MODELUL INTELIGENȚELOR MULTIPLE – IMPLICAȚII

EDUCAȚIONALE
Teoria inteligenţelor multiple (TIM) elaborată de Howard
Gardner (1983) se bazează atât pe rezultatele obţinute prin
testări, cât şi pe cercetările de neuropsihologie.
Gardner înţelege inteligenţa în termenii unei interacţiuni
complexe între sistemul cognitiv şi alte sisteme. Autorul introduce
conceptul de inteligenţă multiplă, prin care sugerează că
noțiunea clasică bazată pe IQ (coeficientul de inteligență) este
limitată si propune, în schimb, tipuri diferite de inteligență care să
acopere o paletă mult mai largă a intelectului uman.
 
Gardner identifică opt tipuri (forme) distincte de inteligenţă,
şi anume:
·     inteligenţa verbală/lingvistică (apitudini legate de limbaj:
cititul, scrisul, vorbirea, ascultarea);
·     inteligenţa logică/matematică (aptitudini numerice);
·     inteligenţa spaţială (capacitatea de a înţelege relaţiile
spaţiale, ca în conducerea maşinii sau jocul de şah);
·     inteligenţa corporală/kinestezică (folosirea corpului, ca
în dans sau atletism);
·     inteligenţa ritmică/muzicală (capacitatea de a cânta
vocal sau la un instrument);
·     inteligenţa interpersonală (capacitatea de a-i înţelege pe
ceilalţi şi de a relaţiona cu ei);
·     inteligenţa intrapersonală (capacitatea de
autocunoaştere).
·     inteligenţa naturalistă (capacitatea de a înțelege natura)
Tipurile de inteligenţă sunt considerate de Gardner ca fiind
independente unele faţă de altele. Ele funcţionează ca sisteme
modulare fără a fi controlate de un „coordonator central”. Astfel,
la o anumită persoană, aptitudinile evaluate în cadrul unui anumit
tip de inteligenţă nu corelează cu aptitudinile evaluate în cadrul
altui tip de inteligenţă.
Din punct de vedere biologic, inteligenţele sunt
independente în funcţie de zonele corticale care le  guvernează.
Gardner consideră că fiecare tip de inteligenţă are o localizare
precisă în creier şi că poate fi analizat separat prin studierea
pacienţilor cu leziuni cerebrale. Lezarea unei arii cerebrale poate
afecta doar un anumit tip de inteligenţă, lăsându-le intacte pe
celelalte. Existenţa tipurilor particulare şi independente de
inteligenţă este argumentată prin fenomenul observat la indivizii
retardaţi sever, care au o aptitudine excepţională, cum ar fi
cântatul la un instrument muzical sau calculul mintal rapid.
Deşi sunt separate şi independente unul faţă de celălalt,
tipurile de inteligenţă interacţionează şi conlucrează atunci când
este necesar (de exemplu, rezolvarea unei probleme de
matematică redată verbal necesită conlucrarea inteligenţei
lingvistice cu cea logico-matematică). La nivel individual, ele apar
în combinaţii, fiecare individ fiind de fapt „o colecţie de 
inteligenţe”. Şi pentru că oamenii au profiluri de inteligenţă
diferite, şcoala trebuie să asigure o  educaţie care să
maximalizeze potenţialul intelectual al fiecăruia.
Deşi teoria lui Gardner are anumite limite, tipurile de
inteligenţă propuse de el nefiind măsurabile în sensul dat de
teoriile factoriale, ea reprezintă o contribuţie importantă la
înţelegerea gândirii şi inteligenţei umane. Însuşi autorul arăta că
nu toate tipurile de inteligenţă sugerate de el pot fi măsurate prin
testele de inteligenţă convenţionale (standardizate), dar pot fi
evaluate în cadrul activităţilor şcolare, cum sunt cele artistice
(muzicale) sau sportive.
Inteligenţa verbală/lingvistică:
 Elevii care posedă acest tip de inteligenţă au abilitatea de a
opera cu: structurile şi regulile de structurare a limbajului (de ex.
punctuaţia cu valoare stilistică), nivelul fonetic al limbajului
(aliteraţii), nivelul semantic (sensurile duble), nivelul pragmatic al
limbajului; pot folosi limbajul în scop persuasiv (funcţia retorică),
în scopul de a rememora informaţia (funcţia mnezică), în scopul
de a explica ceva (funcţia peripatetică), în scopul de a furniza
informaţii despre limbajul însuşi (funcţia metalingvistică).
Inteligenţa logică/matematică:
Include capacitatea de a utiliza raţionamente inductive şi
deductive, de a rezolva probleme abstracte, de a înţelege relaţiile
complexe dintre concepte, idei şi lucruri. Deprinderea de a emite
raţionamente are aplicabilitate în multe arii ale cunoaşterii şi
include, de asemenea, capacitatea de utiliza gândirea logică în
ştiinţă, studii sociale, literatură etc.
Acest tip de inteligenţă cuprinde şi capacitatea de a
clasifica, a anticipa, a stabili priorităţi, a formula ipoteze ştiinţifice
şi a înţelege relaţiile de cauzalitate. Şcolarul mic îşi dezvoltă
aceste capacităţi prin activităţi concrete, prin înţelegerea relaţiei
de corespondenţă biunivocă, prin operaţiunea de numărare.
Aceste deprinderi ale gândirii critice sunt prezente în programele
majorităţii şcolilor, însă trebuie fixate prin activităţi
corespunzătoare.
Și acest tip de inteligență este prezentă în mod activ în
programa școlară. Elevul preferă mai ales acuratețea, este
extrem de organizat, are gândire abstractă și îi place matematica.
Acești copii își manifestă de la vârste mici interesul pentru
computere și rezolvă cu ușurință experimentele logice și
problemele. De asemenea, se descurcă bine la fizică și chimie,
materii care necesită precizie, logică și dezvoltă o mentalitate
specială.
 Pentru a le suscita interesul, profesorul trebuie să le dea
sarcini diverse și să utilizeze vizualizarea de grafice și tabele, să
le ofere diferite
experimente și jocuri matematice.
Inteligenţa vizuală/spaţială:
Este o inteligenţă a „imaginilor şi tablourilor”, cuprinde
capacitatea de a percepe corect lumea înconjurătoare pe cale
vizuală, precum şi capacitatea de a recrea propriile experienţe
vizuale.
Elevii care au acest tip de inteligență sunt receptivi la culori,
forme, linii și relații între obiecte din spațiu. Își pot exprima ideile
în mod grafic.
Sunt copiii care gândesc în imagini, creează imagini vizuale, își
amintesc mai uțor tocmai prin intermediul fotografiilor, adesea
folosesc metafore în povestirile lor, citesc cu ușurință hărți, tabele
și grafice și sunt sensibili la culorile și formele obiectelor
înconjurătoare. Manifestă interes în artele vizuale, de aceea
profesorul trebuie să le stimuleze interesul utilizând ilustrații ale
materialului studiat. Prin imaginile vizuale, elevii își vor consolida
mai ușor cunoștințele și își vor aminti lucruri dificil de perceput cu
ajutorul logicii.
Elevii cu inteligenţă spaţială au capacitatea de a percepe cu
deosebită acuitate culorile, liniile, formele, spaţiul, pot percepe
relaţiile dintre aceste elemente. De asemenea, ei pot vizualiza,
pot reprezenta grafic imagini în spaţiu, pot să-şi înţeleagă propria
poziţie într-un spaţiu matriceal.
Inteligenţa corporală/kinestezică:
Inteligenţa la nivelul corpului şi al mâinilor ne permite să
controlăm şi să interpretăm mişcările corpului, să manevrăm
obiecte, să realizăm coordonarea (armonia) dintre trup şi spirit.
 Cuprinde deprinderi fizice speciale (coordonarea, echilibrul,
dexteritatea, forţa, flexibilitatea, viteza), precum şi deprinderi la
nivel tactil şi cutanat.
          Elevii cu acest tip de inteligență au o bună coordonare (un
control foarte precis al corpului lor și simt ritmul foarte bine). Au
reacții rapide și bine dezvoltate la nivelul corpului, și învață rapid
cum să mânuiască obiecte și unelte; le place să acționeze, să se
miște, se grăbesc să atingă totul și preferabil nu prin vizualizare,
ci prin atingere și chiar degustare. Rămân indiferenți la picturi și
imagini vizuale, și percep lumea prin senzații tactile, astfel că își
amintesc ceea ce au făcut, nu ceea ce au auzit sau citit. Învață
mai bine atunci când acționează și se joacă cu obiecte în timp ce
ascultă o informație. Își comută rapid atenția și ca rezultat, apar
probleme de concentrare ce pot fi adesea interpretate ca
neglijență sau lene.
Pentru acești elevi se recomandă ca profesorul să transmită
informațiile prin intermediul mișcărilor, să folosească modele
vizuale pe care le pot atinge și cu care se pot juca. Acești elevi
necesită pauze frecvente în care să se joace, să alerge sau să
facă exerciții fizice.
Inteligenţa muzicală/ritmică:
Se caracterizează prin gradul de sensibilitate elevului la
sunet şi capacitatea de a răspunde emoţional la acest tip de
stimuli. Pe măsură ce elevii îşi dezvoltă conştiinţa muzicală, îşi
dezvoltă şi fudamentele acestui tip de inteligenţă. Pe măsură ce
elevii sunt capabili să creeze variaţiuni pornind de la un inventar
limitat de sunete, să cânte la un instrument, să compună. Ea se
dezvoltă şi pe măsură ce elevii dobândesc, în urma audiţiilor, un
gust rafinat.
Acest tip de inteligenţă reprezintă capacitatea de a percepe
(în calitate de meloman), de a discrimina (în calitate de critic
muzical), de a transforma (în calitate de compozitor), şi de a
exprima (în calitate de interpret) formele muzicale.
 Elevii care au bine dezvoltată inteligența muzicală își
amintesc ușor melodii și sunt capabili de a le reproduce; sunt
foarte receptivi și la tonuri, ritm și tempo, și percep muzica într-un
mod foarte emoțional.
Încă de la vârste mici, acești copii sunt capabili de a înțelege
forme muzicale complexe. Sunt foarte emotivi și au o intuiție
dezvoltată, de aceea în procesul de învățare este cel mai bine să
se folosească muzica lor preferată, profesorul să fie atent și la
ritmul cu care vorbește (la modul cum „sună” cu exactitate
cuvintele).
Inteligenţa interpersonală:
Reprezintă abilitatea de a sesiza şi de a evalua cu rapiditate
stările, intenţiile, motivaţiile şi sentimentele celorlalţi. Aceasta
include sesizarea expresiei faciale, a inflexiunilor vocii, a
gesturilor; include şi capacitatea de a distinge între diferite tipuri
de relaţii interpersonale şi capacitatea de a reacţiona eficient la
situaţiile respective.
Acest tip de inteligenţă implică deprinderi de comunicare
verbală şi nonverbală, deprinderi de colaborare, capacitatea de
rezolvare a conflictelor, de lucru consensual în grup, capacitatea
de a avea încredere, de a respecta, de a fi lider, de a-i motiva pe
ceilalţi în vederea atingerii unor scopuri reciproc avantajoase.
La un nivel simplu, acest tip de inteligenţă este sesizabil la
