Mersul este un proces complex care combină abilitățile motorii,

echilibrul și sistemul musculoscheletic pentru a completa în mod

repetat un ciclu format dintr-o fază „de poziție” și o fază de
„leagăn”.De remarcat este faptul că ambele picioare sunt pe pământ
doar 20% dintr-un ciclu și că brațele joacă un rol important în
menținerea stabilității în timpul mersului: fiecare mișcare înainte a unui
membru inferior este însoțită de o mișcare sincronizată înainte a
membrului superior opus. Piciorul drept, brațul stâng. Piciorul stâng,
brațul drept. Perfect sincronizat.

Mersul are trei momente funcționale de baza:

1. Sprijin pe ambele picioare;
2. Sprijin pe un picior;
3. Balansul sau avansarea unui picior.
Cum primele 2 momente înseamnă perioada de sprijin pe sol se
considera ca ciclul de mers este format din doua perioade distincte:
1. sprijinul;
2. balansul (oscilarea, pendularea).
Analiza mersului arata ca exista 6 mișcări determinante ale mersului:

 rotația pelvisului,
 înclinarea pelvisului,
 flexia genunchiului,
 mișcarea piciorului și
 mișcarea genunchiului
 deplasarea laterala a pelvisului.

În mers normal 60% din durata unui ciclu de mers este reprezentată
de sprijin și 40% de balans. Mersul normal 1-3 ani este total diferit de
mersul copilului mare sau al adultului. Copilul merge având o bază de
sprijin larga. În jurul vârstei de 4 ani, copilul are un mers suficient de
bine dezvoltat cu viteza normala. La vârsta de 7 ani se poate spune
ca este ca cel al adultului. La vârsta de 11-15 ani mersul s-a
maturizat, ajungând la faza adultă.
Tipurile de mers patologice:
• Genunchi recurvatum (in hiperextensie) in faza de susținere apare
în contractura flexorilor plantari, pareza cvadricepsului, spasticitatea
flexorilor plantari, spasticitatea cvadricepsului
• Mersul cu semnul Trendelemburg, înclinarea laterala a trunchiului,
pe partea piciorului de sprijin. Apare în scăderea forței abductorilor
soldului și în durerea de sold în timpul mersului (coxartroza).
Bilateralitatea semnului da mersul legănat.

• Mersul cu hiperextensia trunchiului. mers legănat spre spate

(pentru a împiedică căderea înainte) ce apare în paralizia extensorilor
soldului.
• Mersul târșit care reduce mult faza de balans sau realizând-o cu
menținerea unui ușor contact cu solul. Apare la bătrâni, persoane cu
slăbire severa etc.
• Mersul hipodinamic – încet „obosit” cu opriri frecvente, este întâlnit
la bolnavii astenici sau convalescenți, in miastenie sau in boala
Addison
• Mersul ebrios (titulant) – nesigur, mișcări dezordonate. Cu mișcări
ale corpului înainte și înapoi. Apare în intoxicația cu alcool sau cu
barbiturice.
• Mersul ataxic (ataxie cerebeloasa, senzorial-vestibulara) se
desfășoară cu picioare îndepărtate, pentru lărgirea poligonului de
susținere. Bolnavii privesc in pământ, urmărindu-și pașii și au
dificultăți la întoarcere.
• Mersul spastic este văzut în paralizia elastică. În cazul hemiparezei
spastice, mana afectata este lipita de corp și nu este balansata în
timpul mersul, iar piciorul asta adus înainte printr-o mișcare de
circumspecție (mers cosit) uneori frecând solul. In parapareza
spastica, fiecare membru inferior este avansat încet coapsele tind sa
se încrucișeze pe fiecare pas (mers forfecat), iar pașii sunt mici, dând
impresia de mers ca prin apa
• Mersul stepat sau equin este întâlnit in leziunile motoneuronului
periferic care realizează paralizia mușchilor lojei anterolaterale a
gambei. Consta în atingerea solului, mai întâi cu vârful piciorului și
apoi cu călcâiul. Bolnavii sunt nevoiți să flecteze puternic genunchiul
în timpul pasului anterior pentru a se împiedica (ca la urcatul scărilor)
• Mersul Parkinsonian se realizează cu corpul aplecat înainte,
coapsele și genunchii în ușoară flexie, pașii mici și „târâiți”. Bolnavii se
mișcă rigid, precipitat, „în fuga după echilibru” cu balansarea redusa a
bratelor.
• Mersul senil, al vârstnicilor cu ateroscleroza, este format din pași
mici, nesiguri.