Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea de Calculatoare, Informatică și Microelectronică
Departamentul Microelectronică și Inginerie Biomedicală

RAPORT
la lucrarea de laborator nr. 1

Tema: Determinarea mobilității ionilor prin metoda

electroforetică
Disciplina: Biofizica medicală

A efectuat: st. gr. IBM-211M, Rotari Nicu

A verificat: prof. univ., dr. hab., Aramă Efim

Chișinău-2021
 Scopul lucrării:
 Studiul fenomenelor ce stau la baza metodei electroforetice
 Familiarizarea cu aplicațiile metodei electroforetice în medicină și farmacie
 Studiul construcției aparatului de electroforeză
 Separarea electroforetică a ionilor anorganici
 Vizualizarea mișcării ionilor colorați în câmpul electric

Aparate și materiale:
 Aparatul de electroforeză
 Benzi de hârtie de filtru Wahtman
 Soluții de cercetat: clorură de fier 10% în apă și clorură de cupru 10% în apă
 Soluție colorant - ferocianură de potasiu de 5% în apă
 Pipetă
 Soluție tampon - acid clorhidric diluat
 Coală de hârtie de filtru
 Pensetă
 Cronometru
 Riglă cu gradații

Deducerea formulei de lucru:

v
μ= E Unitatea de masură a mobilității în S.I. este: [m2V-1s-1];
l U
Cunoaștem că: v= și E=
t d

ld
Deci, formula de lucru este: μ=
Ut

Descrierea aparatului de electroforeză:

Aparatul este format din două părți:
a) Camera electroforetică
b) Sursa de curent continu

În interiorul camerei electroforetice, la fiecare capăt se află cuvele pentru soluția tampon.
Fiecare cuvă are două compartimente, unul în care pătrunde electrodul de platină, iar celălalt în
care pătrunde capătul benzii de hârtie. Cele doua compartimente comunică între ele prin orificii.
Camera electroforetică se alimentează de la o sursă de curent continuu cu tensiune
reglabilă. Sursa conține dispozitive de măsură.
 Schema simplificată a camerei electroforetice:

Modul de lucru:
-se umectează în soluție tampon trei benzi de hârtie de filtru
-benzile de hârtie umectate se trec în camera electroforetică, fiind aşezate pe benzile de
sticlă organică, astfel încât capetele libere să se cufunde în soluția tampon din cuve
-se conectează sursa de curent la camera electroforetică şi apoi la rețeaua electrică şi se
lasă să treacă curentul prin benzi 5-10 secunde, stabilind, după indicația voltmetrului, tensiunea
de lucru U=(300-400) V
-se întrerupe curentul cu ajutorul comutatorului de pe panoul frontal al redresorului
-se aplică amestecul soluțiilor de FeCl3 și CuCl2. Pentru aceasta se folosesc fâşiile înguste
de hârtie de filtru, care se țin de un capăt cu penseta şi se îmbibă cu amestecul cercetat, apoi se
aşază pe benzile de hârtie de filtru mai aproape de polul pozitiv
-se introduce din nou sursa de curent, fixând concomitent timpul după cronometru. În
decursul experimentului tensiunea se menține constantă. Intensitatea curentului variază în
limitele 2-8 mA. În aceste condiții timpul necesar pentru migrare este de 20-25 minute
-fixând timpul final, se deconectează redresorul
-se scot benzile de hârtie de filtru din camera electroforetică, se aşază pe coala de hârtie
de filtru şi se revelează cu soluția colorant, folosind pentru aceasta bastonaşul de sticlă cu
tampon de vată capăt. Pe fond alb apare electroforegrama alcătuită din două fäşii
corespunzătoare fracțiunilor separate: albastru pentru ionii de fier şi portocaliu pentru ioni de
cupru
-se determină l, măsurând distanța parcursă de ioni de la locul depunerii până la mijlocul
faşiilor colorate respective
-se determină d, măsurând și adunând lungimea benzii de sticlă organică cu înälțimile de
la capetele ei până la nivelul soluției din cuve.
 Rezultatul obținut:

Tabelul cu datele măsurate:

Denumirea Nr. U,V l, m d,m t,s M,

2
ionilor Exp. m /Vs
1 400 0.016 0.17 1200 5,66
Fe 3+ 2 400 0.015 0.17 1200 5,31
3 400 0.022 0.17 1200 7,79
1 400 0.055 0.17 1200 1,94
Cu2+ 2 400 0.056 0.17 1200 1,98
3 400 0.048 0.17 1200 1,7

Calcularea mobilității ionilor:

Fe3+:

M1=(0.016*0.17)/(400*1200)=5,66*10-9 (m2/Vs)
M2=(0.015*0.17)/(400*1200)=5,31*10-9 (m2/Vs)
M3=(0.022*0.17)/(400*1200)=7,79*10-9 (m2/Vs)
M̄=(5,66+5,31+7,79)/3=6,25*10-9(m2/Vs)

Cu2+:
 M1=(0.055*0.17)/(400*1200)=1,94*10-8 (m2/Vs)
M2=(0.056*0.17)/(400*1200)=1,98*10-8 (m2/Vs)
M3=(0.048*0.17)/(400*1200)=1,7*10-8 (m2/Vs)
M̄=(1,94+1,98+1,7)/3=1,87*10-8(m2/Vs)\

Calcularea erorilor:

 Absolute:
3+
Fe :

ΔM1=ǀ5,66-6,25ǀ=0,59*10-9(m2/Vs)
ΔM2=ǀ5,31-6,25ǀ=0,94*10-9(m2/Vs)
ΔM3=ǀ7,79-6,25ǀ=1,54*10-9(m2/Vs)
ΔM̄=(0,59+0,94+1,54)/3=1,02*10-9(m2/Vs)

Cu2+:

ΔM1=ǀ1,94-1,87ǀ=0,07*10-8(m2/Vs)
ΔM2=ǀ1,98-1,87ǀ=0,11*10-8(m2/Vs)
ΔM3=ǀ1,7-1,87ǀ=0,17*10-8(m2/Vs)
ΔM̄=(0,07+0,11+0,17)/3=0,116*10-8(m2/Vs)

 Relative:

ƐFe=(1,02/6,25)*100%=16,3%
ƐCu=(0,116/1,87)*100%=6,28%

Rezultatul final:

MFe=6,25*10-9±1,02
MCu=1,87*10-8±0,116
 Concluzie:

În aceasta lucrare de laborator am studiat fenomenele ce stau la baza electroforeticii, apoi

am analizat constructia aparatului de electroforeza, care e format din camera electroforetica si
sursa de curent continuu.
În continuare, am observat separarea electoforetica a ionilor anorganici si anume cationii
Fe3+ si Cu2+, i-am deosebit pe fisia de hirtie prin diferenta de culori. Ionii de Fe3+ s-au colorat in
albastru, pe cand cei de Cu2+ in portocaliu. Cu ajutorul formulei deduse am determinat
mobilitatea acestor ioni. Aceata lucrare a fost una foarte interesanta pentru mine, astfel am
inteles cum are loc studierea componentei in proteina a diversor lichide biologice (ca de
exemplu urina ,singele) necesare pentru diagnosticul diferitor maladii.