elevul care observă şi reacţionează la stările şi dispoziţiile celor
din jurul său.
Copiii cu acest tip de inteligență sunt bucuroși să comunice
cu oamenii, le place să fie printre oameni, au mulți prieteni, sunt
activi în plan relațional, pot discuta și negocia de la vârste
fragede, preferă să medieze dispute și conflicte.
 Este recomandat ca profesorul să-i implice în activitățile
organizatorice și de conducere a grupului/clasei, în lucrul în
echipă, în activități de grup, discuții, dispute, să le dea ocazia să-
și exprime punctele de vedere.
Inteligenţa intrapersonală
Presupune capacitatea de a înţelege ce se întâmplă în
universul nostru psihologic, de a avea o reprezentare de sine
corectă, de a cunoaşte calităţile şi punctele slabe, de a avea
conştiinţa stărilor interioare, a propriilor intenţii, motivaţii, de a-ţi
cunoaşte temperamentul şi dorinţele; de asemenea, capacitatea
de autodisciplină, autoînţelegere şi autoevaluare.
O persoană cu asemenea tip de inteligenţă îşi petrece
timpul reflectând, gândind, autoevaluându-se. Aceasta
presupune nevoia de introspecţie, conștiință de sine și
sensibilitate crescută, înțelegerea propriilor calități și slăbiciuni,
credințe limitative, motivații, atitudini, dorințe și emoții.
Elevii cu acest tip de inteligență intuitivă au o înclinație spre
auto-cunoaștere și chiar auto-examinare. Acești copii introverți
prin natura lor își resimt puternic calitățile și slăbiciunile pentru a-
și înțelege mai bine propria dezordine mintală. De la un stadiu
timpuriu, au propriile lor valori și scop în viață. Acțiunile lor sunt
ghidate de o intuiție puternică, auto-motivare și dorința de a
excela. Armonia lor interioară este perturbată uneori de analiza
constantă,
de profunzime, a experiențelor personale.
Profesorul trebuie să creeze oportunitatea acestor elevi de
a-și auto-organiza procesul de învățare, deoarece nu au nevoie
de control, ei înșiși fiind suficient de organizați. Acești elevi nu
trebuie constrânși, deoarece se vor închide și mai mult în sine.
Inteligenţa naturalistă
Este prezentă la elevii care învaţă cel mai bine prin
contactul direct cu natura; pentru ei, cele mai potrivite lecţii sunt
cele în aer liber. Acestor elevi le place să alcătuiască proiecte la
ştiinţe naturale, cum ar fi observarea păsărilor, alcătuirea
insectarelor, îngrijirea copacilor sau a animalelor. Ei preferă
ecologia, zoologia, botanica.
Acestor copii le place în mod deosebit să stea afară/ în
natură; procesul lor de învățare este cel mai eficient în timpul
excursiilor, școlilor ecologice și altor forme prin care vor avea
ocazia să exploreze lucruri care îi entuziasmează.
Prin aplicarea teoriei inteligenţelor multiple în procesul de
învăţământ, curriculum-ul se organizează în jurul celor şapte
abilităţi de bază: lingvistică, logico-matematică, corporal-
kinestezică, spaţială, muzicală, interpersonală şi intrapersonală.
Conceptul de inteligenţe multiple a oferit baza dezvoltării
curriculare în învăţământul preuniversitar.
Avantaje ale teoriei lui Gardner :
         crearea mai multor ocazii pentru dezvoltarea talentelor
copiilor şi pentru obţinerea performanţelor de către aceştia,
         mai mult timp pentru realizarea conexiunilor între diverse
arii curriculare în procesul didactic,
         un material suplimentar pentru îmbunătăţirea evaluării.
Teoria lui Gardner, așa cum arată Simion (2010), „a găsit în
spaţiul didactic românesc un teritoriu fertil, deschis abordărilor
moderne şi colaborărilor tuturor agenţilor educaţionali (învăţător,
profesor, elev, consilier şcolar, părinte). Se poate afirma că
aplicarea teoriei inteligenţelor multiple în şcoala românească s-a
desfăşurat aproape simultan cu aplicarea teoriei lui H. Gardner în
învăţământul american, chiar dacă în ultimii ani ai secolului
trecut, dascălul român aplica intuitiv metode de predare-învăţare-
evaluare care valorificau inteligenţele multiple ale elevilor.”
Simion (2010) precizează că „impactul teoriei inteligenţelor
multiple la nivelul clasei de elevi a dus la o schimbare de
paradigmă din perspectivă constructivistă, deoarece profesorul
direcţionează esenţa actului educativ spre elev, văzând în acesta
nu pe educatul pasiv, care doar achiziţionează cunoştinţe, ci pe
cel activ, motivat, cu posibilităţi variate de afirmare şi dezvoltare”.
Cercetările autoarei arată  următoarele aspecte relevante în plan
educațional:
®   Inteligenţele multiple pot fi reperate, dezvoltate, inhibate
sau reactivate (inteligenţele multiple necunoscute, aflate
în „stand-by”) prin metode interactiv-educative/ de
cercetare, specifice particularităţilor individuale şi de
vârstă ale elevilor/ ale colectivului de elevi.
®   În dezvoltarea inteligenţelor multiple prin acţiunile
instructiv-educative desfăşurate împreună cu elevii unei
clase nu există reţete general-valabile ce se pot urma,
având drept efect imediat atingerea unor parametri
cantitativi/ calitativi ai unui tip de inteligenţă. Se pot folosi
informaţii adaptate, particularizate, personalizate.
®   Se poate evalua nivelul atins de dezvoltarea unui tip de
inteligenţă numai prin raportare la un set de criterii ce ţin
de actul instructiv-educativ şcolar. De aceea, pentru buna
evoluţie a unui tip de inteligenţă, educatorul trebuie să
stabilească şi să menţină legătura şi cu alţi factori
educativi, pentru ca prin eforturi cumulate să se obţină
rezultatele scontate. Din punctul acesta de vedere, familia
joacă un rol foarte important.
®   Nivelul atins de un tip de inteligenţă, la un moment dat,
reprezintă punctul de plecare pentru educatorul ce
proiectează situaţii de învăţare variate, îşi alege metode,
mijloace şi materiale, îşi stabileşte un tip de evaluare,
astfel încât să desfăşoare un act educaţional de calitate,
stimulativ pentru dezvoltarea inteligenţelor multiple.
®   Rezultatele obţinute în urma aplicării unei singure
metode de evaluare/ unui set de metode de acelaşi tip nu
sunt relevante pentru evoluţia ulterioară a unui tip de
inteligenţă şi nu oferă date despre detalii ale factorilor de
 natură motivaţională, atitudinală, afectivă, proprii
personalităţii copilului testat.
®   Aplicarea teoriei lui Gardner la nivelul activității
desfăşurate în clasa de elevi trebuie să se facă în mod
constant pentru a obţine rezultate foarte bune.
®   Testarea tipurilor de inteligenţă specifică unui elev/
colectiv de elevi trebuie să se facă pe o perioadă lungă
de timp, pentru a avea relevanţă, atât pentru un psiho-
pedagog, cât şi pentru un învăţător/ profesor de o
anumită specialitate/ profesor diriginte/ părinte/ elev.
®   În stabilirea unor repere pentru dezvoltarea viitoare a
unui tip de inteligenţă se impune colaborarea
învăţătorului/ profesorului/ părintelui/ elevului cu
psihologul şcolii, astfel încât eforturile conjugate ale
factorilor educativi din perimetrul şcolar să-şi atingă
scopul.
®   Valorificarea unui tip de inteligenţă, intervenţia în
evoluţia acesteia, descoperirea unui tip de inteligenţă
ignorat/ nerelevat pot constitui aspecte ce duc la
prevenirea şi combaterea nereuşitelor şcolare.
®   Rezultatele testării nivelului de dezvoltare a inteligenţelor
multiple pot fi folosite în orientarea şcolară/ profesională a
elevilor.
®   Prin conţinutul unor lecţii nu se pot dezvolta deopotrivă
toate tipurile de inteligenţă. De aceea, educatorul trebuie
să fie atent la o „repartizare” echilibrată a scopurilor şi a
obiectivelor operaţionale atunci când face proiectarea
didactică, astfel încât să fie acoperită o zonă cât mai
mare a inteligenţelor multiple. Evident, dascălul ţine
seama de particularităţile copiilor din colectivul pe care îl
conduce, astfel încât să se instaleze pasivitatea/ absenţa
solicitării unor elevi care, având un tip de inteligenţă care
nu este vizat, rămân într-o inactivitate dăunătoare.
®   Inteligenţele multiple sunt dezvoltate prin folosirea
strategiilor didactice interactive, al căror rezultat este
 vizibil în crearea unui profil individual şi colectiv creativ
pentru elev/ elevi.
®   Aplicarea teoriei inteligenţelor multiple sporeşte dorinţa
de asimilare a elementelor de modernitate în activitatea
instructiv-educativă, cadrele didactice dovedind din acest
punct de vedere deschiderea spre orice formă de
perfecţionare teoretică şi practică.
®   Nivelul de dezvoltare a inteligenţelor multiple dintr-o
clasă/ dintr-un lot de profesori ce predau la clasa
respectivă/ dintr-o familie influenţează nivelul de
dezvoltare al tipului de inteligenţe specifice copilului ce se
dezvoltă într-un anumit mediu şcolar/ familial.
Abordarea inteligenţelor multiple la clasă permite
profesorilor cunoaşterea profilului de inteligenţă a elevilor, aflarea
punctelor „tari” şi „slabe”, stabilirea strategiilor de diferenţiere şi
individualizare.  În acest sens, se recomandă următorii pași:
a)     determinarea profilului dominant de inteligenţă prin
identificarea abilităţilor fiecărui elev;
b)    familiarizarea elevilor cu teoria inteligenţelor multiple;
c)     conştientizarea de către elevi a combinaţiei de inteligenţe
multiple;
d)    motivarea elevilor pentru a-şi dezvolta inteligenţele
multiple;
e)     asigurarea de către profesor a unui cadru adecvat pentru
manifestarea inteligenţelor multiple.
          Aplicarea în școli a teoriei inteligenţelor multiple se poate
face prin strategii interactive eficiente de predare-învăţare-
evaluare, precum: portofolii, proiecte, hărţi conceptuale, interviuri,
studiu de caz etc.
SURSE BIBLIOGRAFICE:
Armstrong, T. (2019). Esti mai inteligent decât crezi: Un ghid al
inteligențelor multiple pentru copii. Ediția a II-a. București:
CurteaVeche.
Gardner, H. (1983). Frames of Mind: The Theory of Multiple
Intelligences. Basic Books, New York.
Gardner, H.  (2007). Inteligențe multiple. Noi orizonturi. București:
Sigma.
Nicolin,  C. (2007). Teoria inteligenţelor multiple a lui
Gardner. http://catalinanicolin.tripod.com/id26.html
Simion (Penea) A. (2010). Teoria psihologică a inteligenţelor
multiple – model alternativ de instruire eficientă a clasei de
elevi. https://www.academia.edu
Țuțu, M. C. (2008). Psihologia personalității. Ediția a VI-a.
București: Fundației România de Mâine.

