lui
Eckhart Tolle:

"Oare din ce motiv, de obicei, Mintea se impotriveste sau neaga Clipa de Acum?"
Pentru ca nu poate functiona si pastra controlul in afara Timpului, care este Trecut si Viitor, asa ca ea
percepe Clipa de acum, care se sustrage Temporalitatii, ca pe o amenintare. Timpul si Mintea sunt, de
fapt, Inseparabile.
Imaginati-va Pamantul fara oameni, locuit numai de plante si animale...Ar mai avea un Trecut si un
Viitor? Ar mai avea sens sa vorbim despre Timp? intrebarile „Cat este ora?" sau „in ce zi suntem?" —
daca ar mai exista cineva sa le puna — ar fi total lipsite de sens. Stejarul sau vulturul ar fi zapaciti de
o asemenea intrebare. „Care ora?", ar intreba ei. „Sigur, e Acum. Timpul este Clipa de Acum. Ce altceva
mai exista?"

Da, avem nevoie de Minte, ca si de Timp pentru a functiona in aceasta lume, dar ajungem la un punct
in care ele pun stapanire pe viata noastra, si atunci incepem sa functionam prost, apar durerea si
suferinta.

Mintea, pentru a se asigura ca pastreaza Controlul, cauta permanent sa acopere momentul Prezent prin
Trecut si Viitor si astfel, la fel cum vitalitatea si potentialul creator infinit al Fiintei, care sunt
inseparabile de Clipa de acum, devin acoperite de Timp, adevarata dvs. natura este ascunsa de Minte.
Povara din ce in ce mai grea a Timpului s-a acumulat in Mintea Umana.

Toti oamenii sufera din cauza acestei poveri, dar continua sa mai adauge cate putin la ea in fiecare
moment, ori de cate ori ignora sau neaga acest pretios Prezent sau il reduc la un mijloc pentru
atingerea unui obiectiv Viitor, care exista numai in Mintea lor, niciodata in Realitate. Acumularea
Timpului in Mintea Colectiva si Individuala include si o mare cantitate de durere reziduala din Trecut.

Daca nu mai vreti sa va creati durere dvs. insiva sau altora, daca nu mai doriti sa suplimentati
reziduurile durerilor trecute care mai traiesc inca in dvs., atunci nu mai creati Timp sau, cel putin, nu
mai mult decat este necesar pentru a face fata aspectelor practice ale Vietii.

Cum sa incetam sa cream timp?

2
Dati-va seama ca momentul Prezent este tot ceea ce veti putea avea vreodata. Faceti din Clipa de Acum
tinta principala a Vietii dvs. Daca mai inainte salasluiati in Timp si faceati din cand in cand vizite
scurte in Clipa de Acum, locuiti de Acum incolo in Prezent si vizitati din cand in cand Trecutul si
Viitorul, atunci cand trebuie sa faceti fata aspectelor practice ale unei situatii. Spuneti mereu „da"
momentului Prezent.

Ce poate fi mai inutil, mai nesanatos, decat sa creati o rezistenta interna fata de un lucru care exista
deja? Ce poate fi mai nesanatos decat sa te opui Vietii insesi, care este Aici si Acum? Predati-va in fata
a ceea ce exista. Spuneti „da" Vietii — si observati cum Viata incepe dintr-o data sa lucreze "pentru si
nu impotriva dvs."

Va urma…

Creatorii matricei, Egregor si Universul holografic

7/01/2010 ROBERT TRIF 2 COMMENTS

Daca universul nu este nimic mai mult decat o minciuna holografica, nu-i asa ca aceasta ne da noua
tuturor, permisiunea de a ne tese propriile minciuni in panza universului? La fel ca fiii lui Seth,
creatorii iluziei. Ce anume le da lor acest drept si noua nu? Ei bine, un singur lucru: ei stiu ca totul
este lipsit de importanta, in timp ce noi nu putem accepta asta, desi obisnuim sa discutam despre
aspectul holografic al lumii.

Criticam ordinea impusa de Lumea Noua ce isi implanteaza minciunile si inselaciunile, o uram, dar in
acelasi timp afirmam cu tarie ca realitatea nu exista in maniera in care crede omul. Logic vorbind, daca
toti traim intr-o realitate produsa de altcineva, la fel ca in celebra serie Matrix, dar impartasim aceleasi
abilitati, nu putem oare sa ne smulgem din acea realitate acceptand ca jucam cu totii intr-o piesa de
teatru? Toate particulele pretind ca sunt separate de intreg - societatile secrete stiu asta, asa ca am
putea la fel de bine sa ne jucam jocul cot la cot cu ele.

