UNIVERSITATEA AUREL VLAICU

PEDAGOGIA
MANAGEMENTULUI
INVATAMANTULUI

Masteranta Coordonator:

Prof. Miron Ionescu

1
 UNIVERSITATEA AUREL VLAICU

Abordarea interdisciplinara a invatarii limbii romane in invatamantul primar

“Interdisciplinalitatea pedagogica reprezinta ansamblul relatiilor si

interactiunilor dintre diferitele continuturi si mesaje angajate la nivelul unui
demers didactic, educativ cu finalitate relevanta in planul formarii, dezvoltarii
personalitatii elevului. ” (Sorin Cristea, 2000, p.198)

Din aceasta definitie de dictionar, rezulta ca interdisciplinaritatea se bazeaza

pe:

- Relatii intre diferite continuturi;

- Mesaje angajate la nivel de demers didactic;

- Finalitatea in formarea, dezvoltarea personalitatii elevului.

Inseamna ca interdisciplinaritatea ar avea urmatoarele strategii de aplicare

didactica:la nivel de continuturi informationale, la nivel de strategii didactice

(metodologie) precum si la nivel de capacitati asteptate a fii realizate la nivelul
elevilor. Asa ca “modelul invatarii interdisciplinare presupune un tip de abordare a
educatiei care orienteaza activitatea de invatare a elevului in directia dobandirii
simultane a unor cunostinte-capacitatii – atitudini comune sau/si complementare
mai multor materii scolare”. (Sorin Cristea, 2000, p.198). Se poate intelege de aici
ca interdisciplinaritatea este o provocare noua, de depasire a unei strategii
traditionale, gratie careia elevii invatau succesiv si paralel diferite componente ale
aceleiasi discipline scolare. Proiectarea curriculara vizeaza invatarea integrata a
cunostintelor care ating experienta de viata a elevului, de natura intelectuala,
comunicativa, sociala, morala, tehnologica, estetica si fizica. Cand insa vorbim de
proiectare curriculara, Curriculum – ul National in general si Programa de limba si
literatura romana propun organizarea strategiei si a viziunii de invatare pornind de
la obiectivele educationale. Daca obiectivele educationale sunt concepute in spirit
interdisciplinar, atunci invatarea angajeaza alte 3 concepte: intradisciplinaritatea,

2
 UNIVERSITATEA AUREL VLAICU

intredisciplinaritatea si pluridisciplinaritatea. O arie curriculara grupeaza discipline

didactice inrudite, iar Planul – cadru pentru clasele I-IV cuprinde sapte arii
curriculare:

- Limba si comunicare (limba si literatura romana, limba moderna, limba

materna);

- Matematica si Stiinte ale naturii (matematica, fizica, chimie, biologie, stiinte

ale naturii);

- Om si societate (educatie civica, istorie, geografie, religie);

- Arte (educatie muzicala, educatie plastica);

- Educatie fizica si sport (educatia fizica);

- Tehnologii (abilitati practice, educatie tehnologica);

- Consiliere si orientare.

Acest lucru determina institutorul sa-si conceapa in alt mod invatarea limbii
si literaturii romane, cautatnd corelatii cu celelalte discipline scolare. Exista in
invatatamantul primar traditii interdisciplinare, iar limba si literatura romana se
preteaza la asemenaea corelatii. Textele literare sunt de inspiratie istorica,
geografica descriere de natura, din domeniul muzicii, al artei, stiintelor, etc…

De aceasta data, proiectarea curriculara interdisciplinara a obiectivelor

atrage dupa sine o strategie interdisciplinara.

Dupa cum spuneam anterior, utilizand definirea conceptului

deinterdisciplinaritate inregistrat in dictionar (Dictionar de pedagogie, 2000)
interdisciplinaritatea, ca model de invatare in general, dar aplicabil si la clasele
primare, vizeaza:

a) Complementaritatea obiectivelor educationale;

b) Formarea de aptitudini, gratie carora pentru sprijinul insusirii unor

continuturi ale disciplinelor scolare se recurge la “abilitati relevante” ale
altei discipline (cititul, scrisul, socotitul, observarea), etc…

3
 UNIVERSITATEA AUREL VLAICU

c) Recurgerea la mijloace auxiliare de invatamant prin care se clarifica o

serie de concepte, atitudini si abilitati ale unei alte discipline scolare.

d) Vizarea unor capacitati, prin formele de evaluare care descind dintr-o

viziune integrata, din relatii reciproce ale unor continuturi, aptitudini si
atitudini provenite din studiul invatarea domeniilor mai multor discipline
scolare.