https://www.didactform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-bune-
practici-pentru-dezvoltarea-capacitatii-institutionale-a-scolilor-
defavorizate/modelul-inteligentelor-multiple-implicatii-educationale
Teoria Inteligentelor Multiple: cele 8 tipuri de inteligenta si efectele
lor nebanuite asupra procesului de invatare
Cine isi aduce aminte de anii de scoala, in care datoria noastra
era să retinem date importante la istorie, sa reproducem
comentarii literare si sa folosim formule matematice? Premiantul
clasei, cel mai bun la matematica si romana, avea 10 pe linie
chiar daca era un pic afon la muzica si nici la desen nu avea
talent. Suntem cu totii marturie a faptului ca sistemul traditional de
educatie, cu inclinatia sa catre memorare si logica matematica,
functioneaza pe premisa ca toti elevii trec prin acelasi proces de
acumulare a cunostintelor. Dar cum ramane cu elevii pasionati de
sport care reusesc sa alerge 50 de minute fara oprire, sau cu
micii iubitori de natura care recunosc toate plantele, dar care nu
primesc 10 decat la biologie?
Ideea ca nu toata lumea reactioneaza la aceiasi stimuli in
procesul de invatare l-a determinat pe profesorul Howard
Gardner, de la Universitatea Harvard, sa puna sub semnul
intrebarii felul in care este organizat sistemul educational la nivel
global. Așa a luat naștere, în 1983, Teoria Inteligențelor Multiple,
care a evoluat intr-o stiinta de sine statatoare imbratisata de
profesori si educatori din lumea intreaga. Rezultatul? Elevi mai
implicati in procesul de invatare si apreciati la adevarata lor
valoare!
Ce este Teoria Inteligențelor Multiple și ce impact are asupra
procesului de învățare?