Si cum facem asta? Prin conectarea constiintei noastre la crearea si dezvoltarea unui nou EGREGOR in
plan astral, a unui arhetip si prin permiterea altor constiinte sa isi planteze emotiile si intentiile in noua
entitate. Termenul de “egregor” vine din limba greaca de la “egregoroi” care tradus in engleza inseamna
supraveghetor. Eliphas Levi ii considera “ finte teribile”, tati ai lui Nephilim. Conform spuselor lui Levi,
supraveghetorii nu au niciun fel de mila pentru oameni, nefiind practic constienti de existenta noastra.
Egregorii, ingerii, sunt astfel eterni, mult mai puternici decat omul, putand sa faca orice vor, cu toate
ca au nevoie ca omul sa existe.

Podul de trecere intre un supraveghetor si un Nephilim este intentia constienta a umanitatii. Folosindu-
se de constiintele acestora, arhetipul din planul astral creste si se dezvolta dupa care capata in planul
astral o minte proprie. Acest egregor se separa de ceilalti prin definitia data de cei care aleg sa-l faca
real, stabilindu-i contururile, hotarand ce reprezinta si ce nu reprezinta. Atunci cand se materializeaza
in realitatea curenta, egregorul devine echivalentul unui inger ce cade din rai pentru a poseda mintile
femeilor si barbatilor.

Este Nephilim, cel mentionat anterior, cel pe care evreii il vroiau distrus in marele potop. Este acelasi
3
Nephilim pe care popoarele actuale incearca sa il extermine, punandu-si sperantele intr-o lume noua
care sa se ridice din cenusa anului 2012.

Pasii pentru crearea unui egregor au fost tinuti ascunsi de oamenii de rand , dar folositi in actele
oculte, magice, ritualice care deschideau portaluri si permiteau creatiilor mentale sa paseasca. De
exemplu, se spune ca aparitia omuletilor cenusii ar fi rezultatul ritualului lui Aleister Crowley, care a
intrat in contact cu fiinta numita LAM. Contactul dintre Crowley si LAM a fost asociat de atunci cu
contactul dintre oameni si omuletii cenusii. Sa fi fost oare acest portal dintre astral si material, de vina
pentru expreientele ulterioare cu omuletii censuii?

Magia ritualica - crearea supraveghetorilor a fost mereu asociata cu magia neagra. V-ati intrebat
vreodata ce inseamna de fapt aceasta latura intunecata si de ce oamenii se simt atat de atrasi de ea? La
baza, scopul acesteia este de a demonstra ca totul este interconectat si ca omul este parte din tot : bine
si rau. Scopul ritualurilor este de a ne elibera de sentimentul de limitare, fortand omul sa faca parte
din mai mult decat este obsinuit.

Inaintea ritualurilor, omul are o abilitate mai mica de a crea. Apoi, incepe sa se simta imputernicit
intrucat a facut ceva ce nu vroia sa faca. Vina organizarii unor asemena ritualuri trebuie depasita, dar
odata ce indivizii isi vand sufletele in timpul ritualului sunt din ce in ce mai liberi sa creeze egregori si
sa interactioneze cu ei.

Care este de fapt scopul acestor ritualuri? Ele determina conectarea cu tine insuti preschimbandu-te si
ajutandu-te sa faci lucruri de care inainte nu erai capabil.Experimentele ca acestea largesc orizonturile
si e fac sa contientizam ca facem parte din ceva mai mare, diminuand distanta om - Creator.

Invataturile religiilor nu fac decat sa iti ofere reguli si parametri intre care iti este ingaduit sa traiesti.
Acestea te limiteaza si te conecteaza la un singur egregor care ajunge cu timpul sa te priveze de
abilitatile proprii. Cand intervine indoctrinarea, acel egregor te poseda stergandu-ti contiinta si
inlocuind-o cu a lui. Este nevoie de ritual pentru a sparge aceste constrangeri si a-ti deschide mintea.

Creatia implica, inevitabil, dualitate. Neacceptarea aspectului dual al creatiei tale te face un creator mai
putin eficace. Orice scriitor sau scenarist care si-a vandut opera ar fi de acord. Creatia trebuie sa fie
echilibrata, produsa de o constiinta care sa distruga barierele, sa lase ambele parti sa se imbine
armonios.

Realitatea pe care o poti vedea, simti, mirosi, atinge si experimenta nu ar putea exista intr-o lume in
care s-a stabilit deja ca totul este parte din tot. Pentru a crea realitate, trebuie sa creezi o forma-gand,
o entitate dependenta de existenta contiintei tale, tu fiind cel care stabileste limitele. Entitatea poate fi
creata si de un grup de persoane a carei energie colectiva actioneaza ca un fel de baterie uriasa.