Rezulta din cele de mai sus ca interdisciplinaritatea se poate realiza in

viziunea curriculara, adica la nivel de obiective, strategii si evaluare, ca tine de
modul de elaborare a planurilor de invatamant si programelor scolare, de formare a
institutorilor, precum si de asumarea unei permanente proiectari interdisciplinare.

In tot acest sistem limba si literatura romana are un statut preferential. Limba
romana este un instrument de comunicare a cunostintelor din diferitele domenii ale
stiintei. In consecinata, limba romana, ca suport comunicational, este utilizata la
toate disciplinele scolare. Din acest punct de vedere, interdisciplinaritatea se
manifeste in mod implicit, pentru ca limba romana este instrument de comunicare
pentru toate disciplinele scolare.

Interdiscipinaritatea este o perspectiva destul de noua de evolutie a invatarii

si invatamantului, evidentiind sau confirmand unitatea in diversitate a cunostintelor
dar si a demersurilor metodice. Inca dintr-un document UNESCO (1976, p. 18) se
mentiona ca “interdisciplinaritatea apare ca o consecinta a integrarii tuturor
tipurilor de continuturi din perspectiva educatiei permanente”. Din perspectiva
pedagocica, schimbarea continuturilor in invatamant, din punct de vedere al
reformei, presupune o abordare interdisciplinara. Dupa unii pedagogi (Dan
Potolea, 1985) invocand pe Ruthrford si Gardner (1976) trebuie facute cateva
distinctii:

a) Sinteze integrative in interiorul unei ramuri stiintifice;

b) Combinatia a doua sau mai multe discipline in proportii egale;

c) Corelatia interdisciplinaritatii in jurul unei discipline axa.

d) Discipline similare, dar care integreaza principii, probleme si materiale

noi (Mihai Stanciu, 1999, p. 161).

4
 UNIVERSITATEA AUREL VLAICU

Analizand aceste distinctii, precum si tabelul lui D’ Hainant (1981, p. 210) se

disting urmatoarele perspective:

- Intradisciplinara (pe verticala)

- Pluridisciplinara (tranversal)

- Interdisciplinara (pe orizontala)

- Plus o perspectiva transdisciplinara (Stanciu, 1999, p.162)

De aici precum si din alte puncte de vedere ale pedagogilor rezulta necesitatea
promovarii unui curriculum integrat precum si a angajarii unei invatarii modulare.

Din perspectiva teoretica reiese ca interdisciplinaritatea se poate manifesta ca

atitudine didactica: la nivelul conceperii curriculare a continuturilor, la nivelul
metodologiei, la nivelul activitatii didactice in echipa.

Datorita unui limbaj destul de pretentios, de didactica dar si de metodologie,

paradigma conceptului “interdisciplinaritate” (adica toate cuvintele si sensurile
care deriva din el) se produc dificultati de concepere, dar si de metodologie. De
aceea, in invatamantul primar si preprimar se utilizeaza conceptul de”centre de
interes,” la cel gimnazial ar trebuii promovata intradisciplinaritatea, iar la liceu
efortul poate fi de natura interdisciplinara.

Constatam insa ca, cel putin in invatamantul primar, interdisciplinaritatea se

manifesta foarte timid, tinand doar de o atitudine artizanala, voit angajata, a
institutorului. Cauzele unei asemenea timiditati sunt mai multe si tin de mai multi
factori.

In primul rand, planurile si programele scolare pentru clasele primare nu sunt

realizate in viziune interdisciplinara, ci de comisii monodisciplinare, fiecare
incercand sa se impuna cu cat mai mult spatiu in formarea capacitatilor specifice
domeniului sau. In acest fel, nu sunt promovate obiective educationale comune mai
multor discipline didactice. Procesul de invatamant “trebuie sa puna accent pe
valorizarea mediului inconjurator al copilului, sa plece de la experienta, de la
interesele si nevoile acestuia.” (Stanciu, 1999, p.167). Numai asa se pregatesc
elevii fara a fi supraincarcati si obositi.