Pornind de la ideea ca viziunea asupra capacitatii intelectuale

este una limitata, Gardner a teoretizat existenta a opt inteligențe
distincte, sugerand chiar prezenta celei de-a noua, asa zisa
inteligenta existentiala. In opinia sa, fiecare dintre noi suntem un
amalgam unic de abilitati si talente, iar capacitatea de memorare
sau logica nu sunt singurele elemente care ne definesc. Un copil
poate sa abia o ureche muzicala excelenta, dar de asemenea
poate sa spuna povesti cu talent, sa se orienteze foarte bine in
spatiu si sa inteleaga emotiile celorlalti dintr-o singura privire.
Asadar, felul in care sunt combinate aceste inteligente multiple
este ceea ce ne diferentiaza ca indivizi si determina apoi modul in
care rezolvam probleme si evoluam ulterior. Insa tocmai aceste
diferente devin o provocare pentru sistemul traditional de
educatie, care presupune ca toata lumea e la fel, deci invata la
fel. Poate acesta este motivul pentru care majoritatea copiilor nu
se simt stimulati sau apreciati la adevarata lor valoare intr-o sala
traditionala de clasa.
Lucian, un profesor de limba engleză cu experienta de 10 ani in
sistemul public de invatamant, si-a dat seama rapid ca potentialul
multor elevi este irosit de modul foarte rigid de predare si de
programa neadaptata tuturor nevoilor. „Cand ajungeam la
conjugarea verbelor in engleza, simteam ca ma lovesc de un zid
invizibil. Copiii deveneau reticenti la invatare si foarte putini
retineau formele corecte.” Solutia identificata de Lucian a fost
migrarea catre un mediu unde sunt luate in considerare talentele
speciale ale fiecarui elev. „La Shakespeare School, verbele devin
parteneri de joaca. Le punem in scena, jucam mima si facem
tabele interactive la care participa toata lumea.”
Pentru Miruna, o fetita de 10 ani cu par cret si zambet timid,
scrisul in limba engleza devenise o problema reala care o facea
sa stea retrasa in banca. Asta pana cand parintii au inscris-o la
cursuri de engleza ce au la baza Teoria Inteligentelor Multiple. Ce
s-a intamplat aici? Profesorul i-a sugerat Mirunei sa deseneze in
loc sa scrie, si imediat literele s-au transformat in cuvinte ce au
prins contur in povestile ilustrate ale fetitei.
Ce tip de inteligență are copilul tău?

La fel ca Miruna, fiecare copil are punctele sale forte, iar

descoperirea combinatiei unice de abilitati devine indispensabila
pentru adaptarea procesului de invatare. In acest scop, profesorii
de la Shakespeare School au pregatit un grafic interesant care
pune in evidenta caracteristicile fiecarui tip de inteligenta.
1. Inteligenta vizual-spatiala
Oamenii care au o inteligenta vizual spatiala superioara sunt
priceputi la vizualizarea anumitor spatii sau obiecte, se orienteaza
bine si au abilitati de folosire a hartilor, tabelelor sau a aparatului
de fotografiat sau filmat.
Caracteristici:

 Pasiune pentru scris si citit

 Interepretare a hartilor sau a graficelor
 Inclinatie catre rezolvarea puzzle-urilor
 Recunoastere a anumitor tipare
 Talent la desen sau arte vizuale

2. Inteligenta lingvistica
Cei care poseda o inteligenta lingvistica puternica sunt capabili sa
foloseasca cuvintele atat in scris, cat si in citit. Sunt superiori
atunci cand vine vorba sa povesteasca, sa memoreze informatie
si sa citeasca.
Caracteristici:

 Memorare si reproducere a informatiei orale sau scrise

 Pasiune pentru citit si scris
 Capacitate de a explica anumite notiuni
 Talent la dezbateri sau discursuri persuasive
 Utilizare a umorului in istorisire

3. Inteligenta logic-matematica
Oamenii care poseda o inteligenta logic-matematica superioara
au abilitati de recunoastere a tiparelor, deductie si analiza logica a
problemelor. Pentru ei, numerele, relatiile si tiparele se transforma
in concepte.
Caracteristici:
  Capacitate sporita de rezolvare a problemelor
 Inclinatie catre gandirea abstracta
 Placere pentru experimente stiintifice
 Talent la rezolvarea problemelor complexe

4. Inteligenta corporal-kinestezica
Persoanele cu acest tip de inteligenta au abilitati de miscare
corporala, actiuni interpretative si control fizic. De asemenea, ei
poseda coordonare si dexteritate impresionante.
Caracteristici:

 Talent la dans si sport

 Pasiune pentru confectionarea obiectelor cu propriile maini
 Coordonare fizica sporita
 Capacitate de a memora lucruri prin actiune, nu prin auz sau
vaz

5. Inteligenta muzicala
Cei care poseda o inteligenta muzicala dezvoltata gandesc in
tipare, ritm si sunet. Au o apreciere si intelegere crescuta pentru
muzica, compozitie si arta interpretativa.
Caracteristici:

 Pasiune pentru cantat si instrumente muzicale

 Recunoastere facila a tiparelor muzicale si a tonurilor
 Memorare si reproducere a melodiilor
 Intelegere sporita a structurii muzicale, a ritmului si a notelor

6. Inteligenta interpersonala
Persoanele cu o inteligenta interpersonala dezvoltata sunt
capabili de intelegere si interactiune umana la un nivel superior.
Sunt foarte abili la evaluarea emotiilor, a motivatiilor, dorintelor si
intentiilor celor din jurul lor.
Caracteristici:

 Capacitate superioara de comunicare verbala

 Talent la comunicarea non-verbala
 Viziune din multiple perspective a situatiilor
 Crearea unor relatii sociale pozitive
 Talent la armonizarea conflictului in diverse grupuri

