Limba spaniolă 

numită uneori și limba casteliană este o limbă

romanică din subgrupul iberic. Este una dintre cele șase limbi oficiale
ale Organizației Națiunilor Unite.
Spaniolă se situează pe locul întâi ca cea mai vorbită limbă în lume
conform numărului vorbitorilor care o au ca limbă maternă, fiind
precedată doar de chineza mandarină. O vorbesc ca prima și a doua
limbă între 450[2] și 500 milioane de persoane.[3]
Spaniola ocupă, de asemenea, locul doi în topul celor mai studiate limbi
din lume, fiind învățată de cel puțin 14 milioane de studenți.[4] Conform
altor surse, acest număr depășește 46 de milioane de studenți distribuiți
în 90 de țări.[5]
Atât spaniola, cât și alte limbi romanice, reprezintă o continuare
modernă a latinei vulgare, limbă care a fost vorbită împreună cu latina
cultă în fostul Imperiu Roman și care a pus bazele tuturor limbilor
romanice moderne. Datorită propagării sale în America, spaniola este
limba neolatină care a cunoscut cea mai largă răspândire în lume.
Istoria limbii spaniole începe cu dialectele iberice ale latinei vulgare,
limbă vorbită de populația Imperiului Roman. Variantele vorbite
în Spania nordică de astăzi au pus bazele dezvoltării ulterioare a limbii.
După căderea Imperiului Roman de Apus în secolul V, influența latinei
clasice asupra poporului a fost succesiv redusă. Latina vorbită pe
vremea aceea reprezenta o mixtură a varietăților romanice hispanice,
între care era și castiliana veche. În secolul VIII, invazia musulmană
în peninsula Iberică duce la formarea celor două zone de latinitate: Al-
Andalus (Andaluzia contemporană), unde se utilizau dialecte romanice
cunoscute sub denumirea de „limba mozarabă”, aflată sub influența
puternică a limbilor invadatorilor: arabei și berberei, și zona nordică,
unde s-au format regatele creștine, iar din dialecte romanice s-au
dezvoltat aparte de castiliană și alte limbi romanice moderne:
limbile catalană, aragoneză, astur-leoneză și galiciano-portugheză.[12]
Spaniola s-a extins la sudul peninsulei datorită Reconquistei și uniunilor
regatelor creștine (uniunea Castiliei și Leónului, Castiliei și Aragonului și
apoi formarea statului spaniol). În secolul XV, în timpul procesului de
unificare a Spaniei, Antonio de Nebrija a publicat Grammatica. Acesta
este primul tratat al gramaticii limbii spanille și în genere al unei limbi
vulgare europene. Colonizarea și cucerirea Americii a permis
expansiunea limbii spre cea mai mare parte a continentului american.
În prezent limba spaniolă este una dintre cele mai vorbite și populare
limbi ale lumii și cea mai folosită limbă romanică. Este utilizată
în Organizația Națiunilor Unite, Uniunea Europeană și, ca limbă oficială,
în Uniunea Latină. Numărul vorbitorilor crește repede dat fiind faptul că
stă pe locul doi ca cea mai studiată limbă din lume, precedată doar
de limba engleză.[13]