Constiinta ta ii ofera formei-gand putere la fel cum entitatea, la randul ei iti daruieste o oarecare
putere izvorata din siguranta de a avea un scop. Sacrificiul pentru bine este un bun exemplu de
posedare de catre un egregor, acesta curatandu-ti mintea de orice alte perceptii si inlocuindu-le cu una
singura. Credeti ca pasarile dintr-un stol sunt sperate de stolul in sine? Dificil de spus, la fel de dificil
cum este sa ne dam seama daca credinciosii catolici sunt separati de Biserica Catolica. Institutia este
mai puternica decat omul, dar se bazeaza pe existenta lui.
4
Cand mai multi oameni formeaza un grup avand la baza un scop comun, acest lucru duce la formarea
unei minti colective care prinde viata si care este mult mai complexa decat suma partilor
ei. Supraveghetorii exista in planul astral, dar in momentul in care se amesteca cu contiintele oamenilor
se transforma intr-un fel de oameni-zei ( JK ROWLING le-ar spune sange-mali : )) ).Probabilitatea
existentei reale a acestor forme-gand in planul astral este un subiect deschis pentru interpretare si
opinie personala.

Cunostintele despre crearea egregorilor au fost mereu tinute la distanta de oameni. Ceea ce nu s-a
tinut insa secret a fost existenta lor, deoarece creatorii de egregori stiu cat de puternice ar fi devenit
creatiile lor “ajutate” de mai multe minti increzatoare. Astfel reuseau sa detina controlul asupra
milioane de minti si inimi care capatau scop prin perpetuarea idealurilor egregorului.

Entitatile acestea obisnuiesc sa caute putere, dorind cu disperare sa detina controlul. Credeti ca Biserica
Catolica inca mai slujeste omul sau rolurile s-au inversat? Nephilim cauta existenta eterna si munceste
ca sa o obtina. In momentul in care lucrezi pentru Microsoft, iti doresti ca acesta sa fie puternic.
Dorinta ta este absorbita de catre egregor si folosita in scopul existentei eterne fara macar ca tu sa stii
ca ti-ai sacrificat contiinta la altarul unei zeitati.

Tu nu vezi decat o entitate foarte puternica care se manifesta in inimile si mintile a milioane de
oameni, fara sa realizezi ca tu esti cel care a facut-o sa fie asa. Omul este cel mai mare dusman al lui
insusi. Probabil doar universul este capabil sa mai distruga aceste entitati prin evenimente catastrofice
sau prin cine stie ce alte mijloace necunoscute.

Si atunci de ce sa cream daca rezultatele se transforma in monstri? Pentru ca acest lucru ne ofera
ocazia sa experimentam, sa ne intelegem constiinta si sa visam vise noi. Cum am putea visa despre
motociclete daca nu le-am experimentat niciodata? Ce anume am visa daca nu ar exista o viata
materiala asupra careia sa reflectam? Acesti monstri astrali sunt indispensabili. Ei creeaza pentru noi o
rezistenta. De fapt noi ne cream propria rezistenta.

Este dreptul nativ al fiecaruia dintre noi de a crea, si acest dar este cel care ne va ajuta sa ii distrugem
pe cei care ne-au inconjurat, precum un tren indreptat spre stancile intunecate ale eternului abis. Fii
creator, nu doar un vad plin cu gandurile si credintele egregorilor existenti deja in jurul tau. Tu poti
gusta noul, poti sa-l deti, sa-l posezi. Zeul colectiv de deaspra poate alege pleava de grau atunci cand
noi nu suntem capabili. Ti-a dat un scop in viata: nevoia arzatoare de a crea. Nu da cu piciorul in el!
Posted in: Spiritual,Trepte spre Cer

Tom Kenyon - Trecerea In Universul Holografic–Partea I-a

5/20/2010 ROBERT TRIF NO COMMENTS

5
Cântăreşte cam 1400 g, însă este atât de compact încât conţine mai multe conexiuni decât numărul de
stele din universul cunoscut. Dacă ceva este considerat magic, atunci este acest microunivers.
Controlează simultan atât de multe sarcini, încât cele mai performante calculatoare s-ar simţi ruşinate.
Transformă lumina în imagini uşor de recunoscut, traduce sunetele în limbaj şi le dă un sens. Şi printr-
o extraordinară transformare magică, face din biologie o experienţă a minţii. Acest vrăjitor este,
bineînţeles, … creierul vostru.

Cercetătorii care studiază creierul au stabilit suficient de corect, că noi folosim doar o mică parte din
imensul său potenţial. Compar asta cu a avea o cameră video performantă cu sunet stereo, pe care o
folosim doar pentru poze.
Există diferite motive pentru folosirea abilitaţilor noastre “la mai puţin decât optimul”. În primul rând
este vorba despre modul în care suntem educaţi.

Educaţia Limitării
Metodele noastre curente de educaţie sunt încă bazate în mare parte pe cele din perioada industrială:
citire, scriere şi aritmetică. Din păcate, această modalitate de educaţie nu pregăteşte copii pentru
cererile secolului al-XXI-lea, nici nu stimulează potenţialul nefolosit al creierului. Ştiţi, creierul nostru nu
activează noi celule cerebrale până când nu apare un stimul, fie din mediul intern, fie din cel extern.