7. Inteligenta intrapersonala
Cei care poseda o inteligenta intrapersonala superioara sunt
constienti de starile lor emotionale, de sentimente si motivatii. Au
o inclinatie catre auto-reflectie si analiza, visare, explorare a
relatiilor cu ceilalti si evaluare a punctelor forte.
Caracteristici:

 Talent la analizarea propriilor slabiciuni si a punctelor forte

 Pasiune pentru analizarea teoriilor si ideilor
 Constientizarea propriilor sentimente si ganduri
 Intelegerea clara a propriilor motivatii

8. Inteligenta naturalista
Persoanele cu o inteligenta naturalista mai dezvoltata sunt in
armonie cu natura si sunt interesate de explorarea si protejarea
mediului si a speciilor de plante sau animale. Sunt foarte
constienti de schimbarile subtile din mediul lor si nu accepta
foarte usor domeniile care nu au legatura cu natura.
Caracteristici:

 Inclinatie catre domenii precum botanica, zoologie, biologie

 Talent pentru categorizare si catalogarea informatiei
 Pasiune pentru gradinarit, camping, catarari si explorarea
mediului

Inteligențele Multiple în sala de clasă

Suntem deja familiarizati cu metodele conventionale de invatare
din sistemul traditional de educatie, precum lectura, dictare sau
formule. Insa teoria lui Gardner ne arata ca acelasi continut
standard poate fi prezentat in mai multe feluri. Vacanta de vara a
elevilor nu trebuie neaparat sa fie un subiect de compunere, ci se
poate transforma in piesa de teatru, in cantec sau intr-un roman
grafic.
Dupa cum am descoperit si noi, la Shakespeare School, atunci
cand profesorii au libertatea de a dezvolta metodele
conventionale, atitudinea elevilor fata de invatare se schimba.
Copiii devin mai receptivi, mai productivi si mai implicati in intregul
proces. Asta nu inseamna ca nu primesc teme pentru acasa, dar
invatarea se face cu si din placere!

https://www.shakespeare-school.ro/teoria-inteligentelor-multiple-
cele-8-tipuri-de-inteligenta-si-efectele-lor-nebanuite-asupra-
procesului-de-invatare/
 Nu întrebați cât de deștepți sunteți,
ci CUM sunteți inteligenți.”
Howard Gardner
       Termenul de inteligență este prezent din timpuri imemorabile
în limbajul natural, consacrat în literaturǎ (se pare, de Cicero) și
caracterizează (sub diverse unghiuri) puterea și funcția minții de a
stabili legǎturi și a face legǎturi între legǎturi. Exprimând acțiuni și
atribute ale omului totodatǎ, inteligența n-a putut (nici dupǎ ce a
devenit obiect al științei) sǎ beneficieze de o definiție clasicǎ. În
psihologie, inteligența apare atât ca fapt real, cât și ca unul
potențial, atât ca proces, cât și ca aptitudine sau capacitate, atât
formǎ și atribut al organizǎrii mintale, cât și a celei
comportamentale.

         De-a lungul timpului inteligența a fost studiată de numeroși

psihologi și oameni de știință. Howard Gardner, profesor
universitar la Harvard și-a adresat o întrebare care avea să
revoluționeze aria de studiu:

„Poate fi inteligența descrisă în alb și negru?”

 

   „Nu, doar pentru că un copil nu rezolvă o sarcină după modelul

prestabilit, asta nu înseamnă că nu este inteligent!” trebuie să își
fi răspuns. A luat astfel naștere Teoria inteligențelor multiple,
prezentată în cartea Frames of Mind, publicată în 1983. Teoria sa
s-a bazat pe cercetarile sale ca psiholog asupra leziunilor
cerebrale, dar și pe interesul său pentru domeniul
artistic. Teoria fost dezvoltată cu scopul de a-i ajuta pe educatori,
profesori, psihologi și părinți să înțeleagă mai bine modalitățile
prin care un copil procesează și asimilează informațiile. Teoria lui
Gardner nu numai că a devenit un punct de referință pentru
experții în educație, dar a și atras atenția asupra modului în care
copiii se exprimă pe ei înșiși.
„Inteligența este abilitatea de a rezolva probleme sau de a
crea produse,  valorizate de către una sau mai multe culturi.”
  (H. Gardner)  
        Teoria lui Gardner susține că toate ființele umane dețin cel
puțin o inteligență. El a subliniat în mod critic că testele de IQ
măsoară în principal abilitățile lingvistice și logice, acestea fiind
insuficiente pentru a ilustra profilul intelectual al unei persoane.

O modalitate de evaluare standardizată ar fi ideală, dar cum

rezolvăm problema diferențelor interindividuale?
         Psihologul crede că există încă 7 tipuri de inteligență în afara
celor sus menționate. Teoria enunță că fiecare om se naște cu un
anumit “profil”definitoriu al inteligențelor sale multiple, odată cu
experiența dezvoltându-se anumite tipuri de inteligență. În
viziunea lui Gardner, inteligențele reprezintă capacitatea cognitivă
a individului , descrisă printr-un set de abilitați , talente, deprinderi
mentale pe care le deține orice persoană dezvoltată normal.
Performanța slabă sau mare într-un anumit domeniu nu e
neapărat valabilă şi în alt domeniu, Gardner subliniind faptul că
„întregul nu e întotdeauna suma tuturor elementelor”, o anume
inteligență funcționând ca o compensație pentru unele aptitudini
încă neperformante. Cele 9 tipuri de inteligență sunt:

1. Verbală/lingvistică (specifică scriitorilor și a celor care au

capacitatea de a învăța relativ ușor o limbă străină)
2. Logică/ matematică (specifică economiștilor și managerilor)
3. Vizuală/spațială (specifică pictorilor, arhitecților grădinarilor,
care proiectează și realizează construcții spațiale)
4. Kinestezică/corporală (specifică celor care își folosesc
corpul la realizarea unor activități, cum sunt dansatorii, balerinii și
sportivii)
5. Muzicală/ritmică (specifică muzicienilor, dansatorilor,
coregrafilor și compozitorilor)
6. Interpersonală (necesară în domeniul relațiilor publice
fiindcă implică simț de observație și empatie)
7. Intrapersonală (reflectă capacitatea de a înțelege ce se
întâmplă în universul nostru psihologic, necesară psihologilor)
8. Naturalistă/ ambientală (specifică exploratorilor,
ecologiștilor)
9.  Spirituală
          Încă de la apariția teoriei lui Gardner, un număr mare de
cercetători și pedagogi au încercat să adapteze și să aplice
principiile inteligențelor multiple pentru a îmbunătăți educația. S-
au deschis școli care promovează manifestarea diferită a
talentelor pentru fiecare elev în parte, cum ar fi Școlile Howard
Gardner din California (Howard Gardner Community School),
Montana sau Washington. Unele școli, precum cele aparținând
comunității educaționale Key Learning și-au propus să dezvolte
toate cele opt inteligențe ale elevilor, pe când altele se focusează
doar pe  două dintre acestea. Școala primară și generală New
City din St. Louis își propune să scoată în evidență și să dezvolte
potențialitatea  fiecărui elev. Sunt încurajate creativitatea și
autonomia, gândirea critică și diversitatea în învățare. Prin
implementarea sistemului bazat pe teoria lui Gardner, pedagogii
consideră că o mare dificultate este soluționată:  elevii vor avea
șansa la o dezvoltare intrapersonală și interpersonală, care sunt
absolut necesare pentru obținera succesului.