5
 UNIVERSITATEA AUREL VLAICU

In al doilea rand, manualele scolare pentru clasele primare nu vizeaza decat

intamplator corelatii. Sunt manuale de Limba romana, Matematica, Stiinte, Istoria
romanilor, Geografia Romaniei, Educatie civica, Educatie muzicala, etc… Nu
exista manuale cu discipline integrate, de bloc, cu metode comune. Nici nu am
vazut si nu putem aprecia cum ar arata un asemenea manual. Cred ca acestea ar
trebui elaborate de o echipa de institutori care sa propuna un singur manual pentru
fiecare clasa, care sa sprijine elevii in realizarea capacitatilor specifice tuturor
disciplinelor de invatamant proiectate opentru un an scolar. Am vedea un
asemenea manual nu numai ca o suma de lectii din diferite domaenii (romana,
matematica, geografie, etc..) ci o asumare modulara, care sa angajeze infgormatii
complementare.

O asemenea maniera de elaborare a programelor si manualeleor ar face lectiile

mult mai atractive, ar evita supraincarcarea zilnica a orarului si ar evita obosirea
elevilor cu fragmentarea din ora in ora a domeniilor de invatare.

Interdisciplinaritatea constitue un corectiv al faramitarii cunoasterii scolare. Ea

consta in detectarea acelor concepte si principii pe un camp larg de aplicabilitate,
comune mai multor discipline, care pot facilita invatarea unitara si cunoasterea
unitara a realitatii. Avantajele abordarii interdisciplinare in invatarea limbii si
literaturii romane in ciclul primar constau in faptul ca acest model de abordare al
continutului invatamantului mareste mobilitatea cunoasterii, conducand la
formarea unei vederi unitare asupra lumii, satisface diferitele stiluri cognitive si
cultiva motivatia invatarii.

Interdisciplinaritatea raspunde mai bine atat progresului stiintific, tehnologic si

al disciplinelor umaniste, cat si cerintelor socio-economice, privind formarea
personalitatii omului contemporan. In acelasi timp, interdisciplinaritatea are un
caracter deschis restructurarilor si inovarii continuturilor, permitand transferul
acestora pe o axa orizontala.

Interdisciplinaritatea constitue un corectiv al faramitarii cunoasterii scolare. Ea

consta in “depistarea acelor concepte si principii cu un camp larg de aplicabilitate,
comune mai multor discipline, care pot facilita invatarea unitara si cunoasterea
unitara a realitatii.” (Popescu, 1991).

6
 UNIVERSITATEA AUREL VLAICU

Avantajele abordarii interdisciplinare, a invatarii integrante interdisciplinare,

“constau in faptul ca acest model de structurare a continutului invatamntului
mareste mobilitatea cunoasterii, conducand la formarea unei vederi mai unitare
asupra lumii, satisface diferitele stiluri cognitive si cultiva motivatia invatarii.” (N.
Oprescu, 1996).

Interdisciplinaritatea constitue unul dintre cele mai actuale principii

metodologice ale invatamantului, care conditioneaza, solutionarea adecvata a
problemelor cunoasterii si aplicarii rezulatatelor in praxisul social.

Sub aspect practic, interdisciplinaritatea apare din necesitatea depasirii limitelor

create de cunoastere, care a generat granite artificiale intre diferite domenii le ei.
Argumentul care pledeaza pentru interdisciplinaritate consta in faptul ca ne ofera o
imagine integrala a lucrurilor care sunt analizate.

Aplicarea in practica scolara a unui sistem informational integrat, subordonat

unor scopuri bine precizate si operationalizate, impune elaborarea unei tehnologii
didactice, care sa vizeze atat restructurarea cat si reorganizarea modului de
invatare, a metodelor si mijloacelor de invatare, cat si a formelor de organizare
adecvate invatamantului integrat. Interdisciplinaritatea are multe avantaje:

- Asigura un anumit grad de integrare intre diferite domenii de cunoastere;

- Permite schimburi de ordin conceptual si metodologic, precum si utilizarea

unui limbaj comun.

Evident se are in vedere “calitatea interdisciplinaritatii de a fi operationala,

realizandu-se cu adevarat numai prin spiritul de echipa, avand nevoie de diversitate
si coordonare.” (Vistian Goia, 1999).

In cadrul componentelor procesului de invatamant, continutul ocupa un loc

central. In raport cu continutul si cu obiectivele pedagogice, institutorul stabileste
tipul si structura lectiei, strategiile de predare-invatare, metodele si procedeele de
invatamant, formele de activitate cu elevii (frontala, pe grupe, individuala,
combinata), precum si instrumentele de evaluare de deprinderi si de creativitate,
intrebari pentru fixarea cunostintelor, lucrari de control, fise de evaluare, etc…

7
 UNIVERSITATEA AUREL VLAICU

In invatamant, interdisciplinaritatea implica satabilirea si exploatarea unor

conexiuni intre limbaje explicative sau operatii, in scopul diminuarii diferentelor
care apar intre disciplinele de invatamant clasice.