Cercetarea arată clar că perioada critică pentru dezvoltarea creierului este în primii doi ani de viaţă,
urmată de o a doua perioadă de cinci ani. Şi totuşi, majoritatea copiilor sunt lăsaţi singuri pe parcursul
acestor perioade critice pentru formarea sistemului lor nervos.
Apoi, aceşti copii intră într-un sistem educaţional depăşit care înăbuşă curiozitatea şi descurajează
gândirea independentă. Cei mai mulţi dintre noi sunt produsul unei astfel de “educaţii”. Iar rezultatul
este că noi folosim mai puţin de 10% din potenţialul creierului nostru.
Mai există un alt motiv pentru care noi folosim atât de puţin din puterea potenţială a creierului
nostru.

Corpul Calos
Din punct de vedere neurologic, creierul nostru este împărţit în două. Într-un mod cumva foarte real,
noi avem două creiere în capetele noastre. Şi aceste două creiere experimentează lumea în moduri
foarte diferite. În timp ce una dintre părţile creierului poate să vorbească, cealaltă este mută.
Emisfera stângă (pentru majoritatea oamenilor) este verbală. Vorbeşte. Creează şi interpretează
limbajul. Îndeplineşte această minunată funcţie prin intermediul a două mici zone de aglomerări de
neuroni din neocortex. Aceste zone se află în partea stângă a capului, în jurul urechii. Dacă aceste zone
sunt lezate, omul poate să-şi piardă abilitatea de a vorbi şi/sau de a înţelege limbajul.
De asemenea, partea stângă, percepe lumea într-un mod logic, secvenţial. Îi place să aibă totul pus la
locul lui.

Însă partea dreaptă a neocortexului vede lucrurile diferit. În primul rând nu vorbeşte. În al doilea rând
nu este în mod specific logică. Se simte confortabil cu paradoxurile – zonele gri ale experienţei.
Lucrurile ce nu sunt secvenţiale îi sunt la îndemână. Poate să descopere tipare ascunse în lucruri care
6
par nelalocul lor. În stări normale de funcţionare, există un anumit nivel de coordonare între cele două
parţi. Şi ceea ce ne permite nouă să coordonăm aceste două lumi de percepţii într-una singură,
completă, este un fascicol gros de fibre nervoase, aflat în zona centrală a creierului, numit corpul calos.
Cu cât există mai multe conexiuni posibile în corpul calos, cu atât există mai multă comunicare între
cele două emisfere. Iar co-ordonarea între cele două emisfere permite omului să gândească simultan
atât cognitiv cât şi intuitiv.

Există motive foarte practice pentru folosirea ambelor emisfere. Prin anii ‘60, un angajat al unei
companii de ceasuri elveţiene a descoperit o nouă modalitate de măsurare a timpului – ceasul digital.
Încântat, el a arătat invenţia superiorilor săi. Aceştia au refuzat-o. “Ăsta nu e ceas”, au spus ei. “Nici
măcar nu are părţi care se mişcă”. Viziunea lor limitată a fost generată de dominaţia emisferei stângi.
Ei nu puteau vedea în afara cutiei lor. Ceasul digital depăşea prea mult tiparul a ceea ce ei se aşteptau
să vadă. O companie mică numită “Texas Instruments” a folosit patentul şi restul este istorie. Elveţia nu
mai este capitala ceasurilor lumii.

Pe măsură ce pătrundem într-o lume din ce în ce mai complexă, vom avea nevoie să dezvoltăm o
inteligenţă şi o creativitate mai mare pentru a-i face faţă.
Încă din anii 80 am fost implicat în folosirea sunetului şi a stărilor modificate de conştienţă, pentru
creşterea activităţii creierului şi a inteligenţei. Am fondat “Cercetarea Acustică a Creierului” şi am creat
o serie de casete audio numite Gimnastica Minţii. Sunt folosite şi astăzi de sute de oameni pentru
creşterea performanţei creierului.

Continuând să explorez folosirea stărilor modificate de conştiinţă pentru creşterea inteligenţei şi a

creativităţii, am fost surprins de similitudinile dintre experienţele oamenilor. Era obişnuita o descriere a
unui fel de conexiune între ei şi viaţă în general. Unii chiar au folosit fraza “plasa vieţii”, ca şi cum toate
fiinţele erau cumva interconectate în moduri care sfidau gândirea logică. Desigur, astfel de introspecţii
au fost împărtăşite de-a lungul timpului de mulţi mistici şi “exploratori ai minţii”, inclusiv de popoarele
indigene. Privind descrierile lăsate de aceşti exploratori ai minţii, se vede clar acest lucru.
În timp ce descrierea mistică a interconexiunii are o istorie lungă, de mii şi mii de ani, descrierea
ştiinţifică a interconexiunii s-a născut doar în ultimii treizeci sau patruzeci de ani. A luat naştere din
ştiinţa holografiei şi se face referire la ea ca la Universul Holografic.