Doi profesori ai școlii  publice North Thurston din Lacey,

Washington și-au propus aplicarea unor metode de învățare
inspirate din teoria inteligențelor multiple. Elevii au fost  îndemnați
să prezinte viziunea asupra unor teme de interes folosindu-se de
una dintre categoriile de aptitudini.
Astfel, elevii au confirmat în urma activităților, proverbul chinezesc
antic care spune:
 „Spune-mi  și voi uita, arată-mi și îmi voi aminti, implică-mă
și voi înțelege.”
 

Danfoss Universe
    Școli cu aceeași tematică s-au răspandit pe glob, ajungnd până
în India și Filipine. Liceul Multiple Intelligences International
School din Filipine introduce elevii în lumea anteprenoriatului prin
aplicarea teoriei inteligențelor multiple. Conceptele introduse de
Gardner s-au extins și în afara educației formale. În 2005 s-a
deschis în Nordborg, Danemarca, un parc interactiv  (Danfoss
Universe) cu peste 50 de activități în care vizitatorii își pot explora
aptitudinile aferente celor 8 tipuri de inteligențe.
 Directorul Institutului American pentru Educație

și  Dezvoltare, Dr. Thomas Armstrong este un

militant activ al teoriei lui Gardner, informându-i și încurajându-i
pe profesori să aplice aceste metode pentru a oferi o educație
care să nască oameni independenți și creativi. În prezent,
Armstrong consideră că neajunsul educației este că sistemul a
pregătit pedagogii mai mult ca pe niște ingineri, decât ca  pe niste
artiști, de unde și modul refractar și plictisitor de predare. În
Romania, Teoria Inteligențelor Multiple devine din ce în ce mai
atractivă pentru tinerii pedagogi, ea fiind deocamdată aplicată
ocazional la clasă, pentru explicarea unor concepte dificil de
abordat. Elevii sunt împărțiți după preferințe în grupuri de lucru,
care tratează diferit tema stabilită, sarcinile din teme putand fi
formulate sub forma „Alege ce îți place”. Datorită necesității de a
respecta standardele examenelor naționale, profesorii nu pot
utiliza permanent aceste metode flexibile.
Care sunt avantajele și dezavantajele acestei teorii?
Teoria inteligentelor multiple a lui Howard Gardner a demonstrat
un nivel de aplicabilitate ridicată în domeniul educațional. Teoria a
reușit să răzbată printre acuzațiile aduse prin evidențierea
numeroaselor sale avantaje, evidențiate de diverse studii
realizate:
1. Primul punct forte este reprezentat de faptul că elevului i se
accentuează individualitatea, caracteristicile sale unice. De
asemenea, profesorul află modul în care fiecare elev învață și
poate oferi teme potrivite pentru a acoperi programa.
2. Elevii învață că nu există un tipar universal pentru succes.
Adoptarea acestei teorii în învățămant poate produce și
îmbunătățirea stimei de sine a studentului, aceștia devenind mai
motivați și mai încrezători prin utilizarea unui tip de inteligență pe
care o stăpânesc mai bine.
3. Un alt avantaj este reprezentat de motivația intrinsecă a
studentului, determinată de diferitele sarcini la care este supus.
De asemenea, viziunea lui Gardner se află în stransă legatură cu
performanța școlară, diferitele tipuri de inteligență permițând
evidențierea ariilor în care elevii încă au nevoie de ajutor.
4. Performanța academică și disciplina elevilor sunt pozitiv
influențate, libertatea de alegere oferindu-le acestora
oportunitatea de a se implica maximal în ceea ce asimilează.

         Criticile aduse lui Gardner au

reușit, însă, să aducă în discuție și dezavantajele acestei teorii.
Printre acestea se numară și dificultatea realizarii unei lecții
potrivite pentru fiecare tip de inteligență a elevilor, în special într-o
clasă mare. De asemenea, aceasta teorie este pur cognitivă,
problema care apare fiind “Ce determină, în fond,
inteligența?”. Această viziune este și impractică, excluzand elevii
cu performanțe particulare într-o singură arie de inteligență. Pe de
alta parte, ea nu explică de ce unii oameni sunt mai inteligenți
decât alții.
Cu toate avantajele şi dezavantajele care au încercat să sprijine
sau să defăimeze teoria lui Gardner, aceasta este tot mai des
abordată în sistemul educațional cotidian, beneficiind de rezultate
remarcabile, care nu pot fi trecute cu vederea. Oficializarea unor
astfel de metode în Romania și chiar instituirea unor școli
speciale ar putea reprezenta pentru elevii români posibilitatea de
a experimenta educația dincolo de tiparele rigide, din păcate
destul de conservate în prezent.
            În concluzie, dacă ne raportam la teoria inteligențelor
multiple, putem spune că omul se naște cu anumite potențialități a
căror cultivare va defini profilul intelectual al fiecărui
individ. Cadrele didactice, profesorii, educatorii pot juca, deci, un
rol semnificativ în identificarea, dezvoltarea şi exploatarea acestor
inteligenţe în contexte educaţionale formale, nonformale sau
informale cu scopul de a eficientiza procesul de predare-învăţare-
evaluare. Teoria inteligenţelor multiple constituie o altenativă a
muncii diferenţiate, o strategie modernă de instruire
interactivă care poate contribui la îmbunătăţirea performanţelor
şcolare. Toate cele nouă tipuri de inteligenţă sunt diferite, dar în
aceeaşi măsură egale: nici un tip de inteligenţă nu e mai
important decât altul şi în lumea de azi exemplele de oameni de
succes care erau ultimii la şcoală şi au ajuns printre primii în
lumea afacerilor, sunt din ce în ce mai numeroase. Nu contează
ce abilitate au oamenii într-un anumit tip de inteligenţă, ei pot să o
amplifice, să o dezvolte.
       Pentru a demonstra cum mințile strălucite pot exprima
aceeași idee prin mijloacele unor domenii diferite, vă vom lăsa
răgaz să reflectați la următoarele cuvinte:

„Toți suntem genii. Însă dacă judecăm un pește după

abilitatea sa de a se urca în copaci, el va trăi toată viața cu
impresia că nu este deștept.”
Albert Einstein

https://yestoeducation.wordpress.com/2016/03/13/inteligentele-
multiple/

Teoria inteligențelor multiple. Avantaje și limitele teoriei

3 iunie 2021 • Tatiana Popa • Școala Gimnazială, Aninoasa (Dâmboviţa) •
România

Teoria inteligențelor multiple a apărut relativ recent în învățământul românesc.

Deși a fost destul de cercetată și discutată, puțini dascăli o cunosc și mai puțini o
folosesc pentru stabilirea tipului de inteligență a elevului. Rigiditatea programei
de învățământ, timpul scurt alocat fiecărui conținut, rapiditatea cu care se cere
parcursă materia, și așa destul de încărcată, nu lasă loc profesorului de la clasă
pentru o aplecare mai atentă asupra fiecărui copil, asupra modului în care el ar
putea învăța mai bine sau asupra domeniului în care el ar putea excela. La toate
acestea contribuie și numărul mare de elevi din fiecare clasă, mai ales din
clasele primare, unde se formează competențele de bază și comportamentele de
învățare.

Cuvântul „inteligență” își găsește în psihologie mai multe definiții, una dintre ele
fiind:

„Inteligența se relevă a fi aptitudinea intelectuală generală a individului uman de

a sistematiza și apoi utiliza achizițiile anterioare în situații problematice noi,
modificând în mod necesar semnificația funcțională a elementelor cunoașterii, în
scopul realizării a unui echilibru optimal la situațiile noi și mereu variabile ale
mediului”. (V. Oprescu, apud Țuțu, 2014).