In cazul proceselor didactice obisnuite, la discipline diferite, se pot identifica

obiective comune care pot fi, de asemenea, prilejuri de realizare a unor conexiuni
disciplinare ce tin de inspiratia si de tactul institutorilor.

Spre exemplu: elevii nu pot ajunge la cunoasterea naturii inconjuratoare si a

posibilitati omului de a o influenta, numai din carte. De aceea, e necesar ca, inainte
de studierea textelor despre natura, copii sa observe natura in maod direct, cu
prilejul diverselor excursii, activitati la coltul viu al clasei. Pe baza observarii
directe, elevii inteleg unele corelatii simple intre fenomenele naturii, iar prin
diverse aplicatii practice pot sa adanceasca continutul textelor respective din
manualul de limba romana.

Prin functia de comunicare prin limbaj elevii isi insusesc unele tehnici ale
muncii intelectuale, care ii conduc spre insusirea unor deprinderi ce raspund, in
ultima instanta, unei cerinte fundamentale ale scolii moderne. Aceasta functie es
realizeaza cu succes pe fondul dobandirii de catre elevi a unor cunostinte care sunt
implicate de insasi tehnicile muncii intelectuale. Ciclul primar nu are rolul doar de
“alfabetizare” a copiilor. Acest proces trebuie sa se bazeze pe cunostinte care
asigura constientizarea de catre elevi a invatarii cititului si al scrisului. Pe langa
aceste cunostinte, elevii patrund in mod sistematic, inca din clasa I la limba romana
in unele din tainele cunoasterii realitatii inconjuratoare.

Prin intregul sau continut limba romana are o contributie remarcabila la

cultivarea unor alese calitati moral-cetatenesti in randul scolarilor.

Evaluarea ca parte componenta a activitatii didactice este momentul important

al triadei predare-invatare-evaluare. Acest lucru rezida din functiile pe care
evaluarea le are: conexiune inversa (forma de inchidere al ciclului invatarii),
masurare (din care se citeste apoi evolutia capacitatilor, intereselor, atitudinilor),
motivationala (controlul mentine investitia de efort), diagnostica, de autoevaluare
(moment al formarii constiinteio de sine).

8
 UNIVERSITATEA AUREL VLAICU

Interdisciplinaritatea este o atitudine didactica, cu valente exceptionale in

formarea unei gandiri si atitudini globale ale elevilor.

Limba si literatura romana are un aspect favorizant, intrucat limba este un

instrument de comunicare, iar informatiile celorlate discipline sunt inregistrate si
stocate prin intermediul limbajului.

Noile educatii “sparg” vechile tipare ale disciplinelor scolare (matematica,

fizica, biologie, cunoasterea mediului, educatie muzicala etc..), promovand
capacitati si atitudini fata de mediul social si natural.

Au existat numeroase incercari de alternative care sa depaseasca

compartimentarea disciplinara a invatarii scolare, dar acestea au ramas la nivel de
experiment.

Astfel ca afirmatia lui Louis Cros privind interdisciplinaritatea constituie o

asertiune pentru indicele de modernizare a activitatii didactice: “aportul la cultura
generala a fiecarei discipline scolare se exprima nu prin ceea ce este specific, ci
prin ceea ce este comun, generalizabi, transferabil ”

Bibliografie:

1. Berca, Ioan – Metodica limbii romane, Bucuresti, Editura didactica si

pedagogica, 1967.

2. Cucos, Constantin – Pedagogie, Iasi, Editura Polirom, 1999.

3. Cerghit, Ioan – Metode de invatamant, Bucuresti, Editura Didactica si

Pedagogica, 1997

4. Goia, Vistian - Ipostazele invatarii: Limba si Literatura Romana, Cluj

Napoca, Editura Napoca-Star, 1999.

5. Ionescu, Miron - Demersuri creative in predare si invatare, Cluj Napoca,

Editura Presa Universitara Clujeana, 2000

6. Ionescu, Miron, Radu, Ioan - Didactica Moderna, editia a-II-a adaugita,

Cluj Napoca, Editura Dacia, 2001

9
 UNIVERSITATEA AUREL VLAICU

7. Joita, Elena – Eficienta instruirii, Bucuresti, Editura Didactica si

Pedagogica, 1998.

8. Ilica Anton – O pedagogie moderna, Editura Universitatii Aurel Vlaicu

Arad, 2007

10