Enigma holografică
Astăzi hologramele sunt chiar comune, dar în 1970, când am văzut prima hologramă în San Francisco,
ele erau foarte rare. Îmi aduc aminte că am păşit în sala mica şi întunecoasă a Galeriei de Artă “Haight
Holo” şi mintea mea era uimită. Fotografiile păreau că plutesc în aer, în afara ramelor. Mergând în jurul
acestor apariţii stranii, puteam să privesc în secţiunile imaginilor şi să văd lucruri pe care nu le-aşi fi
văzut niciodată într-o fotografie obişnuită. Intrigat, am început să studiez fizica hologramelor. O lume
ilogică şi fascinantă a ieşit la iveală. Pe cât de bizar ar părea, se poate tăia orice parte din hologramă,
iar în acest fragment se poate vedea întreaga imagine! Cum se poate asta? Ştiţi, hologramele sunt
făcute expunând un film la fascicole laser, care sunt alcătuite din lumină coerentă. Fiecare foton este
7
aliniat cu toţi ceilalţi fotoni. Acest lucru este foarte diferit de lumina obişnuită, în care fotonii sunt mult
mai dispersaţi, dezordonaţi. Ca să spunem aşa, fiecare foton ascultă de propriul ritm. Dar în fascicolele
laser există doar un singur ritm şi toţi fotonii urmează aceeaşi direcţie şi frecvenţă.

Metodologia folosită în crearea hologramelor nu ne preocupă pe noi aici, aşa că nu voi intra în
amănunte. În plus, multora nu le pasă. Le place doar să privească la fotografiile stranii.
Acum, aşa cum am spus, se poate tăia orice parte şi în micul fragment se poate vedea întreaga
hologramă. Fiecare fragment de hologramă poartă întreaga imagine. O altă modalitate de a spune asta
este că macrocosmosul pozei este menţinut în microcosmosul fiecărei părţi.

Aceasta începe să semene din ce în ce mai mult cu descrierea misticilor. Când o persoană intră profund
în stări modificate de conştienţă, adesea apare o experienţă universală de interconexiune. Şi asta pare că
se petrece independent de contextul (sau dogma) preferat de acea persoană.

Sursa: Tom Kenyon

© 2010 Tom Kenyon. All rights reserved.
5/21/2010 ROBERT TRIF NO COMMENTS

O întâlnire în parc
Îmi amintesc o întâlnire neaşteptată cu universul holografic pe când aveam douăzeci de ani. Mă
plimbam într-un parc aproape de casa mea. Era în amurg şi eram copleşit de o stare profundă de calm.
Nici până astăzi nu ştiu ce a declanşat-o. Tocmai terminasem de învăţat pentru una din materiile
pentru facultate şi mă hotărâsem să fac o plimbare prin parc.
Pe când urcam un mic deal, am văzut un şir de maşini pe strada de jos. Farurile din faţă erau aprinse
şi în lumina crepusculară semăna cu un brad de Crăciun mişcător.

Brusc am putut să-i simt pe şoferi într-un fel care sfida logica. Le-am simţit speranţele, dorinţele,
visurile, fricile lor. Mulţi se întorceau acasă după slujbă. Pe unii îi aşteptau nişte case goale, pe alţii
familiile lor. Inima îmi era plină de imensitatea percepţiei şi am observat că aerul era umplut de un fel
de energie. Acest tip de experienţă era nou pentru mine, cel de atunci şi nu aveam un limbaj pentru a
îl descriere. Dar am simţit ca iubirea. Am simţit ca şi cum fiecare atom din lume strălucea de iubire şi
într-un fel inexplicabil, acea iubire încerca să ajungă la toţi, la toate fiinţele. Ajungea la mine, la străinii
ce-şi conduceau maşinile spre casă, la pasările din copaci, chiar şi la şoarecii din iarbă sau la greierii ce
cântau în amurg.

A durat cam o oră. Apoi sentimentul interconexiunii a început să dispară. M-am plimbat către casă,
cuprins încă de starea de pace de la care pornise tot. Dar mintea mea se întreba: Cum se putea ca ceva
ca iubirea să existe chiar în atomii universului?
Mă gândeam la asta când am ajuns la un prag foarte ciudat. Stăteam în întuneric sub o mare ramură a
unui stejar. Cealaltă parte a copacului era luminată de un felinar.

Eu eram în întuneric iar cealaltă parte în lumină. Momentul era ciudat, ca şi cum lumea aceasta şi cea
8
mitică s-au întâlnit temporar. Pe când treceam din întuneric spre lumină, am auzit în mod distinct o
voce care-mi spunea: “Nu te mai poţi întoarce niciodată.” Am împietrit. M-am uitat să văd dacă era
cineva lângă mine, deoarece vocea era foarte reală. Nu era nimeni. Am mers tăcut către casă.