Până la teoria lui Gardner, inteligența era considerată ca fiind generală,

susținând aptitudinile umane. Howard Gardner a publicat în 1983
lucrarea Frames of mind, care promovează existența unei  noi forme de
inteligență, proprie fiecărei persoane în parte, diferențiată după personalitatea,
aptitudinile și gândirea fiecăreia.

Ideea de inteligență fixă, care să poată fi cuantificată prin coeficientul de

inteligență este contestată. Fiecare persoană are un anumit talent, o înclinație
către ceva, către un domeniu de activitate sau către mai multe domenii înrudite,
astfel încât inteligența poate fi împărțită în multiple părți componente.

Teoria lui Gardner implică talentul sau chemarea unor persoane către un

domeniu, către o meserie. El pleacă de la ideea că aceste disponibilități ale
elevilor, diferitele moduri  în care se manifestă, trebuie manipulate încă din
clasele primare, pentru dezvoltarea optimă a acestora. Astfel, este specificat că
dascălii au un rol deosebit de important în identificarea tipurilor de inteligență a
elevilor și în valorificarea acestora.

„Inteligența este abilitatea de a rezolva probleme sau de a crea produse,

valorizate de una sau mai multe culturi”. (Gardner, apud Sion, 2014).

Spre deosebire de inteligența generală, măsurată coeficientului de inteligență,

inteligențele multiple fac referire la dezvoltarea relațiilor cu ceilalți (inteligența
interpersonală) sau la cunoașterea de sine (inteligența intrapersonală). H.
Gardner prezintă mai multe tipuri de inteligență, altele față de cea matematică
sau cea lingvistică, care sunt în vizorul dascălilor în permanență în școala zilelor
noastre. Astfel, avem de-a face cu inteligența muzicală, inteligența spațial-
vizuală, inteligența spațial-kinestezică sau inteligența naturalistă.

Avantajele teoriei lui Gardner sunt legate de faptul că elevii sunt încurajați să-și
dezvolte aptitudinile și abilitățile deținute, care ar trebui identificate de către
dascăli. Gardner însă nu dorește identificarea acestora prin teste și metode
folosite de obicei pentru testarea inteligenței. Acest lucru ar însemna încadrarea
copiilor în aceleași tipare din care teoria inteligențelor multiple și autorul ei
încearcă să-i scoată. Identificarea inteligenței sau inteligențelor fiecărui elev ar
trebui să se facă natural, prin participarea acestuia la activități practice.
„Școala ar trebui să permită individului să atingă obiectivele profesionale și
personale care corespund evantaiului propriu de inteligențe”. (Sion, 2014).

Fiecare persoană are un mod propriu de a învăța, de a rezolva o problemă. Nu

toți ajung la rezolvarea unei probleme pe aceleași căi, lucru care nu este deloc
greșit. Încurajarea găsirii diferitelor căi pentru rezolvarea de probleme, de orice
tip ar fi ele, se consituie în unul din avantajele metodei lui Gardner. Învățarea
centrată pe elev, pe persoană, implicarea activă a subiectului în învățare, precum
și dezvoltarea personală a fiecăruia sunt alte avantaje care pot fi  amintite.

Motivația fiecăruia dintre elevi este foarte importantă pentru procesul de învățare.
Cunoașterea capacităților acestora și recurgerea la metode particularizate pentru
dezvoltarea lor, contribuie la creșterea motivației. Particularizarea metodelor de
lucru, procedeele alese, în funcție de gândirea și modul de lucru al elevilor este
benefică pentru trasarea concretă a liniilor individualității persoanelor. Ieșirea din
tiparele universale ale succesului și alegerea unor căi noi pentru reușită poate
duce la creșterea stimei de sine, implicit la succes.

„Metodele diferite au un rol determinant în teoria inteligențelor multiple, conform

căreia nu toți elevii nu gândesc la fel, de aceea efectele pozitive ale folosirii lor
sunt sistematic amintite de Gardner. Un efect important este acela că elevii, 
văzând că profesorul poate expune, explica un conținut în mai multe forme, sunt
încurajați la rândul lor, să gândească în propria lor formă conținutul respectiv. ”
(Sion, 2014).

Printre limitele teoriei lui Gardner se numără: modul de identificare al tipului de

inteligență, specific fiecărui copil (presupune un timp îndelungat), efectivele mari
de elevi din clasele din zilele noastre, greutatea realizării unei lecții centrate pe
fiecare elev în parte, timpul pe care ar trebui să-l petreacă  cu fiecare elev în
parte, timp care, din păcate, nu prea există.

Oricât de mare ar fi atracția pe care pe care o reprezintă această teorie pentru

dascăli, care parcă aduce o lume de poveste și de basm în clase, nu putem să
nu observăm că,  din nefericire, această lume este una utopică, cel puțin
deocamdată.

Cu toate că se pune accentul pe rolul dascălilor și al școlii în aplicarea acestor

teorii, sistemul de învățământ nu lasă loc pentru metode  alternative. Programa
de învățământ este încă ticsită, mai ales la clasele primare, disciplinele de
învățământ nu sunt încă adapatate nevoilor, aptitudinilor elevilor, abilităților lor, ci
sunt toate, la grămadă, predate tuturor. La clasele gimnaziale și de liceu, în locul
orientării spre cariera potrivită, timpul școlar este plin cu materii uneori „de
prisos”, care îngreunează programul elevilor, le irosesc timpul și capacitățile.

„ Plecând de la ideea că toți suntem diferiți în spirit, cât și inteligență. Gardner

consideră că educația  cea mai eficientă este cea care pleacă de la premisa
acestei diferențe, nu cea care o ignoră, în numele unui etalon, sau standard cu
care trebuie să ne confruntăm, pentru a ne ocupa locul în lume sau societate.
Așadar, programele educaționale, metodele de învățământ și formele de
evaluare trebuie să țină cont, în designul și organizarea lor, de diferențele
existente între indivizi și să le ofere posibilități de dezvoltare.” (Sion, 2014).

Concluzionând, teoria inteligențelor multiple a lui  Gardner aduce opt inteligențe

în locul uneia generale, niciuna dintre cele opt nefiind mai importantă decât
celelalte. Fiecare persoană se naște cu anumite capacități și abilități care sunt
dezvoltate dacă sunt descoperite la timp și dacă se lucrează în școală conform
acestora. Deținerea uneia dintre inteligențe nu exclude deținerea și alteia, unele
fiind chiar înrudite. Ieșirea din tipare și obținerea succesului pe căi diferite este
unul dintre conceptele moderne care se încearcă a se implementa în școli,
implicarea activă a subiectului în procesul lui de învățare fiind modalitatea de
obținere a optimului funcțional al individului.

Bibliografie
Sion, Grațiela. (2014). Psihologia dezvoltării. București: Editura Fundației
România de mâine.
Țuțu, Mihaela Corina. (2014). Psihologia personalității. București: Editura
Fundației România de mâine.
Yestoeducation. (2016). Teoria inteligențelor multiple – când fiecare zboară cu
aripi diferite,   găsit la
adresa yestoeducation.wordpress.com/2016/03/13/inteligentele-multiple/.

https://edict.ro/teoria-inteligentelor-multiple-avantaje-si-limitele-
teoriei/
Did you know there are 9 types of intelligence? These range from
musical, interpersonal, spatial, and more. The question is: Which
intelligence type do you have?

Intelligence Type Quiz:

Take our free intelligence type quiz to find out!

TAKE THE QUIZ

When you think of intelligence, you might think of IQ tests. You

might think of geniuses who can recite entire lines of
mathematics, or people accepting Nobel Prizes. Many of us
consider intelligence as an innate ability to learn and remember
information and ideas. However, in recent decades, our
understanding of intelligence has changed. 