De-atunci am ajuns să înţeleg că acea stranie iubire atotcuprinzătoare este reală. Grecii antici îi
spuneau “agape” sau iubire divină. Emană continuu către toate fiinţele din fiecare colţ al universului.
Pentru cei ce au ochi să vadă, poate fi văzută. Pentru cei ce au urechi să audă, poate fi auzită. Dar
majoritatea dintre noi nu intră niciodată în stările profunde de conştienţă unde poate fi experimentată
direct.

Să clarific! Ultimul paragraf este părerea mea, bazată pe treizeci şi ceva de ani de experienţă personală
cu stările modificate de conştiinţă. Ca un explorator al conştiinţei, aceasta este experienţa şi credinţa
mea. Dar este doar o credinţă. Se întâmplă să fie împărtăşită şi de alţi Argonauţi ai Minţii, dar în mod
sigur nu este un fapt ştiinţific sau nici măcar o premisă. Nu există nici o modalitate de a măsura
iubirea. Dar măsurarea este standardul ştiinţei, fără cuantificare nu există cercetare ştiinţifică.
Am subliniat acest punct deoare
ce sunt pe un teren mişcător. Creez o punte între lumea ştiinţifică şi lumea mistică. Cred că ştiinţa şi
misticismul se vor uni într-o zi, dar metodele lor sunt atât de diferite, încât e nevoie de un nou tip de
abordare, decât cel obişnuit.
Dar indiferent de modul în care va arata în final sinteza dintre ştiinţă şi misticism, cred că putem privi
unele teritorii comune.

Experienţa mea menţionată mai sus, a fost o clasică întâlnire mistică. A fost relatată de practicienii
fiecărei tradiţii spirituale de pe planetă. Chiar dacă descrierile sunt adesea destul de diferite,
introspecţiile esenţiale ale acestor tradiţii diverse sunt aceleaşi – există o interconexiune esenţială între
viaţă şi cosmos. Felul în care ea este interpretată variază în funcţie de tradiţia spirituală, dar
interconexiunea apare în toate tipurile de experienţe mistice.

În cartea sa “Universul Holografic”, Michael Talbot discută bazele ştiinţifice ale acestui tip de experienţă
mistică. Este o carte importantă şi o recomand călduros tuturor celor interesaţi de aceste lucruri. Dacă
teoria este adevărată, noi toţi facem parte din holograma universală, o parte indispensabilă din puzzle-
ul cosmic. Întregul cosmos se află în interiorul nostru, nu numai pentru ca suntem parte din holograma
universală, ci şi pentru că suntem holografici, prin natura noastră. Aceasta este într-adevăr una dintre
învăţăturile fundamentale ale majorităţii Filozofiilor Perene şi tradiţiilor mistice. Într-un mod
inexplicabil, purtăm cosmosul înăuntrul nostru. Explorarea propriei conştiinţe, în cele din urmă, ne
conduce în tărâmurile cosmice ale existenţei. Suntem ca banda lui Mobius. Pe o parte a benzii suntem
fiinţe umane individualizate, izolate. Totuşi existăm şi pe cealaltă parte a benzii. Acolo suntem parte din
întreg. Suntem Unu cu toată viaţa şi întregul cosmos este în interiorul nostru.

Astfel de lucruri par ilogice pentru modul nostru obişnuit de gândire. Dar în stările modificate de
conştiinţă, ne adâncim într-o altfel de lume, o lume de un paradox extraordinar.
Am lucrat mult în această zonă a cercetării creierului şi cred că multe din revelaţiile mistice, cum ar fi
interconexiunea, sunt declanşate de modificările în starea creierului.

Îmi amintesc de momentul când am început interpretarea EEG-urilor subiecţilor care ascultau Wave
Form (o înregistrare pe care am realizat-o în cadrul Cercetării Acustice a Creierului). Multe dintre
9
aceste persoane aveau experienţe profunde neobişnuite, inclusiv senzaţii de plutire, mişcare prin spaţiu
şi sentimente de interconexiune. Această parte nu m-a surprins, dar zona unde creierul arată răspunsul
era neaşteptată. Era un punct situat în partea de sus a capului. Acesta, mai mult decât oricare altă
parte din creier, arăta creşteri mari în frecvenţa theta. Şi acest punct corespundea “chakrăi coroanei”
din yoga, care uneori era numită “lotusul cu o mie de petale”. Această chakră este asociată cu stările de
conştiinţă transpersonale, sau universale.

Acest lucru m-a intrigat. Şi mi-am petrecut o bună parte din timp în următorii ani, urmărind cum
poate fi reprodus în mod consecvent un astfel de răspuns. În cele din urmă am ajuns la concluzia că
astfel de răspunsuri fac parte dintr-un tipar mai mare al creierului şi că au legătură cu psihologia şi
valorile persoanei. Cu alte cuvinte, în timp ce unele persoane ascultau Wave Form şi traversau
universul, altele doar se relaxau. Iar unele adormeau!

Îmi aduc aminte de un incident cu un specialist cardiolog, când a ascultat pentru prima oară Wave
Form. Grupul său de prieteni l-au îndemnat să asculte CD-ul, deoarece se gândeau să-l folosească în
programul lor de controlare a stresului pacienţilor. Doctorul cel sceptic şi-a pus o pereche de căşti pe
urechi şi s-a aşezat mai comod în scaun. El a relatat că iniţial s-a plictisit şi apoi a început să moţăie,
dar fără să adoarmă. Apoi a auzit sunetul distinct al unei locomotive. Mirându-se cum se poate ca o
locomotivă să fie la el în birou, s-a străduit să deschidă ochii. Spre uimirea sa, sunetul locomotivei era
de fapt sunetul sforăitului său!

De fapt, toţi cei care au ascultat Wave Form au demonstrat că CD-ul este foarte eficient în generarea
stărilor profund modificate ale minţii, dar conţinutul acestora varia mult de la individ la individ.

O altă parte a misterului, în ceea ce priveşte funcţionarea creierului, mi-a fost dezvăluită când am
întâlnit lucrarea recent publicată a lui Andrew Newberg, M.D., autorul cărţii “De ce Dumnezeu nu
pleacă”. Folosind instrumente avansate de cercetare neurologică, Dr. Newberg a reuşit să identifice o
zonă a creierului care părea să fie crucială în experienţa mistică. El şi asociaţii săi au urmărit activitatea
creierului la diferite persoane care meditează. Unii erau mistici creştini, alţii yogini, alţii budişti, etc. Dr.
Newberg aduna persoane care meditau, aşa cum alţii colecţionează cartoane cu jucători de baseball. El
a dat fiecărui subiect un buton. Când aceştia atingeau cea mai profundă stare de meditaţie cu care erau
obişnuiţi, apăsau pe buton.

Acest moment era marcat pe înregistrările în timp real ale activităţii creierului lor, pentru a vedea dacă
existau lucruri comune în stările lor mentale. Şi existau. Indiferent de tradiţie, de şcoala spirituală sau
metoda de meditaţie folosită, răspundea aceeaşi zona din creier.

Acest punct comun din creier a fost identificat ca zona de orientare. Acest centru neurologic este
responsabil de orientarea noastră în spaţiu. Spre exemplu, când mergem într-o cameră, zona de
orientare coordonează informaţia senzorială, ajutându-ne să nu ne lovim de lucrurile din cameră. În
acest timp, zona de orientare este foarte ocupată cu direcţionarea semnalelor senzoriale. Celulele sale
sunt foarte active.

Dar în timpul stărilor de meditaţie, zona de orientare “s-a dus la culcare”! Celulele sale nu mai
procesează informaţiile senzoriale. Cu alte cuvinte, nu mai urmăreşte percepţia spaţiului exterior.

10
Cred că această schimbare radicală din zona de orientare se datorează probabil unei modificări a
atenţiei. Prin natura sa, meditaţia este un proces de urmărire a spaţiului interior. Percepţia spaţiului
exterior este abandonată. Iar ceea ce rămâne sunt experienţele din însăşi sursa spaţiului interior –
mintea.

Am menţionat mai devreme faptul că diferite tradiţii mistice, în mod universal descriu experienţe de
interconexiune. Şi astfel de sentimente sunt adesea însoţite de schimbări în spaţiul perceput.
Fenomenul de percepţie a universului holografic (sau interconexiunea mistică) pare să fie intim
conectat cu schimbări în spaţiul şi timpul perceput.

De asemenea, în mod uzual, cei care meditează descriu simţământul că timpul se transformă profund
în timpul călătoriilor lor interioare. De exemplu, cineva a trăit experienţa naşterii, evoluţiei şi morţii
întregului univers, împreună cu senzaţia de timp etern. Când a deschis ochii şi s-a uitat la ceas,
trecuseră doar 15 minute.

Există într-adevăr percepţii fascinante neobişnuite, care adesea au loc în perioadele de meditaţie
profundă. Şi una dintre ele se referă la inteligenţe ne-întrupate, uneori numite fiinţe de energie.
În cultura occidentală, astfel de lucruri sunt considerate fără sens şi într-un fel sunt non-senzoriale. Nu
pot fi percepute cu cele cinci simţuri. Mi degrabă sunt percepute direct prin simţurile interne ale
minţii.