There are many theories of what intelligence is and how it

develops. 

One of the pioneers of this field was Harvard psychologist Howard

Gardener. His theory suggests that not only is intelligence a
learned skill, but it is far more varied than excelling in academia. 

Howard Gardner first described his theory in 1983 in his book

“Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences.” Here he
explained his theory that everyone has different types of
intelligence, and may score highly on some and low on others. In
this book, he described these eight types of intelligence, and later
suggested a ninth. He calls these “Intelligence Types.”

↑ Table of Contents ↑

What is an Intelligence Type?

An intelligence type is an indicator of your strengths and areas

where you excel. Each intelligence type indicates different skills or
“smarts” you are best suited for. There are 9 intelligence types:
Naturalist (nature smart)

Musical (sound smart)

Logical-mathematical (number/reasoning smart)

Existential (life smart)

Interpersonal (people smart)

Bodily-kinesthetic (body smart)

Linguistic (word smart)

Intra-personal (self smart)

Spatial (picture smart)

Here is an overview of each type. See if you can think of one

person you know for each type.

Naturalist 

Are you particularly observant of the natural world? Do you find

being in nature meditative? Is it easy for you to distinguish the
subtle differences between a fir and a pine? Do you find working
with plants or animals comes second nature to you? This might
be because you have naturalist intelligence. People with this
intelligence type often have an interest in botany or zoology, and
appreciate being outside in nature. 
Great careers for naturalist intelligence type:

Botanist

Oceanographer

Camp Counselor

Scout Troop Leader

Gardener

Astronomer

Meteorologist

Geologist

Landscape Architect

↑ Table of Contents ↑

Interpersonal 

Are you a people person? Do you find it easy to understand and

interact with your friends, family, and colleagues? 

Whether it’s nonverbal communication, like body language, or

using your words carefully to communicate your ideas, people
who score highly on interpersonal intelligence are sensitive to the
moods of others, and can understand points from multiple
different perspectives. 
People who score highly on interpersonal intelligence are more
likely to be teachers, actors, social workers, and other careers
that place value on leadership and interpersonal skills. This is my
personal favorite intelligence type because I think it is the most
applicable to the most careers.

I had almost no interpersonal intelligence and developed it all

from scratch—making it my second most-used type!

Great careers for interpersonal intelligence type:

Human Resources

Counselor

Manager

Psychologist

Public Relations

Social Director

Teacher

Social Worker

We have found that interpersonal intelligence can be even more

detailed. Take our People Skills Quiz to further test your
interpersonal strengths:
People Skills Quiz

↑ Table of Contents ↑

Musical 

People with musical intelligence have sensitive ears. Can you

listen to a piece of music and pick out each note? Can you
distinguish and understand the difference between pitch, rhythm,
timbre, and tone? This type of intelligence is often demonstrated
by conductors, singers, and musicians. People with this type of
intelligence will find themselves regularly recognizing and
reflecting on music, and may reproduce or create their own
pieces.

Great careers for musical intelligence type:

Conductor

Musician

Piano Teacher

Composer

Dance Teacher

Music Therapist
Choral Director

↑ Table of Contents ↑

Logical-Mathematical

Can you find yourself getting lost in an interesting pattern? Do you

enjoy having things categorized, or connecting items together by
their relationship? Are your favorite games all about strategy?
You might have logical-mathematical intelligence. This is the
ability to calculate numbers, quantify, and hypothesize about
numbers. It enables us to excel at abstract and symbolic thought,
inductive and deductive thought patterns, and sequential
reasoning. Mathematicians and scientists score highly on logical-
mathematical intelligence.

Great careers for logical intelligence type:

Mathematician

Economist

Auditor

Accountant

Scientist

Statistician
Computer Analyst

Technician

↑ Table of Contents ↑

Bodily-Kinesthetic 

If you’re good at sport, or using your hands to create things, you

might find you score highly on bodily-kinesthetic intelligence.
Bodily-kinesthetic intelligence is the ability to move objects and/or
the body with timing and perfection. People who score highly on
this type of intelligence are often dancers, surgeons, athletes, or
artists.

Great careers for bodily-kinesthetic intelligence type:

Physical Therapist

Dancer

Athlete

Coach

Fitness 

Gym Owner

Actor

Mechanic
Carpenter

↑ Table of Contents ↑

Spatial 

Are you interested in mazes and jigsaw puzzles? Can you

visualize how something will look before you make it? Are you a
daydreamer? Do you find blueprints easy to understand? You
might score highly on spatial intelligence. This means you are
able to think in three dimensions. 

People with this type of intelligence are good at designing, have

exceptionally active imaginations, and are good with spatial
reasoning. 

They often go into careers as pilots, painters, architects, or

sculptors. Core capacities include mental imagery, spatial
reasoning, image manipulation, graphic and artistic skills, and an
active imagination. Sailors, pilots, sculptors, painters, and
architects all exhibit spatial intelligence. 

Great careers for spatial intelligence type:

Architect

Geometry Teacher
Engineer

Surveyor

Urban Planner

Graphic Artist

Interior Decorator

Photographer

Pilot

Cartographer

↑ Table of Contents ↑

Linguistic

Can you speak a second language? Maybe even a third? Do you

excel in writing poetry, or crafting speeches? Do you enjoy telling
stories, or doing crossword puzzles? People with linguistic
intelligence can use language (or, even, multiple languages) to
communicate complex meaning. Linguistic intelligence is the most
universal type of intelligence. People with high linguistic
intelligence are usually poets, journalists, public speakers, and
novelists. 

Great careers for linguistic intelligence type:

Public Speaker

Librarian

Politics

Radio announcer

TV host

YouTuber

Journalist

Lawyer

Curator

Speech Pathologist

Writer

Sales

↑ Table of Contents ↑

Intra-personal 

Do you find yourself reflecting on your own personality? Do you

plan your life carefully to achieve your personal goals? Are you
someone who understands your own thoughts and emotions?
You might score highly on intra-personal intelligence. This type of
intelligence means you are able to not only understand yourself,
but the human condition as a whole. People who score highly on
intra-personal tend to be spiritual leaders, therapists, or
philosophers.
Great careers for intra-personal intelligence type:

Psychologist

Writer

Therapist

Counselor

Social Worker

Theologian

Entrepreneur

Poet

People with this intelligence type love learning about themselves!

We have another quiz and tutorial you will love. Research has
found that we each have 5 basic personality types. Learn about
yours:

Personality Quiz

↑ Table of Contents ↑

Existential
Do you ever wonder about the meaning of life? Do you read
books about our evolution and how humans developed to be the
species they are today? Are you awake late at night wondering
what else exists outside of our known universe? 

Existential intelligence is often referred to as ‘life smarts’.

People with this type of intelligence tend to be sensitive and have

the ability to ask deep questions about human existence and the
meaning behind our existence.

Great careers for existential intelligence type:

Inspirational Speaker

Writer

Clergy

Author

Philosopher

Economist

Blogger
Here is the most important thing to know about your intelligence
type: Learn to leverage it.

You will be far more successful if you work with your natural
inclinations.

Learn about your strengths and find ways to utilize them!

Read more at: https://www.scienceofpeople.com/whats-

intelligence-type/
https://www.scienceofpeople.com/whats-intelligence-type/
Intelligence test used in the forensic psychology.
There are different tests are used to measure the intelligence or IQ of a
person. Such as,
Ravens Progressive Matrices
Bhatia Battery of Intelligence
Culture Fair test
Wechsler scale
Alexander Pass a long test