Multe culturi şi tradiţii spirituale vorbesc despre aceste fiinţe neobişnuite. De exemplu, culturile
indigene spun foarte clar că aceste fiinţe sunt reale şi că se poate interacţiona cu ele.
Mulţi creştini cred în îngeri, care sunt şi ei fiinţe de energie. De fapt, de-a lungul anilor, am avut
experienţe cu atât de mulţi îngeri, încât îi consider o realitate.
Poate părea că un salt mare de la universul holografic sau de la interconexiune la fiinţele ne-întrupate.
Şi, de fapt, se poate experimenta interconexiunea fără să le întâlniţi.

Sursa: Tom Kenyon

© 2010 Tom Kenyon. All rights reserved

DAIMON»
Tom Kenyon-Trecerea In Universul Holografic-Partea III-a
5/24/2010 ROBERT TRIF NO COMMENTS

CD-ul Infinite Pool (Piscina infinită)

Dar o fiinţă de energie mi-a apărut într-o zi în meditaţie şi mi-a spus că prin sunet se putea accelera
evoluţia creierului holografic.
Această fiinţă de energie s-a dovedit a fi fost un “akul”, o fiinţă cunoscută ca “cel antic” de către
alchimiştii egipteni. Aceste fiinţe sunt extrem de evoluate, iar acest “akul” m-a învăţat cum să folosesc
în noi moduri structurile de sunete.

Am interacţionat cu fiinţe de energie din numeroase şcoli şi culturi, iar părerea mea este că unele
11
dintre ele au informaţii nepreţuite de împărtăşit celor care sunt dispuşi să asculte. Testul meu de
validitate este dacă sugestiile lor au valoare practică sau nu. În cazul acestui “akul” am recunoscut
imediat nivelul desăvârşit de cunoaştere demonstrat. După ce am înregistrat programul în toată
complexitatea sa, eram şi mai convins că acesta era un lucru extrem de valoros.

Celelalte treisprezece voci sunt ale altui grup de fiinţe cu care lucrez de câţiva ani. Cunoscuţi ca
Hathori, ei sunt maeştri ai sunetului şi iubirii. Când i-am întâlnit pentru prima oară, în meditaţie,
lucram deja de o decadă în domeniul sunetului. Dar cunoaşterea lor a depăşit-o cu mult pe a mea şi au
deschis noi perspective pe care nici măcar nu mi le imaginasem. În ultimii ani grupul meu de mentori a
crescut la treisprezece şi celelalte voci pe care le auziţi în înregistrare sunt ei cântând “prin” mine.

Aceste voci creează în interiorul creierului tipare complexe şi stabile de unde. Ca rezultat se creează
geometrii extraordinar de complexe, în interiorul acestor tipare stabile de unde. Aceasta este, pentru
toate intenţiile şi scopurile, geometrie sacră în acţiune,. Efectele acestor geometrii sunt
multidimensionale prin natura lor (asta însemnând că sunt accesate simultan mai multe dimensiuni ale
conştiinţei, în funcţie de dezvoltarea şi conştienţa ascultătorului). Este greu de descris, dacă nu îl
ascultaţi, dar voi încerca. Imaginaţi-vă că simţiţi în interiorul capului un câmp de geometrie sacră ce
oscilează permanent. Câteodată simţiţi un cerc de lumină, câteodată altă formă geometrică. Fiecare
punct de pe forma geometrică emite un ton. Pe măsură ce tonurile se activează, zonele
corespunzătoare de pe creier, asociate cu acele puncte, sunt activate în moduri foarte neobişnuite.

În plus apare un complex de imagini, ce pare că pluteşte în interiorul capului. Aceste imagini curg din
lumea proprie interioară şi sunt expresii fireşti ale conştiinţei multidimensionale.
Cred că dezvoltarea conştiinţei multidimensionale este unul din următorii paşi naturali în evoluţia
noastră şi ea poate fi auto-generată. Cu alte cuvinte, nu trebuie să aşteptăm ca alţii să dezvolte această
capacitate, putem s-o dobândim singuri. Există un motiv bun pentru a face aceasta – dezvoltarea
conştiinţei multidimensionale măreşte atât inteligenţa cât şi creativitatea.

Într-o zonă ezoterică, cultivarea multidimensionalităţii vă permite să “urmăriţi” simultan mai multe
stări de conştiinţă. Cunoaşterea ezoterică este dobândită şi folosită mult mai eficient, de o minte ce este
capabilă să fie conştientă simultan de mai multe lucruri.
Uneori conştiinţa multidimensională este numită universul holografic, iar portalul către acest univers
este prin propriul creier.

Prin această poartă puteţi vizita alte lumi şi puteţi dobândi revelaţii interioare pe care nu vi le-aţi
imaginat niciodată ca fiind posibile. Într-adevăr, după ce am experimentat acest program în ultimele
şase luni, sunt convins că el se va dovedi a fi o unealtă nepreţuită pentru cei care doresc să acceseze
extraordinarele potenţiale al creierului.

Sursa: Tom Kenyon

© 2010 Tom Kenyon. All rights reserved.

12